1,034 matches
-
delicate și suav, cu părul tuns mărunt de tot și așa de blond că firele albe nu se cunoșteau; înalt și nu prea slab, dar încovoiat puțin, ceea ce-i făcea un gest permanent de înclinare, care, combinat cu manierele lui blajine, avea, în adevăr, ceva sacerdotal. - Nu e rău poreclit, deși nu mai țiu minte pe Papa Boni-faciu. - Seamănă! Mai ales în atelier cu o tocă mică, neagră, si ca șorțul alb. - Cunoști bine pe Greg? - Da! răspunse cu glas serios
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
la tot muzica - iar dogul, mai sumar, se ridicase de pe locul lui și se rezemase de ea cu tot trupul, lăsând capul mare și bun în jos pe genunchii ei, în semn de afinitate. Mini observă cu plăcere că animalul blajin nu era nici unghiular, nici sferic, că avea proporții arcuite armonios și decent. Tot lui, îi spusese că ea înțelegea de ce Mika-Le lucrează numai în câinelui, să și-1 întoarcă din drumul simplu al instinctelor elective. Din ziua aceea Mini
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
în genunchi pe boabe de porumb sau pe coji de nucă, încât simțeai că-ți pătrund în pielea genunchiului. Am scăpat de ea, căci în clasa a doua l-am avut ca învățător pe domnul Gheorghe Dascălu, un om foarte blajin la care învățai de plăcere. Nu ne sancționa pentru orice greșeală sau pentru că nu știai bine lecția. Nu știu de ce în clasa a treia nu l-am mai avut învățător. În locul lui a venit domnul Neculai Ailenei, învățător de profesie
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
ciocanul mi-a atins puțin urechea dreaptă. Ce s-ar fi întâmplat dacă îmi venea în frunte sau în ochi? Aș fi rămas nenorocit pentru toată viața, căci și el venise din război fără ochiul stâng. Altfel era un om blajin, cumsecade. Îl pomenesc cu întâmplarea, pentru că mai târziu s-a revanșat benefic față de mine, salvându-mă de la abandonul școlar. Eram spre sfârșitul anului doi și mai aveam puțin timp până la absolvire, când printr-o hotărâre de partid și de stat
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
imposibil să nu-l vezi strecurându-se pe lângă ziduri și să nu-ți atragă, pentru câteva clipe, atenția. E mic de statură, mereu corect îmbrăcat, purtând chiar și-n toiul verii un costum bleumarin de postav, lavalieră și melon. Chipul blajin și destins nu-i trădează vârsta. își face simțită prezența fie prin bocănitul blacheurilor pe piatra cubică a pavajului, fie prin mirosul înțepător de naftalină pe care-l lasă în urmă. Merge nezorit, cu pas egal și sigur. întotdeauna ține
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
câteva case. Gândurile i se învălmășeau în cap, fără control, galopând haotic, cu schimbări neașteptate de direcție. "... L-aș căuta pe birjarul scopit. Pe Nikolai cu drag de cai. El mi-ar spune, poate, cu chipul său bonom și vocea blajină: Sigur, gospodin, cum să nu țiu minte, erai cu omul ăla, Filip, cum îi spui mata și v-am dus, cum zici, la cartierul oriental... Dar acum, hai să te duc acasă, că ești obosit și agitat și mâine dimineață
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
privirilor lipsite de vlagă și de pasiune. Această ființă care visa cu ochii deschiși, care privea detașată și indiferentă, fără să vadă propria-i dedublare în apele înghețate ale oglinzii, fixa acum cu privirea plină de viață ochii și chipul blajin al Bătrânului. Acesta își înțelese greșeala. Scoțând oglinda din dimensiunea timpului, nu adusese doar chipul melancolic al femeii în fața lui. Fenomenul funcționase și invers. Imaginea Bătrânului se dezvăluise și ea Despinei, ca și cum amândoi ar fi privit în același timp în
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
renunțat de mult la meseria lui de avocat și lucrează ca un simplu comisionar. Duce flori și mesaje. "E mic de statură, mereu corect îmbrăcat, purtând chiar și în toiul verii un costum bleumarin de postav, lavalieră și melon. Chipul blajin nu-i reflectă vârsta. își face simțită prezența fie prin bocănitul blacheurilor pe piatra cubică a pavajului, fie prin mirosul înțepător de naftalină pe care-l lasă în urmă". Una dintre femeile căreia îi predase flori, îi propune să-l
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
