893 matches
-
nordul Dunării de Jos au dobândit, spre sfârșitul secolului al XIII-lea, o importanță strategică deosebită, căci pe-aici se stabilea legătura între regiunile nord-pontice ale Hoardei și cele dependente de ea din sudul Dunării. Dacă partea sud-estică a Moldovei, Bugeacul, se afla în componența efectivă a statului mongol, teritoriile centrale și nordice ale spațiului est-carpatic erau doar tributare Hoardei și își păstrau autonomia internă, iar conducătorii acestora, voievozii, acționau liber, fiind chiar implicați în acțiuni militare (conflicte) cu vecinii lor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
1300), la Kukanlâk, unde Nogai a fost înfrânt și ucis. Asupra locului bătăliei sunt controverse: ea ar fi avut loc pe râul Kaganlâk, afluent aflat pe partea stângă a Niprului, în apropierea Odessei, sau lângă lacul Cogâlnic, în sudul Basarabiei (Bugeac) sau la nordul Terekului, în Crimeea. După cronicarul persan, Rasid-od-Din, lupta decisivă a fost în dreapta Niprului, pe malul râului Tarku; așadar, identificarea luptei în apropiere de Nistru și Dunăre este greu de admis, prin urmare lupta s-a desfășurat în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
dominația asupra bulgarilor de dincoace de Dunăre", ceea ce presupune existența acelora de "dincolo de Dunăre", adică din nordul său. În câteva hărți nautice din secolul al XIV-lea, (1339, 1367 și 1375), inscripția "Bulgaria" figurează în stânga Dunării, adică în sudul Moldovei (Bugeac). Victor Spinei concluzionează că reexaminarea acestor informații, în paralel cu alte izvoare, diminuează valoarea lor, deoarece izvoarele pe care se baza Brătianu (cronici contemporane) vorbesc, în general, despre faptul că spațiul nord-pontic era locuit anterior de bulgari și alte neamuri
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
unor teritorii din sudul Olteniei, nu de la nordul gurilor Dunării. În sfârșit, hărțile nautice amintite conțin inexactități, încât nu reprezintă un izvor prea demn de încredere.14 Dealtfel, izvoarele istorice contemporane indică stăpânirea Hoardei de Aur asupra Cetății Albe, a Bugeacului și a Dobrogei, pe unde se făcea legătura între Bulgaria și sudul Moldovei, iar statul bulgar, la începutul secolului al XIV-lea, continua să fie tributar mongolilor. Și, de fapt, cete mongole continuau să sălășluiască în dreapta Dunării (Dobrogea), fiind menționate
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
dislocate de mongoli se pare că s-au numărat și mordvini, neam fino-ugric, un sat Mordvina, azi dispărut, lângă Rezina, atestat într-un act din 1437. Totuși, comparativ cu localnicii (autohtonii), alogenii dintre Carpați și Nistru erau puțini. Cu excepția stepei Bugeacului, unde sălășluiau crescătorii de animale mongoli, amestecați cu rămășițe ale cumanilor, și a unor centre urbane cu populația eterogenă etnică, teritoriul Moldovei era locuit preponderent de români. Concentrările demografice la est de Carpați (Moldova) se aflau la curbura Carpaților, în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
se aflau la curbura Carpaților, în zona Vrancei, în regiunea Neamțului, valea Moldovei, cu o sută de sate, în secolul al XIV-lea, apoi valea Sucevei, zona Rădăuților-partea de vest și nord-vest a Moldovei, în schimb, estul și sud-estul (Basarabia, Bugeacul) erau mai puțin locuite. Alte zone populate la est de Carpați erau, în secolele XIII-XIV, Podișul Central Moldovenesc, colinele Tutovei, ținutul Bârladului, iar între Prut și Nistru, zona de la est de Lăpușna, din apropierea Nistrului, împrejurimile Orheiului. Să precizăm că în preajma
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
