13,186 matches
-
învățăm mai mult de la copiii noștri și de la nepoți. - Așteptarea Bunicii G. n-a fost în zadar. A mai primit în completarea informației precizări semnificative și de mare importanță pentru evoluția ulterioară. A venit acasă aproape toată familia: mama, bunica, bunicul și bineînțeles viitoarea Bunică. Toți eram în camera bunicii, față în față, câte doi: mama și bunica, bunicul și Bunica G. (nepoata). Lângă soba din cameră; în spatele Bunicii G. era patul. A întors capul și a văzut că patul era
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
mai primit în completarea informației precizări semnificative și de mare importanță pentru evoluția ulterioară. A venit acasă aproape toată familia: mama, bunica, bunicul și bineînțeles viitoarea Bunică. Toți eram în camera bunicii, față în față, câte doi: mama și bunica, bunicul și Bunica G. (nepoata). Lângă soba din cameră; în spatele Bunicii G. era patul. A întors capul și a văzut că patul era plin cu plapume, chilote, perne: un morman întreg, toate îmbrăcate în așternuturi albe. Toate aduse de cei trei
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
importanță pentru evoluția ulterioară. A venit acasă aproape toată familia: mama, bunica, bunicul și bineînțeles viitoarea Bunică. Toți eram în camera bunicii, față în față, câte doi: mama și bunica, bunicul și Bunica G. (nepoata). Lângă soba din cameră; în spatele Bunicii G. era patul. A întors capul și a văzut că patul era plin cu plapume, chilote, perne: un morman întreg, toate îmbrăcate în așternuturi albe. Toate aduse de cei trei: mama ei, bunica ei, bunicul ei. La un moment dat
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
Lângă soba din cameră; în spatele Bunicii G. era patul. A întors capul și a văzut că patul era plin cu plapume, chilote, perne: un morman întreg, toate îmbrăcate în așternuturi albe. Toate aduse de cei trei: mama ei, bunica ei, bunicul ei. La un moment dat a început un cutremur puternic care clătina totul: casa, mobila și persoanele prezente. În casă nu s-a răsturnat nimic, nu s-a rupt nimic, toți și-au păstrat echilibrul. Bunica G. se uita atentă
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
s-a rupt nimic, toți și-au păstrat echilibrul. Bunica G. se uita atentă la mama ei și la ceilalți să vadă dacă rămân în picioare. Totul era bine, cu tot cutremurul. În momentul în care cutremurul s-a oprit, bunicul a scos un urlet neomenesc și atunci bunica, soția lui, ia întins mâna să-l ajute, dar el a împins-o destul de brusc, așa că ea a căzut în mână și a rămas așa ghemuită. În momentul următor Bunica G. s-
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
și atunci bunica, soția lui, ia întins mâna să-l ajute, dar el a împins-o destul de brusc, așa că ea a căzut în mână și a rămas așa ghemuită. În momentul următor Bunica G. s-a trezit pe brațe cu bunicul ei sub forma unui prunc. Spun „pe brațe” - pentru că nu-l ținea cum se ține normal un copil mic, ci avea ambele brațe sub el. Copilul era culcat pe brațe cu capul spre cotul stâng al Bunicii G. și era
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
uitat la el și apoi la mama O. și a întrebat-o: - Și eu ce să fac cu el? Iar mama O. mi-a răspuns: - Tu trebuie să ai grijă de el. Știam amândouă că era tatăl ei, deci spiritul bunicului meu care se reîntrupase în copilul de pe brațele mele. Lângă mine nu mai era nimeni, doar în fața mea mai erau mama O. și bunica S. Aceasta a fost premoniția și informația în același timp. Privind acum în urmă la tot
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
și sun la domnul profesor. Nu-mi răspunde. Și atunci hotărăsc să mergem la maternitate, la medicul de gardă, să vedem ce se întâmplă. Zis și făcut. Copiii se urcă în mașină și vin să mă ia. E. rămâne cu bunicul acasă. Ajungem la maternitate. La ușa medicului de gardă mă întâlnesc cu o fostă apropiată colaboratoare, M., care venise cu o nepoată la control. M., politicoasă ca întotdeauna, ne dă întâietate să intrăm. Eu explic medicului, o tânără rezidentă cred
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
