1,102 matches
-
nouă și inspirată urare: În sănătatea Papei! închină el. Izbucniră urale și hohote încântate de râs. Hohotele lui Bleotu ținură îndelung, mult mai mult decât ale oaspeților, încheindu-se printr-o prelungită pauză de respirație, aproape ca un râs cataleptic. Bufonii curții de la noul Sans-Souci, un smolit cu nasul într-o parte și confratele său care îl depășea în înălțime cu peste jumătate de metru, se apropiară de Vladimir cu o pâlnie în mână și cu o carafă de șampanie tot atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de șampanie tot atât de mare ca și cele folosite la ceremoniile marilor competiții automobilistice de la Monte Carlo. Silit de aplauzele de stadion ale obștii de cheflii, Vladimir acceptă să i se monteze în gâtlej o pâlnie albastră, pe care cei doi bufoni revărsară un șuvoi de șampanie, în amestec cu deliciosul Rom-Havana-Club. Într-un târziu de noapte, Svetlana, un zdrahon de femeie, în sarafanul mov de rigoare, fostă, înainte de Revoluție, șefă de sindicat în cea mai mare fabrică textilă din zonă, renumită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
în Aurul Rinului, liric și emoționat în Walkiria, zeul suprem a oferit în Siegfried imaginea poate cea mai paradoxală: un rol dominator, hotărât, de stăpânitor al lumii, deși deghizat în Rătăcitorul modest și muritor : contrapunct psihologic wagnerian. Contrastele dintre aproape bufonul Mime și vocea lui Vinke, generoasă, caldă și perfect dozată, la care s-a adăugat solemnitatea lui Silins, au adus nota de culoare necesară interpretării unui prim act narativ, introspectiv, în care fiecare se povestește pe sine, iar orchestra lui
Seria Wagner by Sabina Ulubeanu () [Corola-journal/Journalistic/83499_a_84824]
-
știau să formeze tineri balerini, să educe corpul și spiritul, să facă o selecție și să mizeze pe talent. Din 1965 a fost prim balerin al Operei din București. Aparițiile sale pe această scenă sînt remarcabile. Don Jose din Carmen, Bufonul și Rotbart din Lacul lebedelor, Basil din Don Quijote, Mercutio din Romeo și Julieta. Probabil că mulți dintre cititorii noștri își amintesc toate acestea. Coregrafiile semnate de Ioan Tugearu au născut, cele mai multe, montări de cotitură pentru limbajul dansului, dar și pentru
Despre Ioan Tugearu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8684_a_10009]
-
de câțiva ani. Încă alți câțiva ani și societatea va începe a plesni din toate încheieturile. Elemente străine vor inunda România ca valurile potopului, după ce vor fi subminat terenul pe care hidoasa pocitură conduce ca regisor comedia meschină jucată de bufonii partidului său. Mai mult încă. Noi credem că mîni-poimîne, desființîndu-se si justiția, va începe deplina anarhie. "Romînul? "? crede de pe acum că trebuie să-și pregătească terenul pentru a lovi în judecători și a aduce din nou pe delapidatorii de bani
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
controlate, alunecând pe curbe de nivel predictibile: reveneau întotdeauna la ¼ din tiparul lor inițial, ca un covor persan sau un vitraliu arab. Niște nervi fractali, de care era bine să te ferești. „Ca-caramba!“, a izbucnit Cezar, cu fața lui de bufon serviabil. Molfăia ultimele cruste de pizza, spoindu-le din belșug cu muștar. Maria îl disprețuia, zicea că suntem, pe lângă el, ca diamantul ăla pe care îl scoate rivalul lui Tom din desenele animate și iradiază atât de tare, încât nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
în ultimii ani. Își amintea subit că e „capul familiei“, se împăca cu soția, plângea sincer. O respecta, aproape că o diviniza pe Nina Alexandrovna, pentru că îi ierta atâtea în tăcere și îl iubea chiar dacă ajunsese s-o facă pe bufonul și să se înjosească. Însă lupta generoasă cu dezordinea de obicei nu dura prea mult; și generalul era un om prea „impetuos“, chiar dacă în felul său; de regulă, nu putea suporta să trăiască pocăit și trândav în sânul familiei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
nu ținuse mult. Chiar a doua zi Aglaia se certase din nou cu prințul și o ținuse tot așa, în toate zilele următoare. Ore în șir îl lua în derâdere pe prinț și mai că nu-l făcea să pară bufon. Ce-i drept, stăteau uneori împreună câte o oră sau câte două în grădinița casei, în foișor, dar ceilalți remarcaseră că în acest timp prințul îi citește întotdeauna Aglaiei vreun ziar sau vreo carte. Știi ceva? îi spuse odată Aglaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
decât a noastră, la Brașov bunăoară, cu titlurile și meritele ce le are? Măturător de uliță. Ce-ar fi Giani e tutti quanti? {EminescuOpXII 278} Advocați de mâna a treia fără nici o însemnătate. Ce ar fi C. A. Rosetti? Un bufon mai mult în stânga extremă și desigur că ultramaghiar, ca toți mamelucii, pe când la noi se gerează în ultraromîn. Da! această plebe românizată de la Tudor încoace joacă în Țara Românească același rol pe care evreii îl joacă în Moldova. Deosebirea e