expediție împotriva lor. Operațiile militare propriu-zise au fost încredințate lui Andrei, fiul lui Lack (Lackfi), o familie nobiliară transilvană, comite al secuilor, ajutat de oști din Țara Românească. El a atacat pe tătari "în țara lor" (sălașele lor), probabil în Bugeac, principele mongol Othlam, "al doilea după han", a fost capturat, apoi decapitat, a fost luată o pradă bogată. În anul următor, 1346, forțele creștine au obținut noi succese.27 La rândul său, în 1347, regele Ludovic se gândea să reactiveze
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
expediții războinice dinspre Transilvania spre Moldova, cronicile ungurești precizează: "După aceasta (expediția din 1345), secuii au năvălit adesea asupra tătarilor și se întorceau cu pradă mare...aceia care rămăseseră în sudul Moldovei au fugit la ceilalți tătari, departe spre mare (Bugeac)". Expedițiile militare ungurești repetându-se, fiind tot mai frecvente, în cele din urmă, tătarii au părăsit Moldova și s-au retras spre coastele de nord ale Mării Negre (Bugeac și sudul Ucrainei), la mijlocul secolului al XIV-lea. La 1349, regele Ludovic
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
rămăseseră în sudul Moldovei au fugit la ceilalți tătari, departe spre mare (Bugeac)". Expedițiile militare ungurești repetându-se, fiind tot mai frecvente, în cele din urmă, tătarii au părăsit Moldova și s-au retras spre coastele de nord ale Mării Negre (Bugeac și sudul Ucrainei), la mijlocul secolului al XIV-lea. La 1349, regele Ludovic se afla la Bistrița, iar la 1350, continuau luptele cu tătarii care mai apăreau încă în pâlcuri, în aceste regiuni, căci dominația lor nu însemna decât strângerea dijmei
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cai sufereau de foame, până au ajuns la Bereg (Maramureș). Expediția din 1352 împotriva tătarilor a fost declanșată dinspre Maramureș în direcția nordului Moldovei și, urmarea expediției, a fost alungarea definitivă a tătarilor din Moldova (dar în colțul sud-estic, în Bugeac, ei s-au menținut până la sfârșitul secolului al XIV-lea). În acest context extern favorabil, al victoriei oștilor cruciate ungurești împotriva păgânilor (tătarilor), a fost întemeiată Moldova. Anul 1352, crede P. P. Panaitescu, poate fi considerat ca dată a întemeierii
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Muntenia era întreruptă din cauza interpunerii regatul Ungariei până la Dunăre ("culoarul unguresc"), la nord, hotarul era pe albia Prutului superior până la Țara Șipenițului (intrată în componența Moldovei spre sfârșitul secolului al XIV-lea), la nord-est și est linia Nistrului, iar sud-estul (Bugeacul) era stăpânit în continuare de Hoarda de Aur. În concluzie, întemeierea ("descălecatul") Moldovei, ca stat de-sine-stătător, departe de a fi rezultatul exclusiv al unui "descălecat" maramureșean, a presupus un îndelungar proces intern, implicând o populație numeroasă și o dezvoltare economică
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
sub Lațcu, Moldova era încă destul de firavă și nesigură, fără hotare precise: Vrancea se afla în afară, Adjud, Tg. Ocna și Bacău erau încă sub control unguresc, la răsărit, ambele maluri ale Prutului erau în stăpânirea domniei, dar sud-estul țării (Bugeacul) era în mâinile tătarilor (Hoardei de Aur). Cu toată rapida întindere a țării, aspectul ținutului de origine (valea Moldovei) a rămas (s-a păstrat) numele celor dintâi boieri, maramureșeni și moldoveni, reprezintă, în varietatea lor nesfârșită, o largă sinteză, ele
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
După moartea lui Özbäg și Jani-Bäg, Hoarda de Aur și-a pierdut din forța ofensivă, dar mongolii continuau să rămână puternici în zonă, ei stăpâneau mai departe teritorii întinse. Menținerea lor până la sfârșitul secolului al XIV-lea, în sud-estul Moldovei (Bugeac), impieta asupra stabilității și unității teritoriale a statului est-carpatic, iar, pe de altă parte, Ungaria angevină era interesată în controlul teritoriilor apusene ale Moldovei, în aspirația ei de a ajunge la Dunăre și Mare. Cât despre instalarea Poloniei la hotarele
