1,790 matches
-
cu pantofii uzi de rouă. E o schimbare bruscă de sunete, de culori, de lumină. Verdele intens al brazilor urcă spre culmea Învăluită În abur, dedesubt verdele fraged al pajiștii, cărarea cleioasă pe care strivești smocuri ațoase de iarba-miresei cu bocancii care te strâng, atenție să nu aluneci! Atenție să nu... De câte ori n-ai mai mers pe aici, la fel, la fel, la fiecare pas picioare nenumărate urcă odată cu tine treptele de ciment ale podului, dedesubt, trei firișoare de apă, supte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
dar există oare În viață ceva mai greu de făcut decât drumul pe care singur ți l-ai ales prin ceață și Întuneric? Pe podeaua de scânduri Înnegrite de motorină dintre cele două șiruri de bănci pete roz palpită sub bocancii tăi, sunt florile roz din mărul Înflorit de-afară, o adiere de vânt le-a aruncat prin fereastră, mergi febril, Încordat, pe podelele lucii, oglindă, atenție să nu aluneci, atenție să nu aluneci! Îți dregi glasul, Îți potrivești fața care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
În timpul unui bal, nu-i de mirare că-și vor fi spus că, din moment ce se potrivesc la vals, de ce nu s-ar potrivi În viață? Mi-a rămas mai puțin imaginea ei, dansând pe muzică, Încălțată cu pantofi ușori - cât bocancii grosolani, cizmele de cauciuc, mutându-se, În ritm, pe podea, În fața mașinii de gătit, ori sub masă, când era așezată... Și Încă: „avântul” rotunjit cu care pornea, dintr-un loc În altul, În casă, după un obiect (să zicem: un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
sub masă, când era așezată... Și Încă: „avântul” rotunjit cu care pornea, dintr-un loc În altul, În casă, după un obiect (să zicem: un borcan dintr-un bufet); și Încă: ochii, În acele momente, nu ai capului, ci ai bocancilor, ai cizmelor dansânde, dansatrice. Nu avea importanță, ori puțină dacă, În acel moment auzea muzică la radio - ea avea muzica ei, cea din pauzele muzicii noastre. Îmi povestise amuzată, intrigată și autopersiflându-se după obicei că la Securitate, la Mediaș, femeile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
găsit În carnea lui ca la o căldare de plunghi). În casă la noi numai cine n-a vrut n-a intrat. Oricum, noi, chiar de-am vrea, n-am putea. Adică am putea, dar sunt prea multe cizmele și bocancii și cioburile de sticlă, e periculos să te aventurezi, desculț, dincolo de calidor - sandalele cu care am plecat În refugiu mi-au rămas prea mici, deși parcă abia adineauri am luat-o prin grădină, la pădurea verde. Și neagră. Moș Iacob
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
vedere că gusturile lui se limitează la blonde spălăcite, n-am prea putut simpatiza cu reacția lui. — Ei bine, și eu sunt În negru din cap până În picioare, am subliniat. Purtam Îmbrăcămintea standard pentru dans: o rochiță neagră, ciorapi-plasă și bocancii mei uriași, plini de fermoare și șireturi. El Îmi aruncă o privire și spuse: — Tu ești altfel. Arăți sănătoasă și curată. — Cum Îndrăznești? — Vreau să zic, se grăbi el să adauge, că, Într-un fel, ești strălucitoare ca să te integrezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
supărate“ din belșug. Grupuri de băieți braț la braț urlau versurile celor mai vesele cântece; când se punea ceva mai Întunecat și mai zgomotos, schimbau placa și se aruncau unii spre ceilalți, zbierând ca nebunii. Din fericire, mă Încălțasem cu bocancii, așa că oricine dădea peste mine primea un șut În tibie atât de puternic Încât nu mai Încerca a doua oară. Băieții bine crescuți sunt Întotdeauna ușor de deosebit: Își cer scuze În timp ce se Îndepărtează șchiopătând, cu urma bombeului tău pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
foarte promițător! Ne vedem luni, da? Abia aștept să-l cunoști pe Duggie! Am condus-o până la ușă. Pe trepte, ezită o clipă, măsurându-mă din priviri, o examinare atotcuprinzătoare care pornea de la puloverul cu glugă și se Încheia cu bocancii de munte. — O, și Încă ceva, Sam, spuse ea. Clienții pe care-i reprezint sunt desigur Înnebuniți după stilul boem, dar n-ar trebui să exagerezi În privința asta, nu crezi? Ești o fată foarte drăguță! Ce rost are să-ți ascunzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
