1,717 matches
-
mutat la Constantinopol ca împărat roman. În secolul VII, în stepele nord-pontice s-a constituit un stat khazar care controla zona de stepă a Europei răsăritene și s-a impus în fața uniunilor tribale turco-mongole. Khazarii au fost și aliați ai bizantinilor, relațiile dintre aceștia și greci fiind intense. Bizantinii se aprovizionau cu cereale din zona bazinului pontic.La mijlocul secolului IX, în stepele nord-pontice și-a făcut apariția formațiunea nord-pontică fondată de Rurik conform cronicii lui Nestor. Istoricii bizantologi germani susțin însă
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
VII, în stepele nord-pontice s-a constituit un stat khazar care controla zona de stepă a Europei răsăritene și s-a impus în fața uniunilor tribale turco-mongole. Khazarii au fost și aliați ai bizantinilor, relațiile dintre aceștia și greci fiind intense. Bizantinii se aprovizionau cu cereale din zona bazinului pontic.La mijlocul secolului IX, în stepele nord-pontice și-a făcut apariția formațiunea nord-pontică fondată de Rurik conform cronicii lui Nestor. Istoricii bizantologi germani susțin însă că statul a fost creat de varegi, pe când
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
fost absorbiți de slavi. Oleg a intenționat apoi să dezvolte comerțul pontic, doriind să asigure securitatea arterei care lega Marea Baltică de Marea Neagră. Rușii au atacat Constantinopolul în 859-860 cu 2000 de corăbii , stârnind panică imperiului. Atacul a fost respins de bizantini la comanda Patriarhului orașului, Photios, care a ordonat folosirea focului grecesc. În secolul X, Oleg a declanșat un alt atac, care se încheie cu un tratat prin care Leon VI acordă privilegii negustorilor ruși, textul acestuia păstrându-se în cronică
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
în 972 a fost asasinat de pecenegi. A fost succedat de Vladimir, fiul său nelegitim, care în 980, a preluat conducerea statului rus, care a condus până în 1015. Vladimir i-a acordat sprijin lui Vasile II în reprimarea revoltelor aristocraților bizantini. A primit mâna surorii împăratului, Ana Porfyrogeneta după ce a făcut presiuni asupra cetății Chersones, unde avea să aibă loc nuntă și să înceapă construirea bisericii Sfântului Ioan. În Rusia au ajuns prin intermediul Anei o serie de icoane și vase liturgice
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
concepția acestuia, chiar din timpul lui Ludovic cel Pios și au preluat titlul de Împărați ai Romanilor, încercând chiar să cucerească teritoriile bizantine din Italia. Este adevărat că au existat momente de apropiere în vremea lui Vasile I Macedoneanul, când bizantinii intervin în Italia pentru a recupera teritoriile cucerite de arabi în sudul Peninsulei unde s-au pus bazele unui emirat propriu la Bari. O flota bizantină beneficiind de ajutorul lui Ludovic II au reocupat cetatea Bari în 871, emiratul arab
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
și Pavel. Însă mai existau alte scaune episcopale importante în Alexandria, Antiohia , Ierusalim și Constantinopol. Din 381, Theodosius face din episcopatul Constantinopolului al doilea în ierarhia scaunelor episcopale, iar din 451 s-a stabilit egalitatea dintre episcopatul român și cel bizantin. Constantinopolul își revendică supremația folosindu-se de argumentul intemeieirii scaunului din vechiul Byzantion de către apostolul Andrei. A izbucnit o rivalitate între episcopatul de la Constantinopol și cel al Alexandrei, sprijinit de Papa. Tensiunile sociale au alimentat disputele religioase, s-a consolidat
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
