3,270 matches
-
reacționează la ironie, nu aduc argumente în ceea ce afirmă și te înjură când sunt demascați, ei fiind 100% anonimi. Însă, ceilalți distribuitori, mirativi sau interogativi, de ce nu se informează mai întâi? Când e atât de simplu. Cum pot să pună „botul” la tot felul de site-uri, răsărite ca ciupercile, care diseminează informații false, apocaliptice, panicarde, rasiste, antieuropene? Cum pot crede, de pildă, în marota Soros? Sau că străinii sunt vinovați de tot ce ni se întâmplă!?! Așa cum nu înțeleg „umorul
TABLETA DE WEEKEND (177): ROMÂNIA INTELIGENTĂ RIDICĂ-TE ! de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368697_a_370026]
-
bătut moș... nicio-lae! starea națiunii nu contează; mai este loc și de mai rău, dar cât românii speră și votează, din cer îi vede dumnezeu! însă, azi, cum peste tot, a coabita este la modă, ne-o vor trage peste bot, căci starea națiunii e... comodă! Referință Bibliografică: starea națiunii e... comodă! / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1087, Anul III, 22 decembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 George Safir : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
STAREA NAŢIUNII E... COMODĂ! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363597_a_364926]
-
trei ani la Școala Profesională Metalurgică, cum se numea aceasta, pentru a ieși mecanic de profesie. A fost greu la internatul școlii și mai ales în anul de ucenicie, unde muncea opt ore într-un atelier de pe bulevardul Carol, lângă „Botul Calului” cum îi spuneau clienții bodegii din intersecție. Stătea soldatul în gheretă și-i păzea de credeai că cine știe ce unitate militară importantă era acolo. Avea bătături în palmă de la pilă, de nu-și mai simțea mâinile de umflate ce erau
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363655_a_364984]
-
furou... La polul amăgirilor La polul amăgirilor tot voi, Iar noi tot flămânzind și goi, Tot neam de foci și pinguini La gheara urșilor haini... La polul fricii-nfrigurați Și zi de zi amenințați, Tot neam de foci și pinguini La botul urșilor-rechini... La polul luxului de-a fi Săraci, bolnavi și încă vii, Tot neam de foci și pinguini La gheara urșilor meschini... La polul umilinței stând Încremeniți și înghețănd, Tot neam de foci și pinguini La mila urșilor vecini... La
GRUPAL LIRIC DE IARNĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363743_a_365072]
-
folosind-o cu ardoare.” * “ Da, credeam în comunism că într-o posibilă armonizare a lumii .(criză mea mistica)” “ Îți făgăduiesc să te fac mai viu decât ai fost/ vreodată./ Pentru prima oara îți vei vedea porii/ deschizându-se/ ca niște boturi de pești și-ți vei putea asculta/ rumoarea sângelui în galerii/ și vei simti lumină lunecîndu-ți pe cornee/ că trena unei rochii; pentru prima oara/ vei înregistra înțepătura gravitației/ că un spin în călcâiul tău,/ și omoplații te vor durea
INTERVIU CU POETA NINA CASSSIAN de ANGELA BACIU în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364692_a_366021]
-
peisaje medievale, castele și palate. Toate, în irizațiile aceleiași fântâni atemporale. Apoi în peisaj a pășit un pui de cerb roz, vorbitor. Acesta nu avea deloc coarne (cum ar fi trebuit să aibă unul autentic), și de asemenea ochii și botul îi erau mult mai mari decât în mod obișnuit. Fremăta din toată ființa sa și mergea cu grație. ”Nu te teme, micuță Aiko, aici nimeni nu-ți va face niciun rău. Vei vedea lucruri care te vor uimi încă și
MICUŢA AIKO ŞI PĂDUREA MAGICĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1652 din 10 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350202_a_351531]
-
