927 matches
-
că aceste dispozitive sunt adesea prost realizate: oferă informații neclare sau nu dau răspunsuri complete, ori sunt atât de încete, încât nu mai știi dacă funcționează sau nu. Așadar, ce fac cumpărătorii? Am văzut mulți dintre ei renunțând și plecând bombănind. Unii înhață câte un angajat și îl trag spre dispozitiv, ca să le arate cum funcționează. Ce mai dispozitiv de economisire a forței de muncă! La un magazin universal la care am făcut un studiu, angajații economiseau timp aglomerând rafturile - înghesuind
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
le aprecieze puritatea tonică în comparație cu promiscuitatea umedă a barăcilor. Într-o dimineață, când pe cer străluceau încă stelele pe care gerul intens le făcea să se destrame, fu trezit de o lovitură în ușă. Pe jumătate încă adormit, se ridică bombănind și merse să ia câteva rondele de nap pe care le pusese pe marginea șemineului. Știa că era inutil să facă pe surdul la chemările elanului a cărui insistență devenea neobosită de îndată ce simțea o prezență în casă. Trebui să se
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
Și așa am realizat că după cvartetul lui Spătărelu s-a servit o mică gustare caldă, la botul calului, cum se spunea cândva, care a satisfăcut pe cei îndreptățiți la astfel de servicii. Doamnele cu dantele - ședeau în fața noastră - au bombănit și ele ceva pe limba lui Goethe și Beethoven, iar când au început acordurile unei lucrări de Schubert (Fata și moartea) satisfacția celor din grupul fripturizat a atins cote maxime: asta, da, muzică, ce frumos! Mozart-ul final a încununat virtuțile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
dimineață și-l va citi cu ochii. După care, bucuros că nu am scris de rău despre italieni, îl va publica pe antepenultima pagină, jos. Ziarul mi-l va trimite tot pe adresa veche, unde noii proprietari îl vor arunca bombănind pe frigider, sperând să nu mai fie pentru mult timp poștașii mei personali. Apoi, la Dorohoi, doamna Mihăilă va primi ziarul de la fiica ei din Iași și, nevenindu-i să creadă că am scris despre ea, îi va duce maică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
plouă prea mult, va fi bine își spunea ea. Florile din grădină or să crească mai înalte decât buruienile. Și astfel se liniștea...Câte un trecător de pe stradă o întreba: Nu vinzi casa? Știu că n-ai pe nimeni. Bătrâna bombănea ceva nedeslușit și omul trecea mai departe. Altădată, o vecină i-a spus: Cui lași casa după ce n-ai să mai fii? Fiica profesorului universitar a ridicat fruntea înaltă, a privit-o gânditoare cu ochii pierduți de bătrânețe, apoi a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
atragă atenția. Se ridică. Străbate casa și iese în curtea care dă spre drumul mare, nu direct, căci vila e puțin retrasă, ci pe o cărare mărginită de vegetație săracă, pe jumătate acoperită de nisip. Motea, care tocmai deschide portița, bombăne pentru că balamalele ruginite scot un scârțâit strident. Nu aude sunetele ascuțite, surâde doamna Segal, și asta o irită. Acum, că folosim poarta asta din nou, o s-o ungem." Are totuși un aer de femeie cumsecade doamna Segal, cheia enigmei trebuie
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
își iubește cu patimă fiul și nu-i refuză nimic. Sub un singur aspect, tata rămâne intratabil: dragostea. Și alegerile mele nu au găsit niciodată aprobare în ochii lui. "Ce ghinion, nu?" Până acum m-am pliat după voia lui, bombănind desigur, dar asta pentru că nu am întâlnit încă adevărata dragoste. Dacă aș găsi-o, ar fi altă treabă." "De unde o să știi că e adevărata dragoste, dacă nu ai întâlnit-o niciodată?" " Dacă aș întâlni-o, aș recunoaște-o. Sunt omul
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
două femei se culcau din ce în ce mai târziu. Le găsea mai mereu în salon, tăcute și absente. Conversația, orice conversație, suna fals, tăcerea devenea tot mai grea și trebuia să renunțe la a le mai ține tovărășie, invocând oboseala, exagerând durata serviciului, bombănind contra zonei care nu-i lăsa niciun răgaz. Curios, fantomele doamnei Segal începură să-i facă și lui vizite. Câteodată, noaptea, auzea prin somn zgomotul mașinii de cusut duruind nebunește. Se trezea și ciulea urechea. Liniștea, și mai adâncă din cauza
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
