2,835 matches
-
de străini, și apoi familia Elliot Închirie un castel În Touraine, În urma unui anunț apărut În New York Herald. Acum Elliot avea deja niște prieteni care-i admirau poemele și doamna Elliot Îl convinse s-o cheme pe prietena ei din Boston, cea care avusese atunci grijă de ceainărie. Doamna Elliot deveni mult mai veselă după ce veni prietena ei și plânseră Împreună de o mulțime de ori. Prietena era cu câțiva ani mai mare decât Cornelia și-i spunea Iubita. Și ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
spuneau Hubie, cei trei se instalară În castelul din Touraine. Descoperiră că Touraine era o regiune de câmpie foarte călduroasă care semăna foarte mult cu Kansas-ul. Elliot avea acum destule poeme cât pentru un volum. Urma să-l publice În Boston și deja Îi trimisese un cec editorului cu care semnase contractul. În scurt timp, prietenii Începură să plece Înapoi la Paris. Touraine se dovedise a nu fi ceea ce părea la Început. Curând plecară toți, urmându-l pe un poet tânăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Un cuplu format dintr-un negru și un evreu nu era o aberație așa de mică pe vremea aceea. Mama lui trecuse la ortodoxism, Îl declarase mort și ținuse shiva 1 pentru el câteva săptămâni. Când s-au mutat din Boston la Tuscaloosa, Vera și Maxwell au trebuit să se ia de piept cu lumea ca să rămână Împreună. Vera mi-a mărturisit că ura oamenilor față de ei era motivul pentru care ei existau ca și cuplu. Mai târziu, când s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
a deschis ușa și nici dacă expresia din ochii fetei fusese una de teamă. Probabil că, de fapt, copila stătuse cu spatele la ușă sau se ruga. Raportul de la autopsie a relevat că avusese nouăsprezece ani, că se născuse în Statele Unite, în Boston, din părinți înstăriți. Că avusese părul blond. Și ochii albaștri. Cine-ar fi putut să-și dea seama că o astfel de persoană avea să facă așa ceva ! Mike s-a uitat încruntat la ceas - era 3:06 dimineața, oră la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
nu voiam să mor fără el. Planurile mele donquijotești aveau aceeași miză: uciderea. Voiam să-l împușc sau să arunc o grenadă. Aș fi consimțit să mor dacă măcar încercam să-l ucid. În vara lui ’98 am fost la Boston, la un simpozion de filosofie feministă. Acolo, după ce mi-am terminat speach-ul despre analogia totalitarism-patriarhat, folosind România drept studiu de caz, o americancă a plâns și mi-a cerut scuze. Nu era nimic melodramatic în lucrarea mea, dar femeia ținuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
1985-1994. Madam Charbonier, Femeia în roșu turbat, Comitetul de Partid, Sector IV, București, 1979-1989. Mama Milia, Povețe, dojeni și draguri, Sâncrai, Hunedoara, București, 1955-1994. Maria Bucur, Parfum româno-rus de femeie americană, Monroe County, 1998-2004. Mary Daly, Pescăruși, cormorani și miracole, Boston, 1998. Mihai Bîrsan, Tatăl potrivit la fata potrivită, Hunedoara, 1959-2000. Mircea C., Dimineți de taină, Sinaia, 1998. Monica C., Nu există decât deștepți și proști, București, 1985-1994. Oti D., Prețurile succeselor, Hunedoara, 1970-1974, 2004. Petrit Sinani, Istorii din vremea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
blând cucuiul. Au, am spus, strâmbându-mă de durere în locul lui. Unul dintre cele mai strălucite creiere ale epocii noastre. — În pragul unei descoperiri epocale. Pierdut pentru totdeauna. A pronunțat „pen’totdeauna“ în loc de „pentru totdeauna“ ca și cum ar fi fost din Boston. Apoi s-a uitat la ecusonul meu. Ești în vizită aici? („viz’tă“) Vrei să-ți arăt unde e toaleta? — Mă descurc. Cum rămâne cu cămașa? — O să susțin că este o nouă modă. Sincer, mă descurc. —Sincer? Promiți? Am promis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
