989 matches
-
a tuturor. Meryt s-a relaxat și a închis ochii, înconjurată de fii și fiice, nepoți și nepoate. A oftat lung, o adiere printre trestii, și ne-a părăsit. M-am alăturat și eu femeilor care au început să cânte bocetul cu voci subțiratice și pătrunzătoare, bocetul care anunța vecinii că ne-a părăsit moașa iubită, mama, prietena. Copiii au izbucnit în lacrimi auzindu-ne, iar bărbații și-au frecat ochii cu pumnii umezi. Aveam inima frântă, dar eram mângâiată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și a închis ochii, înconjurată de fii și fiice, nepoți și nepoate. A oftat lung, o adiere printre trestii, și ne-a părăsit. M-am alăturat și eu femeilor care au început să cânte bocetul cu voci subțiratice și pătrunzătoare, bocetul care anunța vecinii că ne-a părăsit moașa iubită, mama, prietena. Copiii au izbucnit în lacrimi auzindu-ne, iar bărbații și-au frecat ochii cu pumnii umezi. Aveam inima frântă, dar eram mângâiată de unul dintre ultimele daruri pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ajunge la lumină. Ceilalți mureau deoarece, deasupra, copacii victorioși își uneau frunzișurile și nu mai permiteau nici unei raze să coboare. Pentru ca să apară un copac trebuia să moară unul din cei vii. Și cu ce necruțătoare simplitate se întâmpla asta! Fără bocete și fără spaime. În golul fiecărei morți reîncepea, liniștită, viața. A fost prima oară când m-am gândit că moartea este un aliment. Că viața digeră moartea și o preface în viață. Așa cum florile care cresc în noroi prefac duhoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
păcat să-și piardă timpul când sunt atâtea meserii de făcut. Mi-am amintit și de o întâmplare pe care mi-o povestise Dinu, despre o femeie căreia îi murise bărbatul de cancer și care spunea tuturor la înmormântare, printre bocete fără lacrimi și grija de a nu fi cumva furată de rudele mai puțin pioase, cum scumpul ei soț o certase, „Stricato, nu mă mai târî pe la toți doctorii, că oricum o să mor”, după care a îngenuncheat teatral în fața sicriului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
în templul din Chak Chak, o dâră de apă lingea peretele de vreo mie patru sute de ani și spuneau despre ea că e lacrima prințesei Banou, ascunsă în stâncă: îi rămase în cap că femeile storc plâns și din piatră. Bocetul maică-sii îi amorțea gândul, dar nu putea să îl creadă definitiv. Ea și taică-său aveau jurământ să treacă împreună pe podul Kimvat, așa că și plânsul era numai o supărare. Mama lui muri în scurt timp, de tristețea schimbării
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
-i așa, dom' șef? Dacă dați în scris că aduceți caii înapoi, nu vă mai duce la Parchet. Haide, mă, spuneți! Că acolo e mai rău. Voi ați auzit de Parchet? Hoții tăcură. Afară trecea un dric. Ascultară fanfara și bocetele rudelor. Comisarul se închină, scoțîndu-și chipiul. Își făcu și Gheorghe o cruce mare. - Dumnezeu să-l ierte! zise pios. Presarul își așeză iar șapca pe părul moale. Să fi fost patru după masă. Dricul trecuse. Se făcu liniște. În lumina
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
nu le sunt chiar toți, presupun, soț, tată, fii sau frați. Pentru ce ar feri Dumnezeu Granada de pericolele care o amenință când, în viața locuitorilor acestui oraș, s-au reinstalat moravurile din epoca ignoranței, obiceiurile de dinainte de islam, precum bocetele funebre, trufia rasei, practicarea ghicitului, credința în semne prevestitoare, venerarea moaștelor, folosirea, unii față de alții, a cuvintelor de laudă sau de injurie și a poreclelor împotriva cărora Cel-de-Sus ne-a prevenit atât de limpede? Tata îmi aruncă o privire complice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
voiesc, mândruță, eu. 170 Taci, puică, nu zice - așa, Că așa te-oi blestema De luna pe cer a sta, Stelele că vor pica Și pământul că s-a - ntinde Și blestemul meu te-a prinde. 205 {EminescuOpVI 206} I. BOCETE 171 Frunză verde lemn uscat, S-a dus Iancu la vânat Să vâneze - o căprioară, Căprioară roșioară Și pe la bot gălbioară. Căprioară n-a vânat, Iancu singur s-a - mpușcat. Bucură-te mănăstire Că Iancu vine la tine, Nu vine
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
facă nimică - cela gătise de făcut, ceia crăpase. Așa mergând el la iazul cela, era strașnic palat făcut de draci, unde țineau banii; și pe apă mergea o casă făcută strașnic de mândră și-n casa ceea s-auzea un bocet. S-o luat ș-a-nceput cu luntricica a merge ș-a ajuns la casa aceea. Casa ceea, când a intrat, era un fecior de-mpărat prins de draci și-l muncia acolo-n toate zilele. 23* 355 {EminescuOpVI 356
