1,882 matches
-
travaliu este însoțit de exclamații și comentarii furtunoase; în acest timp CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE se plimbă ușor pe peron, apoi se așază pe fotoliul-leagăn și-și aprinde o țigară.) VOCEA IOANEI: Umbreluța mea! Bretelele! Hi, hi... VOCEA CASIERULUI: Să spargem bufetul! (Zgomote, sticle sparte.) IOANA: Tată, unde-s... HAMALUL: Aici! ȘEFUL GĂRII: Sunt bătrân, sunt prea bătrân... HAMALUL: Numai o gură... CASIERUL: Cine? IOANA: Eu! CASIERUL: Ale cui? ȘEFUL GĂRII: Toate, toate, toate! IOANA: Nu! Nu! HAMALUL: Cretin! VOCILE: Da, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
lăsat americanii. Și tata găsise primăria închisă, că se terminase programul și primarul plecase la el acasă, în Ghimpătura, unde era însurat. Surâse admirativ, parcă urmărind în depărtarea amintirii cele întâmplate atunci. - Tata s-a dus atunci la mat, la bufet, că se mai găsise la primărie cu unul Jugălete, Vasile Jugălete, de peste deal, care venise și el să se treacă voluntar la apărare. S-au dus la bufet și s-au luat și cu alții care mai era acolo și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
amintirii cele întâmplate atunci. - Tata s-a dus atunci la mat, la bufet, că se mai găsise la primărie cu unul Jugălete, Vasile Jugălete, de peste deal, care venise și el să se treacă voluntar la apărare. S-au dus la bufet și s-au luat și cu alții care mai era acolo și s-au îmbătat ceva de pomină. Tata s-a suit în clopotnița bisericii și a bătut clopotul în dungă, de mobilizare. Ăialanții se-ncolonase pă șosea și defilau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
că de la Caluza aia care le-a dat-o înapoi americanilor se trăgea necazurile noastre care ni le dăduse socialismul ăla dezvoltat de-l construia oamenii muncii, eu mai puțin cu lipsurile, că avea Macatist grijă de mine, avea și bufet la ei la interne, și la gospodăria de partid, un văr de-al lui, Argintuț, era director la ferma ceceului de la Târligeaua Mare, dincolo de pădurea de la Obancea, unde avusese mai înainte moșie neamurile Chirului, moșie mare, cu grădinării, ferme de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mă sărută pe ambii obraji. Ți-am adus ceva de mâncare. —A, bravo. Dacă aș fi trează, ar fi un lucru extraordinar. Am intrat în bucătărie împleticindu-mă și am umplut filtrul cu cafea. Sally a scos o farfurie din bufet, s-a uitat la ea cu o neîncredere abia disimulată și a spălat-o cu atenție în chiuvetă, cu săpun. De mult nu mai aveam detergent, de atât de mult încât nici nu voiam să mă gândesc. A șters farfuria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
masa. Unde sunt copiii? — Amândoi sunt la prieteni. Apoi, Înainte ca el să poată Întreba, ea adăugă: — Da, au sunat amândoi să-și ceară voie. Stinse focul sub risotto, adăugă o bucată mare de unt care se afla pe placa bufetului și turnă Înăuntru o farfurioară de Parmigiano Reggiano răzuit fin. Amestecă până ce se dizolvară amândouă În orez, turnă risotto Într-un bol și-l așeză pe masă. Trase scaunul, se așeză și Întoarse lingura spre el, spunând: — Mangia, ti fa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
vă văd pe amândoi acasă. Când Alice i-a surâs, Hugo a simțit că i se înmoaie genunchii. Din motive care nu aveau nici o legătură cu Theo. În bucătăria de la Fitzherbert Place, Alice se holba la ciobănițele pictate pe ușile bufetului. Asta trebuia să fie opera Amandei Hardwick. Deasupra se ghiceau eforturile evidente ale lui Theo. Efectul culorilor pastelate și al sculpturilor acoperite cu piure de banane era aproape suprarealist. — Scuze pentru dezastru, a bolborosit Hugo. N-am avut încă ocazia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
am mai văzut niciodată. Îi plac jocurile diabolice cu oameni. Pentru el, noi suntem niște pioni lipsiți de Însemnătate În planul lui grandios. Construiește ceva măreț, În care noi nu contăm. În toiul petrecerii de dinainte de Crăciun - un fel de bufet constipat și protocolar, pentru maimuțele tribului, căci la trust omul era dresat de la bun Început să revină la stadiul de maimuță - m‑am trezit că mult‑visata primă de Crăciun, pe care apucasem să o pipăi prin pereții subțiri ai
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
