1,671 matches
-
asupra omului, în care și miraculosul își păstrează un loc al său, în pofida răului care îl asaltează, ca într-o cursă delirantă. De aici, poate, și dramatismul acestei proze. SCRIERI: Zile sălbatice, Iași, 1991; Răfuială în oraș, Iași, 1992; Natașa blues, Iași, 1998; Iulia, Iași, 2002. Repere bibliografice: Andreea Deciu, Diletantismul la profesioniști, RL, 1992, 18; Ioan Holban, Salonul refuzaților, Iași, 1994, Liviu Antonesei, Jurnal din anii ciumei, Iași, 1995, 135; Alex. Ștefănescu, „Natașa blues”, RL, 1999, 1; Lefter, Scriit. rom
SPINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289829_a_291158]
-
Răfuială în oraș, Iași, 1992; Natașa blues, Iași, 1998; Iulia, Iași, 2002. Repere bibliografice: Andreea Deciu, Diletantismul la profesioniști, RL, 1992, 18; Ioan Holban, Salonul refuzaților, Iași, 1994, Liviu Antonesei, Jurnal din anii ciumei, Iași, 1995, 135; Alex. Ștefănescu, „Natașa blues”, RL, 1999, 1; Lefter, Scriit. rom. ’80 -’90, III, 147-148; Busuioc, Scriitori ieșeni (2002), 388-389. S.D.
SPINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289829_a_291158]
-
militar în marină (1976-1978), iar ulterior lucrează ca electrician la Găești, oraș în care se și stabilește. Îndrăgostit de literatură, autoeducat, e atras de timpuriu de ambianța și preocupările lumii scriitoricești, dar și de cunoașterea genurilor de muzică pop, rock, blues. În 1975, încă elev, „editează” împreună cu un coleg de clasă o „revistă de cultură”, „Adevărul”, dactilografiată în cinci exemplare, inițiativă pentru care este anchetat de autorități; tot în 1975 ia prima poziție polemică în domeniul muzicii rock, expediind prin intermediul revistei
UNGUREANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290344_a_291673]
-
ș.a. În 2000 se alătură criticului Tudor Cristea, fondând la Găești revista „Litere”. Cu pseudonimul M. V. Pop semnează nenumărate articole despre muzica rock în revistele „Vox Pop-Rock”, „Rocker”, „Art & Roll”, „Sunete” ș.a. A publicat un volum intitulat 10 legende ale bluesului (1997), cu biografiile unor reprezentanți ai acestui gen muzical. Narațiunile din Prunele electrice (1996) întruchipează un exemplu fericit de abordare a tematicii rurale cu mijloace prozastice moderne, prezentând o combinație validă de textualism și scrupul documentar. Ruralitatea observată de U
UNGUREANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290344_a_291673]
-
în biologicul elementar, în naturalul inanimat, ca un fel de ontogeneză răsturnată, este, probabil, cea mai radicală „fuziune în natură” (neomioritică) din ultima vreme. SCRIERI: Cartea păcatelor, Timișoara, 1996; Prunele electrice, pref. Dan Silviu Boerescu, Timișoara, 1996; 10 legende ale bluesului, Timișoara, 1997; Jertfă & Steag, Timișoara, 1999; Lia Mora, București, 2001; Poetica femeilor, Pitești, 2001. Repere bibliografice: Horia Gârbea, Doi ochi albaștri, LCF, 1996, 32; Constantin Dram, Proza scurtă de la Tulcea la Galați, CL, 1996, 9; Emil Mladin, Siliștea-Gumești fără Moromete
UNGUREANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290344_a_291673]
-
Constantin Dram, Proza scurtă de la Tulcea la Galați, CL, 1996, 9; Emil Mladin, Siliștea-Gumești fără Moromete, L, 1996, 39; Carmen Neamțu, Distileriile bășcăliei, CNT, 1996, 51-52; Rodica Draghincescu, Traiectorii intestinale. Comunismul și bestialitatea, CL, 1997, 4; Alexandru Șipa, Bolnav de blues, „Actualitatea muzicală”, 1997, 11; Eugen Curta, O carte rară, VTRA, 1998, 7; Noemi Kosma, Bluesul A.K.A., mod de a trăi, VTRA, 1998, 7; Adrian Lăcătuș, Muică, suntem neam de țuică, VTRA, 1998, 7; Al. Th. Ionescu, De la Găești
UNGUREANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290344_a_291673]
-
Moromete, L, 1996, 39; Carmen Neamțu, Distileriile bășcăliei, CNT, 1996, 51-52; Rodica Draghincescu, Traiectorii intestinale. Comunismul și bestialitatea, CL, 1997, 4; Alexandru Șipa, Bolnav de blues, „Actualitatea muzicală”, 1997, 11; Eugen Curta, O carte rară, VTRA, 1998, 7; Noemi Kosma, Bluesul A.K.A., mod de a trăi, VTRA, 1998, 7; Adrian Lăcătuș, Muică, suntem neam de țuică, VTRA, 1998, 7; Al. Th. Ionescu, De la Găești la literatură. Fără retur‚ VTRA, 1998, 7; Valentin F. Mihăescu, Spovedania unui păcătos, „Azi”, 1998
UNGUREANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290344_a_291673]
-
