970 matches
-
crezi, dar îți dai seama că nu mai sânt gândite și rostite de alții, ci de tine, și că tot ceea ce vezi (chiar și corul!) e străin de tine, cum tot ceea ce credeai tu că reprezinți îți este străin. Iată boarea primăvăratecă și altădată dulce care pătrundea peste mine prin fereastra deschisă de la baie, nu-mi mai umfla pieptul și nu-mi mai invada inima și nu-mi mai făcea gândul să zboare fără hotar. Pasăre rănită, care spera să se
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
căuta și închisei ochii..." Nu pot spune, gândii, că n-am trăit destul pentru a-mi dedica tot restul vieții numai muncii mele. Cunosc și fața și reversul lucrurilor și nici o surpriză nu mă mai poate clinti... Doar melancolia poate, boarea tristeții, mâhnirea (dușmanul meu!), dar voi rezista și voi găsi eu un drog împotriva lor..." "...Aha! exclamă Matilda, nu răspunzi, nu-ți mai convine, nu ești capabil să-ți vezi abjecția în față. Păi cum s-o vezi când te
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
se întîmple. Fumul însă se ridica în sus și roiul nu reacționa. " Bunicule, strigai, cât trebuie să stau așa?" Stai acolo, că nu te doare mîna", răspunse el supărat... Parcă ar fi sancționat un copil care nu înțelegea așteptarea. O boare de vânt făcu să freamăte salcâmul. Se lăsă o tăcere! "Dă-te jos!" strigă bunicul neglijent și disprețuitor. Coborâi, totuși, cu grijă, și nu mă mirai, cum nu se miră nici el, când văzui căciula de sită plină de albine
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
intenție, sau din obiceiul pe care îl căpătase. Putea să nege. Dormea încă și o contemplai îndelung, turburat de trăsăturile chipului ei, care cu anii se accentuaseră și semănau chiar prea mult cu ale mele, amenințând să capete o insesizabilă boare, nu chiar de urâțenie, ci de ceva tern, fiindcă era mereu frumoasă, însă nu mai avea parcă pe chip toată acea dulce lumină de odinioară, când ne plimbam noi doi singuri prin oraș și îmi adormea în brațe. Mă dusei
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
cu rămasul bun al emigrantului al orei”); echivalențe ce se adaugă constelației senzoriale, în secvențe sugerând voluptatea palpării materiei, a scufundării în mediul ocrotitor: „oglinzi cum mă înfășoară cum iubesc răcoarea / voastră oglinzi de mătase oglinzi umede în buruieni ca boarea / oglinzi ca evantalii / deschise în oase”. „Spuma”, „lâna norilor”, „blănurile”, „catifelările de ringlode” sunt alte echivalențe ce participă la realizarea unui izomorfism definitoriu pentru viziunea poetului. Iar în final, corespondentul în plan afectiv al senzației tactile generatoare de euforie, - mireasma
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
Femeia”, „Flacăra roșie” (Arad), „Ora” (București), „Agora online”, „Côte des Arts” (Paris). A tradus un roman de Jókai Mór (1984), o piesă de Bujor Nedelcovici (1999), iar pentru repertoriile teatrale Dimineața de mâine de Karinthy Frigyes (1997, în colaborare cu Bori Varga), Juriul deliberează de Pierre Belfond (1999) și Medeea de Árpád Göncz (1999, în colaborare cu Iosif Naghiu). Genul predilect abordat de V. este comedia de moravuri și de situație, acțiunea pieselor fiind plasată în ambientul lumii cotidiene. Logodnicul (din
VERONA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290497_a_291826]
-
în artă. Importantă este corectitudinea ideologică a replicilor, care nu trebuie alterată de modul în care sunt filmați actorii în timp ce le rostesc. Distanța „teatrală” a planului mediu frontal previne eventualitatea ca pe chipul actorului aparatul să surprindă o umbră, o boare de zâmbet, o mișcare din ochi care să nuanțeze sau să contrazică ceea ce spune, transmițând alt „mesaj” decât cel dorit de autorități. O altă regulă preventivă nescrisă este mișcarea neîntreruptă, dotată cu sens. Nici un personaj nu are voie să se
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Sfârșitul. Să ne întoarcem înapoi în timp, în 1543, și să mergem pe câmpiile Prusiei Orientale cât mai mult, tocmai între zidurile cetății Frauenburg. Era într-o frumoasă zi de mai, cu pomi înfloriți, ciripit de păsări, cu o dulce boare de primăvară. Tinerii treceau zburdalnic; negustorii își strigau neîncetat marfa; căruțașii își mânau caii chiuind. Toți erau veseli; numai bătrânul canonic Nicolaus, slăbit și bolnav, zăcea lungit în alcovul său. Avea pielea de pe obraz ca un pergament, iar privirea îi
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
