8,305 matches
-
Însoțitoare, Îi ștergea fruntea și-i dădea urciorul cu apă, acum călîie, deși un altul stătea adînc Îngropat În nisip. Sofia era o femeie cam de treizeci de ani, măruntă la trup, cu părul Învolt și cu ochii negri precum boabele de porumbă. Peste mantaua străvezie purta un șal de mătase pestriț, tîrguit, probabil, din India. Ucenicii lui Simon vorbeau despre ea ca despre Întruchiparea Înțelepciunii și frumuseții feminine, În vreme ce pelegrinii creștini răspîndiseră despre ea tot soiul de zvonuri, că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
contelui cu Dumnezeu un motiv Întemeiat ca să uite, pentru moment, preceptele riguroase ale ritualului spaniol. La fel și preotul, se dădu Înapoi, Încordîndu-și mîinile Împreunate a rugă; palmele Îi transpiraseră lăsînd urme evidente pe coperțile albe ale breviarului: mătăniile cu boabele cît măslina se bălăngăneau În tăcere. Doar cheile de pe uriașa verigă din mîna unui străjer clincăniră de două-trei ori, alandala. „Amin“, șopti tînărul terminîndu-și ruga de dimineață. După care adăugă cu glas tare: „Iartă-mă, părinte!“ În acel moment, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Dridu, s-au descoperit unelte și obiecte care atestă existența unei populații care se ocupă cu agricultura și creșterea vitelor: brăzdare, săpăligi, securi, oticuri de fier, râșnițe de piatră, gropi de păstrare a cerealelor, semințe carbonizate etc. Analiza paleobotanică a boabelor carbonizate au evidențiat mai multe specii de grâu, orz, secară, ovăz, mei și mazăre. în legătură cu creșterea animalelor, se practica păstoritul pendulator, fără s fie părăsit hotarul obștii. Sunt indicii și despre practicarea meșteșugurilor, circulația mărfurilor, prelucrarea minereului de fier, a
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
de animale - animale cu blană, țesături din in, cânepă și lână și, fără îndoială, bani, metale prețioase. Gropile de provizii de lângă locuințe erau mijloc de păstrare, dar și de dosire a cerealelor în fața tuturor celor care jefuiau populația locală. Zdrobirea boabelor și transformarea în făină s-a făcut cu râșnița, dar trebuie să fi existat și mori, deși pentru teritoriul de la est de Carpați nu avem documente în acest sens, așa cum avem pentru țara Românească Muntenia, de la mijlocul secolului al XIII-lea
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
ceapa, usturoiul, vița de vie și pomii fructiferi. Dintre cereale, grâul se cultiva, până târziu, la deschiderea piețelor externe, în cantități mici, pentru nevoile proprii, predomina meiul, o cereală „plodoasă”, foarte productivă, din care se făcea o fiertură, fie ca boabe, fie transformate în făină. Acea fiertură de mei, care căpăta consistență pe măsură ce fierbea și se adăuga făină, s-a numit mămăligă. Meiul a fost consumat de toate popoarele mediteraneene și din jurul Mării Negre, poate nu cu aceeași intensitate ca la noi
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
prinsă un jug special pentru doi cai. Pe arie erau așezați snopii cu spicele spre interior, fiind călcați de copitele cailor pânăă funia se strângea la par, după care se mergea în sensă invers, operația repetându-se pânăă ce toate boabele erau desprinse de spic. Boabele erau strânse lângă stâlpul central și operația se repeta. Când tot grâul era treierat, urma vânturatul, prin care se îndepărta pleava, apoi se ciuruia pentru a se îndepărta resturile de pământ și tot ce însemna
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
doi cai. Pe arie erau așezați snopii cu spicele spre interior, fiind călcați de copitele cailor pânăă funia se strângea la par, după care se mergea în sensă invers, operația repetându-se pânăă ce toate boabele erau desprinse de spic. Boabele erau strânse lângă stâlpul central și operația se repeta. Când tot grâul era treierat, urma vânturatul, prin care se îndepărta pleava, apoi se ciuruia pentru a se îndepărta resturile de pământ și tot ce însemna „corp străin”. După instalarea regimului
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
unde servea Petrică Cojocaru, funcționa un gater la care a lucrat și unchiul meu, Mircea Ignătescu. Existența morilor de apă și de focă nu a dusă la dispariția râșnițelor, cunoscute din preistorie: pe o piatră dură scobită concav se puneau boabele care erau zdrobite cu alta, acționată cu mâna. Asemenea râșnițe erau la fiecare casă și, pentru creșterea rentabilității, râșnițele s-au perfecționat, fiind mori acționate de forța omului. Cele care au fost folosite pânăă prin anii ’50 ai secolului trecut
