924 matches
-
lucruri/ ființe / înșurubate-n ele însele // atât de bine-nșurubate / că nu mai rămâne / nici un spațiu liber // nici un gol cât de mic / măcar atât / cât să poată transpira / ori vărsa o lacrimă //măcar atât cât / să se poată recunoaște. Între acestea - bufnița, stelele, ziarul, planta de cameră, o casă la țară, cerbul etc. -, omul își caută salvarea, deși e convins de inutilitatea gestului, astfel că, într-un asemenea context, paradoxul însuși, chiar numit, nu mai surprinde, înscriindu-se în normalitate: Nu-i
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
VOLATUS 3 Planetele se trezesc noaptea singure în întuneric nesigure derutate ca niște bufnițe cåutându și prada prin vise când cocoșul tresare-n coșmar de luminå când picurå zåpada-n zåpadå și vistiernicul orelor adoarme între secunde
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1615]
-
occidental. Și ce limbă am! Argint curat, răsună pân la podul Mărășești. Nu că mă laud, dar glas ca al meu n-are nimeni. Nimeni! Ce Sfântul Spiridon Nou! Se cutremură văzduhul când vestesc eu ceasul de utrenie, de vecernie, bufnița deschide ochii și aripile și zvârrrr! a pierit printre salcâmi. Așa aduc eu seară de seară luceferi, vara privighetori.... Într-adevăr în clopotnița mitropoliei sălășluiește un huhurez care-și face veacul pe deal și prin împrejurimi, cam până la Cuțitul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
vioaie, ochii goi, gura care avea un gust bun, apoi ceea ce era deopotrivă stânjenitor, strâmt, dulce, umed, minunat, mic, dureros, complet, final, nesfârșit, fără de sfârșit, fără a se sfârși vreodată, sfârșit dintr-odată, pasărea mare care a zburat ca o bufniță-n amurg, atât că În pădure era zi, și acele de cucută care ți se-nfigeau În burtă. Așa că, de câte ori ajungi În vreun loc pe unde-au stat indieni Înainte, le simți Încă mirosul, deși ei nu mai sunt acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
are consecințe catastrofale asupra erecției la mamifer.” Așa se explică starea de patrupedie, sau, mai popular, În patru labe, care a cîștigat un uimitor teren la români, oameni prin excelență deschiși informației medicale, adepți ai noului, și care-și mută bufnițele de pe un umăr pe altul pe Întuneric, fremătînd prin procesul de aspirație subcuantică de-o bucurie cel puțin similară cu a Curierului Național. Pe care se lățește umbra unui alt uriaș scriitor conspectat la bibliotecă de Kevin Spacey supravegheat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
că-i tîmpit. — Stai să vezi cînd i-om mînca. O să-nțelegi de ce-i vînĂm. Nici pentru ei nu e sezon? — Desigur. Da’ Ăștia-s maturi și nu i-ar vîna nimeni, În afară de noi. Eu am omorît o grămadă de bufnițe și bufnițele ar omorî cîte-o potîrniche-n fiecare zi dacă ar putea. VÎnează Întruna și omoară toate păsĂrile bune de ceva. — Pe Ăsta chiar că l-ar putea vîna ușor. Acu’ nu-mi mai pare rău. Vrei să-i bagi În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
tîmpit. — Stai să vezi cînd i-om mînca. O să-nțelegi de ce-i vînĂm. Nici pentru ei nu e sezon? — Desigur. Da’ Ăștia-s maturi și nu i-ar vîna nimeni, În afară de noi. Eu am omorît o grămadă de bufnițe și bufnițele ar omorî cîte-o potîrniche-n fiecare zi dacă ar putea. VÎnează Întruna și omoară toate păsĂrile bune de ceva. — Pe Ăsta chiar că l-ar putea vîna ușor. Acu’ nu-mi mai pare rău. Vrei să-i bagi În sac? — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
au luat drumul orașului, după un trai mai bun. În casele cu mulți copii din trecut nu mai este nimeni. În locul tumultului celor trăitori atunci, acum se observă părăsirea, paragina, ruina, tristețea, singurătatea locurilor, mai ales în timpul nopții, când doar bufnițele mai dau semne viabile cu sinistre presimțiri. Încă un argument în plus care demască și mai acuzator comunismul care a depopulat satul românesc tradițional de acel element denumit generic talpa țării.” Nu a fost pentru nimeni o surpriză apariția în
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Dumnezeu de longevitate și să ne asumăm și unele riscuri pe care vârsta înaintată ni le impune. Cu bune și mai puțin bune, mergem atât cât ne va fi îngăduit”. Sau: „în bradul solitar din fața casei, la orele serii, o bufniță își exercită măiestria cântecului său. Oare e aceeași care a prevestit moartea lui Gil? E și ea o biată pasăre, poate pe nedrept blamată, e și ea o creație a Celui de sus”. (p. 79) De altfel, personalitatea concitadinului nostru
