985 matches
-
exemplu), O vizită la principele Carol - de Ion San Giorgiu, preluat din Lupta Națională din Focșani, foarte multe materiale semnate de I. Dominte: Moșneagul și baba, Povestea beției, Legenda Sfântului Ilie, Borș din coadă de topor ș.a. dar și cântece, bocete, glume, cugetări culese din popor. Au fost însă perioade (anii 19291930) în care Foița ziarului în loc de literatură a publicat, oferind cititorilor, sfatul medicului, al agricultorului, gospodarului, al veterinarului ori al zootehnicianului, ziarul devenind un periodic al vehiculării edictelor judecătorești, convocator
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Bucovina, comuna Straja și locuitorii ei sunt lucrări și de cercetare etnografică îmbinată cu cea folclorică. În lucrarea despre Straja, partea privitoare la ritualul nașterii, a nunții și înmormântării ocupă spații largi, iar descrierea valoroasă. Strigăte și chiote din Straja, bocete din Straja și satire asupra țiganilor sunt părți ale monografiei. Deosebit, Dimitrie Dan a desfășurat și o fructuoasă activitate de muzeograf și conducător al unei astfel de instituții din Cernăuți. * Păstorul Păstorul. V. Sesan, în Glasul Bucovinei nr.103 informa
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
copii, mame și pentru prevenirea îmbolnăvirilor, sfaturi casnice, leacuri de casă și folosirea plantelor medicinale, vrăjiturile sau crezurile băbești, cum este amorul, iubirea, suferințele și gelozia, buna cuviință și igiena la masă, bucătăria românească, glume de tot felul, ghicitori, chiuituri, bocete - toate în Almanahul Poporului de Ierimia Nichita, Cernăuți, adunate și redate. * Almanahul statului din Principatul a toată Țara Românească Almanahul statului din Principatul a toată Țara Românească, Buda, 1836-1837, apoi la București, 18391858, tipărit la Zaharia Carcalechi, „editorul Bibliotecii Românești
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Mărțișorului, de Olga Jucan, Spre luminile altei vieți: G. Topârceanu, de L. Clocotici), recenzii (Întoarcerea în timp, de Ionel Teodoreanu (E. Manoliu), Catarge de de Papatanasiu (L. Clocotici), Folclor din Bucovina (Cântec de dor, Cântec de înstrăinare, Cîntec bătrânesc, strigături, bocete), Folklor din Moldova (Doină de dor, Încheieri de scrisori), obiceiuri etc. Mai cuprindea: jocuri și șarade, cuvinte de dezlegat, silabe amestecate. Numărul următor se înscrie pe aceleași coordonate ale seriozității scrisului; deosebit de poezie și proză, publica o scenetă „Dor de
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
mai bună propagandă pentru scrisul și cartea românească se poate face printre sătenii noștri cu ajutorul acestei publicații. Iar colegii pot avea o plăcută ocupație intelectuală, îndeletnicindu-se cu culegerea și publicarea de cântece, doine, chiuituri, colinde, cântece de stea, orații, bocete, descântece, proverbe, snoave, ghicitori, cântece, basme, tradiții, jocuri de copii, datini, obiceiuri, credințe precum și orice se referă la viața săteanului. Întrucât ne permite spațiul restrâns al revistei noastre, putem publica și noi în „Foița” material folcloric original, care nu a
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
acestea vin de lucrează oameni din Suceava, de la Lămârgani și Vigotești. Iată că năvălesc doi oameni, un țăran și fata lui, plângând cu lacrimi dând din mâni; omul tot înălța și cobora o furcă cu colți plini de sânge. Și bocete, și tânguiri, că un vecin i-a ucis cu furca asta iapa, pentru că intrase și rupsese câțiva păpușoi. După accent par Ruși. Se crămăluesc și se tânguesc multă vreme. Proprietarul zice că va vesti autoritățile. El nu știe de asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
timp, ca certificare a moralității care nu tulbură ordinea universului: „Eu atuncea mi-oi veni,/ Când tu mie mi’aduce:/ Nănaș mare -/ Sfântu Soare;/ Nănașă -/ Găinușa,/ Găinușa maheșa;/ Și fetele -/ Stelele;/ Ficiorii -/ Luceferii!”. Viziune familiară din Miorița, cântecele ritual-ceremoniale și bocetele, antropomorfismul aștrilor făcuți părtași la gesturile umane prin roluri bine delimitate în procesul nupțial pun în permanentă relație omul arhaic cu sferele divine, departe de sentimentul existențialist. Liturghia cosmică invocată de Mircea Eliade, referitoare la creștinismul arhaic, are în acest
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
În imaginarul autohton mama mijlocește de cele mai multe ori plecarea, ba chiar asigură intrarea în mit a feciorului fie prin blestem, fie prin destăinuirea locului sacru, ori pregătirea merindelor speciale de drum. Căutarea disperată a fecio¬rului, cea mai apropiată de bocetul deznădăjduit, apare doar în colinda Voinic căutat prin munți IV, 117 unde are rolul de a contrasta cu reușita iubitei de a-l localiza pe erou. Rătăcirea neofiților este pretutindeni și, în textele românești, este găzduită de entitatea pădurii sau