drept înainte. Cu amândouă mâinile strânge volanul. Tata pune frâna și oprește motorul. Se deschid portierele, un soldat cu arma la spinare se postează în fața mașinii, aruncă un muc de țigară pe jos și îl strivește cu vârful piciorului. Poartă bocanci grei de piele, precis că transpiră în ei și face bășici. Ofițerul se apropie și duce mâna la șapcă, în semn de salut. Tata își drege glasul și așteaptă în spatele mașinii. Se reazemă de un colț al remorcii. Vocea ofițerului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
între noi, îi mirosim trupșorul luminos, îi ronțăim tălpile picioarelor, moi și parfumate precum pâinica de Shabat, iar ea ne lovește fețele cu piciorușele ei, râzând fericită, când ajung acasă, îi privesc ostil tălpile înfășurate în șosete groase și în bocanci și ea întreabă imediat, unde este tati? Eu ridic din umeri, nu am idee, sigur a ieșit să facă o plimbare. De multe ori iese și hoinărește, își pune picioarele la lucru, se întoarce gânditor, dar sănătos, nu se plânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
-mi stricați ziua, spuse Marcel. — Vin doi friți pe biciclete, spuse Red. Dinspre vest. — Curajoși băieți, spusei. — Encore un coup manqué, interveni Onie. — Aveți careva chef să vă ocupați de ei? Nimeni n-avea. Pedalau Încet, aplecați În față, și bocancii le erau prea mari pentru pedale. — Eu l-aș Încerca pe unu’ cu un M-1, spusei. Auguste Îmi dădu arma și așteptai ca primul neamț să treacă de blindat și de copaci, după care am ochit, am tras și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Jennifer. Roșește, iar pistruii de pe nas devin mai pronunțați. Jennifer e deosebit de drăguță. Cu nasul ei mic, cu nemaipomeniții cârlionți roșcați și cu pielea albă, arată ca o păpușă căreia i s-a dat viață. Poartă pantaloni tăiați la spate, bocanci, un tricou roz cu un imprimeu al unui joc de calculator și cercei lungi, de plastic; arată ca un model de pe coperta revistei Cosmo Girl. —Și eu am fost foarte emoționată înainte să vin aici. Roșește și mai tare. —Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
râs: ai venit cu puradelu’ ăsta să ne bați? hă hă hă. Neagră de supărare, Cristina s-a oțărât la el: nu ti râdi, uăi, cî uiti și ari frati-miu în cizmî! Și odată trage paloșul de bucătărie din bocanci și mi-l pune în mână. Toată școala se buluci pe ușă urlând: săriți! asasinu! asasinu! Am fugit și eu, m-am ascuns după un stejar. Profesorii mă căutau. M-am strecurat în uliță și taie-o! direct în grădina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
interior o dungă verde. Al lui era doar negru. Muci! Frate, scuze frate, să mor eu dacă am vrut. Uite portofelu’. Știi cum e când te fac ăștia la buzunare... Câțiva umflați îl înconjoară pe individul cu o urmă de bocanc pe față: du-te, bă, la poliție. E aici aproape o secție, la parterul căminului. Nu fi fraier. E cretin Stripăru’ ăsta... Omul ezită, îngaimă: lasă, mi-am luat-o și eu la sală! să-mi fie de-nvățăturrră, asta mă-ntărrrește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Până la coadă, bun, ne-bun, Sile e și el de-al nostru, e nativ, nu? Bașca Spinoza, care zice, dacă nu mă-nșel, în "Etica"... Ho, bine, oprește-te, moară! punctează Dănuț sardonic, cu un flit sec, țintit fix între bocancii scâlciați, de salahor, ai bețivanului. (Care sforăie mai departe, in absentia, fără habar că devenise el însuși subiectul central al maieuticii). Morala mea e foarte flexibilă! Cu siguranță, că tu ai fost femeie, într-o altă viață... Viermeee!! Ba, pardon
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ce este deasupra..., și de unde vin ăia toți...? și unde se duc...? și mi se împleticeau..., și mi se împiedicau..., și mi se tăiau picioarele... Apoi, se frânge ca secerat, de la mijloc și începe să vomite galben-intens, cu jet, peste bocanci! Acum, credeți? întreabă Bursucul. Credo quia absurdum est! Tu..., tu mi-ai trimis mesajele! aproape îl ia Dănuț de piept, pe blond. Tu! Tu erai! Arată-mi mobilul tău, imediat! Arată-mi-l! Cu amendamentul că nu ți-a păsat
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
și Vierme. Iar Sile, pare să-i dea dreptate momentan, Micuțului. Mai întâi, Matahala paralizează ca hipnotizată, petrecând cu privirea balansul lichidului auriu, șampanizat, cu bule mici, din recipientul agitat prin fața sa, de piticotul cel straniu. Încet-încetișor, bălăngănindu-și tălpile bocancilor, expandate de un platfus dublu, uriaș, Sile se urnește și se dislocă pe tânjeală înscriindu-se, cu o dexteritate lentă, de vâslaș, pe o traiectorie aproximativă, cu apexul și punctul de coliziune, în încheietura mâinii fantomatice, de gnom. Zbang-zdrang...! O
