5,219 matches
-
șocului emoțional, iar decorul domestic i-a rămas încremenit în acea clipă fatidică). Moștenitorii îi vînează averea, dar nu au acces la Miss Havisham, singurele persoane care o văd fiind Estella și Jaggers, administratorul financiar și, totodată, personajul - suficient de bizar el însuși - în care neurotica femeie are încredere deplină. Cel de-al treilea moment îl dezvăluie pe Pip adolescent, calfă în atelierul cumnatului său, Joe Gargery. Într-o bună zi, cei doi sînt vizitați de către Jaggers care aduce vești neverosimile
Cronica unui paricid epic by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7718_a_9043]
-
nevoi, Și cu fluierul la gură, păstorul pe lîngă oi Cîntă dragostele sale. Vai, el nu putea gîci Că vrăjmașu-ntr-a lui țeară se gătește-a năvăli". Figura inaugurală a prozatorului Negruzzi îi covîrșește pe poet și pe dramaturg. Prima impresie, bizară, este aceea că proza negruzziană pare scrisă de un om extrem de cult, frecventator al marilor literaturi europene și care vrea ca acest lucru să se știe. în mod normal, cultura n-ar trebui să se observe cu ochiul liber în
Nașterea prozei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8189_a_9514]
-
emisiuni de televiziune, difuzate de după plecarea lui Octavian Paler, se așază acut în conștiință. Vorbele cad altfel, cu dramatism, cu disperarea că sînt definitive, că nu mai există amendamente, întrebări, dialog. Dincolo de luciditatea analizei politice, a sofismelor, a unei filosofii bizare degajată de o societate tot mai primitivă, de voluptatea verbului său, îmi apare acum, pregnant și tulburător, umanul. Obsedant. Nu mereu i-am dat atenția cuvenită. Accentul a căzut pe mecanismul prin care scriitorul vede realitatea imediată în care trăiește
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9645_a_10970]
-
Olivier, redîndu-se vieții, recuperînd prin artă bucuria de a trăi. Ultimele scene din film o demonstrează, este partea climactică a intervenției corului - partitură pe care Julie o aruncase inițial într-o mașină de gunoi - și un racourci impresionant, un montaj bizar, neașteptat de imagini disparate care acum converg într-un crescendo dramatic către un sens unificator. Rupturile de ritm, pauzele de respirație, sincopele crude și flashurile tulburătoare sunt menite să reflecte, să proiecteze emoțiile fără să le explice. Imnul cu accente
Pur și simplu Albastru by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9688_a_11013]
-
acesteia inspiră capacitatea de autocontrol a unui om extrem de puternic care-și camuflează sensibilitatea, conform principiului: duty first, self second. Întreaga familie regală, cu ceremonialul exagerat al gesturilor și preocupărilor, apare într-o lumină crudă, ceea ce-i conferă un aer bizar, cum remarcă și premierul laburist, aer de aparentă insensibilitate în contrast cu durerea provocată de pierderea prințesei Diana. Familia regală trebuie să reziste unor atacuri din ce în ce mai dure din partea presei britanice și mai cu seamă din partea ziarelor de scandal precum The Sun. Situația
Farmecul discret al monarhiei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9711_a_11036]
-
romane ale ciclului început în 1969 (Cei doi din dreptul țebei, 1973, Vânătoarea regală, 1973, O bere pentru calul meu, 1974, Împăratul norilor, 1976, Ploile de dincolo de vreme, 1976). Umoarea schimbătoare a eroilor, modificările bruște ale dispoziției lor sau amestecul bizar al unor stări contradictorii plutesc pe o mare de vorbe, lungind dialogurile până la a le desființa. De unde vine această logoree a sătenilor din Pătârlagele, de ce vorbesc ei cu atâta poftă? Fiindcă este tot ce le-a mai rămas de făcut
Oameni de piatră (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9704_a_11029]
-
și baroc, pe care G. Călinescu îl găsește ca firesc în imposibila delimitare categorică dintre cele două sfere ale noțiunilor. Ioanide e un spirit clasic proiectat pe un fundal baroc de imprevizibil, complicații epice, contorsionări ciudate, pitoresc social abundent, deformări bizare ale umanului. Arhitectul se confruntă cu tot ce vine din contingent și din prezent (evenimentele politice, amantele tinere, protagoniștii mediului universitar, salonul Saferian Manigomian, Mișcarea legionară, moartea copiilor săi afiliați Mișcării), ca și cum ar fi surprizele unei existențe inevitabil baroce. Prezentul
Sfidările unui inactual by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9706_a_11031]
-
opul se salvează dintru-nceput de primejdiile răsfoirii. Pe secvențe sau integral, în ordine inversă ori de la prima la ultima pagină, lectura și numai lectura rămâne, iată, de neocolit. Dacă mai amintesc detaliul - aproape fantasmagoric și, oricum am lua-o, bizar - că aceasta e prima biografie tipărită vreodată a sculptorului român, orice eschivă devine pe loc inacceptabilă. A ști numai că e român, născut în Oltenia, la Hobița la sfârșitul secolului al XIX-lea, și că e autorul Coloanei fără sfârșit
