989 matches
-
a întrebat, cu siguranță nu dorea să audă că Leigh se înfofolise fiindcă nu-i plăcea ca brațele și coapsele să i se lipească de canapeaua din piele. Firește că și-ar fi dorit să stea într-o pereche de boxeri și un top, dar senzația pe care o avea când pielea ei se lipea de pielea canapelei — să nu mai zicem de zgomotul enervant de dezlipire de fiecare dată când se mișca — făcea imposibil acest lucru. Leigh era convinsă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
intră în camera Adrianei îmbrăcată în halat și papuci de hotel și începu să cotrobăie prin geamantan. Scoase o jartieră neagră și niște ciorapi din plasă și le ridică să se uite la ele. — N-ai măcar o pereche de boxeri sau ceva de genul ăsta? — Emmy, querida, în caz că nu știai, boxerii sunt pentru băieți. Se ridică în capul oaselor și băgă mâna în geamantan. Uite, ia-i pe ăștia. Emmy ridică pantalonașii foarte scurți din mătase de culoarea lavandei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
și începu să cotrobăie prin geamantan. Scoase o jartieră neagră și niște ciorapi din plasă și le ridică să se uite la ele. — N-ai măcar o pereche de boxeri sau ceva de genul ăsta? — Emmy, querida, în caz că nu știai, boxerii sunt pentru băieți. Se ridică în capul oaselor și băgă mâna în geamantan. Uite, ia-i pe ăștia. Emmy ridică pantalonașii foarte scurți din mătase de culoarea lavandei și topul asortat și se uită lung la ele. — Tu chiar porți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
dorea probabil a fi o discuție pregătitoare de încurajare, dar care lui Leigh i s-a părut o lecție condescendentă dată de un profesionist desăvârșit unui biet amator. Russell o sărută pe frunte, își trase pe el o pereche de boxeri și se duse la baie. După ce deschise dușul să curgă apă fierbinte, se îndreptă spre bucătărie, închizând ușa de la baie în urma lui. Acolo, cât aștepta să se încălzească și să se facă abur în baie — exact așa cum îi place lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
atât de tare, mai bine nu! Leigh scutură din cap cu dezgust. — Te-a durut, nu-i așa? întrebă fata văzând-o pe Leigh că se mișcă. — E puțin spus că m-a durut. Mai degrabă parcă mă burdușește un boxer profesionist, spuse Leigh fără să gândească. Fata începu să-și ceară mii de scuze. — Vai de mine, nu mi-am dat seama. Îmi cer scuze. O să fac mai încet. Nu, nu, eu îmi cer scuze. Ăă, n-am vrut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
al ambasadorului și am început amândoi un ping-pong pe teme politice, țipând ca să ne putem auzi unul pe altul, fiindcă vorbeam din colțurile opuse ale unui salon imens. Ea mă privea în ochi și mă încuraja ca un antrenor pe boxerul preferat: „Dă cu el de pământ!”. O simțeam radiind de câte ori argumentele mele erau mai tari și când eram ceva mai ironică. Chiar și la masă segregarea noastră a continuat. Ospitalitatea lor a fost copleșitoare. Arabii nu te hrănesc, ci te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
lui Trish se destinde. — Vai, Samantha ! Ești o adevărată comoară ! Las-o jos ! Flutură vag din mână către noptieră. Tocmai pornesc în direcția indicată, când ușa băii se deschide și apare Eddie, care are pe el doar o pereche de boxeri mult prea strâmți, cu pieptul gol și incredibil de păros. Iisuse. Nu știu nici eu cum, dar reușesc să nu scap tava pe jos. — Îmi... cer scuze, spun bâlbâindu-mă, făcând un pas înapoi. Nu mi-am dat seama... — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
creierul său adormit? Ce va face când se va trezi? Avea oare să se năpustească, orb, asupra celor care-l zgâlțâiseră? Primeam scrisori din partea cititorilor care mă interogau cu Îngrijorare, cerându-mi să devin ghicitor. Purtând Încă În memorie Răscoala Boxerilor chinezi de la Pekin, din 1900, luarea ca ostatici a diplomaților străini, dificultățile corpului expediționar, confruntat cu bătrâna Împărăteasă, Înfricoșătoare fiică a Cerului, ei se temeau de Asia. Persia va fi fost oare diferită? Răspundeam cu hotărâre „da”, având Încredere În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