în altă parte." Dar câinele continua să dea vesel din coadă. Ah, scuze, ai venit să-i anunți sosirea." Într-adevăr, șeful de gară, care își făcuse plimbarea de seară, își ivi aproape imediat în cadrul ușii căciula ascuțită, în vreme ce jucătorii bombăneau deja la adresa "jigodiei murdare" care răcise camera. "Vezi, Hector, spuse șeful de gară, nu ești bine crescut, du-te și închide ușa!" Cu capul lăsat, câinele se execută pe loc, ceea ce îi aduse câteva pălmuțe pe gât: "Bravo, ești cam
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
vocala i. Îi ziceau așadar Hitler. Începând din anii '30, iar, în ultima vreme, cu mai multă insistență, i se tot puseseră întrebări despre presupusa lui înrudire cu un anume Hitler. Blond cu ochi albaștri, mărunt și rotofei, Onkel Joseph bombănea... : " Niciun fel de rudenie, eu sunt arian, iar el țigan." Alice și Joseph proveneau dintr-o veche familie de hughenoți refugiați în Germania, care se regăsiseră apoi, nu se știe prea bine cum, în Polonia, țară catolică, și în cele
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
și patru soldați tăbărî pe ei. "Actele dumneavoastră, vă rugăm!" "E război?" se informă Ahile cu o voce veselă, oarecum încleiată. Hârtiile dumneavoastră, am zis!" "Ce hârtii? Nu facem decât asta, mâzgălim hârtie!" Arcadi își ridică indexul în dreptul nasului și bombăni ceva care trebuia să se refere la baza teoretică a interpelării. Actele! urlă sergentul. Se întoarseră unul spre altul și își explicară reciproc prin semne că li se cereau actele: actele de identitate! Un lung efort de căutare prin diverse
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
ciorbe acrite cu borș ori cu zeamă de varză. În rest, după gustul meu, mâncarea e numai bună...de aruncat la câinii ce adulmecă pe sub ferestrele cantinei. Chiar și ei și-au format un gust standard pentru suportabilitatea hranei! Unii bombănesc, alții comentează cu voce tare, alții se revoltă iar cei mai mulți înfulecă pe nerăsuflate ceea ce au în față. (De cele mai multe ori mă străbate un gând macabru: se poate ca din acest loc să ne ducă sus pe deal așa cum unii oameni
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
o impresie bună despre preoți și să aibă în preajma lor o stare de bucurie și de pace, se duc de acolo blestemând preoții la bodegă. Este știut că foarte puțini îi dau preotului cu bucurie și, în plus, îndepărtându-se, bombănesc cuvinte injurioase“. În acest sens, mons. Bernareggi, episcop de Bergamo, se exprima astfel în documentul citat mai sus: „Problema tarifelor este foarte delicată. Ele în teorie reprezintă contribuția credincioșilor pentru susținerea clerului său, «împărtășirea din altar» (participatio altaris) spusă de
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
1970.) G. Dumézil a fost întreaga iarnă la Los Angeles - o știți, cu siguranță. Dar nu a regăsit „atmosfera de la Chicago”. Nu am fost invitat la Congresul de la Strasbourg (de altfel, nu am fost niciodată invitat la Strasbourg; francezii mă bombănesc...). Urările noastre cele mai bune pentru Gunnel! Vă îmbrățișez amicalș,ț Mircea Eliade LXVIIItc "LXVIII" ELIADE către WIKANDER*tc "ELIADE către WIKANDER*" 5 ianuarie 1973 Dragă prietene, Vă mulțumesc pentru buna dvs. scrisoare din 23 decembrie** - șivă urăm, Christinel și
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
de un expozeu asupra tineretului hollywoodian, când de fapt era o investigație a animalelor dintr-o grădină zoologică), și-a dus câinele la hidroterapie și acupunctură și la un terapeut-maseur („Hei, de ce nu-i angajezi și un antrenor personal?“ am bombănit la un moment dat), iar în cele din urmă a contactat un psiholog behaviorist specializat în ființe canine care i-a prescris Cloinicalm, de fapt versiunea Prozac pentru cățeluși, dar pentru că drogul inducea „linsul compulsiv“ i-au înlocuit rețeta cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
în garajul nostru. - Așa-i că nu-ți mai vezi banii-napoi pentru rahatul ăsta? întrebă el, deschizând noul pachețel. Fraaaaiere! - Nu era decât rahatul pentru bețivanii care nu știu diferența - tocmai ți-am dat pudra adevărată. - Ce cărpănos ești, bombăni el. După ce a tras două linii, își lăsă capul pe spate, apoi zâmbi încet, zicând: Așa mai merge. - Orice pentru un amic. - Zi, sincer, cum e să fi însurat? întrebă el, aprinzându-și un Marlboro și se lansă în sporovăiala
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