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mi-am ars toate manuscrisele. Să văd dacă pot țâșni din cenușă precum pasărea. Dar îți voi spune un poem. De fapt, e pariul meu: Cine va găsi sau (re)cunoaște autorul? Să fim serioși: nu contează. Iată-l, deci: Bocetul și rugăciunea bucătăresei slugilor Amanda Woyke Când copilele ei (le chema Stine Trude Lovise) pentru că spicul putrezit de ploi, culcat de piatră, era ars de secetă și ros de șoareci de nu mai rămânea nimic de treierat, meiul nu lega
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
pentru ticăloși direptate s-ar chiema. Di bunu' Dumniazău aiasta mă scârbește Bocetu-mi prea slab El îl găsește. Nu, bunu' Dumnezeu nici nu-i, Chiar dac-așa-i scris... Trei zile de martie senine și-nghețate a tot strigat până când bocetul ei nu mai spunea decât iiiih. (Și în celelalte colibe din Zuckau, Ramkau, Kokoschken, când cuiva îi murise de foame cineva se striga: ihhhh...) De asta nimănui nu-i păsa. Socul a înmugurit de parcă n-ar fi fost nimic. Meiul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
unor șlefuitori ai versului clasicizant (Tudor George, Romulus Vulpescu), beatitudinea angelică (Constanța Buzea) se alătură dezolării negre ca smoala, inconformismului rebel în absolut (Ion Caraion, Adrian Alui Gheorghe, Aurel Pantea), "microrealismul" ambianței domestice moderne (Constantin Abăluță) ia contact cu ecoul bocetelor și ritualurilor imemoriale (Cezar Ivănescu, Liviu Ioan Stoiciu), celebrarea religioasă (Paul Aretzu, Adrian Popescu) nu exclude răsfățul întru pornografie (reciclatul Emil Brumaru, o seamă de poeți tineri). Până și poezia "de concepție", jocul noțional-reflexiv al versului, rău văzut de criticii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
se stinge lumina, și becurile dorm. * Destinele nu se trag la sorți și nici nu se joacă la loterie. * Norocul nu-i chior, dar nu-i vede pe toți. * Speranța moare odată cu omul. * Cele mai înduioșătoare cântece de jale sunt bocetele. Militarii cântă cântece de... cătrănie. * Scena înmormântării este ultima din trilogia: Nașterea, Viața, Moartea. * În dragoste nu există reciprocitate absolută. * Unele fabule sunt... imorale. * Dacă te culci odată cu găinile, scoală-te odată cu cocoșii. * Ca să nu mai ruginească, pune sapa să
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
cu toții în prima cameră de la stradă, „la față” cum obișnuiam să spunem. Aveam poate patru-cinci ani, undeva pe aici și țin minte că dormeam lipită de cămășuța mamei. Brusc ceva m-a sculat, era un vuiet în noapte, semăna a „bocet de pasăre”, ceva ce-ți tăia răsuflarea, te paraliza bucățică cu bucățică și venea de undeva din copacul ce se găsea în fața casei. Nu voi putea reda niciodată în cuvinte și nici nu doresc s-o fac, ceea ce-am
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
bucățică și venea de undeva din copacul ce se găsea în fața casei. Nu voi putea reda niciodată în cuvinte și nici nu doresc s-o fac, ceea ce-am simțit atunci. Ceva a fost, poate o pasăre de noapte și bocetul acesteia; un lucru este însă cert, când mama s-a sculat, apoi și tata, „vuietul acela sinistru” s-a oprit brusc. Mă închin și-o spun acum ca și atunci, așa cum am fost educată, conform perceptelor noastre creștine, „ducă-se
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
doar ce se putea, lăsând pe mâna celor hrăpăreți toată agoniseala sa de o viață. La plecare, asemenea momentelor creației, când cu automatisme își ștergea sudoarea frunții, se mai ștergea doar de stropii unei ploi mărunte care simbolizau parcă ultimul bocet al naturii însăși care se întristase că inegalabilul erou al culturii naționale părăsește meleagurile dragi, lăsând în urmă până și mormântul gol, gata pregătit. Să ne fie oare indiferentă grija pentru recunoștința reparatorie ce i se cuvine din partea unui neam
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
un aparat de radio. Aneta a bătut în geam și a venit să deschidă ușa măicuța Natalia Ilașcu. Văzându-ne și controlând într-o fracțiune de secundă întregul grup, nu și-a văzut băiatul. A izbucnit în plâns, un zguduitor bocet cu spasme, pe care îl redau, după înregistrarea audio: “De ce nu vine băietul meu cel scump, pe care l-am crescut cu măliguță și cu cir?... Puiul mamei, chinuitul mamei, osânditul mamei! Vreau să-mi ieu în chicioare, n-am
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