dea de gândit, de pildă) care să vă spună că sistemul nu mai ținea, că urma să se prăbușească? L.M.: Nu. Ne vedeam de treabă cu toții. Nu se punea problema politică nici pe departe. Venea secretarul de partid ca o boare așa și nu-l băga nimeni în seamă, pentru că nu reprezenta o forță. S.B.: Avea forță, dar nu și autoritate? L.M.: Avea și de una, și de alta, dar nu aplica concret ceea ce ar fi vrut partidul. S.B.: Din punctul
Revoluția română: militari, misiuni și diversiuni () [Corola-publishinghouse/Science/84991_a_85776]
-
a apărut plopul care și astăzi crește cât mai sus, spre înaltul cerului, să ceară iertare lui Dumnezeu și Sfintei Duminici, iar ca semn al părerii sale de rău își mișcă neîncetat frunzele, tremurând chiar și atunci când nu bate nicio boare de vânt. Plopul nu face nici flori, nici fructe, iar păsările nu-și fac cuib printre ramurile sale. Oamenii nu-l sădesc în apropierea caselor, căci, la vreme de furtună, plopul este primul trăznit de fulger, amintindu-ne astfel de
Prevenirea și combaterea efectelor negative ale frustrării în relația profesor-elev by Preda Constanța () [Corola-publishinghouse/Science/91511_a_92350]
-
et dissidence, introduce în scenă nume la fel de cunoscute. Cât de exact se va vedea imediat: Nicolae Labiș cântă iubirea solului natal, mutilat de năvălitorul străin (se citează și o strofă din Moartea căprioarei, alături de versiunea franceză: Seceta a ucis orice boare de vânt etc.; este, de altfel, și singurul citat în limba română din întreg volumul Lettres Europeennes). Cariera de poet blestemat a românului Ion Caraion, autor de Cântece negre (Chants Noirs, 1946) se va dezvolta mai ales după dezghețul anilor
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
a fost făcută recent de Tănase-Dogaru (2007: 88-92), în funcție de gradul de semilexicalitate al substantivului N1: (a) substantive care denumesc unitatea (engl. unit nouns): un acces de gelozie, un act de voință, o adiere de speranță, un articol de îmbrăcăminte, o boare de vânt, o căpățână de usturoi, un colț de pâine, un cub de zahăr, o cutie de lapte, o dovadă de sinceritate, o felie de șuncă, un fir de nisip, un fir de praf, o frântură de vorbă, o garnitură
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
de lumină, un fir de apă. (h) substantive care configurează o unitate numărabilă pentru substantive masive în poziția N2 (de obicei, substantive abstracte): un acces de gelozie, un act de voință, o adiere de speranță, un articol de îmbrăcăminte, o boare de vânt. După cum se poate vedea din exemplele de mai sus, masivele pot apărea în mai multe tipuri de sintagme pseudopartitive, nu doar în cele din această categorie. (i) substantive care denumesc unitatea în care se grupează natural o entitate
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
Verbul-predicat se acordă cu N1, ceea ce arată că substantivele din această categorie sunt pline referențial: (136) a. Un acces de gelozie i se părea nedemn / *nedemnă. b. Un articol de îmbrăcăminte poate fi redus / *redusă cu până la 70%. c. O boare de vânt e imposibilă / *imposibil pe Lună, unde nu există gravitație. 3.4.3.8. Substantivele care denumesc unitatea în care care se grupează natural o entitate / mai multe entități Acordul substantivelor care denumesc unitățile în care se grupează natural
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
am amintit-o, așa o trec, vreme este să te rupi de cotidian, a cultiva momentul mistic, Plecarea, în franceză a pleca e a muri un pic, adică, pe românește, partir, c'est mourir un peu! confirmat semnalul de locomotivă, boare prin minte, plecăm, s-a ales dinainte ce alunecă și ce rămîne pe loc, judec la întîmplare, cu ochii pe text fără -t și fără -xt, depinde cît de repede înțelegi pe locul cel mai luminat, din șase, INTERVENȚIE ÎN
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
avertismentul ceferistului, ultimele se întorc la Ploiești, iarăși între țigani, traiste mari de rafie, afaceri, pe două suporturi de bagaje trei plăci deasupra capului, una de aluminiu, tarabele lor, de aceea nu stătea nimeni pe canapele! plecare din Adjud, luceafăr, boare de zi, la control 30-35 în salonul segment de vagon, 3 cu bilet, pentru laie iese unul și ne-am aranjat cu nașul, Doamne, să fii antisocial, cînd ești condamnat la civilizare! Urechești, istorie tîrzie, cu slobozirea robilor țigani către
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
