1,784 matches
-
o luară pe altă potecă. — Uite-o acolo, zise Kay. Dar cînd se apropiară de clădire, văzură că era pe jumătate arsă, cu ferestrele fără geamuri, cu perdelele, panglici, și zidăria neagră. Pe ușă era o tăblie pe care scria, Bombardată sîmbăta trecută. Sub tăblie, cineva fixase un steag britanic din hîrtie arătînd jalnic, unul dintr-acelea pe care le puneai pe castelele de nisip Înainte de război. — La naiba, spuse Kay. — N-are-a face. Chiar nu doream nimic, zise Helen. Ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cutremură. Nu prea sînt sigură că mă simt În largul meu aici. Toată lumea zice că-i recunoscătoare că n-au atins St Paul’s - dar, nu știu, pe mine mă trec fiorii. — Nu cred că-ți dorești să fi fost bombardată? Îi zise Helen uitîndu-se la ea. — Aș prefera să fie ea bombardată și nu o familie din Croydon sau Bethnal Green. În tot acest timp stă aici, nu, nu ca o țestoasă, ca un drapel al Angliei sau ca fraza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
mă uit la bisericile avariate. Cred că au pierit mult mai multe de-atunci. Acolo-n spate - arătă ea peste umărul stîng - probabil că sînt rămășițele de la St Augustine’s. Era Într-o stare destul de proastă atunci; a mai fost bombardată, chiar la sfîrșitul ultimului bombardament. — Nu știu, zise Helen. — Cred că da. Și În fața noastră - acolo - vezi? Arătă cu mîna - poți să distingi - este tot ce-a mai rămas din St Mildred, Bread Street. A fost Îngrozitor de trist... Mai numi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
o potecă În pantă și, apoi, puțin mai departe, făcu o haltă. Balansă raza lanternei și, În curba descrisă, Helen ghici forma unui turn: era Înalt, elegant, cu o fleșă suplă și ascuțită, sprijinită de arce sau contraforți - sau poate bombardată prin interior, pentru că Întreg corpul bisericii din care se Înălța părea lipsit de acoperiș, golit, practic distrus. — St Dunstan-in-the-East, spuse Julia Încet, privind În sus. A fost reconstruită de Wren, ca majoritatea bisericilor, după Marele Incendiu din 1666. Dar se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cărți - „Marco Polo: Primul turist al lumii?“ - care avea să fie o istorie a turismului și-a intrării sale În eclipsă odată cu era călătoriilor. După luni de zile de cînd Își pierduse nădejdea În mine, agentul meu de la Londra mă bombarda acum cu faxuri, conjurîndu-mă să-i trimit un sinopsis detaliat. Jucam deseori bridge cu Betty Shand și cu soții Hennessy, deși cam fără tragere de inimă la gîndul că urma să părăsesc Residencia ca să mă Întorc În Estrella de Mar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
acest lucru. În practică, petrecem mult mai mult timp respingând cunoștințele decât Încercând să le acumulăm, și bine facem. Dar stă În natura oricărei societăți, și cu atât mai mult a uneia saturate de etosul științific și tehnologic, să ne bombardeze cu tot mai multe cunoștințe - și să catalogheze orice punere a lor la Îndoială, sau orice respingere a lor, drept nepatriotică și imorală. Arta și natura sunt Înrudite, ramuri ale aceluiași copac; Înrudire care apare În primul rând În constanta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
foarte târzii. Într-una din aceste nopți, îl găsise așezat pe treptele de la intrare, cu capul în mâini. La întrebarea lui firească dacă se întâmplase ceva, profesorul s-a uitat la el cu o privire chinuită: "Știi că a fost bombardată facultatea? Domnule ofițer, înțeleg, cu inima îndoliată, bombardarea instalațiilor petroliere, a fabricilor de muniții și armament, a gărilor prin care trec trupe către front ... dar de ce Arhitectura?! Ce vină au laboratoarele, sălile de curs? Ce au avut cu Universitatea, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
și crăpate. Tencuiala căzută lasă să se întrevadă cărămida veche, de culoare pronunțat gălbuie. Pe zidul de la intrare cineva pictase cu vopsea roșie: "ROMÂNI! ENGLEZII V-AU VÂNDUT RUȘILOR! DE CE MAI LUPTAȚI?". Cu pași ușori, de pisică, pătrunde în locuința bombardată odată cu o pală înfiorată de ninsoare. Ascultă cu atenție. Liniștea este deplină, mai profundă decât a unui cavou în miez de noapte. Privirea lui întâlnește doar ziduri crăpate și goliciunea tristă a unei case părăsite. Prin spărtura din acoperiș, razele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
În al doilea război mondial, Elveția a reușit să-și păstreze statutul de neutralitate permanentă. Pentru a conserva acest statut, ea a fost nevoită să-și mobilizeze toată armata. Necăutând la statutul proclamat de această țară, orașele elvețiene au fost bombardate de cinci ori de aviația statelor beligerante în perioada anilor 1940-1945. Totuși forțele armate elvețiene au doborât mai mult de 200 de avioane germane, engleze și americane. De asemenea, în iunie 1940 au fost internate unități militare franceze care s-
