1,323 matches
-
instrumentelor care să facă acest lucru posibil - este o responsabilitate pe care trebuie cu toții să ne-o asumăm, în beneficiul propriilor noastre interese, precum și ale celor ale societății. Fiecare trebuie să gândească diferit referitor la viitor, un viitor care este brăzdat de schimbări, provocări și riscuri. Este un nou gen de viitor, nu acela pregătit să înainteze cu dificultate de la o etapă la alta pe drumul evoluției, punctat de scurte srăfulgerări ale inovațiilor, ce caracterizează drumul urmat de-a lungul istoriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
radicale musulmane oferă școlarizare, hrană și asistență medicală gratuit în schimbul pregătirii viitorilor teroriști. Rețelele de crimă organizată, trafic de droguri și terorism exploatează regiunile împovărate de traumele războiului din Columbia, Somalia, Cecenia și Bosnia. Teroriștii controlează comerțul în multe regiuni brăzdate de conflicte din Africa, Asia și Orientul Mijlociu. Al Qaida recrutează membrii săi din rândurile populației sărace din națiuni cum ar fi Malaysia, Irak, Iran, Sierra Leone, Indonezia, Afghanistan și Pakistan. De asemenea, Al Qaida își recrutează membrii din rândurile comunităților de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
călătoriile spațiale, se vor ocupa de eliminarea deșeurilor toxice, de producție, inginerie, gestionarea situațiilor rezultate în urma dezastrelor, controlul calității și construirea altor roboți. Domeniul militar. Folosirea roboților care să ducă viitoarele războaie se petrece azi sub ochii noștri. Roboți care brăzdează cerul cu zumzetul lor sunt și astăzi; roboții-războinici iau poziție pe câmpul de bătălie; robodroizii vor duce bătăliile viitoare atât în lumi cibernetice fizice, cât și în cele virtuale, acolo unde luptele între roboți vor fi obișnuite. CIBORGII UMANI La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
culminant al festivităților prilejuite de aniversarea celor douăzeci și cinci de ani de când orașele San Francisco și Shanghai se înfrățiseră. Spațioasa sală destinată ceremoniei oficiale era decorată cu o pictură murală având o lungime de 30 de metri, înfâțișând o câmpie feerică brăzdată de ape licăritoare și o pădure verde luxuriantă. Un întreg perete era ocupat de această artă hipnotică, această pictură fantastică, vibrantă, care părea un fel de portal spre o lume înverzită preistorică, în care privitorii ar fi putut păși firesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
ceva. Capitolul 1 Divizia 48 a Curții Superioare din Los Angeles era o cameră cu lambriuri din lemn, dominată de marele sigiliu al statului California. Camera era mică și dădea o impresie de prost gust. Covorul roșu era destrămat și brăzdat de dâre de noroi. Furnirul lustruit al boxei martorilor era crestat, iar unul dintre tuburile fluorescente era stricat, făcând ca boxa juriului să fie mai întunecată decât restul camerei. Jurații erau îmbrăcați obișnuit, în blugi și cămăși cu mânecă scurtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
dat aprobator din cap. Când i s-a pus Întrebarea, Armanoush s-a oprit o clipă și a mângâiat pandantivul bunică-sii cu Sfântul Francisc din Assisi Înainte să răspundă. A zărit-o pe Petite-Ma cu pielea ei Îngălbenită, brăzdată de ridurile atâtor ani stând În celălalt capăt al mesei și uitându-se la ea cu o expresie atât de plină de compasiune Încât Armanoush nu putea să bănuie decât că existau doar două posibilități: fie nu fusese deloc atentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
primul și unicul imbold din viața mea ca să devin o persoană mai bună. În clipa aia a roșit. — Dragostea! a spus. Sunt Îndrăgostit de tine, Asya. Ochii căprui ai Asyei au alunecat spre un tablou de pe perete, fotografia unei șosele brăzdate de urme de cauciucuri din Mongolia de la Camel Trophy, din 1997. Ar fi frumos să se poată refugia acum În fotografia aia, să traverseze deșertul Gobi Într-un jeep 4x4, să aibă În picioare cizme grele și murdare și ochelari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ani, Marfa Denisovna era de-o vârstă cu secolul. Pentru ea aceasta era o coincidența convenabilă, în caz că și-ar fi uita vreodată vârsta, nu trebuie decât să întrebe în ce an erau pentru a afla. Fața, fără buze, îi era brăzdată de riduri adânci, iar ochii abia de i se vedeau. Avea corpul zbârcit, dar compact și nu era multă, fizic vorbind, însă nu era nici firavă. Trecerea timpului îi tocise orice urmă de moliciune, făcând din ea un exemplar demn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
