10,418 matches
-
literară nu puteau să lipsească. Timpul mi-a dat de cele mai multe ori dreptate. Cu certitudine, mai sunt câțiva care au făcut mult rău și ar merita să fie în sfârșit cunoscuți așa cum sunt. Cenzorii comuniști despre care vorbiți erau mai blânzi decât acești nenorociți. Și mult mai culți, oricât ar părea de ciudat. Aveau chiar și un sentiment de respect pentru intelectuali... Pomeneați și de traduceri. E adevărat, am fost tradus în multe limbi străine, am fost publicat de edituri importante
Augustin Buzura: ,,M-am retras din lumea literară din lipsă de timp" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/9056_a_10381]
-
acestui Autoportret. în afara jocului de lumină, singurul element care îi construiește portretului un oarecare profil psihologic, sînt privirile sau, mai exact spus, plastica ușor exaltată a ochilor. Însă și acest element rezumă întreaga viață interioară la o stare de uimire blîndă, care nu tulbură și nici nu distorsionează. în partea inferioară a portretului, în regiunea gîtului și a umerilor, compoziția este susținută plastic printr-o suprafață mai amplă de alb și o pată puternică de negru care sprijină întreaga arhitectură formală
Portretul și autoportretul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9087_a_10412]
-
adevărat obiect de adorație și a fost sursa unui cult pe care Baba l-a întreținut, la aceeași intensitate, de-a lungul întregii sale vieți. Această ființă mitică a mamei îi oferă artistului, în proporții sensibil egale, o grijă domestică blîndă, o permanentă securitate morală și chiar o formă de protecție magică. în cadrul unei ședințe de spiritism, de pildă, ea îl întreabă pe N. Grigorescu dacă lucrările fiului său vor sta vreodată într-un muzeu, iar maestrul o asigură, de dincolo de
Portretul și autoportretul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9087_a_10412]
-
ei, cei care nu fac nici o diferență între acasă și afară, nu-i așteaptă împliniri. Despre Sărbătoarea Recoltei nu se vorbește nicăieri. Tot ce-și doresc - vor avea, nu vor avea? - este o iarnă amenințătoare ca o iluzie, o poezie blîndă, în vers alb, a intrării în pămînt și în ape.
Drobul de sare by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9109_a_10434]
-
scriitori? Trăim urât: libertatea altora nu respectă libertatea noastră, după cum nici libertatea noastră nu respectă, din răzbunare, libertatea altora. Abia acum am descoperit și înțeleg mai bine ce înseamnă faptul că infernul este celălalt sau sunt ceilalți. Un infern mai blând, mai ușor de suportat, este când nici tu însuți nu-ți mai ești aproapele tău (pe care să-l respecți, dacă, totuși, nu-l poți iubi) și te detești pentru că ai procedat cinstit sau corect într-o anumită împrejurare și
File răzlețe dintr-un carnet by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9120_a_10445]
-
sensibilitatea ei ar fi avut dreptul, Constanța Buzea își construiește din cuvinte un univers numai al ei, în care iubirea durează mai mult decât o clipă, frumusețea și candoarea acoperă fața vulgarității și violenței, amintirile sunt învăluite într-o lumină blândă. O lume sublimă a celor vulnerabili, în care totul este smerenie, candoare, sensibilitate și delicatețe. Sensibilitatea autoarei respiră prin toți porii poemelor. De versurile ei trebuie să te apropii cu multe precauții, ținându-ți respirația. În preajma ei trăiești sub teroarea
Viața din cuvânt by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9141_a_10466]
-
liricii Constanței Buzea îl oferea apariția volumului bilingv (română și franceză) făcutul meu cuvântul/mon sort le mot. Poemele care alcătuiesc această selecție foarte riguroasă din lirica autoarei, complet diferite ca tematică și formă, au ca numitor comun tocmai lumina blândă, tristețea nelipsită de o oarecare duioșie, emoția în fața inefabilului, specifice scrisului Constanței Buzea. Într-o lume plină plină de deziluzii și eșecuri, poezia este singurul punct stabil, factorul de echilibru capabil să aducă liniștea în suflet și puterea de a
Viața din cuvânt by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9141_a_10466]
-
lăuntrică înspre începuturile de pietate și rugă ale copilăriei, la Dumnezeul acesteia precum la o instanță supremă ce l-ar putea judeca: "Sufletul meu tînjește să revină/ La nucleul originar de lumină,/ La Punctul din care a pornit/ într-un blînd răsărit.(...) Doamne, îmi este tot mai dor/ De odihna razei mele lăuntrice,/ De chipul Tău surîzînd/ Ivit dintr-un colț de cer să mă judece" (încetează). Această "rază lăuntrică" reprezintă pavăza cea mai de nădejde împotriva cruzimilor istorice, inclusiv a
Candoare și caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9272_a_10597]
-
