2,180 matches
-
din același rezervor care îi oferă lui Hergé rețeta inepuizabilă a gagului și bucuriei, vin și cei mai adorabili-imbecili detectivi pe care secolul XX îi creează. Ca și TintinMilou, Dupont & Dupond sunt un cuplu inseparabil, cu o alură de siamezi burghezi. Există, în conformația lor intelectuală și vestimentară, în rigiditatea mecanică a mișcărilor lor, un amestec, savant, de desen în maniera lui Magritte (acei domni cu melon interșanjabili coborând din cerul plumburiu) și de vervă apocaliptică de teatru absurd ionescian. Catastrofele
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Vai de capu’ meu! Cum m-aș mai duce d-acilea! S-am și eu slujbă bună, să câștig cum trebe, s-am din ce trăi. — Întocmai cum bănuiam, spuse supărat Ignatius. Cu alte cuvinte vrei să devii un veritabil burghez. Voi ăștia ați fost îndoctrinați! Îmi închipui că umbli după succes, sau ceva la fel de înjositor. — Ei da, aici m-ai nimerit. — Nu am, din păcate, timp să discutăm erorile pe care le faci în judecata valorilor. Totuși mi-ar plăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
mesajul singur, sărind peste celelalte nuclee. Bănuiesc că odată cu Dee Își face loc ideea că mesajul poate fi reconstituit cu mijloace magice sau științifice, dar fără a aștepta ca planul să se Împlinească. Sindrom de impaciență. E pe cale să apară burghezul conchistador, e Întinat principiul de solidaritate pe care se sprijinea cavaleria spirituală. Dacă asta era ideea lui Dee, să nu mai vorbim de Bacon. Din acel moment englezii Încearcă să purceadă la descoperirea secretului punând la bătaie toate secretele științei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Templului lui Solomon. Iată motivele mascaradei masonice, șorțul, dreptarul, ciocanul. Dar poate că tocmai prin asta masoneria ajunge la modă, Îi atrage pe nobili, prin arborii genealogici pe care-i lasă să se Întrevadă, dar și mai mult le place burghezilor, care nu numai că se pot reuni de la egal la egal cu nobilii, dar sunt chiar autorizați să poarte sabia de ceremonie. Mizerie a unei lumi noi care se naște; nobilii au nevoie de o ambianță unde să intre În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
membru al unei loji, cu numele Josephus a Floribus. Mai mult, se alătură masoneriei, În 1773, când un rescript papal Îi condamnă pe iezuiți. Firește că de Maistre se alătură lojilor de tip scoțian, e evident, nu-i un iluminist burghez, adică un om al secolului Luminilor, e un iluminat - și trebuie să dați atenție acestor distincții, pentru că italienii Îi numesc iluminiști pe iacobini, În timp ce În alte țări cu acest nume sunt indicați adepții tradiției -, curioasă confuzie...“ Își sorbea Încet coniacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
cercurile inițiatice. Și totuși, la Wilhelmsbad, Înșală așteptările tuturor. Îi trimite ducelui o scrisoare În care neagă hotărât filiația templieră, pe Superiorii Necunoscuți și utilitatea științelor esoterice. Refuză din fidelitate față de Biserica catolică, dar o face cu argumente de enciclopedist burghez. Când ducele a citit scrisoarea Într-un cenaclu de intimi, nimănui nu i-a venit să creadă. De Maistre afirma acum că sfârșitul ordinului era numai o reintegrare spirituală și că ceremonialele și riturile tradiționale serveau doar ca să țină În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
s-o facă băștinașii, care Însă tac) misteriosul alfabet săpat pe marea stâncă de la Ayers Rock, ca să avem Explicația. Ayers Rock e antipodul marelui munte (necunoscut) care este Polul, cel adevărat, Polul inițiatic, nu cel la care ajunge orice explorator burghez. Ca de obicei, și cum e evident pentru oricine nu are ochii orbiți de falsa cunoaștere din știința occidentală, Polul ce se vede e cel care nu există, iar cel care există e cel pe care nimeni nu poate să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
colaboratori decît Revista celor l’alți, cu un program mai decis, cu un sumar poetic mai bogat și mai valoros și cu o atitudine mult mai polemică. Numele revistei indică o atitudine de segregare, de respingere ostentativă a publicului filistin, „burghez”, a comercializării și oficializării artei, a inerțiilor conservatoare. Grupul „insularilor” îi cuprindea pe G. Bacovia, Șerban Bascovici, N. Budurescu, M. Cruceanu, D. Karnabatt, N. Davidescu, D. Iacobescu, Emil Isac, Claudia Millian, Adrian Gr. Maniu (care debutează și el aici cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Auguste Rodin și Anatole France), va iniția ulterior cotidianul Rampa (1911, orientat către problemele teatrale și artistice) și săptămînalul independent de orientare socialistă Facla, unde Cocea și Arghezi - proaspăt întors din Elveția, unde-l audiase pe Jean Jaurés - vituperează politicianismul burghez și tradiționalismul paseist, militînd pentru votul universal și pentru „marele ideal de emancipare” a omenirii. În anii războiului, va milita în contra Puterilor Centrale și, la Petrograd, va scoate foaia L’Entente, sprijinind revoluția bolșevică. „Pleiadei” Arghezi-Cocea-Demetrius-Galaction i se alătură, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Poezia nu mai e atît de importantă cît sînt versurile. Versurile sînt schițe de adevăr sufletesc sau de idee (...) Pentru cei vechi, peisagiul nu avea însemnătate estetică. (...) În artă, peisagiul nu a intrat decît atunci cînd a fost intelectualizat. Un burghez nu simte frumusețea cîmpului decît ca pitoresc”. Iconoclasmul este expresia unei nevoi de purificare (aristocratică) a artei „murdărite” de utilitarismul burghez: „Întoarce mănușa frazelor pe dos cînd s-a murdărit pe față”. Curînd însă, va fi „întoarsă pe dos” și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
