5,885 matches
-
Când nu mai știm nici cine mai există, Nici care-i rostul lumii-ntregi și-al firii. Dar farmec și miresme tot persistă, Când se deschid, în suflet, trandafirii. STALAGMITE Cum se înalță-n peșteri stalagmite, Să ridicăm privirile spre bolte Și să plutim în zboruri și în volte Spre stelele care sclipesc vrăjite. Și să culegem rodul din recolte, Al clipelor și-al zilelor trăite Din viața cu mistere negrăite, Monotoniei să-i pornim revolte. Să rupem iarăși lacăte și
IARNA ( SONETE ) de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1866 din 09 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362414_a_363743]
-
Acasa > Strofe > Atasament > NADIR, MIREASĂ ȘI ZENITUL, MIRE Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1866 din 09 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Mai lasă-i, Doamne, liberi înc'o zi! I-oi paște sus pe boltă, lângă stele ... Pe la crepuscul, îi voi priponi De luna nouă, cu argint din ele. Doar pe cel murg l-oi duce să mă piarză Peste grădini cu rouă pe cicoare, Unde regina nopții aiurează Descântecul miresei viitoare. De'o fi
NADIR, MIREASĂ ŞI ZENITUL, MIRE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1866 din 09 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362418_a_363747]
-
Acasa > Versuri > Farmec > LORELEY SI VISUL Autor: Petru Jipa Publicat în: Ediția nr. 392 din 27 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Vrăjitor prin tinerețe, Cerul, bolta de albastru, Peste Rin cu frumusețe Se aprinde ca un astru. Glasul care se aude, Vocea ei, miracol, dar. Ce ne spune o poveste A lui Lore, spre altar. Prințul așteptat să vină, Mare prinț, frumos și tandru. Ca o
LORELEY SI VISUL de PETRU JIPA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362424_a_363753]
-
de pași în fața ochilor li se desfășoară o priveliște încântătoare în mijlocul căreia se află un lac cu apa ca lacrima. Acesta este mărginit de o poieniță înverzită presărată cu flori multicolore de câmp, iar împrejur falnicii stejari se ridică spre bolta cerului ca niște străjeri neclintiți de la datoria lor, împreună creând o imagine de vis. În schimb nu se aude foșnetul frunzelor, dar nici melodiosul cânt de paseri. Această liniște mormântală pe care nici măcar adierea vântului n-o deranja, îi înfioră
III. PRINCIPELE MOŞTENITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362392_a_363721]
-
dogoarea și arșița nemiloasă a soarelui, pătrunseră în principatul Dunărenilor. Nici nu puseră bine piciorul pe acel târâm că o ceată de călăreți apăru ca o negură la orizont. - Domnia Ta, călăreții însoțiți de norul de praf ce se ridică spre bolta cerului vin în întâmpinarea noastră. Sunt trimișii lui Vlad să ne însoțească la cetatea de scaun. În curând cetele se întâlniră în chiote de bucurie, că locuitorii aceluiași neam vor lupta sub un singur steag, al tânărului domnitor, Mihai Valdescu
III. PRINCIPELE MOŞTENITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362392_a_363721]
-
candoare Voi m-ați ucis în taină. Iar fapta voastră doare... Care e drumul oare, către-nceput de Lume? Plecat-am să îl caut. Și de-l găsesc, anume Vi-l dăruiesc tot vouă. S-aveți Nou Început, Planetei renăscute, Bolta Cerească-i Scut. Care e drumul oare spre Pace și Iertare?!... De-am să-l găsesc prin Stele, vi-l las întru păstrare. Și unde stă ascunsă Lumina Sufletească? Să v-o aduc degrabă, ca ea să vă sfințească... Pierdut
MARIA CIUMBERICĂ [Corola-blog/BlogPost/362436_a_363765]
-
speranță și candoareVoi m-ați ucis în taină. Iar fapta voastră doare...Care e drumul oare, către-nceput de Lume?Plecat-am să îl caut. Și de-l găsesc, anumeVi-l dăruiesc tot vouă. S-aveți Nou Început,Planetei renăscute, Bolta Cerească-i Scut.Care e drumul oare spre Pace și Iertare?!... De-am să-l găsesc prin Stele, vi-l las întru păstrare.Și unde stă ascunsă Lumina Sufletească?Să v-o aduc degrabă, ca ea să vă sfințească...Pierdut