acum oficial un între. - Între? întrebă Jay, apoi se aplecă spre mine, șoptindu-mi, Asta nu e ceva homo, nu-i așa? - Nu, e un între, i-am explicat. Nu înțelegi, cineva care nu e nici copil, nici adolescent. - Dumnezeule, bombăni Jay. Au câte un cuvânt pentru orice zilele astea, nu-i așa? Conversația noastră n-a descurajat-o pe Sarah. - Tati? - Da, scumpo. De ce nu ești în pat? Unde-i Marta? - Terby e tot supărat. - Și pe cine e Terby
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
extrem de deranjat și de îngrijorat. - Da, știu, Victor nu vrea să scrii altă carte, zise Jayne, stingând aragazul și îndreptându-se spre chiuvetă. Sunt foarte de acord cu tine în privința asta. - Nu-l văd niciodată pe câine jucându-se, am bombănit. E deprimat de când am venit aici și nu-l văd jucându-se. - Păi dacă l-ai lovit cu piciorul noaptea trecută... - Hei, a vrut să mănânce un calup de unt am exclamat, ridicându-mă în picioare. Apoi a încercat să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
sorbind din paharul meu și strâmbându-se. - Mami, sucul ăsta de portocale are un gust ciudat. Nu mai avem Tropicana? - Robby, dragă, nu vreau să bei Tropicana, zise Jayne. Marta a stors suc proaspăt. E lângă chiuvetă. - Ăsta e proaspăt, bombăni el. Am rămas în cadrul ușii până când Robby lăsă paharul jos și se duse spre storcătorul de fructe. (Sucul la cutie era strict interzis deoarece favorizează cariile și celulita.) În timp ce mă îndreptam spre masă Robby se întoarse și mă văzu, făcându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
cu toții dacă nu ne grăbim puțin. După care m-am rupt de tot ce mă înconjura până când am auzit-o pe Jayne zicând: - Trebuie să-l întrebi pe tata. Când mi-am revenit, Robby mă privea nerăbdător. - Mai bine nu, bombăni el. - Nu, serios, i-am spus. Ce vrei să mă întrebi? Avea o față atât de chinuită, încât aș fi vrut să știu care era întrebarea, ca să-i dau răspunsul fără ca el să trebuiască să mă întrebe. Mă întrebă cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ce voiam să spun; știam doar că vreau să-l fac să se simtă mai bine, însă de fiecare dată când încercam una ca asta, se pare că îi spoream confuzia. - Da, dar Sarah poa’ să meargă ca Posh Spice, bombăni el, după ce-am dat televizorul mai încet. - Păi știi că mama are o problemă cu muzica rap... am bătut eu câmpii, dar mi-am revenit subit. Deci cum vrei să te costumezi? - Păi nu mă costumez în nimic, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Un student arab din zece, de la universitatea de pe muntele Scopus, face acest efort. Și, în numeroase spitale, vezi stând alături medici și pacienți de origini diferite. Dar, de regulă, un evreu nu merge în Est (chiar și șoferii de taxi bombănesc): de frica atacurilor cu cuțitul (au fost destule). Iar un arab nu merge în Vest: se teme de controlul actelor de identitate (nu se face întotdeauna). În această ignorare reciprocă ostilă, care să fie locul comun al înțelegerii? Fiecare comunitate
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
sunteți francez, israelianul de pe stradă vă privește cu răceală, arabul de la colț vă zâmbește. Ca european, iată-vă disprețuit de două ori în același timp. Acum înțeleg mai bine butada auzită la Tel-Aviv. Neamțul plătește și tace din gură. Europeanul bombăne, dar de fapt nu-i pasă; americanul trage o linie și discută". Între emisarul american care merge drept la țintă și delegatul european stând între două scaune și neterminându-și frazele, care-i mai demn de respect? Nu demult, un
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
dădea pe terasă și avea destul soare, dar aceasta nu i ajunse, găsea casa așa de urâtă, așa de întunecoasă, încât Ionel nu o putea aduce aici decât cu mare greutate și cât o ținea era un chin; mai ales bombănea în contra foișorului, care era așa de plăcut primăvara, toamna și chiar iarna, cu ferestrele lui mari și soarele de dimineața până seara. Se gândi atunci să-i facă pe plac și schimbă (în chip greșit) această parte a casei. Închise
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
și manifestările lui de la Avangarda XXII, insistând În mod special pe reușita festivalului de poezie. L-am liniștit imediat, Întrebându-l dacă acesta a avut loc În decembrie, când am Început eu jurnalul. N-a mai avut replică, dar a bombănit În continuare, conchizând că totul e slavă deșartă. Una pe care atât eu, cât și el, Încă o căutăm, nedetașându-ne de orgoliul de a fi În central atenției. Ceva progrese am făcut, dar tot mă mai râcâie când văd
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]