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
op. cît., p. 657. 42 Ibidem. 43 Ibidem, p. 656. Inițial, Danemarca a adoptat o poziție de neutralitate față de Suedia și de conflictul franco-englez, extins și în Marea Baltica. Atitudinea ei s-a modificat, însă, radical, după ce o flotă engleză a bombardat Copenhaga, între 2 și 7 septembrie 1807, si a capturat flotă daneză. Ca urmare, la 31 octombrie același an, Danemarca a încheiat cu Franța, la Fontainebleau, o alianță militară și a aderat la blocada continentală, devenind, în consecință, inamic al
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
de la persévérance de la Porte" în politica să de neutralitate, atât de dorită și de Prusia 99. În zelul sau de a-l convinge pe regele Friedrich Wilhelm al II-lea despre succesul politicii sale orientale, von Knobelsdorff continuă să-l "bombardeze" cu alte și alte dovezi care probau acel succes, confirmat de atașamentul Porții Otomane față de acea politică. În această ordine de idei, se plasează o informație, în conformitate cu care noii diriguitori ai politicii europene a Porții Otomane ar fi avut o
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
linii mari, că ceea ce se mișca pe ecran era împărțit în două, pe de o parte Saimon sau această femeie și prietenul ei și restul bandiți. Dacă n-ar exista fericirea altora, nu ne-am sinchisi de nefericirea noastră. Amintirile, bombardate zilnic și sistematic de către cea pe care am iubit-o altădată, sfârșesc prin a se șterge. Dar apare regretul sfâșietor când îi vedem pe alții trăind în armonie și sufletul parcă ni se sbate ca într-un sac tolstoian în
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
doar de ei știut, locatarii se întreceau în a-și sabota propriul habitat. Bătrâna de la 3 deșerta mâncarea direct în closet, transformând băile etajelor inferioare în delicioase săli de prezentare a vinetelor, conopidei și verzei dulci. Nepoata ei de la demisol bombarda holul cu semințe și chiștoace. Cât despre chiriașii de la scara B, ei își trimiteau periodic chiloții și cârpele murdare ca flote de submarine pornite în recunoaștere (și, inevitabil, eșuate) în țevile de canalizare. Tot de la scara B veneau și proiectilele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ai mei mă sfătuiau să repet la ora de citire că e „conducătorul nostru iubit“. Arăta rezonabil în poza aia alburie de deasupra tablei: tinerel, voios, cu părul pus grijuliu pe bigudiuri. Nici nu se sinchisea de noi. Băieții îl bombardau pe-ascuns cu cretă, și el zâmbea în continuare, ca un tembel. Parcă-mi ardea mie să-i sar în brațe și să mă pupe sub ureche (așa auzisem că proceda cu pionierii care-i duceau flori)? Tăceam, făcând pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ziceți de povestea asta?“ Mi-a întins o foaie de hârtie, genul A4, pe care-l scoți la imprimantă. Textul era cules mărunt, cu corp 8, trebuia să te chinui să-l descifrezi. „Citiți.“ Am citit: 2010. Oleoductul Isfahan e bombardat de americani. Izbucnește o revoltă populară la Teheran, cunoscută sub denumirea de «revolta Coca-Cola». Mișcarea durează trei săptămâni și e înăbușită de armată și milițiile ayatolahului Bakir; 20 000 de studenți reformiști sunt împușcați sau arestați. Forțele NATO pătrund în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
minte, să afle fiecare gând. Nu știa că așa se duce dracului treaba, când ai spus totul și nu mai rămâne nimic de-ascuns. Am mai trimis niște hamsii pe lumea ailaltă: călduțe, sleite, mustind de ulei și lămâie. Îmi bombardam stomacul cu mortăciuni proaspete, scoase din cine știe ce putregai al Mării Negre; ăsta era tot farmecul. Și-oricum, trecusem de vârsta la care să-mi pese. Aveau un gust bun și-o culoare păstoasă, de nămol sărat. La fel ca aerul sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
devenire și-a le separa de „rebuturi“; strict estetic, desigur. Cu puțină răbdare și-un dram de imaginație, puteai întrezări trecerile brutale de la o vârstă la alta, accelerațiile biologice, deformările fizice și de comportament, îmbogățirile și alterările întregului. Exemplarele grăsuțe, bombardate cu glucoză de părinți, se refugiau în prima bancă a facultății, pe care o ocolesc toți băieții, uneori și profesorii. Cele fragile, scheletice, cu urmele nevrozei întipărite-n pielea roz a gambelor, puteau fi zărite într-o bucătărie de bloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