di la oi. Eu, căruia-mi trecuse prin cap așa ceva în timp ce-l priveam, dar mă temeam să nu mă vadă cineva, atâta am așteptat: am stârcit jos în calea cățelului, așteptând să se întoarcă. Era tare frumos și gras - cu botul scurt și gros, alb pe picioare, burtă, peste mijloc și în jurul ochi- lor și negru în rest - așa că pe loc l-am și bote- zat Bulfei. Văzâdu-mă stând în calea lui, cățe- lul s-a oprit din alergat la mai
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (VII) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350258_a_351587]
-
să mă ridic ușurel și să mă așez din nou pe bancă. În acest timp, câinele a continuat să latre și să chicotească, să-rind în jurul meu după care, periodic, își punea picioarele de dinainte în jurul mijlocului meu și-și întindea botul cu limba scoasă către fața mea. Între timp, Mihai Jerpelea, stăpânul oilor, s-a apropiat de noi, s-a așezat și el alături pe bancă și privea curios scena. La un moment dat m-a întrebat: - Marinică, tată, de un
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (VII) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350258_a_351587]
-
decât cu oamenii. Marinică, tată, să știi șî tu că niciodată de cân’ sânt ieu la oi n-am avut câine măi bun ca Vlaicu - mi-a mai spus el, după ce euforia revederii a trecut, iar câinele stătea acum cu botul pe genunchii mei, privind curios când la mine, când la ultimul lui stăpân. În timp ce stăteam de vorbă cu Mihai Jerpelea, au apărut și ai mei. S-au minunat, firește, de cum arăta Bulfei, care i-a recunoscut și pe ei, așa cum
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (VII) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350258_a_351587]
-
Morticica îmi dă ocol, dar eu i-am spus că a venit cam devreme. I-am spus să mai aștepte până-mi închei socotelile, ha-ha!... Păi cu mine și-a găsit ea, parșiva, să mă încerce? S-a lins pe bot. Cu mine nu-i ține, vericule!... Ce s-o fi grăbind, că nici n-apucai să fac țuica de prune?!... O cinsteam, doar mă știi că nu sunt așa zgârcit.Costică a zâmbit, prefăcându-se că l-aprobă, dar și-
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA ÎNTÂIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350387_a_351716]
-
Căci, n-ai ce discuta cu ereticii și cu atât mai puțin despre mistificări grosolane gen "Codul lui Da Vinci"ori "Evanghelia lui Iuda". Aici nu încape opoziția vechi/nou în felul disputei dintre clasici și romantici. Însă intelectualul "pune botul"prin natura formației sale și prin teama de a nu fi considerat obscurantist ori demodat - potrivit afirmațiilor, pline de responsabilitate făcute deseori de către Dan Puric. După cum spunea, într-o altă împrejurare, scriitorul ori publicistul creștin Dan Ciachir: pe vremuri, mulți
DESPRE NEAM ŞI DEMNITATE ÎN VIZIUNEA LUI DAN PURIC P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 306 din 02 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348977_a_350306]
-
de câteva minute. Noi știm că toate atârnă de Domnul, că, dacă și-a luat un pic mângâierea de la noi, nu mai suntem în stare nici o brumă de canon să facem, ne zgândărim la primul cuvânt al fratelui, suntem cu "botul pus", cu "fața cernită"- "nu știu ce am, nu mai merge!"Păi, unde vedem așa ceva la Părinți? Pentru noi este mai ușor să purtăm smerenia asta. Oamenii aceștia erau atât de hotărâți! Erau oameni verticali, cum spunea Avva Theodor al Fermei: "și
ORTODOXIA ADEVĂRATĂ ESTE CEA ÎN STARE SĂ ÎNVIEZE OMUL de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 66 din 07 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349072_a_350401]
-
de amenințat don’ doctor. Destul de ofticat și el fiindcă cumpărase pe bani grei și cu un comision baban o câteva tone de vaccin și i se mucegăiau în cămară. Ca să nu mai vorbim că unii, dintre cei care nu puseseră botul la afacere, băgau niște strâmbe de toată frumusețea vorbind despre efectele nocive ale vaccinului. Unele mortale pe timp scurt și deosebit de grave pe timp mediu și lung. Dar cum poporul este vestit pentru vigilența și înțelepciunea sa, își băga picioarele