MARIA CIUMBERICĂ [Corola-blog/BlogPost/362436_a_363765]
-
Și el fără, vorba multă, Numai tace și asculta. Studios și el se-arată; Mi-a lătrat poezia toată Și isteț și cumințel Bravo, bravo, Botoșel! Nouraș Nouraș, e-un băiețel Ca și ține, mititiel; Hărăzit, ca să trăiască Sus, pe bolta cea cerească. Frățiori, are-o grămadă, Parcă-s bulgari de zăpadă Și chiar de nu-ți vine-a crede, Ei iubesc tot ce e verde. Pe cerul întins că marea Se joacă cu stropitoarea, Pentru plante însetate, Apă dau, pe
AUTOSTRADA COPILĂRIEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360908_a_362237]
-
Poeme > Sentiment > "ÎN ZORI" "CE MAI CONTEAZĂ?" Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 1606 din 25 mai 2015 Toate Articolele Autorului În zori Îmi sunt dragi și mă farmecă zorii, când simt viața-n lumină pulsând și gonind de pe bolta mea norii ce-au umbrit al meu suflet pe rând. A fost darnic și bun Cel din slavă amânând nedoritul final și-oferindu-mi puțină zăbavă — stropi de rouă-n al vieții pocal. Parcă am meteori în privire, sunt puternic și plin
ÎN ZORI CE MAI CONTEAZÃ? de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1606 din 25 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/361025_a_362354]
-
și unde plecăm... chitara o chitară printre plopi seara se lăsase oarbă melodia avea brațe lungi ajunseseră până la tine tu o ascultai vrăjită cu urechile feline te-am privit și te făcusei o lumină luminată smulsă din seara aceea peste bolta-ntunecată doamne frumoasă mai erai pe gura ta plină de rai... paradisul tău frumos paradisul tău frumos este-n priviri și-n mersul lin rămân la margine de timp să te privesc și să mă înclin parcă-nfrunzește primăvara și-
MINIPOEME de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1606 din 25 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/361031_a_362360]
-
ceață în văzduh, ea s-a spart Mă vezi, te văd, ca o străină tu treci. Seară de seară te cat printre raze de lună Palide, mari de aramă, plutind ireal în tăcere Stelele, praf de argint suflat pe o boltă de spumă Îmi licăresc a mea fără de margini durere! Te văz printre raze, azurul de noapte senină... Te strig cu putere și fug să-mi ajung pașii la tine Dar fugi și dispari, ca o urmă de moarte deplină Doar
TE CAUT VIAȚĂ de CIPRIAN ANTOCHE în ediţia nr. 2240 din 17 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/361061_a_362390]
-
Poezie > Pamflet > ҉ VIS ҉ Autor: Valeriu Cercel Publicat în: Ediția nr. 943 din 31 iulie 2013 Toate Articolele Autorului De aș putea să strâng în pumni Sahara, Atât de tare, s-o prefac în stâncă, Și-acolo unde-i bolta mai adâncă Să o ridic și-apoi să îi iau scara, Dezlănțuind în albii însetate Izvoarele curgându-și apa vie, Din șipote, scântei de feerie, Aș împleti la gâtu-ți nestemate, Iar din culori ce triluri se coboară, Un pat aș
҉ VIS ҉ de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 943 din 31 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361202_a_362531]
-
chipul de stele irizat, luminându-ne drumul cu visul adânc din noi, în imensitatea cerului prin care îi cauți cheia în unica călătorie a vieții. Plouă ca în vechile mele poeme - un fulger a sfâșiat cearșaful cerului... Tăcerea curge din bolți în mâinile noastre, pe unda sufletelor pereche, un labirint fără sfârșit în respirația unui timp comun ce pare beție a umbrelor nopții, emoție furată din astre prin frunzele risipite de toamnă, împrăștiind fiori din adierea visului... Explozia de emoții te-nvăluie