nonconformiste. Vâlvă a produs în Apus mai întâi cartea sa din 1997, The Tainted Source: The Undemocratic Origins of the European Idea, care avea să vadă lumina tiparului patru ani mai târziu și în limba franceză, sub un titlu mai blând, cel menționat în nota de subsol a rândurilor de față. Cartea a cunoscut, de asemenea, versiuni în spaniolă, cehă și poloneză. Dacă ar fi fost vorba doar de o "provocare", care să servească de fapt adepților părții supuse criticii, cum
O carte explozivă by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/9315_a_10640]
-
pe baza unui feminism gonflat elogiază performanțele competiționale ale femeii, performanțe similare unei curse a înarmărilor etc. Nu tema este de vină, ci ideologizarea succesului, a performanței, fără nuanțe, după rețetă. Frumusețea umană se află într-o altă lumină, mai blîndă, cu o undă de tristețe sau cu o doză de nebunie. Concursul fără importanță în care micuța Olive n-are nici cea mai mică șansă, - deși tatăl naiv, parțial spălat pe creier cu șamponul rețetelor de succes în nouă pași
Micuța rază de soare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9410_a_10735]
-
un început frumos de toamnă. Soarele strălucește încălzind natura care se bucură de ultimele zile de căldura. Totul este îmbrăcat în hainele viu colorate ale toamnei. Dis-de-dimineață Mihaela s-a trezit nerăbdătoare urmând să meargă la bunici. Erau atât de blânzi și de buni cu ea încât iubea fiecare minut petrecut cu ei. După un dram care i s-a părut prea lung, fetița a ajuns în sfârșit la bunici. Acolo, s-a bucurat de peisajul ca din vis. Se simțea
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
din cauza despărțirii grele de ocrotitorii mei. Nu i-ai mai văzut de atunci? întrebă rândunica. Cum să nu! răspunse porumbelul. Mai trec pe acolo și îi văd fericiți că nu i-am uitat. Cum aș putea uita chipurile și glasurile blânde ale celor din familia care mi-a făcut atâta bine, dar mai ales al fetiței care m-a iubit, m-a ocrotit și mi-a dăruit clipe calde, de neuitat. Am mulțumit bunului Dumnezeu că mai există încă pe lume
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
a luat de mână și cum am intrat pentru prima dată în curtea școlii, speriată și curioasă. Nu știam ce mă așteaptă. Nu știam ce este cu acea clădire mare și ce așteaptă toți acei copii acolo. Deodată, o voce blândă a început să ne strige pentru a ne aduna într-o sală de clasă. Ne-am așezat în bănci și ne uitam cu curiozitate la doamna învățătoare, doamna care ne privea cu blândețe și care timp de patru ani urma
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
mângâia pielea ca o briză șugubeață și-mi va domoli părul din nebunia lui sidefată de ani? dar de ce ar trebui să mă trezesc? am vreun rost, am vreo pricină pentru care să nu viețuiesc în surdina aceasta grațioasă și blândă ca o gazelă pe moarte? liniștea groasă ca fumul pe care-l tai cu cuțitul, liniștea se fărâmă în casă în vălătuci trântiți de podea. pășești pe ei ca pe denivelări ce-ți zgâlțâie trupul. încă puțin și vei înghiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
fraza de mai sus, au devenit imbecili instruiți, care își visează eternitatea, personaje fără amintiri preistorice. Imbecilul lumii moderne este capătul de drum al unei deficiențe spirituale care nu avea de ce să fie vindecată. Odinioară, imbecilul avea instincte de fiară blândă și gândea sănătos, era mai propice beatitudinii decât nefericiții care se închideau în mănăstiri. Dar imbecilul lumii moderne este convins că societatea există așa cum există o pădure, că lumea este ceva real în capul lui și că în laboratorul creierului
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
degradează psihicul, ruinează trupul și transformă ființa umană într-o epavă. Privirea Dacă dorești să afli ce se petrece în sufletul omului cu care vorbești urmărește-i cu atenție privirea. Infractori Cum să nu sporească numărul infractorilor din moment ce legile sunt blânde iar închisorile s-au transformat în hoteluri confortabile și chiar case de odihnă? Pensionari Din păcate, mulți dintre condamnații la privare de libertate s-au obișnuit cu excelentele condiții din închisori, au devenit pensionari ai acestora și au renunțat definitiv
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
perfect actuale: un informator și un călău. De ei a depins viața celui mai iluminat intelectual al nostru din secolul XVII. Pe turnător îl chema Tifescu. Era ori un mâncău, ori lumea îl văzuse într-o zi frigând o vită. Blândă și dulce-i vorbirea în Moldova. Dar să te ferească sfântul să-ți puie ea o poreclă. Frige-vacă! Nici lui Rabelais nu i-a dat în minte una ca asta. Totul s-a tras de la o nuntă ce avusese loc
Istoria scrisă de mâna lui Neculce by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9450_a_10775]
-