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
aflat următoarele : „în cazul în care nu reușim să depășim pierderea unei persoane, o metodă folosită și de către psihoterapeuți este realizarea unei scrisori de «rămas-bun» prin care persoana îndurerată are șansa de a transmite un gînd neîmplinit. În mediul rural bocetul servește acelorași scopuri”. Ei, păi exact asta voiam să spun și eu ! Desigur, putem să mergem mai departe cu asemănările și să spunem că bocetul este și el tot un „serviciu funerar” (cu atît mai mult cu cît bocitoarele sînt
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
prin care persoana îndurerată are șansa de a transmite un gînd neîmplinit. În mediul rural bocetul servește acelorași scopuri”. Ei, păi exact asta voiam să spun și eu ! Desigur, putem să mergem mai departe cu asemănările și să spunem că bocetul este și el tot un „serviciu funerar” (cu atît mai mult cu cît bocitoarele sînt de regulă plătite). Sau, răsturnînd perspectiva, că un astfel de serviciu online nu este decît „externalizarea” bocetului. Dar oare totul poate fi „externalizat” ? Da, îmi
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
mai departe cu asemănările și să spunem că bocetul este și el tot un „serviciu funerar” (cu atît mai mult cu cît bocitoarele sînt de regulă plătite). Sau, răsturnînd perspectiva, că un astfel de serviciu online nu este decît „externalizarea” bocetului. Dar oare totul poate fi „externalizat” ? Da, îmi răspund singur, dar exact această constatare mă pune pe gînduri... Pentru a nu rămîne însă prizonierul propriilor mele simțiri, am căutat să văd ce spun și alții. Și iată ce am găsit
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
vorbea despre fuga în Egipt așa de frumos de parcă ar fi fost și el de față atunci când îngerul l-a vestit pe Iosif să-și ia „pruncul și pe mama lui“ ca să-l scape de urgia lui Irod: „Plângere și bocet mult... Rahela își jelea copiii și nu voia să fie mângâiată, pentru că nu mai erau.“ Epiharia și-a șters ochii și n-avea cum să bănuiască, văzând că nou venitul se uită când și când spre ea, că motivul pentru
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
de bumbac albastru: Masa plină de bucate, musafiri așteaptă". I-au rămas întipărite în memorie și nenumăratele împachetări în scutece uriașe din pânză albă muiate în apă rece, gâștele vândute pentru a cumpăra alifiile necesare îmbălsămării lui și, în special, bocetele celor din jur care nu-și dădeau seama că pe el nu-l durea nimic. Mai mult decât atât, căuta să-i consoleze pe cei din jur, când fredonând, când interpretând cu voce tare mereu unul și același cântec, tot atât de
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
îndoliații ce Istorisiri nesănătoase fericirii 63 formau convoiul funerar, îmbrăcat fiind în straie negre și cu o adâncă și neprefăcută durere sufletească pe chip, gândind cucernic: „Dumnezeu s-o ierte!”, iar pe fundalul sepulcral putea auzi în surdină, printre multe bocete și suspine înecate, Marșul funebru 1 al lui Frédéric Chopin, interpretat tărăgănat de o fanfară. Mai apoi, el continuă să revină îndelungă vreme la locul îngropăciunii, contemplând țărâna proaspăt afânată și udată de lacrimi fierbinți, de parcă acela ar fi fost
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
fie fără lună -, când mă trezi un țipăt atât de neomenesc, că-mi îngheță sângele în vine și mă făcu să mă ghemuiesc, cuprins de panică. Așa stăteam când se auzi din nou țipătul acela înspăimântător, după care urmară atâtea bocete și vaiete, că mi-am zis că e un suflet chinuit în iad, ce reușise să străbată pământul cu urletele lui. Dar deodată am auzit că cineva scormonește în nisip; la scurt timp, zgomotul acela dispăru, ca să se audă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ce reușise să străbată pământul cu urletele lui. Dar deodată am auzit că cineva scormonește în nisip; la scurt timp, zgomotul acela dispăru, ca să se audă mai departe, și tot așa, în cinci sau șase locuri diferite, în vreme ce continuau acele bocete sfâșietoare, iar eu mă făcusem ghem și tremuram de frică. Nu s-au sfârșit însă aici chinurile mele, pentru că imediat s-a auzit o respirație greoaie, cineva mi-a aruncat câțiva pumni de nisip în ochi și, să mă ierte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