o încolăcește ușor în jurul gâtului. — Cu eșarfa Denny and George, și fără chiloți. Exact cum îmi place. — O să‑mi pun chiloți, cum să nu‑mi pun? zic indignată. Ceea ce e adevărat. O să aștept până pleacă, după care o să șterpelesc niște boxeri de‑ai lui. — Deci - ce e cu afacerea asta a ta? întreb grăbită, pentru a schimba subiectul. Ceva palpitant? — E... destul de importantă, spune Luke după o pauză. Îmi arată două cravate de mătase. Care o să‑mi poarte noroc? — Asta roșie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
priit mîncarea?. ― Nu... nu cred. Avea un gust normal. Nu cred că... Se opri din nou. Cu fața contractată, gemu de câteva ori. ― Atunci ce ai? întrebă Lambert îngrijorată. ― Nu știu. Fața i se schimonosi încă o dată, ca a unui boxer care a primit o lovitură în stomac.) Am crampe... din ce în ce mai rău. Dispăruse veselia. Îl priveau acum cum se contorsiona de durere. Deodată, un grohăit strident îi ieși din gâtlej. Se apucă cu amândouă mâinile de marginea mesei: Articulațiile se decolorară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Tot ce face, face în ritmul muzicii de la radio. Mângâie duios singura lămâie, scofâlcită, rămasă în pomișor, care se ambiționează să nu moară. Acum Lionel e în baie. A terminat cu bărbieritul. E într-un maiou gri și poartă niște boxeri gri, mulați. Verifică în oglindă calitatea rasului. Din oglindă îl privește un Woody Allen de acum 20 de ani, când nevroza lui era la început. Ăsta e un fel mai literar de-a spune că Lionel poartă ochelari cu dioptrii
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
la rădăcina lămâiului. Tot ce face, face în ritmul muzicii de la radio. Mângâie duios singura lămâie scofâlcită, care se ambiționează să nu moară. Acum Lionel e în baie. A terminat cu bărbieritul. E în alt maiou gri și poartă aceiași boxeri gri, mulați. Verifică în oglindă calitatea rasului. Din oglindă îl privește de data asta Fred Astaire, drept care bate un step scurt - folosindu-se de papuci - și fredonează Puttin’ on the Ritz. Un logician pedant - care mai e și cinefil pe deasupra
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
în frunte cu bucătarul-șef, s-a strâns în ușa bucătăriei. Lionel nu înțelege de ce sunt toți atât de calmi. Face o criză de nervi. Își dă jos ochelarii, haina, cămașa și maioul. Își pune o apărătoare pentru dinți - ca boxerii - și începe să țipe, cam înfundat: — Ce-o să-mi faceți? O să mă bateți? Bateți-mă, omorâți-mă, chemați poliția, oricum nu mai am mult de trăit! Ce mai așteptați, călcați-mă-n picioare! Pentru că, știți ceva? N-o să mă puteți
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
scâlciați nu pot lua nimic. Ca bețiv amator, Lionel trebuie înțeles că a luat această hotărâre. E ora 9.30. Se aude un țârâit de sonerie. Intrigat, Lionel ascunde banii în sertar și se duce la ușă: e îmbrăcat în boxeri și în maieu. Se uită pe vizor: e madame Agnès. Despre Agnès Agnès e o fată bună, chiar dacă nu mai e de mult fată și e mai curând matroană. Dar cine a auzit să se zică, vreodată, despre o femeie
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
duce la ușă în vârful picioarelor. Se uită pe vizor și vede o văduvă. I se pare cunoscută. Da, e moștenitoarea din anticamera notarului. Cea care i-a ținut hainele ude. Surprins de această apariție, uită că e doar în boxeri și în maiou și-i deschide. — Îmi cer scuze pentru atunci... Nu trebuie. Vă stă foarte bine în boxeri. Atunci erau și mulați. Vreau să spun muiați. — Pot să vă ajut cu ceva? — Cu multe. Dar o să mă mulțumesc și
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
e moștenitoarea din anticamera notarului. Cea care i-a ținut hainele ude. Surprins de această apariție, uită că e doar în boxeri și în maiou și-i deschide. — Îmi cer scuze pentru atunci... Nu trebuie. Vă stă foarte bine în boxeri. Atunci erau și mulați. Vreau să spun muiați. — Pot să vă ajut cu ceva? — Cu multe. Dar o să mă mulțumesc și cu mai puțin, nu sunt pretențioasă. După atâta doliu... Țineți-mi puțin asta. Văduva îi dă pălăriuța neagră, cu
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
tine cum arăți? Cum îndrăznești să te prezinți în halul ăsta în fața unei femei? Lionel se duce în fața oglinzii din hol. Într adevăr, arată deplorabil. E neras, are cearcăne sub ochi. Maioul e mai mult murdar decât gri murdar, iar boxerii - să nu mai vorbim. Mai e și desculț pe deasupra. E jalnic. Băut fiind, are chef de glumă: — Tu ești femeie? Am crezut că ești o prietenă. — N-ai avut niciodată ochi pentru mine. — Sunt miop. Când am venit în Franța