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
rotundă fixă (stătătoare), așezată pe un postament din lemn, aproape pătrat, peste care era așezată o altă piatră de aceeași formă care se învârtea cu mâna. Piatra care se rotea avea în mijloc un orificiu rotund prin care se introduceau boabele. În acel orificiu rotund, mai exista o piesă din lemn numită „prepeliță”, care regla piatra superioară, o ridica și o cobora, după cum cel care folosea râșnița voia să facă făină sau crupe. Tot „prepelița” „ținea” piatra rotitoare să „calce” numai
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
pentru a putea învârti piatra de deasupra. Era o muncă grea și istovitoare și, nu degeaba, a ieșit vorba: „Cu mămăligă de râșniță și pește de undiță, nu te vezi sătul”. După mărturiile rămase, la râșniță ieșea o făină bună, boabele erau bine mărunțite, mai alesă dacă boabele de porumb erau uscate pe sobă. O astfel de râșniță avea în Slobozia - Filipeni familia Hriscu, folosită de toți vecinii. Poate că se mai află pe undeva, ca să fie strânsă într-un muzeu
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Era o muncă grea și istovitoare și, nu degeaba, a ieșit vorba: „Cu mămăligă de râșniță și pește de undiță, nu te vezi sătul”. După mărturiile rămase, la râșniță ieșea o făină bună, boabele erau bine mărunțite, mai alesă dacă boabele de porumb erau uscate pe sobă. O astfel de râșniță avea în Slobozia - Filipeni familia Hriscu, folosită de toți vecinii. Poate că se mai află pe undeva, ca să fie strânsă într-un muzeu etnografic. O altă instalație țărănească era presa
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
oloinița, cum și se spunea, nu avea ceva spectaculos, era o presă (o placă de lemn solidă) împinsă de un ax care era filetat, care trecea printr-o bară de sprijin cu filet pe interior, realizându-se presarea și reglajul. Boabele erau uscate și prăjite și, prin presare, se obținea „oloi” gros, foarte hrănitor și spornică la gătit diferite mâncăruri. „Oloiul” completa, în anumite perioade ale anului, dieta oamenilor care, altfel, foloseau grăsimile animale. În satul Lunca aveau „oloinițe” Gheorghe Iftimie
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
ca cei din Răchitoasa 59, care veneau cu carele încărcate cu oale, străchini, căni, pe care le schimbau pe cereale. Se opreau la răspânătii și își strigau marfa: oale-e-e, hai la oale! Și lumea venea (femeile) cu traista plină de boabe. Rar se dădea și pe bani. Apoi n-au mai venit nici olarii străini. Ne-am modernizat, nu mai era nevoie de oale de lut; câte mai trebuiau erau luate de la târguri sau de la magazine. Cioplitori în piatr Zona, nu
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
îngrijit de organizarea și funcționarea școlilor, printr-un act domnescă care obliga toate mănăstirile să verse la mâna mitropolitului țării câte 120 ughi (moned de aur) pentru trebuința școlilor. Progresul a fost lent și nesemnificativ: erau domni care nu șștiau boabă de carte, nu mai vorbim de majoritatea boierilor, dar nici unii călugări nu șștiau carte (mulți nici nu erau de etnie român ), iar pentru coală, pentru răzeși și țăranii de rând, nici nu s-a pomenit până târziu, în secolul al
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
în Europa. Este consumat în unele state din SUA, în Italia se face polenta (mămăligă). De fapt și de drept, mămăliga la români și la alte popoare care au trăit în jurul Mării Mediterane și Mării Negre, era rezultatul unei fierturi din boabele zdrobite de mei (pasat) și alte cereale din aceeași familie (părincul, dughia). Meiul este o cereală care face un spică sub form de ciucure, cu boabe mici (să alegi pasatul din nisip - idee din basmele populare - arată o caznă peste
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
popoare care au trăit în jurul Mării Mediterane și Mării Negre, era rezultatul unei fierturi din boabele zdrobite de mei (pasat) și alte cereale din aceeași familie (părincul, dughia). Meiul este o cereală care face un spică sub form de ciucure, cu boabe mici (să alegi pasatul din nisip - idee din basmele populare - arată o caznă peste puterile omului!), foarte productivă, cu perioadă de vegetație scurtă, hrănitoare, consumată prin fierbere, amestecă care s-a chemat mămăligă de la mei. S-a cultivat prin satele
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