stat stabil din perioada medievală. Capacitatea militară și puterea diplomatică au asigurat vestului Europei securitatea în fața invaziilor devastatoare dinspre răsărit, într-un timp în care regatele creștine vest-europene erau profund instabile și incapabile să facă față unor provocări militare majore. Bizantinii au apărat Europa de atacurile perșilor, arabilor, turcilor selgiucizi și, pentru o perioadă, de cele ale turcilor otomani. În comerț, Bizanțul a fost punctul terminus al Drumului Mătăsii. A fost cel mai important centru comercial pentru cea mai mare parte
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
imens teritoriu în jurul Mării Mediterane. Ultimul împărat roman din Italia a fost detronat în 476, dar, pe atunci, regiunile din estul imperiului erau administrate de un alt împărat roman, ce se afla în capitala imperială de est, Constantinopol. de Răsărit (Bizantin) a continuat să existe, deși își micșora încet-încet teritoriul până la dispariția sa efectivă, în 1453, când Constantinopolul a fost cucerit de otomani. Statele succesoare din vest (Regatul Franc și Sfântul Imperiu Roman) și din est (țaratele ruse) au folosit titluri
Imperiul Roman () [Corola-website/Science/296805_a_298134]
-
și al Constantinopol-ului care i-a urmat începând cu anul 330 e.N. Astăzi Cornul de Aur desparte în două partea europeană a Istanbul-ului, la sud rămânând vechiul Constantinopol, iar la nord Orașul Nou, cel întemeiat de genovezi cu acordul bizantinilor, acolo unde s-au aciuit ulterior o mulțime de locuitori străini, mai ales apuseni, aduși de interese comerciale. Golful are o lungime de 7,5 Km și o lățime de 750 de metri. Atinge adâncimea cea mai mare, de 35
Istanbul () [Corola-website/Science/296786_a_298115]
-
Bosfor-ul, în dreptul liniei imaginare care unește astăzi Palatul Topkapî, pe malul de sud, cu Turnul Galata pe malul de nord. In antichitate și în epoca medievală a servit permanent drept port și zonă pentru construcții navale. Pe malul său sudic bizantinii au ridicat ziduri puternice și înalte de apărare. Tot pentru a proteja acea parte a orașului de un posibil atac pe mare, ei au plasat un lanț gros și greu la intrare în golf. Lanțul era fixat de un turn
Istanbul () [Corola-website/Science/296786_a_298115]
-
ei l-au numit "Christea Turris". Pe parcursul istoriei lanțul a fost ocolit de trei ori: - In sec. al 10-lea rușii din Kiev , veniți cu monoxile primitive, au ocolit lanțul trecând ambarcațiunile pe uscat, dar au fost distruși total de bizantini cu ajutorul "focului grecesc". - In 1204, pe timpul Cruciadei a IV-a, venețienii au reușit să rupă lanțul cu un berbec. - In 1453 otomanii lui Mahimed al II-lea Cuceritorul au copiata solușia rușilor, trecându-și vasele pe o cale de uscat
Istanbul () [Corola-website/Science/296786_a_298115]
-
au existat chiar convorbiri directe între sultan și patriarh. Bisricile catolice din Galata au primit libertate de funcționare printr-un tratat anterior cuceririi Constantinopol-ului, tratat survenit între sultan și locuitorii creștini, majoritar genovezi, ca răsplată pentru neimplicarea acestora în ajutorarea bizantinilor asediați. La începuturile puterii otomane s-au aciuit sub aripa Patriarhatului Ecumenic Ortodox o serie de rituri creștine răsăritene. Ulterior toate celelalte forme de rit crștin și-au obținut dreptul de a exista independent în capitala sultanilor, unele chiar prin
Istanbul () [Corola-website/Science/296786_a_298115]
-
pietre prețioase, de candelabre din argint și aur, de cruci încrustate și ele cu pietre prețioase și de alte relicve rare. Intre anii 1204-1261, ocupanții apuseni ai Constantinopol-ului au transformat Sfânta Sofia în catedrală catolică, dar după izgonirea lor împăratul bizantin Mihail al VIII-lea Paleologos a restaurant biserica și i-a redat atributul de catedrală patriarhală ortodoxă. Foarte curând, în 1317, împăratul Andronic al II-lea Paleologos a dispus întărirea bisericii cu contraforturile de la nord-est și sud-vest. Cutremurul din 1348