Încă o biografie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9743_a_11068]
-
carnea care cade de pe oase, ca în Crucificarea din 1962 și cea din 1965. Oasele se strevăd prin piele, urlă în noi șira spinării. Sub efectul gra-vi-tății, carnea se dezorganizează, trupurile întinse pe paturi devin pachete de carne diformă, semănând, bizar, cu hălcile ce atârnă în măcelării. Odihna devine inerție, somnul, moarte. Seringa din brațul personajului din Figură întinsă pe pat, 1969, întărește această senzație de carne amorfă, țintuită pe patul ovoidal. La Picasso căderea nu e totală, odihna are ceva
Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
-
și se înscrie sub semn nostalgic. După o întrerupere de altă aproape jumătate de secol, vechile deprinderi se reîncheagă cu greu. Ideea de a sărbători Paștele ori Crăciunul într-o revistă literară sau într-un cotidian pare din ce în ce mai nepotrivită, chiar bizară. S-a renunțat discret la celebrarea în sine, nelegată în vreun fel de situație la zi economică, socială ori politică. Intervalul dintre 1946 și 1990 a distrus o anumită formă de normalitate. Imediat după instaurarea comunismului, însăși ideea de patriarhalitate
Pauză pascală by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9765_a_11090]
-
dram de curaj când Traian Băsescu a girat prezența mediocrităților în Guvern. Au trecut cu vederea derapajele verbale sau exercițiile populiste de tuns oi. Au tolerat nefericita candidatură a Elenei Băsescu. Au înghițit în sec, puși fiind în fața unor poziții bizare adoptate de șeful statului. Vezi indulgența arătată față de mari cercetați penal ca Puiu Popoviciu, suspectat de favoruri acordate fiicei sale mari. Altfel spus, și-au pierdut câte puțin din credibilitate prin tăceri complice în momente esențiale. Dar de ce ei, intelectualii
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
Mircea Geoană vrea să arate că PSD a depășit complexul ideologic care l-a marcat în ultimii 20 de ani. Vrea să recreeze în mod artificial atmosfera de dictatură, să treacă fraudulos în spațiul rezervat disidenților autentici. În numele unei reconcilieri bizare, Geoană proclamă momentul iertării, plasându-se ostentativ în tabăra detractorilor condamnării comunismului. Astăzi nu am văzut la Timișoara vreo manifestare de bun-simț, ci de prost gust. O revoluție răsturnată, în care PSD, PNL și câteva rămășițe din PNȚCD au uzurpat
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
cu zeci de recitatori, interpreți, cântăreți, mișcându-se, toți, fără șovăire, la comandă, ca vrăjiți de bagheta lui magică. La rândul lor, tinerii spectatori cărora li se adresa - în săli, în piețe sau pe stadioane - intrau într-un soi de bizară frenezie. Li se părea că, față de atmosfera sumbră în care erau obișnuiți să trăiască, participă la un eveniment epocal, la un moment astral.“ „Cenaclul a început în curând să semene, prin rânduială și gestică, cu săvârșirea unui ritual: modelul religios
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
recunoaște ca inspiratori personalități și ...persoane total opuse ca experiență și cultură : Brecht, George Balanchine, Merce Cunningham, John Cage, Heiner Muller, un băiat surdomut (Raymond Andrews) și un alt băiat autist, Christopher Knowles, care l-a cucerit cu ...limbajul lui bizar, devenit - culmea! - replică de celebru spectacol ( transcriu textul de bază: „E, EM, ENM, ENMN, EMI, EMMLY, EMILY LIKES, AND EMILY LIKES THE TV...BECAUSE” ș.a.m.d.) . De altfel, Wilson declară că e important ca pe scenă să fie, ca
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
bogat În imagini, Încît trebuia să mă gîndesc cum să structurez universul meu de imagini Împreună cu al lui”. Sau, vorbind despre Medeamaterial, mărturisește : „Soluția vizuală pe care am găsit-o funcționa ca un fel de mască pentru text”-s.n.. Bizară sintagmă! Deși, Într-un fel, orice imagine scenică poate fi o mască pentru text... Într-o discuție cu publicul, Wilson povestește evoluția comunicării sale cu Raymond Andrews (despre care am mai vorbit ) : această poveste devine o lecție de teatru non-verbal
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
lui, cu 200 de actori sclavi!); Îl joacă și pe Puck dinn Visul...lui Will (viitoare obsesie a activității sale regizoral/scenografice); dacă lucrurile păreau să meargă perfect și-n continuare, tot În lunile acelui an se petrece un lucru bizar: viitorul mare regizor pică la examenul sindical de ...regie! CÎnd cere lămuriri i se explică: „ați sfidat comisia!”(sfidarea consta În calitatea excepțională a hîrtiei pe care artistul și-a scris lucrarea de examen). Nu mai are voie decît scenografie
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