pentru... Și mai știam că trebuie să merg trei kilometri, în urma mortului, prin previzibilul noroi de poveste, că trebuie să mărturisesc din nou faptul că nu prea înțeleg logica acelui ceremonial complicat de înmormântare cu punți nesfârșite, cu praznic, cu bocete ipocrite ceremonial pentru care unii risipesc o mare parte din bruma lor de avere... Știu, știu, știu, nu sări la beregata mea. Îmi vei vorbi despre tradiție, despre credință, despre rădăcini și neam... Poate tocmai aici este o parte a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
pat de pietriș, burta lor un mac sîngeriu cu petalele larg desfăcute și femeile sfinte, galbene pînă-n albul ochilor, litania lor tărăgănată, potrivită după o magică știință a ritmurilor la uruitul egal al cărucioarelor Încărcate cu argilă. Sudalma, blestemul și bocetul, un cîntec ritual, uniform și continuu ca susurul neîntrerupt al zilei, format din toate sunetele universului pe care nu-l mai auzim cum nu simțim mișcarea pămîntului. Biserica visează. Ce se Întîmplă acum În naosul, În pronaosul, În altarul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
valiză. — Ai dreptate, zise domnișoara Hilfe. Trebuie să facem ceva, chiar dacă s-ar putea să dăm greș. Nu le putem lăsa toată inițiativa. Deschide valiza! Rowe Îi strînse nervos mîna, apoi, dîndu-i drumul, deschise capacul valizei, În vreme ce sirenele Își Începeau bocetul nocturn... PARTEA A DOUA Un om fericit CAPITOLUL I CONVORBIRI ÎN ARCADIA „Paznicii lui ar fi fost bucuroși să afle că În castel nu se ascundea un asemenea oaspete“ Micul duce 1 Soarele umplea Încăperea cu o lumină verzuie, acvatică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
allegro appassionato. Cineva se străduia să-mi desprindă o ureche de cap, trăgând cu dinții de ea ca de un șnițel vechi și plin de zgârciuri. O palmă Îmi persecuta violent fesele. Camera se umpluse de chiote indienești, gâfâieli, țipurituri, bocete, fâsâieli, pocniturile pe care le face ambalajul transparent cu bule când acestea se sparg, gemete, miorlăituri, fluierături, aș putea chiar jura chiar că am auzit și un fragment din Traviata. Pe scurt, era o hărmălaie de parcă fetele s-ar fi
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
colțurile lor, Cătă lângă mine, de-abia lăcrimând, șoptindu-mi ceva. Încercăm să ne ținem firea, din când În când unul dintre noi Își șterge lacrimile, zâmbește cu drag celor din jur, cu fața roșie, umflată, ceilalți suspinăm, ne Înghițim bocetul, zâmbim și noi strâmb, clătinând din capetele noastre umflate și roșii. Pahar după pahar, devenim ușori, poate capetele astea se vor desprinde de trupuri, vor pluti ca niște baloane pe deasupra sicriului, Îngrămădite, holbate, incandescente. De fapt nimeni nu privește Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
de sfâșiere și tristețe pe care o căpăta acum plânsul acela ce părea să izbucnească din mai multe piepturi odată? S-au auzit pași grei traversând curtea aceea ca un maidan. S-a mai schimbat Încă ceva și În tonul bocetului fetiței, dacă Într-adevăr numai ea era atunci cea care plângea În marginea hățișului, lui i s-a făcut teamă de ceva, nu știe de ce, iar plăcerea ascunzătorii dispăruse În Întregime În momentul În care s-a auzit din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
de o poezie, zice delfinul. De unde știi tu atâtea poezii? se miră Arion. Din mare. ─ Ce poezie? ─ O poezie care se cheamă Melcul din lună. Începe așa: „Cel mai trist lucru din lună e melcul fără cochilie Îl depistezi după bocet, un bocet sfâșietor și teribil” Nu începe bine, zice Arion. Se termină și mai prost, zice delfinul. Acuma spune, dacă tot ai început, zice Arion. ─ Toată poezia? ─ Zi doar sfârșitul. Ultimele câte versuri? Păi câte are în total? Delfinul începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
poezie, zice delfinul. De unde știi tu atâtea poezii? se miră Arion. Din mare. ─ Ce poezie? ─ O poezie care se cheamă Melcul din lună. Începe așa: „Cel mai trist lucru din lună e melcul fără cochilie Îl depistezi după bocet, un bocet sfâșietor și teribil” Nu începe bine, zice Arion. Se termină și mai prost, zice delfinul. Acuma spune, dacă tot ai început, zice Arion. ─ Toată poezia? ─ Zi doar sfârșitul. Ultimele câte versuri? Păi câte are în total? Delfinul începe să socotească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]