Istanbul () [Corola-website/Science/296786_a_298115]
-
Sfârșitul Hipodromul [[Constantinopol]]-ului s-a menținut utilizabil până la sfârșitul sec. al 12-lea, înainte de invazia cruciaților din [[Cruciada a IV-a]], pe timpul căreia a fost parțial incendiat și devalizat de operele sale de artă. După recucerirea [[Constantinopol]]-ului de către bizantinii conduși de dinastia Paleologos, marele edificiu nu s-a mai putut reface. Mai târziu, otomanii nu au arătat nici un interes pentru cursele de care, sau pentru întreceri sportive. Nu cultivau o societate în care mulțimea să-și spună cuvântul în
Istanbul () [Corola-website/Science/296786_a_298115]
-
a format un strat considerabil de nămol folosit la tratarea bolilor reumatice. Teritoriul localității Costinești se suprapune pe vechea vatră a unei mici colonii grecești (emporion) numită "Parthenopolis". În Evul Mediu localitatea era cunoscută sub denumirea de Stratoni pe vremea bizantinilor, apoi de Mangeapunar pe vremea turcilor, cu o populație modestă de pescari greci (și, mai târziu, Lipoveni) și de oieri Mocani și Tătari. În perioda 1840-1940 satul a fost populat și de așa numiții germani dobrogeni, purtând în limba acestora
Costinești, Constanța () [Corola-website/Science/301137_a_302466]
-
de unde diferența de nume. Biserica Ortodoxă (în integralitatea bisericilor locale ce o compun) consideră că are la bază succesiunea apostolică neîntreruptă, începută de la apostoli. Prezența Bisericii Ortodoxe este dominantă în zone ce s-au aflat în spațiul cultural al imperiilor bizantin și rus: Europa de Est și de Sud-est, Asia, părți ale Orientului Mijlociu și ale Africii. În prezent, numărul de credincioși ortodocși este majoritar în Belarus, Bulgaria, Georgia, Grecia, Macedonia, Republica Moldova, România, Rusia, Serbia, Muntenegru și Ucraina. Mari comunități de creștini ortodocși
Biserica Ortodoxă () [Corola-website/Science/301429_a_302758]
-
remarca Cezar Bolliac: Cine poate zice că Ialomița nu este cea mai galbenă gârlă ce avem în țara noastră?". Cea mai veche atestare a numelui acestui râu se găsește la cronicarul Theofilact Simocatta (sec. VII), care descrie expediția întreprinsă de bizantini asupra slavilor în anul 592, oastea imperială ajungând până în mlaștinile râului "Ilivakía". Forma aceasta, în ciuda faptului că este coruptă, atestă un stadiu arhaic al graiurilor slave, când "k+i "încă nu devenise "ț "(Ilavǐnika-Ilavnița). Numele antic al râului "Ialomița" era
Râul Ialomița () [Corola-website/Science/300048_a_301377]
-
găsește pe Dereh Heifa în apropierea joncțiunii cu Dereh Haatzmaut. De la sfârșitul perioadei bizantine - în secolul al VII-lean - și până la finele anului 1000 nu există nici o informație despre Haifa.În anii 614-628 regiunea a fost cucerită de persani, reluată de bizantini, apoi cucerită de arabi în 636. La începutul secolului al XI-lea localitatea este amintită în cărțile unor călători care povestesc despre existența unor ateliere de construit corăbii. În perioada dominației califilor din Bagdad stăpânirea arabă a predat localitatea în
Haifa () [Corola-website/Science/300200_a_301529]
-
a revelat ideea egalității tuturor neamurilor în fața lui Dumnezeu și a renunțării la obligativitatea alimentației rituale specifice. În urma acestei viziuni Petru a plecat să propovăduiască noua credință în rândul păgânilor greco-romani din Caesarea. În continuare, sub romani ,iar apoi sub bizantini, a continuat să sălășluiască în Yaffo o comunitate evreiască ,menționată și de Talmud . Arabii, conduși de Amr ibn Al As, din comandanții vestiți ai califului Omar (Umar), sub steagul Islamului, au cucerit orașul în anul 636.Sub noua cârmuire musulmană
