1,304 matches
-
-ntâmple. Știi bine. Băgă laptele și untul la loc În frigider. — Tu ce faci cu informația aia pe care ți-am dat-o? — Păi... o urmărim, minți Logan. Corpul care plutea În port! Cel fără genunchi! După ce Insch Îl făcuse bucățele fiindcă vorbise cu presa, nu mai luase legătura cu inspectorul care se ocupa de caz. Fusese prea ocupat să stea bosumflat. — OK, păi du-te și vorbește nițel cu inspectorul tău și Îți voi spune unde am aflat a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ultima dată. Aduceți-mi un martor. Nu-l lăsăm pe ticălos să ne scape Încă o dată. În noaptea aceea, visele lui Logan fură pline de copii putrezind. Alergau prin apartament, voind să se joace. Unul ședea pe podeaua sufrageriei, cu bucățele de piele căzându-i pe podelele lustruite, făcându-și de lucru cu un xilofon pe care Logan Îl primise la cea de-a patra aniversare a sa. Clang și cling și bong, o cacofonie ce semăna mai mult cu soneria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
fiecare dată când găsim un cadavru. Logan se uită urât pe fereastra mașinii când trecu un alt autobuz, Împroșcând mașina cu claxonul său. — Laz? — Isobel. Tăcere la celălalt capăt al telefonului. — Ea e cârtița ta, nu? Scotocește, Îți aduce ție bucățele. Te-ajută să vinzi afuristele de ziare! Acum urla. Cât o plătești? Cât valorează viața lui Jamie McCreath? — Nu-i chiar așa! E... eu... Urmă o pauză. Apoi vocea lui Miller reveni, sunând foarte stins. Câteodată vine acasă și-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
spital să afle cum o mai duce agenta Watson. Întâi să-și ia niște cafea. Ceai. Orice, numai să fie cald. Era deja la jumătatea drumului prin recepția principală când cineva-l strigă. — Lazăre! Era Gary cel Mare, care Împroșca bucățele de Tunnocks Tasty Caramel Wafer pe biroul recepției. Rânjetul era suficient de mare cât să cuprindă un umeraș. Capul colegului său țâșni afară, cu telefonul lipit de ureche. Rânjea și el, aratând-i entuziasmat prin geam lui Logan degetul mare ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
asemenea sarcofagului unui phar-haoui, însă fără inscripții, pentru că morții nu mai pot citi. Acolo va trebui să aprinzi slaba ta făclie, și totul pâlpâie, pe podea, pe pereți, deasupra capului tău. Apoi lași să cadă și să ardă pe făclie bucățele de khfir, parfumul a cărui formulă este cunoscută doar de phar-haoui. Iar morții pe care îi iubești vin“, promitea sacerdotul, „oriunde s-ar afla, vin, trecând prin ziduri, fiindcă le place lumina și își doresc parfumul acela. Însă tu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Poate Îmi va trece. Ieri și azi am mâncat destul de mult. Trebuie să-mi Întăresc organismul, trebuie ca sistemul nervos să-mi fie perfect echilibrat, ca să nu mă apuce șovăiala sau, pe drum, amețeala. O să-mi iau la mine câteva bucățele de zahăr. Poate și niște ciocolată. Vreau, trebuie să rezist... Mă gândesc ce voi face eu, când va trebui să fiu tot drumul veselă. Mai mergem doar Încă cu trei băieți. Cum vor fi oare? Cred că plini de viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
se mai poate schimba nimic. Încă am clară în minte imaginea lui din seara aceea. Sau nu știu. Poate că-mi închipui doar. Poate că e un alt semn al afurisitului ăstuia de subconștient al meu, pur și simplu inventează bucățelele care s-au pierdut: aș putea invoca o imagine din oricare dintre miile de seri ale mariajului nostru. Nu era un lucru neobișnuit să ajungă Charlie primul acasă, iar ziua aceea nu părea să aibă nimic deosebit față de sute altele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
bine ca oricine și nu mi-e jenă să-i zic chestii. În orice caz, iar a pus sclipici în scrisoarea de azi: ea-i zice pulbere de îngeri. Amestecat cu niște inimioare roșii lucioase. S-a-mprăștiat pe masă și câteva bucățele au ajuns în fulgii de porumb. Ce mă enervează. Numai că ea chiar crede-n ei. În îngeri. Ciudat. Zice c-are îngerașul ei care-o veghează. Păi, nu prea are cum să n-o vadă, nu? Ea zice că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