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
venit totul de-a gata. Nu știu dacă mai e vreo urmă de casă și de gospodărie „la hotar”, dar când trec uneori prin sat și văd casa părăginită, cu pereți crăpați, gata de prăbușire, cu gardurile căzute și cu bufnițe care ies noaptea să vâneze și să-și exercite sinistrul lor cântec, mă cuprinde tristețea și mă întreb de ce s-a zbătut acel om și n-a beneficiat de odihna nopții ca un gospodar, așa cum se considera? Fac apel la
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
dăduse nicio atenție la venire îi erau complet necunoscute. Stâlpii de lumină arătau un bulevard larg, fără sfârșit. De o parte și de alta, blocuri înalte, identice, când și când câte o fereastră luminată care o privea cu ochi de bufniță. Trotuarele erau pustii, nu aveai pe cine întreba, asta în situația în care chiar ai fi știut ce anume să întrebi. Porni la întâmplare, strângându-și jacheta în jurul trupului. Abia la primul colț văzu mașina lui, însoțind-o, în ritmul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ce trăi... sunt oameni necăjiți... — Zău, cârtiță ? N-au din ce trăi... Și, dacă toți care n-au din ce trăi fac ca stârpitura asta, noi din ce-am mai trăi, boșorogule ? Nu te mai uita la mine ca o bufniță beată și taci dracului din gură... Iar tu spune-i soru-tii să te care de-aici. ăsta e locul meu. Aicea numai eu n-am din ce trăi. Eu și oamenii mei... N-ai decât să n-ai din ce
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
înjurătură cu blocul ? Poftim înjurătura ! — Chiar așa, își aminti Maca. Tocmai ce-mi lipsea. Asta ar fi, cum s-ar zice, ziua a șasea. — D-apoi vezi, spuse bărbatul, întinzând mâna. Motanul negru i se înfoie pe umăr, ca o bufniță. — Nu mai am nicio țigară, spuse Maca. Ți le-am dat pe toate. De ce simt toți nevoia să-mi ceară o țigară ? — Dacă nu mai ai, îți dau eu. Da’ mai caută-te... Își duse totuși mâna la buzunarul de la
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
fratele vitreg al împăratului. Su Shun e un manciurian ambițios și arogant în vârstă de peste patruzeci de ani: un bărbat înalt, cu o constituție viguroasă, ai cărui ochi mari și nas subțire, ușor coroiat, mă duc cu gândul la o bufniță. Spîncenele-i stufoase sunt inegale, una fiind mai sus decât cealaltă. E cunoscut pentru inteligența și temperamentul său exploziv. El reprezintă partea conservatoare a Curții, iar soțul meu îl numește „comerciantul care vinde idei fantastice“. Admir talentul lui Su Shun de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
acoperișului meu cu fluiere și clopoței legați de picioare. Începusem deja restaurarea grădinii mele, iar An-te-hai se ocupa dresarea noilor papagali. Îi botezase după predecesorii lor: Învățatul, Poetul, Preotul Tang și Confucius. El a plătit un meșteșugar să cioplească o bufniță din lemn, pe care a botezat-o ironic Su Shun. Am revenit la palatul meu, roșie în obraji de la mersul prin zăpadă. Nu mă simțisem niciodată atât de vulnerabilă. Voiam să se întâmple ceva ce nu-mi era permis să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
convinge soția ca e un poet la fel de bun ca unii dintre contemporanii săi mai celebri ("Ai scris tu în viața ta o poezie, măcar una, la fel de bună ca oricare poezie de Sorescu?"), un "nimeni" pe care chelnerul de la bufetul sibian "Bufnița" îl confunda cu Noica ("Ce să-i spun? "Stai, domnule, să vezi, că eu sunt M. Ivănescu, cel mai mare poet român în viață, dar mai mult mort decât viu".), iar campionul absolut al maratonului bahic, Pâcă, de la bufetul "Singapore
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
spre bucătărie) Pînă mă-ntorc, dați-i drumul cu o mînă moartă. (lumina se mută în sufragerie; se deschide ușa și intră Val) Val: (pare că a băut ceva mai mult după mers; e amuzat) Bau-bau! Da' ce stați ca bufnițele, pe întuneric?! Irina: (îmbrățișîndu-l) Val! Val: Nici o grijă, iubito, te iubesc. Asta voiai știi, nu? Irina: Da' unde Dumnezeu ai stat atîta?! Val: Am stat mult? (rîde) Maria: Noi stăm ca pe ace și dumnealui rîde! "Am stat mult?" Val