noastră cu o furie nestavilită, mai cu seamă când geamurile noastre erau deschise. Dilema ce ni se înfățisa ne oferea o alternativă imposibilă: dacă închideam geamurile noaptea ne sufocam de căldură, iar dacă lăsam geamurile deschise profitam câteodată de o boare răcoritoare, dar vacarmul ce ne invada era insuportabil, așa că am soluționat-o doar la plecare prin... plecare. De la aeroport am venit de astă dată cu trenul până la gara centrală Termini. În timp ce căutam un mijloc de transport convenabil până la hotel, altul
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
De pe un raft al memoriei apare povestea tontălăului. Un berbec, auzi, dom'le! Ce tîmpenie! Cunoștea drumul și percepea apropierea de Crucea Domnișoarei. Iaca, mă voi întîlni cu fiorosul cu ochi de jar. Încetinește mersul și este foarte atent. O boare foșnește pănușile porumbului. Dintr-un tufiș țîșnește o jivină. Parcă a văzut lucirea stranie a doi ochi. Nu, i s-a părut. Ba, nu, chiar au lucit! O dihanie trece ca vîntul drumul. Parcă se oprește și-l privește. Uită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Trăiască Regele! P. S. Din motive lesne de înțeles n-am vrut să-l botez, adică să-i pomenesc numele republicanului. Să moară în anonimat! Malpraxis? Era o zi răcoroasă de vară și Dinu Feraru simțea o deosebită plăcere cînd o boare dinspre vest îi intra pe sub cămașa descheiată. Distanța între el și satul Ghireni se mărea văzînd cu ochii și pădurea din nordul satului, înspre Crasnaleuca, se apropia parcă alergînd spre el. Dinu trebuia să intre în satul de pe malul Prutului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Lumea îl privea ca pe un maimuțoi. Îmi închipui comentariile și jalnica sa viață între resturile proprii și hrana aruncată în batjocură. Umilința fără margini pe care a îndurat-o este un chin mai îngrozitor decît tortura. Încep să simt boarea unui vînt mîngîietor și simt plăcerea aromei de cafea. Sigur, nu voi fi acasă, dar am certitudinea că în viitor voi fi alături de ai mei. Cu lumînarea aprinsă în drum spre casă, venind de la Mitropolie. Speranța mă înviorează și-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
răchită. Comode cum numai cei care le folosesc o știu. Pe măsuță, distinsa și culta doamnă Sikorski pune o tavă cu aperitivele noastre preferate. Este o lumină de spre seară cum doar în Cuba se întîlnește. Blîndă, caldă, suavă. O boare de vînt ne răcorește cu o mîngîiere timidă. Am impresia că pe Sikorski îl cunosc dintotdeauna. Ne-am împrietenit de la prima recepție la care am participat. A venit direct la mine și m-a abordat în franceză. Bună seara, excelență
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
de o larghețe de timp nemaipomenită. Ai timp să faci de toate! Piscina este aproximativ luminată, dar la ce ar folosi să fie orbitor scăldată în lumină? Cu halatul pe umeri, pe trotuarul îngust care duce la piscină simți o boare călduță, chiar și dimineața. Mergi fredonînd o melodie inventată. Pasărea dimineții își prezintă repertoriul sărac dar insistent. Apa este caldă, aburii ies în cohorte și vîntișorul dimineții îi fugărește imediat. Înot o lungime de bazin și nasul meu se îndreaptă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Mai adu-ne coniac, te rog. Încep să rîd. Amice, dacă n-ai scris această poveste, o scriu eu! Și eu am scris-o pe aia a ta, cu peștele. Ciocnim paharele, sorbim licoarea și ne legănăm în fotolii. O boare ne mîngîie suav și inima își revine la bătăile ei regulate. Pușchea pe limba lui Rigoberto Señor Galdurralde Rigoberto trona pe băncuța înaltă, rezervată conducătorului. În costum cu fireturi și pălărie cu boruri largi, părea un băștinaș pe care secolele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
broasca ușii sale, când a scăpărat din brichetă și și-a aprins țigara, când s-a lăsat sprințar din treaptă-n treaptă, tușind de câteva ori și lăsând în urmă-i o pală subțire de fum parfumat, din care o boare ușoară s-a lățit și-a intrat până la mine... Pe urmă, rând pe rând i-am recunoscut după mers, coborând și trecând prin fața ușii mele larg deschise, pe colonelul Dulgheru, de la Centrul Militar, pe doamna Florescu de la Sanepid, pe profesorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
urni din fotoliu, În timp ce ea ezită să-și facă de lucru cu mine, iar Într-un târziu Îmi spune că-s prea bătrân. Repetă asta și a treia oară spuse că suntem amândoi prea bătrâni. Chicoti, suntem niște bestii bătrâne, boarea de disperare voluptoasă din glasul ei era o adiere dintr-un loc de verdeață și răcoare Împresurându-mă din toate părțile cu mirosul trupurilor noastre bătrâne, și atunci i-am spus că mi-e foame și că aș mânca ceva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]