infinită. Apoi uitându-se la icoanle agățate de standul, ochii i-au fost atrași de o icoană pe care nu o mai văzuse până atunci, o reprezentare a lui Hristos acoperită de bujuterii. Cercul de perle, din jurul capului Mântuitorului, era brăzdat cu încrustări de safire și lazulit, toate pe un suport de argint. Uimită, simțea cum își pierde răsuflarea și încerca să nu se lase impresionată numai de frumusețea și băgăția bijuteriilor și a metalului prețios, înțelegând că aceastea erau menite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Fiecare lucru la rândul său. Capitolul douăzeci Govorov vorbește Porfiri privea afară pe fereastra din biroul prokuror-ului spre Strada Gorokhovaia. Fiindcă simțea nevoia să fumeze, se uita pe fereastră ca să-și distragă atenția. Felinarele erau aprinse, astfel încât lanțuri de lumină brăzdau întunericul dimineții. În spatele său auzi fâșâit de hârtii și oftaturile adânci ale prokuror-ului. Porfiri se întoarse și îl văzu pe Prokurorul Liputin închizând raportul pe care i-l înmânase. Acesta conținea declarațiile lui Tolkachenko și Iakov Borodonici, precum și o cerere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Ca să vezi! Au crezut că voi uita să colectez conținutul. Când fu mulțumit cu aranjamentul, se întoarse la masa unde stomacul gol zăcea în lichidul propriu. Cu o mișcare ageră și precisă, întoarse stomacul pe dos, dând la iveală musculatura brăzdată din interior. ă Suprafața stomacului nu prezintă nicio urmă a unei acțiuni corozive, spuse doctorul Pervoiedov cu dezamăgire. ă Asta exclude acidul cianhidric? întrebă Porfiri nerăbdător. Doctorul Pervoiedov se întoarse către martorii oficiali, ca și cum ar spune: De ce nu îi întrebi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
sanie în mijlocul furtunii, Ulitin nu mai insistă. Se utiă apoi la telegramă și i se făcu milă de sine. Clipi des pentru a nu izbugni în plâns. § Se apropiau de mănăstire pe râul înghețat Zhidra. Ulitin zărea crucile din aer brăzdând văzduhul, cu soarele rece de iarnă exultând printre ele. Inima îi sta să-i sară din piept, însă el o liniștea. Nu sunt altcveva decât bârne de lemn pictate! Dar nu putea nega că la început era mut de uimire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
până atunci. Haina roșie a băiatului trecu asemenea unui fulger pe lângă ea și În acel moment Își dori atât de tare să devină o schioare bună, Încât chiar reuși. Se lansă pe pârtie și se luă la Întrecere cu el, brăzdând S-uri paralele și ridicând valuri de zăpadă cu schiurile. Ajunse la capătul pârtiei cu un curaj și o artă de care nici măcar nu se apropiase În trecut. Se aplecă, se Întoarse, fandă și se avântă printre copacii grei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
se răzbune. În dimineața aceea, însă, era cu totul alta. Tremura, și de frig poate, dar cu siguranță și din pricina tulburării care pusese stăpânire pe ea. Valurile deveneau din ce în ce mai mari, aerul avea un miros insistent de iod, fulgerele începuseră să brăzdeze cerul întunecat, iar Laura urmărea furtuna, pradă unei agitații puternice de care nu părea conștientă și care, spre uimirea mea, o făcea fericită, transfigurând-o. Faptul că am surprins-o într-un asemenea moment a avut importanță pentru tot ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
patru ochi fosforescenți sticlind în întuneric. „Stați liniștiți, ne-a zis pilotul, ridicându-se și aruncând un maldăr de crengi uscate care au ațâțat flăcările. După un timp, cei patru ochi fosforescenți au dispărut. Poate și fiindcă fulgerele începuseră să brăzdeze cerul. S-a pornit o ploaie torențială și rece care ne-a înghețat până la os, dar ne-a rezolvat problema apei. Am umplut toate recipientele pe care le-am găsit. Uzi leoarcă și înfrigurați ne-am înghesuit unii în alții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
să mă primească sau nu. Am avut chiar senzația că ar fi vrut să mă roage să plec. Ezita în prag îmbrăcată într-o cămașă lungă de în, cu părul încâlcit de somnul din care o trezisem. Un fulger violent brăzdă cerul și îi lumină fața. Am simțit în spate o rafală de ploaie repezită de vânt. „Hai, intră”, zise Marta cu o voce îndoită și se dădu la o parte ca să-mi facă loc. Nu m-am arătat mirat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
-mi dai fiori prin șalele mele centenare și-mi Înfiori pieptul cu mușcătura dorinței, o, mulatră superbă, instrument al pierzaniei mele. Cu mâinile chircite eu Îmi sfâșii cămașa de batist fin ce-mi Împodobește pieptul și cu unghiile mi-l brăzdez cu dungi sângeroase, În timp ce o arsură atroce Îmi incendiază buzele reci ca mâinile șarpelui. Un răget surd urcă din cele mai negre caverne ale sufletului meu și irumpe din țarcul dinților mei plini de cruzime - eu, centaur vomitat de Tartar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