lipeli ultima dată. —Nu orice bărbat. Lucrează aici. E destul de înalt... și... și... (Nu exista nici o cale de a evita asta, trebuia s-o spun.) Și, hm, frumos. Are o cicatrice mică deasupra sprâncenei și vorbește ca și cum ar fi din Boston. Deodată îi captasem interesul. Și-a ridicat capul brusc. Semănând absolut la perfecție cu Dennis Leary? Doar că, știi, mai tânăr? —Daaa! —Aidan Maddox. La IT, puțin mai încolo, tot la etajul ăsta. Ia-o o dată la stânga, apoi de două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Și mă bucur să văd că ți-ai revenit din coma în care te băgasem. Vreun efect secundar? — Desigur că nu. Ținând cont de cum a evoluat această seară de sâmbătă, par să fiu mai ’teligent ca oricând. Iar accentul de Boston. Mi se părea răvășitor de sexy. —Mai spune o dată. —Ce anume? Mai inteligent. —Mai ’teligent. — Da. A dat din umeri, dornic să-mi facă pe plac. —Mai ’teligent. Un val de dorință fizică, asemănător cu foamea, dar mai intens, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
super. Cu ce-am greșit? — Ai sunat să mă inviți în oraș? — Da. —Ți-ai ales un moment prost. Tocmai am jurat să nu mai am de-a face cu bărbații din New York — Oh, e în regulă. Eu sunt din Boston. Deci ce s-a întâmplat? — Am avut cea mai bizară săptămână, cu cele mai bizare întâlniri. Nu cred că mai rezist la încă una. Încă o întâlnire sau încă o întâlnire bizară? M-am gândit puțin. — Încă o întâlnire bizară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
venit chelnerița să întrebe - „E totul în regulă cu băuturile?“ - și de trei ori a fost trimisă la plimbare. După ce l-am pus la curent pe Aidan cu viața mea, mi-a povestit despre el. Despre cum a crescut în Boston, cum el și Leon fuseseră vecini și cât de neobișnuită era în cartierul lor o relație de prietenie între un băiat evreu și un băiat american de origine irlandeză. Mi-a povestit despre fratele lui mai mic, Kevin, și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
mai mic, Kevin, și de rivalitatea dintre ei în copilărie. Sunt doar doi ani diferență între noi, dar ne băteam pentru orice. Mi-a vorbit despre slujba lui, despre colegul lui de apartament, Martie, despre dragostea lui dintotdeauna pentru echipa Boston Red Sox și, la un moment dat, în timp ce povestea, mi-am terminat paharul de vin. — Mai stai până îmi termin și eu berea, a zis și, cu o cumpătare de admirat, a tras de ultimul deget de bere o oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
în weekendul ăsta. Mi s-a tăiat respirația. Mă simțeam ca și cum mi-ar fi tras cineva o palmă. Poate că ar fi trebuit totuși să fac chestia cu atinsul degetelor de la picior și datul din fund. —Tre’ să plec la Boston, a continuat. Am ceva de rezolvat. — Cum spui tu. —Cum spun eu? S-a întors. Părea surprins. — Da, Aidan, cum spui tu. Te culci cu mine, începi să te porți ciudat și acum, din senin, nu mai ești pe-aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
eu. Nu știu dacă tu mai ieși cu alți bărbați... Am dat din umeri. Nici eu nu știam. Și exista o întrebare mult mai importantă: Tu mai ieși cu alte fete? O pauză. Tocmai de-asta trebuie să plec la Boston. Capitolul 16tc "Capitolul 16" În timpul zborului de la Dublin la New York, rănile mele i-au făcut pe câțiva să-și dea coate, dar n-au făcut nici pe departe vâlva pe care o provocaseră în timpul călătoriei încoace. Mai ales că Rachel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
îl deschisese și mă lăsase pe mine să îl citesc. Capitolul 19tc " Capitolul 19" Prima întâlnire cu familia Maddox — Ce faci de Ziua Recunoștinței? mă întrebase Aidan. —Habar n-am. Nu prea mă gândisem la asta. Vrei să vii la Boston și să petrecem cu familia mea? —Hm, OK, mersi. Dacă ești sigur. Un răspuns degajat, dar știam că era un lucru serios. Nu realizasem însă cât de serios. Când le-am spus oamenilor la serviciu, s-au panicat. —De cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Am întârziat la lucru din cauza asta, dar nu mi-a păsat. Trebuia să știu. Pe scurt: Aidan și Janie fuseseră împreună în jur de... o sută șaizeci și opt de ani. Crescuseră la câteva mile distanță unul de celălalt în Boston și fuseseră un cuplu mult, mult timp, încă din liceu. Au mers la facultăți diferite, și relația lor s-a încheiat de comun acord, dar, când s-au întors în Boston după trei ani, au luat-o de la capăt. Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Crescuseră la câteva mile distanță unul de celălalt în Boston și fuseseră un cuplu mult, mult timp, încă din liceu. Au mers la facultăți diferite, și relația lor s-a încheiat de comun acord, dar, când s-au întors în Boston după trei ani, au luat-o de la capăt. Între douăzeci și treizeci de ani, au fost un cuplu popular și fiecare a devenit o parte din familia celuilalt, Janie alăturându-se familiei Maddox în timpul vacanțelor de vară la Cape Cod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