ERADICAREA GRIPEI PORCINE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1288 din 11 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349144_a_350473]
-
-i reție. Iepe sirepe alăpteză-n voie, Iar armăsarii le păzesc trufași, Si nechezând arată că sunt ași În lupte și păzesc de bunăvoie. Și clocotul îi duce către seară Pe drumuri și cărări cu luturi moi, Se-opresc ades cu botul în trifoi Și cu nesaț adulmeca pe nara. Iar coame albe scutură în vânt; Săgeți de raze le lucesc pe crupe, Perechi, perechi, se strâng în grupe - Minune-a existenței pe Pamant! Referință Bibliografica: Căi bălani / Elenă Negulescu : Confluente Literare
CAI BĂLANI de ELENA NEGULESCU în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/348715_a_350044]
-
cum Geo strângea mâini în stânga și dreapta și pălăvrăgea despre alte posibile trasee, unele de șase ore, altele de opt ore. Ferească sfinții din ceruri! Nu erau de ajuns două la urcare și patru la coborîre?. M-am lins pe bot și de cafea! Mara, în schimb, mi-a întins, surâzătoare, sticla ei în care licărea o nuanță de coniac. Am pus însetat gura pe ea. Pfuai! Abia m-am abținut să nu scuip în fața ei. -- Poți să bei liniștit! E
EXPERIMENT DE BURLAC de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348699_a_350028]
-
de la fașă la barbă albă, năvăli la gardul solid, construit din tulpini de floarea soarelui, care împrejmuia, precum un zid de cetate, bătătura gospodarului. Priveau ca hipnotizați cum teribila bestie, așezată într-un colț, se pregătea de atac. Ochii roșii, botul însângerat și sunetele cumplite pe care le scotea dădeau fiori de moarte privitorilor. Câteva fete, mai slabe de țâțână, lepădară. Bărbații, urmași ai vechilor și vitejilor răzeși din timpurile de glorie ale istoriei, cuprinși de patima luptei, agitau ciomegele și
FIARA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349266_a_350595]
-
adevăr ultragiat grav în cele două documente! Partidul Anti-Românesc instalat la guvernare în 22 decembrie 1989, prin serviciile sale de propagandă prezintă deformat până la calomnie cele trei reușite românești. O bună parte dintre intelectualii noștri considerați de elită au pus botul și, pentru diverse avantaje și stipendii, colaborează la această diversiune, nu comit niciun gest de revoltă sau protest ori dezicere față de minciuna instituționalzată, față de politica anti-românescă a guvernanților, a cercurilor internaționale interesate de compromiterea sau ocultarea momentelor de excelență românească
LANSARE CARTE ”MARELE MANIPULATOR” DE ION COJA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344486_a_345815]
-
trei ani la Școala Profesională Metalurgică, cum se numea aceasta, pentru a ieși mecanic de profesie. A fost greu la internatul școlii și mai ales în anul de ucenicie, unde muncea opt ore într-un atelier de pe bulevardul Carol, lângă „Botul Calului” cum îi spuneau clienții bodegii din intersecție. Stătea soldatul în gheretă și-i păzea, de credeai că cine știe ce unitate militară importantă era acolo. Avea bătături în palmă de la pilă, de nu-și mai simțea mâinile, de umflate ce erau
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344420_a_345749]
-
a așezat comod pe scăunel, la capătul fixei și urmărea cu interes pluta, dacă se mișcă. Pluta se mișca ușor, însemnând că este un peștișor micuț, însă pescărița mea rata mereu prinderea lui. Ori trăgea înainte de a se înțepa cu botul în cârlig, ori după ce furase momeala. Cert este că acest lucru o enerva și făcea mărunt din buze, semn că nu le spunea nimic măgulitor hoților subacvatici din familia ciprinidelo. Până la urmă, tot a înțepat unul, care se zbatea prin