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
care se pierd în timp (dar care riscă să dispară) se organizează cu ocazia Anului Nou și reprezintă emblema Muntenilor de Sus. Este dansat de o formație de 14 băieți, acompaniați de un trișcar. Costumul specific este alcătuit din ițari, bocanci, cămașă, curele bătute cu nasturi de metal, pluover de lână, bariz, fustă, brâu cu ciucuri, la picioare clopoței iar în cap o căciulă de oaie impodobită cu mărgele colorate sau flori. Este un dans ritualic bărbătesc cu caracter magic, mișcările
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE CRĂCIUN ÎN COMUNA MUNTENII DE SUS. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by IGNAT CIPRIAN () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2055]
-
Apoi ușa se deschise furtunos, parc-ar fi sărit din țâțâni și în fața ei apăru un țăran tânăr, voinic, osos, cu căciula neagră, înfundată țanțoș într-o parte, cu ochii negri, încruntați, cu laibărul negru peste cămașa lungă, cu niște bocanci grei în picioare. Trântind ușa, Petre Petre se proțăpi înaintea Nadinei: ― Cucoană, de ce...? Glasul i se curmă brusc ca și când o mână furioasă i s-ar fi înfipt în beregată. Nadina, în primul moment de spaimă, a început gestul de a
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
aduse aminte și zise scîncit: ― Unde să fug ?... Scapă-mă!... Ce să fac ? Petre nu voia să se înduioșeze. Repetă mai aspru: ― Fă ce te-o îndrepta Dumnezeu, cucoană, numai nu zăbovi deloc... Ieși morfolindu-și sfârșitul. Nadina îi auzi bocancii pe dușumele. Își căută ciorapii, bălăbănind cu mâna lângă canapea și șoșăind din buzele uscate, parcă ar fi vorbit cu cineva: ― Trebuie să plec... Unde să plec?... Doamne, Doamne, unde să plec? 3 Platamonu, ieșind azi-noapte, ca în toate nopțile
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
glasuri întrebară "ce-a zis", altele strigară "vrea să-l jugănească", iar alții urlau "dar mai bine să-l omoare, că nu-i nici o pagubă". Aristide, uluit mai mult de năvala de lovituri ce se abătuse asupra lui, îngrămădit printre bocancii și opincile țăranilor, se gândea cum s-ar putea furișa mai la o parte și apoi să se facă nevăzut. Platamonu însă începu să zbiere îngrozit: ― Iartă-l, Chirilă!... Oameni buni, fie-vă milă!... Măi Nicolae, iartă-l și tu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de secunde scara de intervenție fu glisată până la înălțimea de 20 de metri, ajungând sub streașina turnului. Trafulică urcă repede scara, ajunge la capătul ei și se uită tot în sus, spre vârf. Are centura de siguranță legată la brâu, bocancii cu talpă aderentă ca de alpinist, casca de protecție, masca de gaze, adică tot ce-i trebuie unui pompier aflat în misiune. Un singur obiect nu-și luase când a coborât din mașină. Coarda sau frânghia necesară în astfel de
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
amuțit. - Ieronim! șopti Marina. Știam că într-o zi am să te regăsesc! Chicago, martie 1974 IVAN Mircea Eliade L-a zărit întîi Zamfira. Își trecu carabina în mâna stângă și se apropie de el. Îl atinse ușor cu vârful bocancului. - Trage să moară, spuse fără să întoarcă capul. Rănitul îi privea cu ochii foarte mari, deschiși. Era tânăr, bălai, plin de pistrui, și buzele îi tremurau necontenit, parcă tot s-ar fi trudit să zâmbească. Zamfira oftă adânc, apoi îngenunche
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
porumb pe care le atingea se ridica o pulbere înecăcioasă, amăruie. Încerca să se strecoare printre porumbi fără să-i scuture prea violent, dar ranița și carabina îl încurcau și se lovea necontenit de bulgări uscați de pământ, și uneori bocancul îi rămânea prins în vreo buruiană cu multe lujere, subțiri întortocheate, și smucindu-și piciorul, smulgea buruiana din rădăcini, clătinând puternic porumbul, și-l năpădea pulberea, îl loveau în față fluturi mărunți de noapte. După vreun sfert de ceas, se
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
am mâncat în noaptea asta, reluă Iliescu. Porumb. Păcat că e cam trecut și nu putem face jăratic să-l coacem, dar e bun și așa. Ține de foame. Darie se hotărî să-și vâre batista în buzunar, tocmai când bocancul i se afundă într-o groapă. Era gata să cadă, cu ranița alunecîndu-i brusc pe ceafă, când îl prinse de braț Zamfira. - Doamne-ajută! că dacă vă scrânteați piciorul tocmai acum, nu era bine. - Când aluneci într-o groapă și nu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]