pic de hârjoană, cum ar fi zis tata. Bineînțeles că bilețelele nu erau niciodată grosolane: de fapt, erau concepute pentru a fi cât se poate de inocente și, în cazul în care ar fi fost descoperite, să pară niște simple bucățele de hârtie căzute din greșeală din buzunarele sale, inscripționate cu notițe despre cărți de drept sau mersul trenurilor. Dar când mă duceam să mă spăl pe dinți, vederea unei astfel de bucățele de hârtie mă aprindea și ajungeam sus într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
ar fi fost descoperite, să pară niște simple bucățele de hârtie căzute din greșeală din buzunarele sale, inscripționate cu notițe despre cărți de drept sau mersul trenurilor. Dar când mă duceam să mă spăl pe dinți, vederea unei astfel de bucățele de hârtie mă aprindea și ajungeam sus într-o clipită sau, măcar, cât de aproape de o clipită puteam, evitând scârțâitul scărilor pe drumul meu la etaj. Și nici nu era singura cale- de multe ori aveam grijă să ajung eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
citești în ziar și pe care le dau la Trisha, o altă parte din mine zicea: „Dă-i drumu’, fată - dă-i drumu’. Fă o tură caldă și confortabilă în mașina lui, și dacă te violează și te taie-n bucățele și le fierbe pentru cină, vezi atunci ce faci“. Am chicotit un pic când m-am gândit așa, fiindcă suna amuzant și el mi-a zâmbit. Părea din nou blând și dintr-odată m-am hotărât să mă duc. Mda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
dintotdeauna cea care se ocupase de partea financiară a lucrurilor, care mutase fondurile în funcție de necesități în și din contul curent comun și conturile de depozit de-a lungul anilor, câtă vreme averile noastre crescuseră și scăzuseră, împingându-mi în față bucățele anonime de hârtie pe care să le semnez când fusese necesar. Îmi lăsasem în urmă la recepția hotelului astfel de bucăți și bucățele, alături de permisul de conducere și așa mai departe, ca să-i asigur că nu-i las cu buza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
de depozit de-a lungul anilor, câtă vreme averile noastre crescuseră și scăzuseră, împingându-mi în față bucățele anonime de hârtie pe care să le semnez când fusese necesar. Îmi lăsasem în urmă la recepția hotelului astfel de bucăți și bucățele, alături de permisul de conducere și așa mai departe, ca să-i asigur că nu-i las cu buza umflată și le-am spus c-aveam să lămuresc situația în timpul zilei și că aveam să revin să-mi iau lucrurile și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
doar ca să... ca să nu vadă nimeni toate astea. Își vârî brațul adânc în dulap și cu o mișcare puternică de măturare scoase o cutie, care se înclină într-o parte și vărsă ca un duș o cantitate mare de mici bucățele de carton fluturând, care căzură ca o cascadă peste tot în jurul meu pe podea. Vreme de câteva secunde n-am putut să vorbesc. Cantitatea uriașă de porcării dintr-alea - cred că erau cu miile - alături de tot ceea ce sugerau era imposibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
dar Otis avea fixul cu strugurii. Pasărea apucă bobul dintre degetele ei, îl înghiți întreg și imediat după aceea mai ceru unul. Era atât de stereotipă! Părăsită de ticălosul ei de prieten pentru una mai tânără, pregătită să rupă în bucățele simbolul pictorial al așa-zisei lor relații, având alături de ea doar o păsăre nerecunoscătoare. Ar fi amuzant dacă n-ar fi vorba de propria și patetica ei viață. Fir-ar să fie, era amuzant când Renee Zellweger juca rolul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
de vreo patruzeci de ani, cu mîini lente, Îndemînatice, Îi făcu semn lui Jim să se apropie și Îi Întinse blidul cu rămășițe. În timp ce-și fumau țigările, japonezii Își zîmbeau unul altuia, urmărindu-l pe Jim cum devorează bucățelele de orez gras. Era prima mîncare caldă, de cînd părăsise spitalul, iar fierbințeala și gustul de grăsime Îi Înțepau gingiile. Ochii i se umplură de lacrimi. Japonezul căruia i se făcuse milă de Jim, dîndu-și seama că băiatul murea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
dificil. După ce adună cîteva bețe și fîșii de rogojini, Jim cercetă cărările din jurul Blocului E, căutînd fragmente de cocs Înfipte În drumurile de zgură. Chiar și zgura dădea o căldură surprinzătoare. După ce aprinse soba, Jim suflă peste flăcările leneșe. Puse bucățelele de cocs În gura tubului de aeraj unde, după cum Îi explicase doctorul Ransome, aerul se mișca mai repede. De Îndată ce apa de băut Începu să fiarbă, turnă puțin lichid cenușiu În gamela pe care o duse sus și o lăsă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
