2,081 matches
-
dovedea uluitoare în acea zi: Rița, servitoarea noastră, tocmai ieșea din pivnița ei, unde locuia, ducând în brațe un coș plin cu rufe. ― Știi, domnule Tudor, că s-a-nchiriat camera de lingă dumneata? ― Cine a luat-o? ― O fată, boboc! ― Singură? ― Ba nu, e cu maică-sa. Apoi, depărtîndu-se, Rița a glumit, amenințîndu-mă cu degetul: cred și eu că ai fi vrut să fie singură, hoțomane! Auzi colo: hoțomane! Expresia servitoarei îmi displăcu din cauza aerului ei de familiaritate. Am vrut
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
cu glume nesărate sau sărate cu iz de autocritică. Dincoace, în vizorul cătării epigramiste, se zărește un pustiu de câmp plin de tare, care de care mai elefantică și deși ușor de ochit - greu de doborât: tarele societății 1 Ștefan Boboc - Pungeșteanu, „Ștefaniade în sos picant”, Editura Rocad Center, Iași, 2012. capitaliste! Purtătorii „relelor de vindecat” au proliferat. Nu mai este unul singur, plus una, sunt cu sutele (a se vedea cei 300 români aflați în fruntea bucatelor), cu zecile de
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93062]
-
tăia vreo-unul din cele șapte capete ale balaurului. Ștefan Boboc-Pungeșteanu, consăteanul meu din localitatea unde am văzut lumina zilei, nu și-a mai băgat de multă vreme sabia în teacă. I-a scăpărat prin volumele editate până în prezent: „Și bobocii zâmbesc, 2006, epigrame, rondeluri și alte poezii”, „Îmbobociri de toamnă, 2010, epigrame, rondeluri, fabule și alte poezii”, culminând acum, în prag de aniversare a 80 de ani de viață, cu „Șefaniade în sos picant”, 2012, ca autor „ajuns la vârsta
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93062]
-
poezii”, culminând acum, în prag de aniversare a 80 de ani de viață, cu „Șefaniade în sos picant”, 2012, ca autor „ajuns la vârsta înțelepciunii”, precizează Mihai Batog - Bujeniță, prefațatorul lucrării. Sau cum consemnează George Petrone, în Postfața cărții: „Ștefan Boboc parcurgând întreaga gamă de procedee stilistice, de la înțepătura ironiei la denunțarea segace a trăsăturilor vulnerabile ale naturii umane, se avântă fără falsă pedanterie în repudierea șabloanelor de gândire, a mentalităților și, în general, a racilelor care sălășluiesc în societatea în
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93062]
-
în care viețuim. Conținutul plin de vervă al cărții este întovărășit de o suită de desene inspirate ale cunoscutului grafician Nicolae Viziteu, original de pe aceleași meleaguri cu autorul, iar coperta, în deplină concordanță cu conținutul, semnată de Traian și Iulian Boboc, întregesc lucrarea cu adausuri tonifiante. Așa cum o face și Vasile Larcu, alt cavaler al condeiului cu spadă în loc de peniță, inserând pe coperta IV o epigramă dedicată octogenarului Ștefan Boboc: Bunul simț îmi interzice / De-a vă contrazice, dar / Moșneguț eu
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93062]
-
coperta, în deplină concordanță cu conținutul, semnată de Traian și Iulian Boboc, întregesc lucrarea cu adausuri tonifiante. Așa cum o face și Vasile Larcu, alt cavaler al condeiului cu spadă în loc de peniță, inserând pe coperta IV o epigramă dedicată octogenarului Ștefan Boboc: Bunul simț îmi interzice / De-a vă contrazice, dar / Moșneguț eu nu v-ași zice / Nici măcar la centenar! Ca o replică a „Destăinuirii” autorului: Anii trec, nu stau pe loc,/ Și i-am prins pe un șirag:/ La un capăt
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93062]
-
simț îmi interzice / De-a vă contrazice, dar / Moșneguț eu nu v-ași zice / Nici măcar la centenar! Ca o replică a „Destăinuirii” autorului: Anii trec, nu stau pe loc,/ Și i-am prins pe un șirag:/ La un capăt sunt boboc / Iar la celălalt, moșneag! Această ultimă carte a lui Ștefan BobocPungeșteanu, aniversară, îl consacră ca epigramist și îi probează maturitatea deplină a unui talent ce explorează o zonă a literaturii, unde se intră cu greu, pentru că așa cum observa Mihai Batog
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93062]
-
cu minimum de cuvinte și cu maximum de claritate deci, prezentarea și dezvoltarea subiectului, iar apoi și întorsătura care să creeze poanta, nu este la îndemâna oricui.” - Publicat în: O cunună aniversară, recenzie la cartea Ștefaniade în sos picant, de Ștefan Boboc, Editura Rocad, Iași, 2012;
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93062]
-