vechi, peisagiul nu avea însemnătate estetică. (...) În artă, peisagiul nu a intrat decît atunci cînd a fost intelectualizat. Un burghez nu simte frumusețea cîmpului decît ca pitoresc”. Iconoclasmul este expresia unei nevoi de purificare (aristocratică) a artei „murdărite” de utilitarismul burghez: „Întoarce mănușa frazelor pe dos cînd s-a murdărit pe față”. Curînd însă, va fi „întoarsă pe dos” și mănușa insurgenței. Constantin Beldie vede în această trădare a curajului estetic inițial un simptom al versatilității morale: „Epocă unică și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
estetice. De altfel, marele critic va recunoaște că opțiunea sa modernistă a înlocuit - treptat - originarul său „moldovenism” conservator, de gust clasicizant... Artist cu gust educat și spirit critic, tînărul Vinea îi contestă lui Lovinescu autenticitatea opțiunii estetizante, suspectate de didacticism burghez și de conformism. Atitudinea pamfletară din „Literatura, Lovinescu etc.“ uzează de procedeul fiziologiei: „un tînăr, burghez de tînăr, gras de tînăr și probabil moale”; „un burghez și un prost superior”; „nu se mulțumește să fie dascăl, chiar universitar, prefect, deputat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
moldovenism” conservator, de gust clasicizant... Artist cu gust educat și spirit critic, tînărul Vinea îi contestă lui Lovinescu autenticitatea opțiunii estetizante, suspectate de didacticism burghez și de conformism. Atitudinea pamfletară din „Literatura, Lovinescu etc.“ uzează de procedeul fiziologiei: „un tînăr, burghez de tînăr, gras de tînăr și probabil moale”; „un burghez și un prost superior”; „nu se mulțumește să fie dascăl, chiar universitar, prefect, deputat sau șef de siguranță. Îi trebuie o liră pe care să-și curețe unghiile, ca să placă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
spirit critic, tînărul Vinea îi contestă lui Lovinescu autenticitatea opțiunii estetizante, suspectate de didacticism burghez și de conformism. Atitudinea pamfletară din „Literatura, Lovinescu etc.“ uzează de procedeul fiziologiei: „un tînăr, burghez de tînăr, gras de tînăr și probabil moale”; „un burghez și un prost superior”; „nu se mulțumește să fie dascăl, chiar universitar, prefect, deputat sau șef de siguranță. Îi trebuie o liră pe care să-și curețe unghiile, ca să placă cel puțin unei amice”; „marele Preot național al platitudinii, al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
a fost doar un simplu accident. Un liant important al acestei „generații deziluzionate” a Marii Uniri l-a constituit - dincolo de simpatiile ideologice socialiste sau conservatoare ale unor membri ai săi - ostilitatea comună față de politica Partidului Liberal și față de ethos-ul „burghez”. Din 18 decembrie 1917, revista — condusă acum de N.D. Cocea — recuperează numele de Chemarea (se poate observa cum cei doi își „pasează” denumirea publicației și funcțiile de conducere, alternînd — după împrejurări — orientarea militant-politică, recte socialistă, a revistei cu cea literar-artistică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
sînt mișcate. E delicios maestrul!”, nr. 75). Aversiunea lui Vinea față de E. Lovinescu - forjată în perioada colaborării sale antebelice la gazetele lui N.D. Cocea și Tudor Arghezi - rămîne constantă; nu este vorba aici doar de antipatii ideologice (socialism vs. liberalism burghez), ci și de sensibilități artistice incompatibile. Oricum, dincolo de tonul pamfletar și de parti-pris-urile evidente, obiecțiile „contimporane” cu privire la dubioasele simpatii ale criticului sînt - privite din unghi modernist - valabile. În schimb, în nr. 12 al revistei Integral, la rubrica „Note-cărți-reviste”, Ilarie Voronca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și cel „avangardist”, instinctual, dur: „Sînt un romantic fără leac, un sentimental sortit înfrîngerii. Resorturile animalului primitiv din mine s’au frînt. Slava și biruința sînt numai pentru cei aspri și cutezători”. „Domnul cu servieta” este numele generic al birocratului „burghez” pe care vrea să-l jefuiască spre a scăpa de sărăcie (G. Călinescu a fost printre cei dintîi care au identificat, în construcția lui, influența lui Urmuz). Un personaj expresionist, metonimic și categorial, prezentat în manieră „urmuziană”... După o pîndă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