de la Timișoara) iar de la Iași autoarea organizării, prof. Ioana Irimia, Alexandru Husar, Nicolae Baran, Lucia Cireș, Laurenția Poenaru. La final domnul Nicolae Dabija mi-a spus: “Acum era momentul să puneți caseta cu mama lui Ilie Ilașcu”, referindu-se la bocetul de disperare înregistrat la data de 2 octombrie 1998, la Taxobeni, de către mine. Da! s-a ratat un moment deosebit. Nu am avut o stație de redare audio în acea sală. Păcat!... La această lansare de carte a fost prezent
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
audio în acea sală. Păcat!... La această lansare de carte a fost prezent, venit de la Suceava, Mihai Vicol și cum eram unul lângă altul, știind că a scris mult de Ilie Ilașcu, i-am pus reportofonul la ureche să asculte bocetul mamei Natalia pe care îl înregistrasem în 2 octombrie 1998, la Taxobeni. A insistat foarte mult să-i dau o copie după casetă. Am acceptat, i-am dat și fotografii cu mama Natalia, făcute la cimitirul din Taxobeni în data
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
la data de 2 octombrie 1998, cu măicuța Natalia Ilașcu la Taxobeni, dar omite să spună cine este autorul înregistrării, scriind: „într-o foarte recentă deplasare în Republica Moldova, cu ajutoare pentru familia Ilașcu (satul Taxobeni, județul Fălești) am înregistrat tragicul bocet al mamei eroului martir Ilie Ilașcu”... Domnia sa repetă, ( să spun greșeală?) în ziarul „ România liberă”, din data de sâmbătă 22 mai 1999, pagina „aldine”, unde scrie: „în luna aprilie am înregistrat tragicul bocet al mamei eroului Ilie Ilașcu.....” Caseta a
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
satul Taxobeni, județul Fălești) am înregistrat tragicul bocet al mamei eroului martir Ilie Ilașcu”... Domnia sa repetă, ( să spun greșeală?) în ziarul „ România liberă”, din data de sâmbătă 22 mai 1999, pagina „aldine”, unde scrie: „în luna aprilie am înregistrat tragicul bocet al mamei eroului Ilie Ilașcu.....” Caseta a fost prezentată de Mihai Vicol și într-o emisiune la postul TV—ANTENA 1, în 1999, penultima emisiune la acest post a domnului Adrian Păunescu.... Este păcatul domniei sale... Am făcut această subliniere, fiind
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
oameni buni și cu bani, care să plătească un drum al măicuței Natalia Ilașcu, să vină pentru a se ruga la mitropolia din Iași, așa cum și-a dorit încă din 2 octombrie 1998, când am înregistrat pe reportofon acel zguduitor bocet, și la mănăstirile din nordul țării, unde colectivul de ziariști de la „Crai Nou”, în frunte cu redactorul șef dl. Teodorescu, împreună cu omul de afaceri, dl. Mihai Ungurașu, fac acest nobil gest, să pună la dispoziție mașină pentru deplasarea măicuței Natalia
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
eu câteva cuvinte, spunând: „M-am întâlnit cu dl. M. Vicol la lansarea de carte”Icoană spartă, Basarabia”, a Domnului Nicolae Dabija, la Iași, în 24 martie 1999, și i-am dat la acea dată o copie a casetei cu bocetul măicuței Natalia Ilașcu, înregistrat de către mine la data de 2 octombrie 1998, la Taxobeni. Mihai Vicol are meritul că a dat spre ascultarea dumneavoastră acea înregistrare făcută de mine să o ascultați, așa ne-am adunat și a fost posibil
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
S-au molipsit și nu ai ce le face. Aș lua, așa un băț și coc! la unul, coc! în cap la altul, ca să-i deștept, să se unească. Așa ar trebui. Așa aș face! A trebuit să trag un bocet la ștefan la Putna și să-i spun așa: scoală-te, ștefan și hai la hotare unde ai luptat, și unde-s cetățile tale? Ți-au rămas numai mănăstirile, iar pe cetăți au pus mâna păgânii. Unde sunt cetățile?” Măicuța
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
național israelian <endnote id="(589, p. 465)"/>. Mai amintesc aici și pe „evreicele bocitoare” din Salonic și din alte orașe sud-dunărene. La sfârșitul secolului al XIX-lea, Ion Nenițescu a descris această „breaslă” de evreice, care improvizau la capul mortului „bocete Într-adevăr frumoase”. „Între aceste bocitoare, unele ar fi adevărate artiste cu privire la scoaterea În relief a faptelor bune ale răposaților pe care Îi bocesc” <endnote id="(258, p. 577)"/>. Dar nu numai „evreicele bocitoare” erau celebre În Salonic, ci și
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
cu sentimente, numai și numai din pricina harului de actriță. Magnetismul aparent spontan cu care își purta personajele prin scenă, intensitatea fanatică a trăirilor, echilibristica periculoasă și devastatoare pe firul transparent de ață dintre tragic și comic, glasul cu densități de bocet ancestral (uneori) sau cu gângureli de porumbiță ofensată (alteori), implicarea devotată până la nesăbuință în repetiții, au fost câteva din atuurile Adei la această vastă, colosală și obscenă „ruletă rusească” pe care, zi de zi și viață pre viață călcând, o
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]