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
căutați? Musafirul ezită dacă să-i restituie cacofonia, numără în gând nasturii de pe halatul alb apretat... — Că caut pe cine? Pe Gerbert. Sfântul Gerbert. Că caut pe Sfântul Gerbert din Aurillac. Papa Silvestru. Sau pe Otto. Împăratul Otto al treilea... Boxerul înălță sprâncenele, mirat și nu prea mirat. Era obișnuit cu toate. Așa că, nici mai mult nici mai puțin: surâse. — Imediat. Vine imediat. Arătă spre altă ceașcă de cafea, plină, la celălalt capăt al mesei. Ceașca aburea, adică Sfântul Gerbert Marga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
capăt al mesei. Ceașca aburea, adică Sfântul Gerbert Marga aburea și va apare curând din ceașca fermecată, asta voia să spună extravagantul doctor, sătul de extravaganțele pacienților săi. Cafeaua îl aștepta pe cel absent, deci Papa Bombonel va învia curând. Boxerul comise chiar un vag semn spre scaunul de lângă ușă, o fi, n-o fi, te pomenești că invita pacientul să ia loc. Dominic rămase în picioare lângă ușă, veșnicia unui sfert de oră. Îi trecu cheful de pălăvrăgeală, de ceartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
câte ceva și cred că a făcut-o numai ca să-mi închidă gura. M-am simțit oarecum satisfăcută când i le-am împachetat și i le-am expediat frumușel la New York. Oftez. Îmi amintesc exact cum arătau tricoul și perechea de boxeri. Ba chiar și cum mirosea. La tricou mă refer, nu la boxeri, care oricum erau curați; totuși, nu sunt perversă. Obișnuiam să-l scot din sertar și să-mi afund capul în el, imaginându-mi că sunt cu Patrick. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
M-am simțit oarecum satisfăcută când i le-am împachetat și i le-am expediat frumușel la New York. Oftez. Îmi amintesc exact cum arătau tricoul și perechea de boxeri. Ba chiar și cum mirosea. La tricou mă refer, nu la boxeri, care oricum erau curați; totuși, nu sunt perversă. Obișnuiam să-l scot din sertar și să-mi afund capul în el, imaginându-mi că sunt cu Patrick. În ultimele zile petrecute la New York, când devenisem conștientă că n-o vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
clar că n-a exagerat când a spus că nu i-a lăsat nimic fostului soț. Judecând după casa asta, probabil că a fost norocos dacă a reușit să se aleagă cu niște șosete desperecheate și cu o pereche de boxeri. Așadar, noi recunoaștem că nu ne putem stăpâni sentimentele pentru foștii noștri iubiți, sugerează Daisy, că nu mai știm ce să facem cu viața noastră. Dependența de ei, o corectează Ben. —Așa să fie. „Recunoaștem că nu putem să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
de grăsime în plus. Poartă un slip îndrăzneț, mult mai strâns pe corp decât se poartă de obicei în Anglia; un fel de pantaloni scurți care sunt mai degrabă în stilul anilor ’20 din Italia, scurți și în dungi, ca boxerii, și îi pun în evidență perfecțiunea feselor. Are mai mult păr pe corp decât aș fi bănuit, dar nu e dezgustător. După Patrick, care avea un piept ca de mătase, nu prea mă mai dau în vânt după piepturi păroase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
majoritatea duși la dezalcoolizare cu forța, s-au hotărât, ca urmare a lipsei de cvorum în parlamentul viciaților, să se întrupeze din nou, cu condiția de a forma un partid al bețivilor în care el să le fie lider. Legrade Boxerul își fractura antebrațele prin pădurile din Insula Mare a Brăilei, unde nu mai era cizmar, ci paznic la porcii de la Ferma Băndoiu, în timpul liber practicând fără îndoială sporturi care îl trimiseseră fără îndoială în lumea cealaltă. Roby, evreul, împreună cu sora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
în care am ascuns jeleul, să știi că zbori imediat de-aici! —Sadie, las-o-n pace! a zis un bărbat care stătea de partea cealaltă a mesei, pe diagonală. Dintr-odată, mi-a devenit simpatic. Cu toate că arăta ca un boxer și, ceea ce era și mai rău, își purta părul scurt și cârlionțat după moda împăraților romani. Fata e aici pentru droguri, nu pentru mâncare! Așa că termină! A, îmi cer scuze, domnișoară! Scuzele lui Sadie păreau sincere. Dar sunteți așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]