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Moldovei, nu ne sunt prea bine cunoscute. Retragerea stăpânirii mongole a Hoardei de Aur din aceste teritorii de mare importanță economică (comercială) și strategică nu s-a făcut de bună voie. Mongolii nu au dat uitării timp de secole pierderea Bugeacului și sperau să-l recâștige. Astfel, în ultimii ani ai secolului al XIV-lea, în Câmpia Dunării s-a produs exodul cetelor mongole învinse de Timur (Tamerlan). Însă, s-o subliniem, retragerea spre răsărit a mongolilor, în jurul lui 1370, era
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Ungurească până la Tisa, românii cu mulțimea întrec pe toate alte neamuri care sunt întru aceste pământuri. Iară în Țara Românească și în Moldova, mai cu seamă singuri români sunt lăcuitori. Afară de pământurile acestea lăcuiesc încă români în Besarabia, în Bugeac și în Crîm, care țin acum să zic Țara Tătărască cea Mică. Încă și supt stăpânirea împărăției muscăcești, în țara carea să zice Nova Serbia, adică Țara Sârbească cea Noao, mulți români lăcuiesc. Precum și preste Dunăre, în Bulgaria. Afară de locurile
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
Basarabia. Câteva citate din aceasta sunt relevante pentru poziția lui Kasso: „Izvoarele de drept basarabene nu s-au admis pentru întreaga Basarabie, ci numai pentru părțile locuite de români”. „Până în 1812 teritoriul județelor Akkerman și Ismail era numit de tătari Bugeac, iar de români - Basarabia”; „Provincia ce luă ființă în jurul Carpaților n-a rămas mult timp o parte constitutivă a Imperiului, ci după plecarea garnizoanelor romane pe timpul lui Aurelian în secolul al II-lea, poporul nou plămădit pierdu pentru un timp
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
care marca baza juridică a ultimei împărțiri a Poloniei care, în fond, reactualiza "planul dacic" al Ecaterinei a II-a. Deoarece, potrivit acelei clauze, Austria se angaja să sprijine planul Rusiei de a desprinde Moldova, Țara Românească și "Basarabia", adică Bugeacul, din Imperiul Otoman, pentru a le uni într-un singur stat "independent", exact așa cum se angajase și Iosif al II-lea, în scrisorile sale adresate țarinei, la 10 septembrie și 13 noiembrie 1782. În schimb, Ecaterina promitea realizarea dezideratului formulat
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
ferecate în metal” de Nicolae Mitulescu, „Călător... prin vâltoarea vremii” de Alexandru Mânăstireanu, o carte autobiografică a autorului ,Iubire”, versuri și proză de Al. Vlahuță, „Personalități medicale din Țara de Jos a Moldovei” de Nicolae Belizelii, „Caragagi - sat românesc din Bugeac” de Petru Ujeucachi. La Editura „Sfera” din Bârlad a fost realizat în 2007 și volumul „Mânăstirea Rafaila” într-o ținută tipografică aleasă cu un „Cuvânt înainte” semnat de (+) Ioachim Episcop al Eparhiei Hușilor, care evidențiază câmpul larg de realizări ale
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
Albă, apoi profesor la Bolgrad și, din 1939 până la pensionare, la Galați. Debutează cu versuri în suplimentul ziarului „România nouă” (1921). Va colabora și la „Licăriri”, „Luminișuri”, „Răsăritul”, „Freamătul literar”, „Ramuri”, „Albina”, „Familia noastră” (la care este redactor), „Convorbiri critice”, „Bugeacul”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Orizonturi”. La Bolgrad își tipărește în 1936 volumul Demonul. Alte nuvele îi vor apărea târziu, în „Pagini dunărene”. Fluente, versurile lui B. ce zugrăvesc „icoane neuitate de la țară” sunt anacronice. Mai izbutite sunt câteva pasteluri (Peisaj, Toamna