Tel Aviv () [Corola-website/Science/300198_a_301527]
-
pe Rasputin stareț, pe motiv că manifesta puteri vindecătoare și pentru că se arăta înțelept. Unii comentatori îl consideră pe Rasputin drept un personaj a cărei carieră trebuie înțeleasă în contextul specific rusesc al "nebuniei întru Hristos" (în rusește "юродивый" (iurodivîi)) - bizantinii, ca și restul populațiilor de religie ortodoxă din orientul continentului european au cunoscut și ei "nebunia întru Hristos", însă aceasta nu s-a manifestat nicăieri atât de radical ca în Rusia. El este unul dintre cele mai controversarte personalități ale
Grigori Rasputin () [Corola-website/Science/300212_a_301541]
-
din momentul construirii fiind lucrată cu multă artă. Se remarcă icoana Sfintei Ana, mama Maicii Domnului. După tradiție, această icoană a fost dată ca „dar de patron” Doamnei Ana, soția lui Alexandru cel Bun, de către împărăteasa Irena (Ana), soția împăratului bizantin Manuil al II-lea Paleologul (1391-1425) și de Patriarhul Matei, ai Constantinopolului, în 1401. Ulterior, familia voievodală dăruiește icoana Sfintei Ana Mănăstirii Bistrița. În biserica mănăstirii sunt înmormântați: Alexandru cel Bun, soția lui Ana, Alexandru - fiul lui Ștefan cel Mare
Mănăstirea Bistrița (județul Neamț) () [Corola-website/Science/301504_a_302833]
-
Sfintei Ana, păstrată cu sfințenie până astăzi și cinstită cu multă evlavie de credincioșii creștini. După tradiție, acestă icoană ar fi fost dată ca „dar de patron” Doamnei Ana, soția lui Alexandru cel Bun, de către împărăteasa Irena (Ana), soția împăratului bizantin Manuil a al II-lea Paleologul (1391-1425) și de Patriarhul Matei, ai Constantinopolului, în 1401. Icoana a fost trimisă la Suceava prin delegații: ieromonahul Grigorie Țamblac și Manuil Arconti (Arhon). La anul 1407-1408, Doamna Ana, însoțită de curteni și de
Mănăstirea Bistrița (județul Neamț) () [Corola-website/Science/301504_a_302833]
-
început să scadă în cele din urmă, când Oleg, un războinic vareg, a atacat din Novgorod spre sud orașul Kiev pentru a-i alunga pe hazari. Oleg a fost fondatorul Rusiei Kievene în jurul anului 880. Vikingii scandinavi numiți "varegi" de către bizantini, au combinat pirateria cu negustoria și au început să străbată căile navigabile dinspre Marea Baltică către Marea Neagră și Marea Caspică. Slavii așezați de-a lungul acestor râuri îi angajau deseori pe varegi să-i apere. Conform primelor cronici kievene, un vareg
Istoria Rusiei () [Corola-website/Science/301491_a_302820]
-
în legătură Imperiul Romano-Bizantin sau cu cumanii sau pecenegii care au dominat acest teritoriu în evul mediu timpuriu. Cronicarii bizantini și mai târziu ruși distingeau între așa-numiții cumani „sălbatici” și cei „pașnici”, ultimii din ei fiind aceia cu care bizantinii și statul Kievean Rus aveau legături de cooperare. i „pașnici” par să-i fi inclus pe Burci sau Burciu, un trib kîpceak ale cărui elemente tribale apar mai târziu în organizarea statală a mamelucilor sirieni și egipteni (Dinastia Mamelucă)sub
Cumani () [Corola-website/Science/300737_a_302066]
-
integrat printre români, alții au fost acceptați în Ungaria sub șeful lor Kuten (Kuthen sau Kotian) cu condiția convertirii la catolicism, în timp ce altă parte a trecut peste Dunăre sub Jonas. Deja în secolul al XI-lea au avut lupte cu bizantinii și cu ungurii, vecinii lor, conflicte care continuă mai ales cu bizantinii și în secolul următor. În timpul românilor balcanici Asănești, cumanii au luat parte, ca aliați ai românilor și bulgarilor, la luptele acestora împotriva bizantinilor. În cele din urmă, după ce
Cumani () [Corola-website/Science/300737_a_302066]