duc să micționez (nu mai e nevoie de traducere); P.F.: parfum! (bun); șampanie! (minunat); bagaboante (colege). L-am cunoscut bine pe marele sonetist Tudor George, emițătorul acelui inubliabil Ahoe! Marin Preda era cu monșer! Regizorul Alecu Croitoru are o expresie bizară Care-i Keystonul? Valentin Silvestru zicea dumneta; Miluță Gheorghiu striga Bimba, măi! Victor Parhon pronunța Bunînțeles! Un actor din Piatra Întreba Ți-e banal? Un prieten din Bacău striga după femei Jagajaga! Donc: lumea-i plină de ticuri verbale!...sau
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
spre exemplu); Livada...lui Nekrosius ținea numai 6! PÎnă la urmă, regizorul a lăsat de la el: acum ține doar 5 ore... Criticul ziarului The Guardian, Andrew Clements, după ce a văzut Tosca la Royal Opera House din Londra, dă două verdicte bizare: interpretul lui Scarpia ar fi avut „un șarm perfid”, iar jocul Angelei Gheorghiu ar fi fost „vizual ca un semafor”. Nu mi-e clar: șarmul perfid e o calitate, ori un defect, pe scenă? Era preferabil șarmul ingenuu? Dar putea
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
mahala », iar Zița (Liliana Lupan) « este o ingenuă tomnatecă, supraponderală și machiată la greu, nerăbdătoare să-și refacă stabilitatea erotică ». Printre alte inovații danubiene : Rică este jucat de-un bun actor ...aflat la vîrsta pensiei ; și ca să nu pară soluția bizară, nici Spiridon nu-i mai tînăr (e un « haidamac mongoloid, cu părul alb, ce mișună printre personaje precum Gulliver În țara piticilor » Gabriela Hurezean, Național, 18 iunie 2002). Tot În 2002, Măniuțiu realizează Conu..., la Odeon. Spectacol fellinian, cum l-
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
pe mine. Încă un lucru ce am uitat să spun: În timp ce eram cu prietenul meu, adică asta În vacanța de vară, În clasa a X-a spre a XI-a am cunoscut un bărbat. L am cunoscut Într-un mod bizar, dar care va avea o importanță majoră În viața mea. Eu eram la Vaslui, la mătușa mea și trebuia să plec acasă. Așteptam autobuzul și atunci Viorel a trecut cu mașina pe acolo și m-a Întrebat dacă nu vreau
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
s-adune înșirate-n salbe recolta de mărgăritare a viitoarelor nopți albe... Cuvinte șterse peste-o clipă; un madrigal, o amintire a unei clipe viitoare, sau o poemă de iubire pe care voi citi-o, poate, atras de noaptea lor bizară, în ochii tăi cei mari și negri ca două guri de călimară... CORTINA ÎNTRE RAI ȘI ILINCA LUI DUDĂU Versiune scenică după romanul Minunile Sfântului Sisoe și Epilog Personaje (în ordinea intrării în scenă) Regizorul Dracul Sisoe Sf. Mavrichie Sf.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
și să poarte cu el „sarcina lumii“. Într-adevăr, diferențele sunt evidente, de-ar fi să ne gândim doar la obiectivitatea rece, impersonală, a unui Dan Lungu (care privește omul cu ochi de expert, la microscop, ca pe o gânganie bizară) sau la viziunea minimalist regizorală (de prestidigitator dibaci, atent să nu cumva să-și trădeze trucurile) a lui Teodorovici. Aceeași lume, în variante distincte, totuși. Cum e și firesc. Sorin Stoica îți câștigă imediat încrederea, te face să-l crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
fâstâcelii lui Paganel. Adică, ce cați p-acilea? Dacă tot n-ai nici un rost, barem hai să glojgăim ceva. Sigur că Ghindoc a fost uimit peste măsură să afle că Paganel nu bea. Și-l privea ca pe o lighioană bizară. Hait! Era o șansă să dai peste un abstinent care, sigur, din moment ce făcea mutre la alcool, era puțintel dus cu pluta. Ghindoc nu mai văzuse niciodată pe careva care să se abțină de la băutură fără a suferi de vreun beteșug
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
o serbare a școlii, oricum o sindrofie organizată către sfârșit de trimestru, și a rămâne acasă pentru a vedea „Gala desenului animat“, am ales a doua variantă. Desigur, ai mei au trebuit să găsească unele scuze legată de o maladie bizară care îi afectează pe câte unii fix sâmbăta după-amiază când se difuzează unica emisiune normală pentru copilul care eram. Maladiile astea ciudate au continuat când am intrat în ciclul gimnazial și trebuia să învăț după-masa fix într-o perioadă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
care funcționează și celălalt. Reflexe optzeciste la cineva care trăia în anul 2005. Eliade vorbea despre fosilele vii, relicvele sociale existente în lumea rurală care s-au conservat peste timp. Cam așa ceva cu unchi-miu’. Mereu a avut un comportament bizar ca telespectator și în calitate de consumator al oricărui mesaj scris sau tipărit. Biblioteca lui unchi-miu’ era, orice s-ar spune, extrem de bine garnisită, aprovizionată sau cum vreți s-o luați. Găseai acolo de la Almanahuri ale umorului sau Perpetuum comic, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]