SECRETUL TIMPULUI (POEZII) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361075_a_362404]
-
gând ce pulsează la capătul străzii ca un adevăr purtat mereu în inimi ca o furtună peste necuprinse întinderi ca o salbă de stele ce ne înconjoară ca o centură de timpuri prin spații ca o revoltă de semne pe bolta cerească ca o înverșunare de eroi în ultimele lor fapte de arme ca un soare ce ne înconjoară printre razele de nori ca ziua ajunsă dinaintea eternității Noi suntem. În fiecare clipă a nopții și a zilei În fiecare zi
EXODUL CUVINTELOR de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361193_a_362522]
-
și vise de iubire, Crescute parcă-n dor, din firul ei subțire, În leagăne celeste la margine de drum. Acolo unde noaptea auzi privighetori, Pierdute voci de îngeri în cântece de iele, La umbra nevăzută a darnicelor stele, Pierdute-n bolta-naltă spre clipele din zori. Acolo unde ploaia ne cântă s-adormim În tril de picuri mari lovindu-ne tăcerea, Ascunsă-n glasul ei se-aude adierea Din valurile mării, pe voci de pantomim. Acolo unde toamna e darnică cu
ACOLO... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360820_a_362149]
-
-o. Dar, am uitat să-ți spun că din prăvălie, în partea dreaptă după tejghea era o ușă care dădea într-un spațiu, o sală de 5 m. pe 2,5 m. de unde pătrundeai în beciul casei, destul de mare cu bolți, zidite pe grinzi groase de fier în forma literei „u”, destul de solide, pentru a ține prăvălia. În beci erau paturi cu nisip pentru depozitarea legumelor pe timp de iarnă, putinile cu varză la murat. Cumpăram câte o sută de pepeni
O FILĂ DIN ALBUMUL CU AMINTIRI de ION C. HIRU în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360773_a_362102]
-
curte. Unele pătrate erau tocite de vreme). Podurile erau pline de blană și șiță, saci cu făină și mălai. Podul peste clădirile din cărămidă din curte era clădit tot pe șine solide în formă de „u”, pe care erau zidite bolți din cărămidă pe dungă. (Se pot vedea și astăzi, salonul și dependințele din curte fiind intacte) O șatră mare adăpostea butiile din stejar unde se depozitau prunele pentru borhot, dar și un fel de garaj pentru mașină. Apoi grădina cu
O FILĂ DIN ALBUMUL CU AMINTIRI de ION C. HIRU în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360773_a_362102]
-
câteodată atributele speranței. Iar aceasta ne însoțește pretutindeni, Însa arareori speranța devine reală și grea. La modul prezent, lucrurile iau o turnură neașteptată Pentru că ele devin fapte palpabile, grele, După care din nou vor fi iarași imponderabile, Gravitând apoi, pe bolta craniană a subiecților. Uneori, gravitația creierului nostru ni le strecoară în suflet Și dintr-o dată devin iarăși grele, Și cad ,cad cu mare putere , fascinându-ne... În zadar însa, ele de fapt, rămân imponderabile. Aceste căderi, pe care le percepem
IMPONDERABILITATEA AMINTIRILOR de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360836_a_362165]
-
în barbă. Tinkerbell, Peter Pan, toate entitățile de basm ale pământului creau un vacarm de voci, țipete de bucurie și voie bună. -Liniște! strigă Mosul. Totul, să fie pregătit diseară! ** Regina nopții, limpede ca un glob de cristal trona pe bolta senină. Era ger de crăpau pietrele. Zăpada strălucea, reflectând razele lunii. Sania lui Moș Crăciun trecea în viteză prin fața Lunii și ducea cadourile,bucurându-i pe copii. ** Micuțul băiețel blond, slăbuț, stătea țintuit în cărucior. Avea picioarele bolnave. Nu se
MAGIA LUI MOŞ CRĂCIUN de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360791_a_362120]
-