VALEA MARE – VALEA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344410_a_345739]
-
-ar sula! ce faci cu niște firfirici, din ajutorul de șomaj? nu-i de colo, nici de ici, să m-arunc de la etaj? dar dacă n-oi muri de tot și voi rămâne un schilod, n-o iau singur peste bot? dar și cu banii din salar!... de-ar fi sî ducî pi pustii, nici nu mori, nici nu trăiești, ce mă-sa-n cur de viaț î-i asta? ca la mine, în Bacău, nu-i nicăieri, vă spui, în
NE-AM DUS SULII, DE ZESTRE! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 852 din 01 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/348025_a_349354]
-
timpului comunicarea prin toate mijloacele servește la animale și chiar la floră spre a se avertiza reciproc asupra hranei sau a măsurilor de securitate. Tot comunicarea este responsabilă de educarea puilor. Am văzut, de exemplu, cățeaua care-și împingea cu botul puiul care își făcea nevoile pe covorașul de joacă. La om trebuie diferențiată comunicarea între indivizi de comunicarea între colective. Individul schimbă informații cu semenii săi aproape similar cu animalele, doar că „perioada de rut” se întinde pe absolut toată
ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ 6 de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1213 din 27 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347974_a_349303]
-
66 din 07 martie 2011 Toate Articolele Autorului Sîntem o nație de pupăcioși. Nu știu - să fie influență franceză, orientală, ambele adunate!? Cert este că ne sărutăm, sărutăm mîna, mînuțele, mînușițele, sărutăm dreapta, ne țocăim, ne mozolim, ne pupăm în bot (și-i păpăm tot), dăm pupicuri, ne mu-mu-mu des și, vorba unui polițist, „ritmic”. Ne pupăm din dragoste, din politețe, din țopenie, din conformism social, din silă, chiar din ură, dar ne pupăm. Ne pupăm la sosire, la plecare, la
PUPATUL LA ROMÂNI de RADU PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 66 din 07 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348186_a_349515]
-
drag, nu te uita la ei, tu ești un mare poet, tu trebuie să fugi din Baia Mare că ăștia îs ca și cânii, te-or mânca de ziu”. I-am lăsat pe Pârja, pe Marchiș, pe Bârlea să pună cu botul pe labe un Maramureș care nu le aparține numai lor. Așa cum l-ați văzut pe Burnar: surd, insignifiant, umblând de la un ziar la altul pentru a mai aduna oarece leuți să trăiască, să-și poată plăti vodca la OJT, omul
PANA LA URMA ... S-A DUS SI ION BURNAR de ŞTEFAN DORU DĂNCUŞ în ediţia nr. 100 din 10 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348211_a_349540]
-
vestit, era răcoare și mirosea a busuioc, așa că, intră fericit în comă. Greu de spus cât a dormit, la un moment dat se făcea, probabil în vis, că era gol într-o iesle și o vițică, cu ochi frumoși și botul cald și umed, avea o respirație fierbinte care îi dădea fiori. Și, tot în vis, se gândea ce față ar face șeful lui dacă ar ști că el, Istrate de la Registratură, e ca un fel de Iisus, dar nu apucă
VERGINICA, PIVOTUL DEMOGRAFIEI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1275 din 28 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347473_a_348802]
-
înghesuindu-l la colț. Atunci au luat vătuiul de-acolo și l-au pus în țarcul de viței. Acolo n-a fost primit nici atât! În fine, l-a acceptat Joiana, vaca cea bătrână și înțeleaptă. A început să-l miroase bot în bot, apoi a continuat să rumege liniștită. Vătuiul s-a culcat chiar lângă ea, de parcă era maică-sa de când e lumea. (va urma) Referință Bibliografică: Casa pădurarului (4) / Viorel Darie : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1153, Anul IV
CASA PĂDURARULUI (4) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1153 din 26 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347625_a_348954]