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285924_a_287253]
-
Fundațiilor Regale”, „Orizonturi”. La Bolgrad își tipărește în 1936 volumul Demonul. Alte nuvele îi vor apărea târziu, în „Pagini dunărene”. Fluente, versurile lui B. ce zugrăvesc „icoane neuitate de la țară” sunt anacronice. Mai izbutite sunt câteva pasteluri (Peisaj, Toamna în Bugeac). Însușiri mai variate relevă în schimb proza. În nuvela ce dă titlul volumului din 1936, ca și în Dinu Măgură, publicată în „Ramuri”, frământarea lăuntrică a eroilor în luptă cu „demonul simțurilor” e urmărită atent, veridicitatea evoluției atenuând mult tezismul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285924_a_287253]
-
de la noi, ca Turcul, mulțumindu-se numai cu fidelitatea și ajutorul nostru; 2. Că locurile, teritoriile și cetățile pe care Turcul le-a despărțit de Moldova, cum sînt Biolgrad sau Alba de pe Nistru (Cetatea Albă - n.n.), Chilia, Tighina și provincia Bugeacului, le va recuceri cu armele de la Turc și le va restitui, cu drept ereditar, Principatului Moldovei, stăpînirii mele (cum era în trecut). 3. Că îmi va da ajutor în bani, arme și ostași împotriva oricărui dușman, și mă va apăra
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
a Moldovei așa cum era ea din vechime. "Pămînturile principatului Moldovei, după vechea hotărnicire moldovenească, asupra cărora Domnul va avea drept de stapinire - se stipula în art. 11 al tratatului - sînt cele cuprinse între rîul Nistru, Camenița, Bender, cu tot ținutul Bugeacului, Dunărea, granițele țării Muntenești și ale Transilvaniei și marginile Poloniei, după delimitările făcute cu acele țări". Și pentru ca să nu se facă loc nici unui arbitrariu, art. 12 preciza: "Cetățile Principatului Moldovei și orașele și oricare alte locuri întărite să fie păzite
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
În decursul tratativelor ulterioare de la Paris, la sfîrșitul anului 1807, împuternicitul rus arată că în tratat nu se vorbește despre Basarabia, fapt pentru care a insistat ca ea să rămînă Rusiei, interpretînd noțiunea de Basarabia mai larg, nu numai privind Bugeacul, ci întregul teritoriu cuprins între Nistru și Prut" (apud Mușat și Ardeleanu). Karl Marx, în Însemnări despre români (Editura Academiei, 1964), cu privire la tratatul din 1812 constata: "Turcia nu putea ceda ce nu-i aparținea, pentru că Poarta otomană recunoscuse acest lucru
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
doctorat, Univ. Mihăileană Iași, Fac. de Științe 51. Simionescu I., 1903 - Contribuții la geologia Moldovei dintre Siret și Prut, Acad. Rom. Publ. Fond. „V. Adamachi”, Iași 52. Strugariu A., Zamfirescu Ș.R., Nicoară A., Gherghel I., Sas I., Pușcașu C.M., Bugeac T., 2008 Preliminary data regarding the distribution and status of the herpetofauna in Iași County (Romania), North-Western Journal of Zoology, Vol. 4, Suppl. 1: S1-S23 53. Teșu C., 1964 Contribuții la studiul vegetației din lunca Jijiei, Lucr. șt. Inst. Agron.
Conservarea biodiversităţii în judeţul Iaşi/Conservation of biodiversity in Iaşi county by Mircea Nicoară, Ezsaias Bomher () [Corola-publishinghouse/Science/738_a_1241]
-
acceptabil în directivitatea unor confesiuni: N-am să-ți recit versurile mele, Nici cele învățate în școală pe dinafară. Păstrez și acum lumina albă de la stele, Iar nevinovăția de la școala primară. POEȚI PROVINCIALI ȘI "TINERI" Lui Alexei Mateevici, basarabean din Bugeac, i se datorește, pe lângă alte versuri care promiteau, o nouă definiție poetică a limbii române, cu imagini superioare celor ale lui Sion: Limba noastră-i graiul pâinii Când de vânt se mișcă vara; În vestirea ei bătrânii Cu sudori sfințit
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]