pentru plecare. 19 iunie 2007. Se pleacă cu mașina. Suntem cinci persoane în formația care trebuie să plece: N.C. - mama; G.V.S. - tatăl; C.A. - fratele tatălui, ajutor de șofer; E. copilul, care nu are cu cine să rămână acasă pentru că bunicul este la serviciu; și bunica G. - translator, „om bun la toate”. Cu „Doamne ajută!” - în dimineața zilei de 19 iunie 2007 se pleacă la drum. Drum lung, frumos, dar și cu multe întrebări atârnate în eter. Fiecare știe ce are
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
le mulțumi tuturor pentru amabilitate, ajutor, omenie. Localitatea Mödling, văzută din mersul mașinii, un sat curat, ordonat, frumos, strălucea în aerul curat și în soarele dimineții. Sat în care a văzut lumina zilei Raisa, fetița care era, de fapt, spiritul bunicului meu, Ioan. Am ieșit la autostradă și ne întindem la drum lung. La revedere Mödling și mulțumim pentru tot! După vreo oră de rulat întins ieșim de pe autostradă în direcția Linz. După altă jumătate de oră găsim spitalul pe care
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
care era îngeresc de frumoasă, dar exprima adâncă suferință. Și am realizat atunci că un suflet întrupat poate suferi 3 zile chiar mai mult decât altul într-o viață întreagă. Și am mai știut atunci că așa a ales spiritul bunicului meu să evolueze, să se înalțe. Îl admir și-l iubesc parcă și mai mult pentru această alegere atât de grea. Și îi mulțumesc lui și celor din jur care ne-au ajutat să ne îndeplinim toate îndatoririle ce ne
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
bine, dar altfel nu. De ce?! Nu înțeleg, pur și simplu nu pot înțelege de ce vrei să-i golești suflețelul de ce este mai bun și mai frumos. Tu, mama lui, unde ai crescut mai mult și cum te-ai simțit la bunicii tăi?! De ce te otrăvești pe tine, pe copilul tău și pe cei din jur?! De ce nu mulțumești în genunchi lui Dumnezeu și Maicii Domnului pentru acest dar prețios, copilul tău, de ce nu faci totul pentru el și pentru cei din
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
din spatele și din laterala dreaptă, persoane cunoscute și totuși neștiute fizic. Bunica a venit din față și a pus rochia pe mine. Eu mam uitat la bobițele de aur și cred că am văzut una desfăcându-se și-i spun bunicii: - O să cadă tot aurul de pe rochie; și m-am așezat în scaun, dreaptă, ca să nu-mi cadă bobițele. Bunica mi-a răspuns: - Nu-ți fă griji, n-o să-ți cadă nimic! Dar grija mea era în continuare să nu pierd
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
scris și să încredințez memoriei hârtiei tot ce am trăit în ultimul timp. Într-o zi, la un sfârșit de săptămână, i-am certat pe părinții lui D. pe tema educației și am plecat de la ei supărați, și eu și bunicul, pentru că vedeam că nu înțeleg, nu vor să înțeleagă ce vrem de la ei. Copilul are mâna grea și e învățat să se „joace” bătând în dreapta și în stânga: în tată, mamă, bunici etc. Eu i-am interzis să mai facă așa
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
foarte slăbită și eu am întrebat-o dacă mai vrea o rochie, pentru că îi dau imediat. Am ridicat mâna spre dulapul din dormitor și am avut în mână o rochie gri închis spre negru. Am vrut să i-o dau bunicii, dar ea n-a vrut s-o ia. A negat cu capul și s-a băgat sub masă, cu căruț cu tot. Mama se întindea peste masă s-o vadă mai bine. Avea o mină îngrijorată. Ceilalți așteptau și tăceau
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
Și nu a mai aflat bunica de această mică faptă a mea. A fost o copilărie frumoasă și fiecare a avut astfel de copilărie și, chiar dacă au fost neajunsuri în familie, noi, copiii, eram preocupați cu joaca. Și numai părinții, bunicii, știu prin ce au trecut ca să ne crească. Prin asta, au trecut și ei, și părinții lor. Prin asta, trecem toți, dar cel mai frumos e că-ți amintești de aceste mici șotii și vezi viața altfel, vezi acea viață
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
la pictură. Și le zic: nu te strădui să fie ideal, nimic în viață nu-i perfect. Eu pun vopseaua de parcă aș arunca cu ea, mișc pensula și, la sfârșit, este bine. Îmi place și mie și colegelor de pictură. Bunicii mele îi place mai puțin, ea nu este interesată de iubirea mea pentru pictură. Consideră că-mi pierd timpul. Eu prefer să-mi pierd timpul plăcut. Și cât de pozitiv este profesorul de pictură, cu câtă energie te încarci de la
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