În două de mitralierele avioanelor de luptă Lightning care se ridicaseră pe neașteptate de pe Întinderile pustii. Cum se legăna pe cărucior, Jim Îl vedea pe soldatul Kimura uitîndu-se neliniștit spre orizontul de la răsărit de unde apăreau avioanele americane neînfricate ca niște bucățele din soare. Chiar și În lumina caldă de august, fața lui Kimura avea consistența ștearsă a cearei reci. Acesta Își linse degetele și Își șterse obrajii cu salivă, nervos că părăsea lumea sigură a lagărului Lunghua. În fața lui, grupul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
vapori Înghețați dislocați de pe aripile unui avion american aflat la vreo șase kilometri deasupra rîului Yangtze. Luminate de soare, cristalele cădeau pe terenul de fotbal, ca o ploaie de decorațiuni de Crăciun. Jim se ridică și atinse grăunțele de gheață, bucățele de aur alb răspîndite În iarbă. LÎngă el, trupul domnului Maxted era Înveșmîntat În lumină, fața lui cenușie fiind brăzdată de curcubee În miniatură. Dar, În cîteva secunde, grindina se topi pe pămînt. Jim așteptă să audă avionul, sperînd că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
amenințînd Întreaga lume de canale tăcute. Din fericire, furia lui Price se potoli repede. După ce reveniră la drumul spre Shanghai, locotenentul Îndreptă camionul spre trupul unui curier japonez, zăcînd lîngă motocicleta lui. Capul bărbatului mort explodase Într-un jet de bucățele sîngerii și țesut de creier, care Împroșcaseră pomii de pe marginea șoselei. Această realizare militară Îl aduse pe Price Într-o stare de spirit bună, care, spera Jim, va ține suficient de mult timp ca el să ajungă la Shanghai și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
pentru prima oară În viața lui se mânie și ia ciobul și-l azvârle ca pe o zburătură În iarba din grădiniță, și ciobul se desface În alte zeci de cioburi, și aleargă puii Într-acolo crezând că-s grăunțe bucățelele mici de oglindă În care abia Încape seninul cerului. Bum-budubum-budubum-budubum-bum! Se dă de știre! Tăăăt omu’ s-auză mâne de dimineață! Toți ficiorii să fie la sfat! Tăt omu s-auză! Bum-budubum-budubum-budubum-bum! Și aude și acum cum bate Folea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
putut să mă abțin. Uite, nu te mai gândi atâta la timbru. Doctorii văd o groază de lucruri ciudate. Am citit de curând un articol despre faptul că mamele trebuie să aibă grijă pentru că fetițele Își bagă mereu pietricele și bucățele de Lego acolo jos. Atunci Fi spuse că mai avea ceva să-i zică lui Ruby, dar că trebuia să Închidă pentru că pisica amușina pe la olița cu pipi și bebelușul se trezise. — Te sun mai Încolo. —OK, spuse Ruby. —Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
niște timp, atâta tot. Atunci Ben anunță că voia păturica lui. Sări de la masă și fugi Înspre sufragerie ca s-o caute, pierzându-și coiful de pirat pe drum. Fi luă Daily Mail care stătea Întins pe masă acoperit În bucățele de plastilină. Le dădu la o parte de pe ziar și arătă spre o poză. —Dar cum de toate celebritățile astea Își recapătă silueta așa de repede? Adică uită-te la Mia Ferrari. A născut acum o lună și uite-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
pe pat și am format numărul Elsei. Am urmărit în gând sunetul soneriei care pătrundea în casă. Alerga pe covorul din fibră de cocos aflat în salon, urca scările deschise la culoare până în camerele de deasupra, în baia mare cu bucățele de oglindă încorporate în tencuiala albastru-închis, atingea cearșafurile de in de pe patul nostru încă nestrâns, biroul plin de cărți, aluneca în grădină, printre perdelele de bumbac, peste pergola acoperită de flori albe de iasomie, peste hamac, peste vechea mea pălărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
și îi face o vizită la magazinul de antichități cu multe statuiete care îi seamănă. Este singură, decrepită și fericită. El îi dă cecuri, vrea să cumpere tot. Îmi place să te ajut, zice. Ea zâmbește și rupe cecurile în bucățele: — Mulțumesc, n-am nevoie, Manliò. Accentul pus pe ultima vocală din numele său îl înnebunește de bucurie. Și cine știe, în avion, în mijlocul unui cer intercontinental, cu ochelarii de dormit pe nas, poate îl face să plângă. Și-a vârât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]