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Bisericii Ortodoxe Romîne, 1975, p. 1178. 3. Psalmul 101, în Psaltirea în versuri, Ediție critică de N. A. Ursu, Mitropolia Moldovei și a Sucevei, 1974, p. 723. 4. Informație dată de conf. univ. dr. Cătălin Rang. Unii traducători îi spun, însă, „bufniță”: „am ajuns ca bufnița din dărîmături”. (Biblia sau Sfînta Scriptură, ediția cit., p. 613) 5. Micul dicționar academic, 1, A-C, Ed. Univers Enciclopedic, 2000, p. 665. 6. Vezi: „Sfîrșit de toamnă”, „Viscolul”, „Bradul”, în Poezii, Antologie de Cornel Regman
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
p. 1178. 3. Psalmul 101, în Psaltirea în versuri, Ediție critică de N. A. Ursu, Mitropolia Moldovei și a Sucevei, 1974, p. 723. 4. Informație dată de conf. univ. dr. Cătălin Rang. Unii traducători îi spun, însă, „bufniță”: „am ajuns ca bufnița din dărîmături”. (Biblia sau Sfînta Scriptură, ediția cit., p. 613) 5. Micul dicționar academic, 1, A-C, Ed. Univers Enciclopedic, 2000, p. 665. 6. Vezi: „Sfîrșit de toamnă”, „Viscolul”, „Bradul”, în Poezii, Antologie de Cornel Regman, Ediția a II-a
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
de-un seraf/ Ce lasă să-i cadă moi bile în praf.// Afară copiii rup măduva grea/ A apei ce blând a țâșnit din cișmea/ Și fug de burlanul cel lung să nu-i soarbă/ În pod, unde este o bufniță oarbă.// Apoi nu se-ntâmplă o vreme nimic.// Insecte cu frica închisă în plic/ Așteaptă. Privesc melancolici pe geam/ Cu ochii albaștri, motani de Siam/ Ce nu pot pricepe cu mintea, pufoșii,/ Pe domnii ce-și taie salate de roșii
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
alcooluri, stupefiante și alte paradisuri artificiale) și la caracteristicile canonice (muzicalitate, sugestie, corespondență, refren): Adio pleacă îngerul negru adio la Nisa/ cine va plânge la marginea drumului/ pe valuri ochii deschiși către lume/ și ochiul transcendent dincolo ochiul//cu-o bufniță pe umeri și-o egretă/ și aripi albe fug către infern/ din plânsul și scrâșnirea dinților în întuneric/ trupul meu e însorit de rănile fericite// plâng sfere lucitoare L.S.D./ fără bezne azur aur și mărgăritare/ mare albastră și pură dorm
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de râs și lumini întuneric/ voi părăsi acest oraș ingrat în amurg// vag alcool baruri nocturne îngerii negri/ ascultă liniștea paradisului/ urcă foșnetul blând al șoselei/ cu aripi albe eu plec în infern" etc. În poemul de față, "aripile albe", bufnița de pe umeri și egreta sunt în mod evident însemnele nobleței, mărcile singularității naturii poetice. În numeroase alte poeme din volumele enumerate mai sus apar alte și alte embleme ale diferenței înnobilatoare, prin care poetul se delimitează, orgolios, de o exterioritate
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
erau întoarse în afară și galbene de prea mult fumat, acoperind numai doi dinți vizibili, ca niște așchii de os. Omul, a cărui vârstă desigur înaintată rămânea totuși incertă, zâmbea cu cei doi dinți, clipind rar și moale, întocmai ca bufnițele supărate de o lumină bruscă, privind întrebător și vădit contrariat. - Unchiul Costache? îndrăzni să deschidă gura tânărul, pe urmă, intimidat, refăcu întrebarea: Aici șade domnul Constantin Giurgiuveanu? Bătrânul clipi din ochi, ca și când n-ar fi înțeles întrebarea, mișcă buzele, dar
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
s-a întâmplat cu majoritatea cuvintelor slave împrumutate. Astfel, vapir a devenit vampir 67. Fol-clorul românesc este mai familiarizat de fapt cu termenul strigoi, o variantă locală a vampirului, cu etimologie latină (strix,-igis). Cuvântul era utilizat în latină pentru "bufniță", dar a fost modificat în română în strigoi, termen care ar corespunde sunetului pe care îl scoate bufnița, considerată în folclor o pasăre prevestitoare de rău. Un alt termen frecvent utilizat, de origine greacă de data asta, este acela de
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
familiarizat de fapt cu termenul strigoi, o variantă locală a vampirului, cu etimologie latină (strix,-igis). Cuvântul era utilizat în latină pentru "bufniță", dar a fost modificat în română în strigoi, termen care ar corespunde sunetului pe care îl scoate bufnița, considerată în folclor o pasăre prevestitoare de rău. Un alt termen frecvent utilizat, de origine greacă de data asta, este acela de vârcolac (de la grecescul vrykolakas), care se referă și la vampir, și la vârcolac. Locuitorii din sudul țării, din
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]