devină agresive când, cu vreun an și jumătate înainte să-l cunosc, firma lui Aidan l-a transferat cu lucrul „în oraș“. (Toată lumea spune „în oraș“ când se referă la New York, ceea ce pare cam greu de înțeles dat fiind că Boston nu e tocmai un cătun cu trei case și o cârciumă.) A fost un șoc pentru toată lumea, dar Aidan și Janie își repetau unul celuilalt că faci doar o oră cu avionul până la New York, că aveau să se vadă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
un șoc pentru toată lumea, dar Aidan și Janie își repetau unul celuilalt că faci doar o oră cu avionul până la New York, că aveau să se vadă în fiecare weekend și, între timp, Aidan avea să caute o altă slujbă în Boston, și Janie urma să aplice pentru slujbe în NYC. Și astfel a plecat Aidan, jurând să-i fie credincios. — Poți să-ți închipui și singură ce s-a întâmplat, mi-a zis. De fapt, încă încercam să-mi dau seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
aură de deznădejde. Și, ce s-a întâmplat? am întrebat furioasă. Sunt încă una din cele cu care ai călcat strâmb? Te așteaptă un alt drum la confesional? — Nu. Nu, nu, nu, deloc! Cam după o lună, când eram la Boston, Janie a spus că ar trebui să luăm o pauză. —Oh? — Mda. Și, deși nu a spus-o pe față, a sugerat că știa despre celelalte femei. —Oh? (Din nou.) — Da, mă cunoaște foarte bine. A spus că o lungeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
mă avertiza că nu ar trebui s-o subestimez pe femeia aceasta și forța dependenței lui Aidan de ea. Aveau un trecut împreună, de cincisprezece ani, și, ca un bumerang, părea să se întoarcă întruna la ea. A plecat la Boston, și, tot weekendul, m-am simțit puțin amețită; gânduri contradictorii se învârteau în mintea mea, într-un cerc fără sfârșit. La competiția de chitară electrică, Shake m-a acuzat că nu fusesem atentă când cântase el și avea dreptate: mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
de Ziua Recunoștinței în afară de Janie? A stat să se gândească o veșnicie, numărând pe degete și mormăind cifre, și în cele din urmă a spus: —Nici una! Devenise un adevărat ritual în ultimele săptămâni, dar acum, pentru că ajunsesem cu adevărat în Boston mi s-a făcut rău. —Aidan, nu e de glumit. N-ar fi trebuit să vin. Toată lumea o să mă deteste pentru că nu sunt Janie. Străzile o să fie pline de localnici furioși care o să arunce cu pietre în mașina noastră, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
degetele în ale lui.) O să te adore. O să vezi. Mama lui, Diane, ne-a luat de la aeroport și, în loc să arunce cu pietre în mine și să urle „Spărgătoare de cămine!“, m-a îmbrățișat și mi-a spus: —Bun venit la Boston. Era minunată - puțin împrăștiată, conducând imprudent și sporovăind întruna. În sfârșit, am ajuns într-un cartier de suburbie care nu se deosebea prea mult de al meu, în ceea ce privește populația, mașinile parcate în fața caselor, vecinii băgăcioși care se holbau la noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
sunt într-un alt oraș, până și magazinele pe care le-aș considera de obicei sub demnitatea mea devin deodată interesante. Am vizitat Duane Reade, Express și o mulțime de alte locuri penibile. Aidan mi-a cumpărat un suvenir cu Boston - un glob cu zăpadă -, apoi a zis: — Cred că ar fi timpul să ne întoarcem. Așa că Aidan s-a urcat la volan și tocmai ieșeam din parcare când s-a întâmplat. Chiar înainte ca Aidan să scoată un sunet ciudat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
un risc pe care meritase să ni-l asumăm, dar care se finalizase cu un eșec. Aidan era un tip super în mai multe privințe, dar târa prea multe după el și avea lucruri de lămurit. Locul lui era în Boston cu Janie și am recunoscut faptul că, orice s-ar întâmpla, se va întoarce întotdeauna la ea și ea îl va primi întotdeauna înapoi. Aveau un trecut prea îndelungat împreună, prea multe lucruri în comun. Era verde-cenușiu de neliniște și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]