aspiră mașini la un capăt și le scuipă la capătul celălalt; și celelalte drumuri, ascunse, istorice, nostalgice, drumurile călătoriei lui din tinerețe. Doar o sută de ani separă aventura epico-eroică a primilor exploratori ai Vestului de construirea autostrăzilor interstatale care brăzdează acum fața Americii de Nord. Un timp Încă și mai scurt s-a scurs Între dispariția acestor drumuri și ascensiunea magistralelor virtuale fără de trup. Dar viziunile futuriștilor și visătorilor Înfloresc și dispar Într-o succesiune rapidă, lăsînd În urma lor o bizară arheologie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
un peisaj cu dealuri molcome acoperite de vii și livezi de măslini. — Totul, cu excepția caviarului, este făcut În casă, spune o voce voioasă, cultivată. Măsline, struguri, portocale, vin, ficat de gîscă. Vocea aparține unei femei cu un păr ca aluna, brăzdat de șuvițe argintii, adunat Într-un coc. De la ce restaurant ești? — The Beat, aruncă Wakefield. — Oh, nu ești de la Argylle, nu? Nu, din nefericire nu. — Argylle e splendid, fost Chez Panisse. Eu sînt mama lui Beth, Sandina. A sunat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Reporterul se află În față la Orhideea, principalul club de striptease din oraș și ia un interviu purtătoarei de cuvînt a Sindicatului Lucrătoarelor Sexuale. — Clubul va fi Închis pentru delegați, spune ea, dar protestatarii vor avea acces gratuit. Ploaia care brăzdează obiectivul face să pară că vorbește printre lacrimi. Încerc să Înțeleg, Îi spune Wakefield băiatului cu ochiul bandajat. De unde ați știut cu toții să veniți aici? Hai că asta-i bună! De ce credeți cu toții că sîntem picați din cer? Am luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
se datora agitația din familia lui Takamori, își vedea liniștită de drum. A ancorat trei zile la Saigon pentru a încărca marfă, iar seara a ieșit iar în larg, ajungând la Manila după alte două zile, în amurg. Nori roșiatici brăzdau bolta cerească asemeni unor flăcări răzvrătite. Erau nori mari, nori mici, nori de toate formele și categoriile. Priveliștea pe care o ofereau era greu de descris în cuvinte. Pasagerii de pe punte, copleșiți de frumusețea amurgului, au rămas muți de uimire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
e-n toate mințile. — Ōkuma, de la birou... — Tipul acela care arată ca talpa piciorului meu... Takamori s-a ridicat, s-a întins și a ieșit în grădină, tropăind cu saboții lui. Privind la cerul înstelat, a văzut o stea căzătoare brăzdându-l. Și-a întors privirile de parcă era un semn de rău augur. A sunat telefonul. Tomoe s-a ridicat să răspundă. Era ceva ciudat în glasul ei. — Ginza?... Bine. A pus receptorul în furcă și l-a strigat pe fratele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
face rana de la cap? — Bine. Nu mă mai doare. În autobuzul care i-a dus de la Hibiya la Kyōdō, Gaston a stat între Takamori și Tomoe, care se purtau cu el de parcă ar fi fost o personalitate. Cerul nocturn era brăzdat de un curcubeu de lumini de neon. În fața lor stăteau în picioare, agățate de bara de sus, două fete, aparent eleve de liceu, care se întorceau de la un concert ce avusese loc în sala Hibiya. Încă sub vraja muzicii, discutau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
ca ceața uda străzile orașului. Pentru că orașul fusese cruțat de raidurile aeriene din timpul războiului, multe dintre case mai păstrau încă aerul vechilor conace. Gaston se plimba prin ploaie, pe una din străzile dosnice ale orașului. Liniștea din jur era brăzdată doar de melodii populare transmise la radio. Foarte puține case erau acoperite cu țigle. Majoritatea acoperișurilor erau din tablă de zinc sau chiar pietre ansamblate în stil vechi. Sărăcia apăsătoare a regiunii Tōhoku era impresionantă. Dar chiar și căsuțele acestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
încredere în cărbunari, așa că, în timp ce tinerii dormeau răpuși de oboseală, eu împreună cu Gundo am stat de veghe, rezemați de pragul ușii. M-am uitat atent la Rotari: somnul îi era agitat, și fața, palidă de chinurile și întunericul temniței, deseori brăzdată de zvâcnete și tresăriri. După-amiază când, în sfârșit, s-au trezit, s-au dus să se spele la râu. Păreau să-și fi revenit, mai puțin cel pe nume Massellio, a apărut un cărbunar care ne-a făcut semn să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]