afla sub mâna unui adevărat om al lui Dumnezeu, nu a unui Pârâș oarecare, luat, de ici - de colea. Evident, totul s-a Înfăptuit prin sprijinul enoriașilor, contribuția bănească și manuală a aproape fiecăruia, În deplină și exemplară Înțelegere. Oamenii - blajini; preotul - de asemenea. Veniturile lui Pârâș au tot crescut, cu anii, În raport cu munca depusă, dar, și cu administrația avuției bisericii. Fapt care i-a permis, ca, În doar câțiva ani, să-și dureze, o vilă, aproape mai ceva decât biserica
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
față de el, și față de haina bisericească, pe care o purta. Din rău - În mai rău! Din zbir - În despot! Din Înger - În drac. Din om - În neom! A urmat sâmbăta, nefastă, pentru el și apropiații săi, sâmbăta de dinainte de duminica blajinilor. La slujba din săptămâna premergătoare acesteia, a stabilit, ca, fiecare enoriaș, să vină, cu cutare sumă de bani, cu atâtea ouă Înroșite, cu un cozonac, cu o pască, cu o sticlădouă de vin alb ori colorat, cu banane, cu ciocolățele
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Încât nu s-ar fi sfiit să tragă o fugă pe la sora sa Fedosia pripășită la oraș, spărgând cutia În bucăți; un gând Însă nu-i dădea pace. Printre circarii ce se agitau acolo, Îl văzu În treacăt și pe blajinul mitropolit Amvrosie, care se stinsese cu mult timp Înainte de război și care juca acum, alături de Condrat și preceptor, rolul de dulgher, cărând pe spate o scândură stropită cu var pe acoperiș. Dar ceea ce-o sperie și mai mult fu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
toată ziulica eram de strajă la revizorat ba, la nevoie, conțopiști voluntari la scris și la ce mai era nevoie. Și cum o minune are nevoie de o zi specială, iată-ne în 6 decembrie 1929, de Sfântul Neculai, patronul blajin al darurilor pentru copii. Doamna Uzunov nea spus, copii ai soartei, mergeți la domnul Balș acasă, imediat după slujba de la biserică, și spuneți-i poemul vostru de cavaleri rătăcitori. Zis și făcut. Ne uitam de-a strâmba gâtului la ceasul
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
-i mai trebuia ei. Nu trece mult și apare chiar proprietara, acum abia vizibilă sub șalul lung. Se numește Steluța Apostolescu. Un nume pe care îl întâlnisem printre acte la revizorat și care îmi devenise familiar, poate prin rezonanța oarecum blajină. Ca să spun drept cam două nume reveneau, un fel de dicteu al peniței, în clipe de plictiseală: Eugenia de Savoia și...Steluța Apostolescu. Pentru Eugenia explicația era dată de sora bunilor mei prieteni din Nicorești, frații Jalbă, o fată bună
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
care la Început păruse tuturor o scorneală - când se mai pomenise ca soarele să strălucească zi și noapte, ori să nu mai existe durere și moarte? - va fi Înfățișată cu atâta Însuflețire și har de tinerii cu ochi albaștri și blajini, Încât lumea ajunsese să‑i creadă. Când un neadevăr este rostit cu neostoire, lumea Începe să creadă. Căci oamenii au nevoie de credință. Așa că mulți tineri și‑au pus În grabă crepidele și‑au pornit‑o pe urmele lor. Unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
intra pe scena istoriei direct din bezna feudalismului rus. Pierzându‑și domeniile, va peregrina mănăstirile, aprinzând lungi lumânări galbene de ceară Întru odihnirea sufletelor păcătoase, lovindu‑și fruntea de piatra rece a chiliilor. Adâncindu‑se În biografiile sfinților și ale blajinilor, va da de unele potriveli cu viața sa spirituală. Astfel Îi va Încolți gândul de a‑și depăna rătăcirile - de la anarhism și ateism până la adevărul credinței - ca apoi să vestească lumii iluminarea sa: civilizația contemporană se prăvălea În abisuri. Antichristul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
dulap pus În mijlocul camerei - ca și interpretarea dată lui Moise, ca fiind “Întruchiparea urii refulate a părintelui rabin, a părintelui tiran“, rămân siderată, cum s‑o fi simțit doamna Nina Roth‑Swanson În Rusia „sub cerul nemilos al bătrânului și blajinului Moise“, pe vremea când Încă nu se consacrase absconselor interpretări lirice, fiind o modestă traducătoare. Am bătut la mașină și am transcris de mână toată opera lui Mendel Osipovici, am moșit deci, domnule, toată truda sa literară (a se vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Gladiola din ținutul lacurilor limpezi și casante, să tremurăm neastâmpărați de ospățul serii, să fredonăm în surdină melodii uitate în ceasul delăsării, să ne- nfruptăm dornici cu lingurița din salatiera de argint plină cu ambrozie fierbinte și să imprimăm reverii blajine în păduricea plină de alburii păcate!