caligrafie sigură a ambientului domestic, rustic sau citadin, funambulie carnavalescă. Poetica sa e obsedată de metafora existențială, de praguri, esențe, transsubstanțieri. Cântărețul de sticlă, poemul titular al primei plachete, rezumă metoda prin care descrierea unor sinestezii - sunetele „de sticlă” ale bluesului unui jazman virtuoz - primește reverberări magice: „și el despică arșița/ Cu pasul jaguarului/ [...] trompeta se-ntoarce spre umăr,/ vibrațiile cerului se sparg/ în mii de sunete colorate/ și oamenii aleargă desculți/ în urma picioarelor lui goale”. Dominantă într-o primă etapă
NERSESIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288424_a_289753]
-
Killer in the Rain, Ballantine Books, 1972), identifică o serie de eroi care, deși poartă nume diferite, sunt avatari ai lui Marlowe: Carmady (The Man Who Liked Dogs, The Curtain, Try the Girl), Johnny Dalmas (Mandarine’s Jade, Bay City Blues, The Lady in the Lake), Ted Malvern (Guns at Cyrano’s) sau John Evans (No Crime in the Mountains). Mallory apare în alte două povestiri, Blackmailers Don’t Shoot și Smart-Aleck Kill, însă, ulterior, numele acestuia avea să fie schimbat
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
de faptul că, după experiența reușită cu The High Window - scris fără a face apel la povestirile anterioare -, se reîntorsese la metoda „canibalizării”. Într-adevăr, romanul se naște din rescrierea a două povestiri pubicate în revista Dime Detective („Bay City Blues”, iunie 1938, și „The Lady in the Lake”, ianuarie 1939). Chiar dacă modificările sunt substanțiale, romanul amintește de epoca în care accentul cădea pe redarea unei acțiuni alerte și abia în planul secundar pe observarea complexității psihologice a personajelor și pe
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
de software pentru calculatoare. După ce am terminat facultatea, timp de patru ani m-am distrat. M-am ocupat de formație până la douăzeci și șase de ani. Linia muzicală era apropiată de cea a lui Jimi Hendrix. Ceva de genul ăla. Blues. Mai întâi am cântat la chitară, apoi la bas. Sincer să fiu, mă descurc să cânt cam la orice instrument. Părinții m-au lăsat în pace. Sunt singur la părinți și, în acea perioadă, am stat cu ei. Puteam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
fost scrisă și are loc Planeta domnului Sammler a fost cea În care expresia a Început să devină tabu În America. 1 Subcultură a anilor ’60 inițiată În Marea Britanie, care se caracteriza prin haine de inspirație baroc și muzică rock, blues și soul, ca și de un stil de viață centrat pe cluburi de dans și, parțial, amfetamină; pentru spațiul anglo-saxon termenul evocă tineret, muzică, energie debordantă, haine și accesorii la modă, rebeliune Împotriva ordinii sociale acceptate În acea perioadă. 1
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
zis eu. — O cheamă Sarah. O să vină la ceai săptămâna viitoare. — Doamne, am zis eu. — Sarah e o colegă de la școala lui Ben, a explicat Sheba. — Nu e doar colegă, mama, s-a opus Ben. E prietena mea. O să dansăm blues împreună. — Bine, asta o să mai vedem, și-a ridicat Sheba sprâncenele spre mine. Hormonii se pare că atacă din ce în ce mai devreme în ziua de azi. Ben o urmărea cu atenție în timp ce vorbea. — Ce spui, mama? Ce sunt hormonii, mama? Am mâncat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
mai de suflet. Pe vremea aceea italienii făceau legea în discoteci și câți pot uita de Al Bano și Romina Power, de Toto Cutugno, de Richi e Poveri sau de Laura Pausini? Nu vă pot spune de ce, când începea un blues, râmâneam de fiecare dată singur. Creața era prea curtată, Nicoleta era prea înaltă iar pe celelalte nu le știam în deajuns ca să am curaj să mă apropii de ele, așa că mă lipeam de perete și priveam cum alții își trăiesc
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
lipseau nicio duminică fiindcă acolo se simțeau mai aproape de viața satelor unde trăiau. Să umbli cu astfel de fete, era ca și cum ți-ai fi dorit să te culci cu o măicuță... Sâmbăta de dans... Nu era înnebunit după zbenguială, dar bluesurile îi ofereau șansa de a se apropia de fete, de-a le vorbi și de a le cunoaște cât de cât. La un moment dat, văzu cum cercul ceasornicarilor începu să se subțieze. Dana, prietena lui de ochii lumii, suferea
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
s-o forțez să-și dezvăluie adevărata față, fiindcă e o prefăcută care se ascunde după o mască a inocenței pentru a devora băieții pe care pune ochii. E o vrăjitoare, să știi... și e mai curvă ca mine... Primul blues Nu mai voiam nimic de la soartă. Îmi prelungeam linia vieții într-o ceață fără sens, împrăștiată pe un tărâm rece și respingător unde nu-mi mai găseam locul. Înțelesesem că nu puteam fi lângă Creața decât pe post de papițoi