vârtejul destinului / ce-ți conduce / eterna întoarcere, / naștere / și renaștere, / până la iertarea păcatelor“. Și patosul declarativ din „Răzvrătirea lacrimilor” polarizează eidetic imaginația geneticii umane cu elementele lumii minerale: „Am pătruns în miezul cristalului / ca-ntr-o eternitate./ Suprafața sticlei - ca bolta cerului - / ascundea în ea minuscula mea lume / într-un întreg univers. Dar n-am știut / că odată intrată-năuntru / mi-am încătușat toate timpurile / în pocalul lacrimilor-răzvrătite“. În litania „Iartă, Doamne!”, voluptatea proliferării verbale este emanată înspre o dimensiune sacrală
VIORELA CODREANU TIRON de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360901_a_362230]
-
viață, Ce mi-a rămas drept moștenire, În jurul meu totul îngheață, Să nu înghețe și a ta privire! Mai bine fugi cât poți de mine, Găsește-ți orbita mult mai adecvată, În spații largi mult mai sublime, În Univers sub bolta înstelată. Eu voi rămâne cel ce sunt, Nu știu de voi reuși să mă transform, De-mi va reuși unicul gând, Atunci voi fi iarăși om. Altfel voi fi o simplă frază, Fără nici un oarecare sens, Voi fi o oarecare
636 DIVERTISMENT FĂRĂ VIORI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 2351 din 08 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/360916_a_362245]
-
moș Nicolae și mâzgălea, pe foi albe de hârtie, stâlpi de telegraf cu rândunele negre și oameni cu capul oval și trei fire de par, lungi și răzlețe. Cine sunt eu? De unde vin? A fost odată...un castel alb cu bolți de marmură, cu porți mândre și înalte. Focul arde în soba cu limbi de balaur. Dode își ia ochelarii cu ramă galbenă, se așază pe fotoliu și deschide cartea de basme. Și castelul alb avea aripi de pasăre măiastră. Era
CĂLĂTORIE de MIHAELA GHEORGHIU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360913_a_362242]
-
profesionalism și reaprinsă dragoste de muzica folclorică românească, de la fântânițele cu izvoare, câmpul cu rădăcini, munții cu frunte, râurile cu unde și marea cu adânc, până la văzduhul cu înalt: TVH. Această televiziune e un cuib cu păsări care cântă, o boltă cu pandantivi ornați, ai celor patru zări etnofolclorice românești, un amvon laic și sacru, ceremonios și solemn, al galei folclorului românesc, un nimb alinător ce străluminează, odihnește și bucură iubitorii frumosului și armoniei. Această televiziune așterne în fața pașilor banchize de
MARIUS BRUTARU de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360955_a_362284]
-
de cetină și măreție de-nchinare?! Bineînțeles - Mihai Sadoveanu!... Și la ceas de tochitură din ciosvârte de carne atent pregătite, ca să se poată rumeni atât cât trebuie, aflându-ne și-ntre salate și fripturi, gândul a dat o fugă și pe la Bolta Rece, din „dulcele târg al Ieșilor”, loc sfânt de popas, încă chiar dinainte de boema strălucire a lui Păstorel, care făcea ca vinul să sclipească de inteligența și humorul său, și unde oameni de condei își îmblânzeau setea și foamea cu
DIVINA ÎMPLINIRE – UN ÎNALT OASPETE DORIT – SCRIITORUL ROMÂN MIHAI BATOG BUJENIŢĂ de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/364057_a_365386]
-
iar de undeva din străfundurile inconștientului mi-a apărut Capela Sixtină. Michelangelo Buonarotti, la vârsta de 90 de ani, sus pe schele, privea extaziat pe Dumnezeul nostru, creatorul tuturor văzutelor și nevăzutelor - pe care-l imortalizase pentru eternitate -, iar pe bolta senină, luminată de stele strălucitoare, am deslușit o figură dragă mie... pe ilustrul profesor Viorel Cosma, care se apropia întruna, lua dimensiuni din ce în ce mai mari, avea pe față surâsul zeilor din Olimp, căci în ziua aniversării (30 Martie 1923-2013) pe diorame
„ANTON PANN” OPERETA STRĂLUCITOARE A COMPOZITORULUI MARIN VOICAN de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364027_a_365356]