Dans haotic by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83734_a_85059]
-
conducerea țării a venit Omul care nu i-a lăsat să se aventureze într-un război civil de proporții și, mai ales, i-a convins "că trecerea prea bruscă și dintr-odată la capitalismul sălbatic ar fi fatală pentru oamenii blajini ai acestei țări atât de bogate, cu oameni atât de ospitalieri. Că nicio țară din lume nu este mai bogată și mai frumoasă ca aceasta, și nicăieri în lume nu găsești oameni mai deștepți, mai buni și mai harnici ca
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
servitorilor. Se spune că boierul s-a îndrăgostit de una din țigăncile care slujeau la conac. Seară de seară boierul se urcă pe o scară și se holbează la piranda lui. Țiganii fac un haz nebun pe seama boierului, un om blajin, sub papucul nevestei. Se pârjolește boierul de dorul pirandei, dar îndrăznelile lui nu merg mai departe de expedițiile de pe scară. Țiganii se hotărăsc să i-o facă boierului. Îl pândesc până acesta se cațără pe scară, așteaptă până acesta intră
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
pe el aș vrea să-l am lângă mine". "Ia-o înainte, am să mă țin coadă după tine, cu condiția să mă tutuiești". Femeia aceasta îi dă senzația că este un fel de dumnezeu al acestor locuri. Un dumnezeu blajin, care controlează oamenii mai abitir decât unul cu biciul în mână. Se uită la silueta ei, perfectă, niciun gram de grăsime, fața ușor severă, dar fruntea voluntară îi înmoaie aerul de severitate al feței. Părul ușor cârlionțat, se vede că
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Este la doi pași de gardul de sârmă. Inima începe să îi zvâcnească în piept. El o așteaptă. Ea se apropie. Lumina este tot mai difuză, dar chipurile lor radiază lumină. Îi vede fiecare mușchi al feței. Are o figură blajină, sub caschetă se aprind doi ochi cărora nu le poate distinge culoarea, are și ochelari cu lentile groase, dar simte că sunt cei mai calzi ochi pe care i-a văzut până acum, sub nas are o dungă oblică, buza
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
cauciuc, legate cu o funie groasă de cânepă, împletită cu două ierni în urmă de femeia lui, Iustiniana. Geaba temenele! spuse el, a doua oară, cu glas șoptit, descriindu-și în tăcere scena cu fostul primar al Goldanei, Păun cel blajin, care cununa și boteza și miluia, pe tot creștinul, ce-i bătea la ușă. Păun cel blajin ajunsese să aibă de fini și de fine, cam pe jumătate dintre locuitorii Goldanei și peste jumătate din calicimea de la Cotonoaga. Geaba temenele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Iustiniana. Geaba temenele! spuse el, a doua oară, cu glas șoptit, descriindu-și în tăcere scena cu fostul primar al Goldanei, Păun cel blajin, care cununa și boteza și miluia, pe tot creștinul, ce-i bătea la ușă. Păun cel blajin ajunsese să aibă de fini și de fine, cam pe jumătate dintre locuitorii Goldanei și peste jumătate din calicimea de la Cotonoaga. Geaba temenele! cugetă iar Petrea Păun, fiindcă vremea unora ca el amurgise, regimul celor cu pentagrama roșie socotindu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
nepotului său...Când a văzut că sunt treaz, mi-a zâmbit din toată ființa. Părea bucuros că va avea cu cine schimba o vorbă acolo în schimnicia lui. A lăsat apoi cartea pe un scăunel și a vorbit cu glas blajin: Până ți-i limpezi ochii colea în apa izvorașului, eu am să-ți pun ceva de mâncare la mine în chilioară. Apoi am să plec în treaba mea. După ce te vei ospăta, vino în poiană. Acolo om mai sta de
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
luat băieții, atunci, dintr-odată, s-a surpat, un munte de om, micșorat, așa, nici n-ai timp să te dezmeticești și nici nu mai am minte, nu mai pot judeca, domn’ doctor, nu mai pot sta locului. Și: uriașul blajin și glumeț, fără memorie,fără sentimente, care traversează, voios, intangibil, străzile, parcurile, vespasienele, risipind anecdote, întrebări, hohote mari de râs și nepăsare, cum indică și afișul atârnat de gât, cu litere roșii ale diagnosticului: EUFORIE CU TENDINȚĂ SPRE CALAMBUR. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]