să observi de la distanță personajul pe care Îl jucai, Încercând În același timp să‑l Înțelegi. Ocazia s‑a ivit Întâmplător Într‑o vineri seara, când, după serviciu, am ieșit cu Catinca la teatru. În pauză ne‑am dus la bufet și ne‑am nimerit lângă doi tipi tineri, singuri. Catinca a cerut unuia un foc și am intrat În vorbă cu ei. PĂreau curați, destul de educați și, după aparențe, dornici de aventuri, deci constituiau victimele perfecte. După spectacol, băieții, Încântați
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
am mai văzut niciodată. Îi plac jocurile diabolice cu oameni. Pentru el, noi suntem niște pioni lipsiți de însemnătate în planul lui grandios. Construiește ceva măreț, în care noi nu contăm. În toiul petrecerii de dinainte de Crăciun - un fel de bufet constipat și protocolar, pentru maimuțele tribului, căci la trust omul era dresat de la bun început să revină la stadiul de maimuță - m-am trezit că mult-visata primă de Crăciun, pe care apucasem să o pipăi prin pereții subțiri ai plicului
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
să observi de la distanță personajul pe care îl jucai, încercând în același timp să-l înțelegi. Ocazia s-a ivit întâmplător într-o vineri seara, când, după serviciu, am ieșit cu Catinca la teatru. În pauză ne-am dus la bufet și ne-am nimerit lângă doi tipi tineri, singuri. Catinca a cerut unuia un foc și am intrat în vorbă cu ei. Păreau curați, destul de educați și, după aparențe, dornici de aventuri, deci constituiau victimele perfecte. După spectacol, băieții, încântați
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
a cerut probabil să vă rezumați la un simplu „mulțumesc”. Personal am apreciat enorm decizia dumneavoastră de a da pur și simplu din cap în semn de recunoștință, ceea ce a permis apoi mulțimii adăpostite sub umbrele să se repeadă spre bufetele amenajate în diverse puncte ale grădinii, moment cînd s-a oprit și ploaia de altfel. Iertați-mă dacă evocarea mea pare puțin malițioasă, sunt și eu, în felul meu, un observator al lumii, dar mai mult decît atît sunt un
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
văzută ziua, era o încăpere tot așa de înaltă ca toate odăile de jos, părând din cauza înălțimii îngustă, deși în realitate era destul de largă. Mobila era greoaie, de nuc, cu ciubucuri fantastice și mari ca niște bombe, iar prin geamul bufetului se ghicea o dezordine generală. Moș Costache, Otilia și Felix se așezară la trei din laturile mesei și Marina începu să aducă la masă. Felix observă că mâncărurile erau prea abundente, parcă destinate unui număr mai mare de persoane, sau
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și bliduri țărănești de toate tipurile. O mare plită țărănească cu cuptor, într-un colț, avea un rost mai mult decorativ. Marginea de sus a cuptorului era ticsită cu căni albastre de format mai mare, iar plita însăși slujea de bufet. În sfârșit, lungi culmi roșii atârnau de cele două grinzi laterale ale tavanului. O pânză de in gros era așternută numai într-un capăt al mesei. Pascalopol și Otilia se așezară alături pe o bancă, iar Felix, pe cealaltă dimpotrivă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
odihnească piciorul. Aduse farfurii, cratițe, tacâmuri și, în sfârșit, trimise la fiecare două zile alimente pentru gătit, dând și indicații de bucatele ce trebuiau făcute. Ana își păstră cu o răbdare lăudabilă ținuta onctuoasă. Aglae făcea dese inspecțiuni, scotocea prin bufet și în bucătărie, să vadă mâncarea, întreba pe Titi dacă e îngrijit bine. Acesta răspundea totdeauna afirmativ. Plină de atenții infinite pentru fiul ei, Aglae nu venea niciodată cu mâna goală, aducând foarte adesea măcar prăjituri. Ana, lacomă, se repezea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
a primi invitați, dar acum crezu de datoria ei să-i arate tânărului că e o fată mai cumsecade decât pare. Sparse din neîndemînare un pahar în sufragerie, pică masa cu dulceață și aruncă afară tot conținutul unei cutii a bufetului, ca să găsească un șervețel mulțumitor. Își aruncă apoi în grabă o rochie pe ea și-și puse ciorapi fini de rețea. Când reapăru, Felix fu uimit de eleganța ei simplă. Rochia de catifea se încrețea ca o ie, la gât
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Felix se decise să plece în oraș. Tot trebuia să mănânce undeva, de vreme ce Marina nu era acasă. Se dădu jos pe scară fără să fie auzit. În sufragerie însă fu oprit în loc de o scenă pe care n-o aștepta. Marele bufet era dat la o parte, iar moș Costache ședea îngenuncheat în fața unei găuri în dușumea, făcută prin scoaterea unei bucăți de scândură. În ea, Felix zări, fără să vrea, o cutie de tablă de-ale Regiei, în care luceau monede