ziare și reviste, iar cele mai grele (la propriu) tomuri de istorie literară i-au găsit un loc în paginile lor. Mai mulți prieteni, mai ales ardeleni, îl fac să se simtă bine într-o țară de care părinții și bunicii lui nu s-au socotit niciodată străini. Cu toate acestea, decisivă pentru viața lui personală, de navetist pe linia Chișinău București, i se pare a fi, fără nici o îndoială, întâlnirea cu Teodora ( Deși la o „vârstă târzie”, recunoaște el cu
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
sus”, de pe coaja pământului în abisul nesfârșirii cosmice. Era o anume voluptate a spaimei, un potențial frust de transgresare în necunoscut, ceva incomparabil cu plăcerea „liniștită” a surprizei, proprie adultului cu „capital” emoțional modelat prin educație și cultură. „-Mai sus, bunicule!” Strigătul și gâlgâiturile de râs ale Clarei, pe care tocmai a ridicat-o de subsuori până deasupra capului, îl trimit din nou în copilărie, când era „smuls în sus” de brațele vânjoase ale unui bărbat uriaș, căruia îi ajungea la
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
avea, copilul din tine își cere drepturile. Ești în stare să le recunoști?” - îl întreabă naratorul pe Domnul R. Iar „eroul” caută răspunsul urmărind-o pe Clara cum crește, de la o zi la alta și de la o întrebare la alta: „- Bunicule, de ce zboară păsările?” Fetița îl privește drept în ochi, iar el îi ascultă răspunsul deja pregătit: „Pentru că au picioarele scurte...” Și, după câteva secunde, adaugă: „- La noi toate au picioarele scurte!” Presupune că se referă la toate păsările văzute de
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
de ploi, macerat de înghețuri și dezghețuri succesive. Iar ființa Clarei, fragilă, dar energică, urcă din acest pământ spre lumina solară a cunoștinței. Se uită la el de jos în sus, ca la un uriaș, dându-și capul pe spate: „- Bunicule, de ce mor oamenii?” „- Ca să se nască din nou, mai frumoși și mai buni, în copii lor.” „- Ai să mori și tu?” „- Da!” „- Dar tu nu ești urât!” „- Nu există bătrâni frumoșifrumoși. Numai copiii sunt cu adevărat frumoși!” „- O să fiu și
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
ca și cum ai zbura, chiar mai sus decât florile și copacii pe care se așază fluturii. Omul nu este fluture, este mai mult decât un fluture...” „- Atunci mie de ce îmi spui fluturaș?” „- Fiindcă iubești fluturii și dorești să zbori ca ei.” „- Bunicule, vrei să-ți arăt cum zbor eu?” „- Da!” Clara și-a desprins brusc mânuța din strânsoare și a țîșnit înainte săltând de pe un picior pe altul. Vântul îi răvășea părul blond ca și cum ar fi luat-o pe sus, după cum păreau
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
Clara și-a desprins brusc mânuța din strânsoare și a țîșnit înainte săltând de pe un picior pe altul. Vântul îi răvășea părul blond ca și cum ar fi luat-o pe sus, după cum păreau să spună țipetele-i ascuțite și exclamațiile: „Uite, bunicule! Uite, bunicule!” * * * Drumul pe care continuă să meargă Profesorul împreună cu Clara se pierde în zare, peste culmea dealului. Poate vor ajunge și acolo într-o bună zi. Deocamdată se opresc aici: ca să-și tragă sufletul și să se minuneze cum
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
a desprins brusc mânuța din strânsoare și a țîșnit înainte săltând de pe un picior pe altul. Vântul îi răvășea părul blond ca și cum ar fi luat-o pe sus, după cum păreau să spună țipetele-i ascuțite și exclamațiile: „Uite, bunicule! Uite, bunicule!” * * * Drumul pe care continuă să meargă Profesorul împreună cu Clara se pierde în zare, peste culmea dealului. Poate vor ajunge și acolo într-o bună zi. Deocamdată se opresc aici: ca să-și tragă sufletul și să se minuneze cum fluturii, greierii
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
conducându-l, pînă la urmă, pe calea previzibilă la capătul căreia a găsit o casă reală, prin ale cărei ferestre răzbate hohotul de râs al unui copil. Un copil care îl strigă din nou, chiar în acest moment: „- Prinde-l, bunicule!” Un fluture uriaș, surprins de căderea serii, caută ultima geană de lumină a zilei pe un vârf de păducel. Profesorul se îndreaptă spre el, săltând de pe un picior pe altul, ca în copilărie, alergând parcă fără efort, după o insectă
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]