din nevoi. Din mărturiile înregistrate de Olimpia Bădăluță în anul 1960, aflăm că în unele familii nu se ajungea cu porumbul de la un an la an. Atunci se luau știuleții de porumb porniți spre copt, se uscau în cuptor, iar boabele erau date la râșniță; făina nouă era spornică și avea gust bun. Mămăliga se mânca cu lapte, cu brânză cu o fiertură din zarzavaturi acrită cu borș de putină sau cu zeamă de fructe acre (corcodușe și boabe de struguri
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
cuptor, iar boabele erau date la râșniță; făina nouă era spornică și avea gust bun. Mămăliga se mânca cu lapte, cu brânză cu o fiertură din zarzavaturi acrită cu borș de putină sau cu zeamă de fructe acre (corcodușe și boabe de struguri, necoapte), mai rar cu carne. O parte din alimentația zilnică era dată de fructe și bureți (ciuperci). Să ne amintim că primii bucovineni veniți în 1784, ca vornicul Furcaru, au stat o iarnă în Fruntești și, din însemnările
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
care 302 ha suprafață arabilă; pășuni naturale: 24,89 ha; vii pe rod 3,43 ha) era cultivat cu: grâu de toamnă - 83 ha; orz de toamnă - 2,15 ha; orz de primăvară - 5,85 ha; ovăz - 3 ha; porumb boabe - 173 ha; floarea soarelui - 10 ha, cu 950 kg/ha (9,5 t); cartofi de toamnă - 3 ha cu 9.500 kg/ha (28,5 t); legume - 2 ha (24,65 t). S-a mai cultivat: porumb siloz, plante de
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
ei era, rotundă, pădurea, îi vedeam fetei vaginul umed și roșu, labiile care respirau ademenitor și cald, m-am uitat mult timp în pizda ei, am mângâiat-o timid, copilărește, era totuna cu roua de pe iarbă, avea pe bogăția aia boabe de rouă strălucind pe carnea albă, bag-o, mă, m-am așezat deasupra ei și-am mozolit-o cu puța care începea să crească misterios, a tot schimbat pozițiile, de-am înnebunit acolo, între verzituri, după un timp mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
acoperită decât cu o membrană semitransparentă, astfel Încât se puteau zări grăunțele pe care le Înghițea fără a le mesteca și care i se acumulau În pipota străvezie, brăzdată de vinișoare subțiri. Avea o pipotă cât vârful degetului mic și toate boabele Îngurgitate erau imediat eliminate fără a fi digerate, pentru a putea Înghiți altele la loc. Era suficient să repeți acest procedeu pentru ca puiul de canar să se obișnuiască cu prezența umană și să prindă obiceiul de a ți se așeza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Făcea numai chestii care necesită minimum de efort. A fost și fotograf și s-a plimbat În jurul lumii Încă din tinerețe. La Paris a lucrat o vreme ca gigolo, dar poate asta e prea mult spus, Întrucât nu știa o boabă de franceză și singurele cliente erau niște bătrânici japoneze. A avut ocazia să se plimbe cu ele prin Monaco, Maroc, Chamonix și a devenit din ce În ce mai experimentat. S-a deprins repede cum să facă bani, a Învățat ce le place japonezelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
alb, lăsat din seară. Dintre limpezimi crescut, Cu aripa ca un scut Abia dus la subțioară, Cel cu plisc întors de ceară roșie Încovrigat, Peste inimi Către seară Atîrnat: Chipul, coabe, S-a-îmbuibat în seara grasă Ca într-o baniță cu boabe Și-a sburat. S-a-îmbuibat Ceasul rău, Și s-a dus Ceasul tău, Domniță Hus! b) Este Domnișoara Hus, (Carnaksì! Mașalà!) Cu picioare ca pe fus, Largi șalvari Undeva. Pentru ea cinci feciori Pricopsiți (ah! beizadele), Au tăiat cinci alți feciori
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Sosește toamna-n pas șăgalnic, Prin galbenul de crizanteme. Pe drum s-aude vuiet jalnic Și scârțâit de car, cu lemne. Grădinile stau dezbrăcate, Par jefuite de podoabă. Nu mai sunt flori înmiresmate, În vii n-a mai rămas o boabă. Aici în satul dintre dealuri, Spre iarnă totu-ncremenește, Iar Milcovul doarme-ntre maluri, Doar primăvara-l mai trezește. Vecinii ies arar din case, Doar fumul gros din hoarne suie, Simt frigul ca lipit de oase, Grăbită urc pe cărăruie
Rece noiembrie by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83377_a_84702]
-
català per Pere Bessó ***** Suflet rătăcit M-am întors acasă pe un drum de țară și-am stat de vorbă cu pădurea mi-a spus cum cucul canta în fiecare vară de cand eu am plecat aiurea Am croit cărare prin boabe de roua și m-au copleșit aducerile-aminte razele de soare au spart pădurea în două și mi-am spus atunci:totu-i ca-nainte! Am trecut tăcută pe sub merii-n floare ce mi-au nins cărarea semn de bun venit
POEZII DE TITINA NICA ŢENE, TRADUSE ÎN CATALANĂ DE PERE BESSO de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364415_a_365744]