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Fata dădu din umeri, iar Olimpia făcu observație lui Stănică: - Nu fi lacom, ce Dumnezeu, îl înghiți cu pieliță cu tot. - Un tirbușon, comandă Stănică, ca un client de restaurant. Marina, veselă, ca la o schimbare de stăpân, se repezi la bufet și scoase un tirbușon cu vârful puțin rupt. - Bine, moș Costache, mustră Stănică de la masă pebolnav, ai dumneata așa vinuri în casă și nu ți-ai luat un tirbușon ca lumea? Bolnavul trona pe spate stupid, sub căciula de cauciuc
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
dumneata azi. - Păi, am făcut niște sarmale cu varză nouă, acrită! - Bravo, ura, să vie! strigă nebunește Stănică; aducînd-șiînsă aminte de bolnav, coborî glasul: Oare credeți că-l supără gălăgia? Doctorul dădu din umeri. Aurica scoase farfurii și tacâmuri din bufet și așeză masa, liniștită, ca pentru un festin. Aglae dădu instrucțiuni Marinei să ceară mâncările de dincolo. Felix, scârbit, plecă și el sus, în căutarea Otiliei. La jumătatea scării se răzgândi, ieși în stradă și plecă înspre Sfinții Apostoli, unde
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
spunea o damă să mă duc la băi, la Pucioasa. Odată și odată, când oi scăpa de necazurile astea, tot am să mă duc. Stănică: Parc-aș mânca ceva bun, ceva rar. Îmi vine un miros cunoscut în nări, de la bufetul ăsta, și nu știu ce. Aurica: Dacă n-ai noroc, e degeaba. Poți să fii frumoasă, poți să ai zestre, poți să ieși în lume, și bărbații nu se uită la tine. Pentru asta trebuie să te naști. Mai sper și eu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
spunea o damă să mă duc la băi la Pucioasa. Odată și odată, când oi scăpa de necazurile astea, tot am să mă duc. Stănică: Parcă aș mânca ceva bun, ceva rar. Îmi vine un miros cunoscut în nări de la bufetul ăsta și nu știu ce. Aurica: Dacă n-ai noroc, e degeaba. Poți să fii frumoasă, poți să ai zestre, poți să ieși în lume și bărbații nu se uită la tine. Pentru asta trebuie să te naști. Mai sper și eu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
locuri complect diferite... Bei, ca exemplu, aici cu el o bere în București, la cârciumioara de-i zice "Rateu", dar, în aceeași clipită, el soarbe, cu un alt gudulan, patru sticle de votcă, 250 kilometri mai jos, pironit într-un bufet din Craiova. Te muți, cu ăsta cu care-ai băut, prima dată, două străduțe mai încolo, să vă tundeți în gură cu niște rachiu de drojdie, la bufetuțul "Ponositul", dar, în aceiași clipită, altul, aidoma cu cel de-al cincilea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
nouă și bănuia că este un invitat deosebit. - Nu-i nimic, adu-mi din cealaltă! Intervine Laur îndreptându-se amândoi spre salon. Imediat s-a zvonit întoarcerea nepotului, tot personalul se bucură și încep să vină în pelerinaj Geta de la bufet îi spune râzând: - A venit șefuțu’! Unchiul îi ia la fugă glumind: - Vedeți că poate aveți clienți care o să vă reclame! Este singurul lui nepot, trebuie să-l mai descoasă, să vadă dacă este mulțumit de facultatea asta, cum sunt
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
pălărierii și croitorii. Dorobanțul, pe numele său adevărat Gheorghe Herghelegiu, ținea asortiment de dame, aranjat mirese, voaluri și centuri, jartiere de elastic. "Prima" si mosorele; lângă el era bodega "La ocaua lui Cuza", care avea orchestră de balalaici și 110 bufet bine asortat, apoi intrai în gura gării. Împrejurul pieței de piatră erau hotelurile răpănoase cu ferestrele mâncate de ploi: "Hotel Nord", "Hotel Tranzit", "Modern" și câteva magazine de mercerie. În fața ieșirii te îmbiau ușile câtorva birturi: "La dorul vinului" și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de hârtie, colorate în fel și chip, în care se ascundeau becuri galbene și roșii. O lumină tulbure plutea deasupra. Numai la mijloc strălucea cu o sută de luminări vii un candelabru de aramă, cu brațe întortocheate. În dreapta ușii era bufetul, o vitrină aurită, păzită de chelneri ageri. Aceștia serveau la repezeală, și împrejurul salonului se întinseseră mese, la care ședeau negustorii. Plin era. Lăutarii cântau pe o estradă cocoțată în fund, acoperită cu pânză colorată, și cei mai tineri dansau
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]