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
ceva trebuia să se schimbe. Nu mă gândeam la o relație cu Erjika fiindcă eram prea diferiți, dar compania ei mă punea pe picior de egalitate cu Creața și în acele momente chiar îmi era de ajuns. Dansasem primul meu blues, simțisem magia muzicii fermecându-mă și mă gândeam în acele momente că am deja o amintire pe care să o păstrez pentru tot restul vieții. Mi-aș fi dorit-o ca parteneră pe Creața, dar poate că ea ar fi
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
vise? Eu vroiam să visez cu ochii deschiși, să am propria poveste și să-mi fiu eroul principal. Urcam scările pășind înainte și înapoi imaginându-mi că sunt Fred Astair. Ceilalți râdeau de mine, dar mie nu mi păsa. Dansasem blues, deci existam. Visasem că visam După o seară de dans am luat masa la cantină împreună cu Erjika dorind parcă să prelungim la nesfârșit clipele magice pe care le trăisem pe ringul de dans. Lângă mine stăteau Sini(cum începusem eu
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
voiam să luminez fosforescent ca un cer scufundat în ocean. Nu-mi mai făceam griji de lipsa unei partenere de dans, nu- mi mai păsa de nimic. Eram fericit că mă sărutasem cu Creața și îndrăzneam să visez la un blues cu ea. Fiind parteneri, puteam să o strâng cât mai aproape de mine și de ce nu, să încerc să-i mai fur un sărut. N-avea cum să mă refuze... nu acum după ce aflasem că mai ține la mine. Lui Petruș
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
keyboard. În afară de faptul că pentru mine a fost extraordinar să îmi petrec o astfel de seară cum în România e improbabil, vreau să spun că m-au dat gata muzical. Toți cântau foarte bine, făceau și recital solo, în genere blues, un pic de jazz și foarte puțin rock. Dar au fost atât de buni!!! Necâștigând o pâine și cântând fiecare de peste 25 de ani, sunt realmente foarte pasionați de ce fac și o fac cu drag. Și se vede. A cântat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
vorbit unii cu alții și după aceea iar am mers la Bear’s, la concertul Code Blue Band. I-a plăcut și lui Adi foarte mult, mai ales să vadă profesioniști între 47 și 55 de ani, cântând așa pasionat blues și jazz. Adică, pe scurt, viața poate să fie și așa: una pur academică, într-un falanster american în care până seara dai și primești cunoaștere, iar seara primești sau dai artă. Aici s-a mai întunecat un pic. Boala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
să mă uit. Și dacă nu? Ei bine, atunci aveam să mă duc la lucru. Oricât de ciudat ar părea, nu era nicăieri nici măcar un episod din Starsky&Hutch. O mulțime de alte seriale - Străzile din San Francisco, Hill Street Blues, Cagney&Lacey -, dar un pact este un pact. Aveam să plec la lucru și să văd ce se mai întâmplă. Poate că s-au răzgândit și s-au hotărât totuși să mă concedieze, ceea ce avea cu siguranță să-mi ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
dus cu instrumentul pe colinele din Griffith Park, cântându-le veverițelor, coioților și câinilor vagabonzi care își făceau veacul acolo. Uneori mergea la biblioteca din centru și asculta discuri de patefon cu căștile pe urechi. Melodia lui preferată era Wolverine Blues, cântată de un interpret de demult pe nume Hudson Healy. Cuvintele erau încălecate și abia dacă se auzea ce cânta. Coleman a compus propriile sale cuvinte, chestii murdare despre cum se fut wolverinele, iar uneori cânta și el în timp ce asculta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
o pereche de ochelari de soare. Puneți-i la ochi ca să putem să ne culcăm la loc. Helen și-a luat și ea o pereche de ochelari de soare. Amândouă stăteau în pat cu ochelarii la ochi. Arătau ca The Blues Brothers. Deci, a început Helen conversația, ți-ai călărit bărbatul? — Da, am răspuns eu cu o voce tremurătoare. Apoi am făcut o pauză și-am adăugat: —Și nu. Helen a ridicat o sprânceană din spatele ochelarilor de soare. — Da și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Rory tot amâna să ia o decizie, Tom se lămurea că lucrul acesta nu o interesează cu adevărat. În zilele libere de la restaurant, a început să frecventeze un club din cartier, unde clienții aveau acces la microfon, și să cânte blues împreună cu trei muzicieni pe care îi cunoscuse într-o seară când îi servise la masă, și nu a mai trecut mult și cei patru s-au hotărât să se reunească într-o trupă. Și-au luat numele de Brave New
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]