polemic la adresa celor care „nu înțeleg” („Cîțiva nedumiriți“), poetul respinge obtuzitatea simțului comun în receptarea picturii noi: „ea nu se cere privită chiorîș un ceas întreg, din toate părțile și din toate planurile, ca o chestiune de rezolvat, în care burghezul e satisfăcut cînd a găsit vaca”. În opoziție cu acest utilitarism „burghez”, artistul liber și suveran „își arogă dreptul naturii de a crea forme noi, fără asentimentul nimănui”. În altă parte, „înapoierea” consumatorului de artă autohton e deplînsă și denunțată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
comun în receptarea picturii noi: „ea nu se cere privită chiorîș un ceas întreg, din toate părțile și din toate planurile, ca o chestiune de rezolvat, în care burghezul e satisfăcut cînd a găsit vaca”. În opoziție cu acest utilitarism „burghez”, artistul liber și suveran „își arogă dreptul naturii de a crea forme noi, fără asentimentul nimănui”. În altă parte, „înapoierea” consumatorului de artă autohton e deplînsă și denunțată drept retard provincial în raport cu marile centre ale Europei occidentale: „Magdeburgul e un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de-a face cu arta. (...) Doresc din tot sufletul ca scriitorii viitorului să fie poligloți și universali. Pînă atunci, orice înflorire în sera naționalului e condamnată la ofilire”. Este afirmată, în acest sens, nevoia transcenderii sociale a idealului autonomist — și „burghez” — al artei pentru artă: „arta trebuie să mai fie și o artă-steag”. Contimporanul va publica în nr. 61 un credo al aceluiași Panait Istrati: „Între frumusețile artistice și liberarea omului (articol scris pentru La révue des autodidactes, care trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Moreni“ și reclame ale revistei lui Longanesi) introduce în ecuația afinităților spiritul antiburghez al revistei: L’Italiano, No. 18-19, revistă bilunară, organ al Revoluției fasciste, este scris nervos și spiralat. Pe copertă, obiectivul îl surprinde într’un compromițător instantaneu pe burghezul în pyjama liric, vrea cu toată ardoarea spiritului său să întrepătrundă nenumăratele mistere ale artei (...) În josul spiritualei fotografii, o mînă tînără și o buclucașe notiță: «Nu-i poluați visul comod! (...) dacă pentru o singură clipă adevărul i-ar apare luminos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
en tant que recherche pure d’une métaphysique de la poesie etait la pointe la plus avanceé de l’Europe d’apres guerre. Il y est encore), autorul identifică prompt incompatibilitatea dintre voința de libertate absolută, anarhică a acestuia și dogmatismul „burghez” al comunismului: Il ne s’agit certainement pas de la liberté du poète d’etre irrationel, d‘etre libre — jamais peut-être ne retrouvera-t-il cette liberté absolue qu’il eut en republique bourgeoise — mais d’imposer sa liberte aux hommes, de les
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Un dialog cu Lenin. Studii critice din literatura de după revoluție. Proecte și realizări formidabile ale acelei arte constructiviste care începe cu Vesnin și Lapșin terminînd la Rodchenko. Un articol de Donce-Brisy despre «spirit colectiv-cultură proletară», preconizează arta degajată de individualismul burghez și de onanismul intelectual care îl caracterizează”. În nr. 73 (februarie 1927) — o notă aniversară despre abstracționistul Kandinsky aduce din nou o nuanță rezervată față de „revoluția rusă”: „Wassily Kandinsky a împlinit 60 de ani. O viață întreagă consacrată artei abstracte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
băiețească” a futurismului, proiectată în imaginea lui Douglas Fairbanks: „Actorul browning, actorul locomotivă, nu poate fi produsul decrepit al conservatorului. El țîșnește acrobat, boxeur, din gimnaziul sportiv. Inutilitatea rolului mumie, intrigei vanitate și cleioase, care flatau retina și timpanul, sufletul burghezului a făcut loc interpretărilor cu mișcări de piață, de uzină, de epocă. Pentru ele se cere actorul danțator pe acțiune, lumină, decor. Magnet sau metrou în vîna New York-ului, iată viziunea actorului Douglas Fairbanks”. „Însemnări despre arta mută”, apărut în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
clasic al literaturii de avangardă, beneficiar a mii de pagini exegetice, studiat în școli și universități, tradus în numeroase limbi de mai largă sau mai restrînsă circulație, precursor al tuturor „revoluțiilor” artistice ulterioare... Dubla personalitate - diurnă și nocturnă, de grefier „burghez” la Curtea de Casație și artist meloman diletant -, solitudinea excentrică, oarecum ascetică, aerul cvasimistic de inocență conservată cu încăpățînare, dincolo de pragul maturității, enigmele biografiei, sinuciderea la o vîrstă tînără ș.a.m.d. îi vor asigura lui Urmuz o aură postumă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]