ei. Din mâinile tale am primit cu mulțumire profundă un buchet mare de flori ale RECUNOȘTINȚEI, care au o însemnătate mult mai mare decât ar avea orice buchet de flori. Apoi am privit tabloul de neuitat când dascălii au primit „bobocii de cl. I”, strigându-i pentru prima dată și când aceștia pășeau pe sub buchetele de flori ale școlarilor mai mari cu emoția de neuitat înscrisă pe fețele lor frumoase, căutându-și MAMA ce-i va ocroti pe parcursul anilor. Privindu-i
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
de primul meu an de școală, din care mai păstrez chipul învățătoarei mele dragi. Revin, totuși, la momentul respectiv. După ce mi-am rostit cuvântul, mă așez liniștit pe un scaun în spatele unei mese, cuprinzând forfota din jur. Școlarii, începând cu bobocii de la clasa I, sunt strigați de învățători și trec sfioși spre direcția indicată, fiecare dintre ei oferind învățătoarei un buchet de flori ce rând pe rând se depun pe masa în spatele căreia mă aflu și cu timpul constat că pe
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
mulțumiri pentru inspirata invitație ce mi s-a făcut. După aceea, fiecare elev și fiecare educator sunt dirijați pe clase și pe serii. Tumultul vocilor cristaline se mută din curtea școlii în clase spațioase, luminoase, cu unele materiale didactice ajutătoare. Bobocii au intrat deja în prima lecție din viața lor de școlari. Prin ușa întredeschisă privesc un tablou demn de imortalizat pe peliculă. O învățătoare urmărită stăruitor de lumina din ochii de copii cuminți și ascultători, ce-i sorb spusele cu
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
Iosifan se așezase obosit pe scaun și-atunci lipsa băiatului fu observată de toată lumea. Moșnegii l-au zărit strecurându-se în grădină dar, deocamdată, altceva nu mai știau. Când plutonierul se rățoi la dânșii că ce paștele mamei lor pasc bobocii în jandarmerie, Cojoc și-aduse aminte de ceva. Îngustă ochii cu viclenie : - Cică și-ar fi luat undița, după cum a văzut „fimeia de servici”. Așa o fi, măi Vasî ? Crețu dădu nedeslușit din cap. Iosifan avea un frate care la
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
și tuturor copiilor! Și să Învățați bine! Să Învățați bine, pentru că voi sînteți bărbații de mîine și trebuie să deveniți tinerii luminați și buni creștini de care are nevoie statul Perú. Imnul colegiului! CÎntați cu toții! Cei care stăteau lîngă un boboc cîntau cît Îi țineau puterile ca să-l umilească fiindcă nu știa cuvintele. În sfîrșit, domnișoara care-i Învăța spaniola, o fandosită pe care o văzuseră cu un tip pe bulevardul Wilson, ridică mîna și le făcu semn să Înceapă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se Întoarse În goană spre „vestibul“. Te-nfiori privind la mine; nu fi rău, iubite, vino... dar el nu vru să asculte cuvintele acelea atît de deșuchiate și-și urmă drumul spre etajul Întîi. Carlos Însă se opri să privească acest boboc de fată, calcula În gînd cam cîți ani să aibă, spunîndu-și că peste vreo doi ani o să-și desfacă toate petalele, dar floarea Își ascunse fața cînd Îl văzu, se Întoarse cu spatele la fereastră și amuți. Carlos o dădu dracului și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cari după tine? Merge și când ești pe drum. E unul dintre atuurile lui. Nu contează. Mă bucur că Ghidul nostru te-a adus acasă întreg. Purta o bluză din mătase italienească, nouă, de un lila pal, discret, nuanța primilor boboci. Un șirag subțire de perle de apă dulce îi atârna la gâtul încă neted, iar în urechi își prinsese două scoici mici. Cine era femeia asta? —Bărbate! Nu sta acolo degeaba! Filantropi de toate coloraturile au dat bani ca să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
un sfat în chestia asta. Mă rupe în bucăți. Tu ce-ai face, frate? Ai lua căcatu’ ăla? Să vezi ce se întâmplă? Ce-ai face tu, dac-ai fi tu? Daniel se zgâi la berea lui, beat ca un boboc de liceu. Îl cuprinse o nouă amețeală: el ce ar face, în locul lui Mark? Stătuse în camera de hotel a lui Gerald Weber alături de Karin, adoptând poziția aia previzibilă de înaltă ținută morală. Poate că ar fi schimbat refrenul, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
un copil a dat în rod și de atunci mereu îl rod atâtea semne de ntrebare... Cum se prefac mugurii-n foi culori și diferite forme?... De ce sunt florile conforme cu ce avem mai bun în noi?.. Cum de ajung bobocii flori parfumuri, nuanțe și-apoi fructe?.. De ce când nopțile se duc, te văd că zbori și tu spre zări?.. Rămâne visul, fără el aș fi mai singurel pe lume, naufragiat pe mări de spume spre-un țărm c-un relief