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
domeniu în care spontaneitatea vitală, iluzia, minunile simple ale îndemânării sau ale stângăciei își amestecau farmecele pentru spectatorul obosit de monotonia sarcinilor vieții serioase”. În ce privește celălalt aspect al fenomenului, relevat de criticul citat, și anume identificarea poetului (artistului) cu condiția bufonului, saltimbancului sau clovnului, ca „mod deturnat și parodic de a pune problema artei” sau ca „epifanie derizorie a artei și a artistului în societatea modernă”, el nu va fi esențial la Voronca (deși nu va lipsi cu totul), poetul român
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
al curții regale. Corneille era un tragedian de prim rang. Referindu-se la cei doi, Ludovic îl întreabă pe Boileau:„Care din dramaturgi va fi recunoscut pentru geniul său?“. Răspunsul acestuia îl surprinde: Molière. Regele nu-și disimulează îndoiala: „Serios? Bufonul ăla? într-adevăr mă uimești. Dar știi mai multe despre aceste lucruri decât știu eu“. Mulți artiști știau că Regele era vulnerabil la lingușeli și se foloseau de această slăbiciune pentru a obține un scaun în Academia Franceză. Cu toate
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
restructurări dramatice a scenei. Astfel realizăm că diferențierea funcției compoziționale împarte aglomerarea celor cinci personaje în două grupuri distincte. Cei doi băieți ocupă mijlocul, fiind astfel separați de grupul lateral al celor trei - o separare având drept punct de sprijin bufonul masiv care întoarce spatele perechii din centru și completează trioul din stânga. Această reorganizare ne oferă trei centri principali: băieții în mijloc, cele trei personaje din stânga și femeia din dreapta. Din punct de vedere dinamic, se creează o curioasă tensiune prin contradicția
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
dinspre stânga spre dreapta cu ajutorul unui puternic vector excentric. El este purtat de curba generală a capetelor și de direcția privirii tuturor personajelor, mai puțin a unuia. Atât de puternic este acest vector, încât trebuie neutralizat de figura greoaie a bufonului. Factorul lateral al celor cinci personaje în picioare indică o săgeată îndreptată înspre femeia așezată; aceasta însă nu reprezintă țelul final. Ea participă la orientarea către dreapta și, prin urmare, reprezintă doar o stație pe drumul către un obiectiv neclar
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
recepție ale prinților cu care schimbau alcovurile parfumate ale conteselor, cu paturile de paie umede ale pușcăriilor, ei sunt personajele cele mai minunate pe care le cunoaștem. Dacă unii dintre ei se mulțumesc să golească buzunarele prinților, jucând rolul de bufoni sau consilieri intimi, câțiva dintre ei se ridică la lovituri de maestru, care trădeazăspirite geniale. In a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, peste capetele europenilor uimiți, s-a înălțat pleiada celor 7 mari șarlatani sublimi și aventurieri nemuritori
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
un act tot mai conștient al omului. Un naturalist francez spunea că: Fără câine, omul ar fi fost condamnat să vegeteze veșnic În sălbăticie. Câinele l-a făcut pe om să treacă de la starea sălbatică la starea patriarhală. Iar naturalistul Bufon spunea că apogeul primei arte a omului, apropierea și domesticirea câinelui, a Însemnat cucerirea și posedarea pașnică a Întregului pământ. Vrând-nevrând, conștient sau inconștient, omul, Îmblânzitor de câini sălbatici, a Început să le Îmbunătățească aptitudinile, făcându-i tot mai utili
DE LA LUPUL DIN SĂLBĂTICIE LA CÂINELE-LUP DIN GOSPODĂRIE by Mihaiu Şanţa, Marcel Şanţa, Vlad Florin Şanţa, Alexandra Sima () [Corola-publishinghouse/Science/792_a_1656]
-
prototipul acelor intelectuali care au petrecut anii de război în URSS, unde au supraviețuit cu frica în oase; inițiați în teribilele secrete ale stăpânilor sovietici, ei fac jocul puterilor sub a căror teroare trăiesc. „D” (Galczynski) îi grupează pe toți bufonii venali și plebeieni care s-au resemnat să cânte osanele regimului din pur oportunism, și poate pentru a li se ierta eventualele compromisuri făcute înainte de război cu extrema dreaptă. Mai mult sau mai puțin, toți intelectualii care au servit stalinismului
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
intersecției dintre copilărie și moarte: Un tren expres de tinichea/ O gară mică de carton/ A ruginit de nostalgie/ Și-un călător liliputan/ În vagonaș a adormit/ Și calul blând de lemn vopsit/ Încet, în gândul lui nechează/ Și plânge-amar bufonul mut/ Decoloratul arlechin". Trecute prin oglindă, în "țara de carton și vată" în care teatrul înlocuiește viața, și păpușile mor, asemeni copiilor, iar spectacolul funerar, un joc mecanic al unor "ființe mici", anunță vag alienarea, dezarticularea și absurdul din teatrul