război mondial, la manșa unui Messerschmitt, deasupra Bucureștilor. Avionul scotea șuieratul ăla strident, ca de sirenă, când intra în picaj, copiii îl confundau cu Stuka, dar nimeni nu se supăra pentru atât: bunicu’ era doar în misiune de patrulare, nu bombarda orașul. Văzută de sus, dintre aripi, Calea Victoriei arăta ca o doamnă cuminte și distinsă. Și aici, povestea se bifurcă, plimbată în direcții diferite de uruitul motorului. După unii, Vitalian Robe ar fi fost rudă sau măcar prieten cu Baronul Roșu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
citat Scurtu râzând, dar eu, bineînțeles, n-am crezut o iotă din ce spune. Unioniștii erau deștepți. Nu-și făcuseră site de Internet decât în 2005, știau că puteau fi atacați oricând. Informația fusese stocată în altă parte. Împreună cu Editorii, bombardau piața cu niște volume masive, de mii de pagini, ca niște anuare telefonice. Acolo s-ar fi ascuns datele importante, fișierele cu cei aleși. Scoteau cam două pe an, îndoiau mesele librăriilor. Apăruse o modă de istorii literare, cu unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pierdut și vin americanii, falsificatorii au nesocotit ordinele lui Hitler și-au fugit cu marfa în munții Tirolului: câteva sute de camioane, convoaie întregi, încărcate cu tone de lire sterline trucate. Kruger dirija transportul. O parte din camioane a fost bombardată și distrusă de avioanele Aliaților, alta a ajuns în zona marilor lacuri: Altsee, Taubermoss, Toplitz. Acolo, departe de ochii curioșilor, au fost scufundate hârtiile celui de-al doilea Reich, finanțele murdare al naziștilor. Crahul n-a avut loc niciodată, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
acceptul Consiliului de Securitate. Cine îți închipui că l-a introdus pe ordinea de zi a ONU? Civilizarea Islamului: după arabi, persanii. Dacă nu ascultă de vorbă-bună, aplicăm sancțiunile economice. Închidem comerțul, tăiem exportul de petrol. Nu se respectă embargoul, bombardăm oleoductele. Dacă nu merge nici așa, stârnim niște zâzanie în interior: pentru 2010, avem deja pregătite revolte studențești în Isfahan, Mashhad și Teheran. În Pakistan, lucrurile sunt deja puse în mișcare; când vor să mai cadă la câte-o înțelegere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
dirijate...“, am recunoscut. „Să le zicem așa, dacă-ți face plăcere. Asediul Vienei, survolarea Moroienilor, bătălia Mării Baltice. Bunicu’ Vitalian s-o fi întâlnit cu Leordeanu, Meresiev sau Zoia Kosmodemianskaia. Dar n-avea cum să lupte cu Sașa Marinesko în 1945, bombardându-i submarinul prin Danzing sau Gotenhafen.“ „Sașa Marinesko?“, am încercat să-mi împrospătez memoria. „Alias Alexander Marinescu. Comandant sovietic clasa a III-a, pe submarinul S 13. Un gangster brutal, copilărise în port la Odessa. A scufundat două vase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ministrului, a poporului, care ar fi atins astfel vaza Angliei? Englejii sunt oameni practici; ei proced în orice loc altfel, conform cu împrejurările locale. Într-un loc restabilesc liniștea, într-alt loc iau țara întreagă sub stăpânirea lor, într-alt loc bombardează capitala pîn-în fundament, ba pe - alocurea s - a 'ntîmplat c-a curarisit pe-un ministru pe jumătate sălbatec c-un băț de bambus, dar pururea și pretutindenea, în Europa ca și-n cele mai depărtate zone, au inspirat respectul numelui
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
ca mijloace de transport pentru alimente, de oriunde în lume. Milo face afaceri și cu naziștii, care, spre sfârșitul războiului, nu mai au aviație, doar antiaeriană. Contra unei sume de bani de la inamic, Milo aranjează ca avioanele americane să își bombardeze propriile poziții. Nu este judecat de curtea marțială, pentru că, în logica romanului, toată lumea câștigă bani germani din această afacere, toți militarii americani fiind acționari în afacerea lui Minderbinder. La început, atât cititorii cât și o mare parte din personaje par
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
a depășit deja 6000 de pagini, consemnând evoluția sa ca individ și ca autor. Primul volum (1973-1982), ce descrie anii în care se afirmase ca autor foarte controversat prin violența viziunii și temelor sale, precum și prin extraordinara viteză cu care bombarda piața literară (până azi, în 2011, a publicat peste 50 de romane, pe lângă alte producții literare, articole și recenzii), arată o persoană absorbită de viața sa interioară, în special ca urmare a unei experiențe mistice pe care a avut-o
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]