la Georgescu Delafras, timpurile nu erau de-un optimism nebun. Vîrtelniței lor, care se răsucește în sensul negru, îi pune în cale, scriind despre altădată, o melancolie albă. Ceea ce nu va să zică fără dealuri și văi afective, ci doar clară și blîndă, ca portretul bunicii. Dedicată lui Grigore Tăușan "Petronius" (filosof), bunul și vechiul meu prieten, alintarea începe cu evocări. Prima piesă e un potpuriu cu animale. Un profesor genevez publică un articol despre inteligența animalelor, pătruns de multe îndoieli. Lucrul îi
Alintări by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9508_a_10833]
-
obțină prioritar de la Karachi lădițe cu creveți proaspeți, din care până la urmă arunca jumătate. Un "scampi" servit în mijlocul pustiului, în sunetele unui acordeon - iată un lucru demn de el. Era felul lui de a reuși, în timp ce sub gestiunea lui prea blândă Saki decădea ca o civilizație prea rafinată ca să dureze. Prietenii lui Terence măcar își plăteau băutura, dar prietenii prietenilor uitau să plătească. Apoi, trebuiau menajați polițaii, agenții de pariuri... și amicii lor; la capătul șirului apăreau proxeneții pashtuni și necunoscuți
Nicolas Bouvier L'usage du monde by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/9507_a_10832]
-
lume. Pasiunea îi alimentează oroarea, care e sfredelul lui literar." (p. 46). Păcat că autorul, după ce construiește această remarcabilă interpretare, alunecă pe alocuri într-o inutilă raportare a "apocalipticului" Cioran la contexte, modele și efecte reale. Lansat pe această pistă, blândul Livius Ciocârlie nu ezită să-l amenințe, într-un loc, cu... câteva greble peste nas! Firește că în comparație cu Nietzsche, Rozanov sau un deținut politic de la Gherla, suferințele cioraniene sunt fiorituri, dacă nu mofturi. Dacă vorbim însă despre (auto)construcție retorică
"Apocalipticul" Cioran by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9564_a_10889]
-
elogieze elementele, substanțele, - sarea, mercurul, cărbunele, cristalul și diamantul. Pentru el flacăra gazului arzând în bucătărie a devenit lumină zeiască, după cum evenimentele cele mai obișnuite au putut - și pot - căpăta un fel de nimb, cooptate în spațiul simbolurilor. Definiția ca "blând poet naturist", propusă, nu fără un pigment ionic, de poetul însuși, a putut face, astfel, o anumită carieră, alături de caracterizarea consecventă din partea criticii, mai ales de la un anumit moment al evoluției liricii sale, drept poet livresc, iubitor de delicii cărturărești
Adrian Popescu - 60 Căutând "Înțelesul minunii" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/9623_a_10948]
-
să informezi oamenii cât de mult contează să aibă grijă de viața și sănătatea lor! Sigur că D-zeu va crea o frumoasă emisiune pentru tine acolo în înaltul cer, împreună cu îngerii săi! Drum bun și cu "lumină"!" "Un suflet blând și bun a plecat mult prea devreme, sus la îngeri! Bunul Dumnezeu să te aibă în pază, Andreea! Condoleanțe familiei îndurerate!" În aceste clipe grele, sunt alături familia îndurerată și de prietena și colega mea Flori, care trece prin această
Mesaje pentru Andreea Chirvasiu: ”Prietenă dragă, acum o lună îți cântam Blessed” by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/80424_a_81749]
-
oficiu în apropiere./ Acum, cu bănuții aș/ mai fi făcut câte ceva/ dar căldurica din mine/ era mai slabă decât/ scrâșnetul clădirilor din jur/ cădeau câte 5, în stânga/ și la dreapta./ Asta făcea natura pentru mine/ pentru fiul ei cel mai blând// O țineam pe micuțică de mână să n-o ia/ vreo rafală/ Și îi trăsneam vreo două/ ține-te nu ți-am spus/ Asta nu-i dictare puiuk/ Teme-te de huruitul vântului/ Pleacă-te la vijelie/ Copilă./ Moirele pe
Vara patriarhilor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8179_a_9504]
-
Stroe. Ceremonialul unei aniversări ratate face cu ochiul spre melancolia fără leac din șansonetele lui Charles Aznavour: "Un tort, cu lumânări ce ard de-aseară./ Sunt ferecate vorbele în ceară/ și se topesc încet, se sting pe rând.../ Miroase încăperea blând/ A fum și... așteptare/ Că invitații au uitat să vină./ Paharele sunt goale,/ Sticlă plină.../ Discret, pe tortul ne-nceput/ Adoarme-acum și ultima lumină.// E semn că sărbătoarea... a trecut." (p. 31) Bonne Anniversaire! este formulă delicat-cinică la care gândul
Jurnal liric by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8186_a_9511]
-
Marina Constantinescu Acum vreo șapte ani, pe la mijlocul lui septembrie cel frumos și blînd, am văzut la Teatrul Național din Cluj spectacolul "Uitarea", pus în scenă de Mihai Măniuțiu după un "eseu în fărîme" semnat de George Banu. Una dintre confesiunile care m-au mișcat profund, atît ca scriitură, cît și ca imagine teatrală
Odihna, iluzia mea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8195_a_9520]