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
din fața casei, era vară și ne împărtășeam din bucuriile lumești ale umblatului desculț, și sora trecea vădit abstrasă din cele imanente, cu totul răpită în transcendentul oferit generos de icoanele fără chip în care apar citate evanghelice frumos împodobite cu boboci de roze de pe pereții bucătăriei personale în care baba soră se deda la alchimia subtilă care da naștere prăjiturilor "haioș-chifli". Trecea sora cu Biblia sfios proptită în dreptul inimii ca să ne dea de înțeles că ne pierdem viața în zădărnicii duminicale
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
de granit înclinate față de crestele muntelui, la același nivel cu buruienile, și crăpate ca trotuarele unui oraș în ruină. Mai sus, buruienile făceau loc pajiștilor, în care lăcustele bîzîiau și creșteau floricele cu tulpini mai mici de trei centimetri și boboci cît gămălia de ac. Făcîndu-i-se sete, găsi o băltoacă în scobitura unei stînci, unde se strînsese apa de la ploaia de săptămîna trecută. Oprindu-se să bea, simți granitul aspru sub buze și apa caldă-amăruie pe limbă. Muntele avea acum pereți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ori și nu mai avu senzația că astmul se va întoarce. Nu-i venea să creadă că se va mai simți rău vreodată. Se uită afară, în grădina încălzită de soare. într-o tufă de trandafiri crescută peste celelalte înfloriseră boboci albi, iar o albină ca un punct negru se învîrtea deasupra unuia. Cu siguranță că albina se bucura? Cu siguranță că tufa crescuse pentru că îi plăcea să crească? Tot ce era în grădină părea să fi crescut pînă la înălțimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
dar nu vreau să-mi neglijez grădina. Lanark închise ușa și se lăsă pe spetează cu un sentiment de ușurare. Razele soarelui PĂTRUNDEAU PRIN GEAMURI, iar mașina părea să-și facă loc printr-o tufă de trandafiri. Frunzele verzi și bobocii albi și grei zgîriau parbrizul și geamurile. Văzu albine aurii-maronii lucrînd în miezul trandafirilor și auzi bîzîitul adormitor, foșnetul frunzelor și chemarea îndepărtată a unei păsări. Doamna Macfee luă o conservă de pe un raft și o apăsă. O ceață fină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
morală și manierele dispar, iar cele noi nu au apărut încă. Rezultatul este că femeile și bărbații nu pot vorbi despre ce doresc unul de la altul. în demodata cultură a florilor, cum e cea din Tahiti, o fată purta un boboc de hibiscus roz după urechea stîngă, ceea ce însemna: am un prieten, dar aș dori doi. Și băieții o înțelegeau, vezi? Aristocrația europeană avea un limbaj sexual destul de sofisticat apelînd la evantaie, cutii de prizat tutun și monocluri. Dar astăzi lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Ia te uită !“, m-am mirat eu. „Maria pretindea că sunt culeși din grădina ei...“ „Poate chiar sunt“, a spus Zenobia. Atunci mi am amintit că, de fapt, așa obișnuiesc să facă și unii florari când vor ca garoafele sau bobocii de trandafir să dureze mai mult... * În decursul unui singur an în Republica Sud-Africană s-au născut 12 perechi de gemeni siamezi. Profesorul Trevor Jenkins consideră acesta ca pe un fenomen extrem de rar care trebuie studiat, pe pământ născându-se
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
von Rosenthal aveau bordură aurie, trandafiri roz și frunze verzi aurii. Așa că tot restul a trebuit asortat pe aceste nuanțe - de asta s-a ocupat ea însăși. Trandafiri roz, comandați din timp și livrați la timp, alternau cu unii albi, boboci ușor desfăcuți, iar șervetele călcate în evantai și prinse cu un inel de argint suflat cu aur, în formă de delfin încolăcit, erau din pânză verde pal. Farfuriile pentru hors d ’œuvres stăteau în cele întinse ca niște pui de
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
de vizavi. Era un bloc turn, cu ferestre ornamentate și înconjurat de lumini. — Ce-ai pus în vinul ăla? întrebă iar. Dar Veterinara stătea cu gâtul întors, îi vedea urechea pe pernă, ca o scoică perfectă, ca un trandafir în boboc, sub desișul părului. Îl chema printre dinți, șuierând alinturi întocmai ca o șerpoaică sau ca o iapă în călduri, cum zisese Godun când băuse cât el. — Pentru ce ai vrut să mă-mbeți? o mai cercetă încă, icnind întrebarea și
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]