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
-l invoc, stângaci și temător, deoarece, În timp ce eu scriu aceste rânduri, el Îmi stă cocoțat, ca să zic așa, pe umăr și-mi citește inepțiile - care uneori nici nu sunt prea gogonate! -, atribuindu-și rolul comod, autoritar, de judecător și de bufon În același timp. Aspru când „mă’ntrec cu gluma” și chițcăind, bătându-se pe burtă, râzând la nesfârșit și cumva jignitor când „mă dau mare”, când vreau să-i imit pe „eroii antici”... Iată, deci, câteva (discutabile, tout compte fait
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
incomode” nenorociri! Când vrea sau a vrut, de exemplu, să facă bani sau politică... Sau când a Încercat, biet neghiob, să-și Înjghebe, cum se zice așa de frumos, o familie! Sau, și mai penibil, când Încearcă, ca atâția alți bufoni simpatici din jur, să joace rolul cuiva care posedă farmec, de humor să nu mai vorbim! Aceste „invariabile” sau „idei fixe” - sau obsesii - au fost și sunt de fapt adevăratele mele daruri, dacă am avut sau am vreunul. Eul meu
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
idealurilor generoase, dezamăgirea de a asista la o continuă degradare a umanității”. Adolescenții acestor ani de convulsii sunt marcați de „paradoxul tragic al istoriei” ultimelor decenii. În versurile lor acesta „transpare semnificativ”; „pretutindeni se simte gustul amar, ironia tristă, sarcasmul bufon, teama de ce va fi, spaima de un dezastru ecologic și escatologic împotriva cărora luptă încrederea încă nealterată în victoria valorilor pozitive, în reabilitarea râsului, [a] frumuseții sufletești, în natura încă neatinsă de poluare, în iubirea întoarsă la rosturile ei firești
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93275]
-
un băietan, acompaniat de alții. Dar ce înghesuială va fi! O să fie rîndul ca la gaz! Cei mai amarnici numai ce vor ieși de acolo și se vor așeza iar la rînd! Lumea rîde, dar Anica nu se lasă. Băi, bufonilor, dacă nu o să vă ajungă, mai sînt tufișuri, pădure, păpușoaie. Mai ales iarna, pădurea va fi plină de... Deși Anica dorea un comunism cam cum și-l imagina ea, n-a fost să fie. Dar ea, personal, proceda după preceptele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
institutor, președintele Comitetului orășenesc de cultură și educație socialistă. 151 Poetul Eugen Jebeleanu. 152 Vasile Lovinescu, Al patrulea hagialâc, București, „Cartea Românească”, 1981, 166 p. În manuscris: Simbolul în opera lui Creangă, Adevărul în opera lui Shakespeare, rostit prin gura bufonilor ș.a. 111 LUCHIAN, Octav 153 1 Fălticeni, 6 iunie 1972 Mult Stimate Domnule Luchian, Abia zilele trecute m-am învrednicit să vă trimit inventarul obiectelor pe care ați binevoit să le donați Muzeului. Din inventar am omis peisajul lui Gh.
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
Ursachi, între ironia "mică" și ironia "mare", între ironia uneori acidă, iese la iveală un umor roz cu tendințe spre negru. Poetul Calistrat Costin râde de râsul altora, cu un fel de râs bacovian. Bacovia, se știe, este considerat un bufon genial (Nicolae Manolescu). Pe urmele lui, calcă apăsat, teribilist și grav, Calistrat Costin care se ocupă, cum se înțelege, cu problemele umorului. În doze mici sau mari, stilizate cu mare talent, ni se servesc veritabile cocktailuri marca Boris Vian, Raymond
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
de hârtie de mărimea unui cupon de pensie, unde își notează cuvinte, idei. Să le spunem "adnotări fulgurante". Sintagma îi aparține. Ascultându-l/citindu-l, constatăm cât de prezent este în cuvintele spuse/scrise. Să-l cităm: "Cristian SIMIONESCU, Ținutul bufonilor, antologie, Iași, editura Junimea, 2002. În ipostază de inspirat director de editură, poetul Cezar Ivănescu a inițiat și coordonează colecția "Dictatură și scriitură", proiect amplu, pe termen lung. Prezența lui Cristian Simionescu, în acest context, nu surprinde. Poetul botoșănean, stabilit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
trecutului caii verzi ai prezentului Frunza de ieri se declară azi rădăcină ah, kir Doxachi, acestor sentimente le va crește o altă inimă? această mână ciuntită își va crește alt trup? Fosforescente, umbrele s-au retras sub tencuiala din ziduri, bufoni vopsiți pe turla Arhivei de stat suflă-n trompete. Jos, în galerii, șobolani isterizați scurmă diamantele imperiului, rod sigiliile, numele, viețile... Înnoptezi la hotel. Stai aici ca în propria-ți tâmplă O, tinerețea ta inventând zeități! treci prin ea acum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]