1,366 matches
-
cred ochilor, era chiar mai mic decît marele pian de concert, practic nu depășea Înălțimea unui copil de trei ani. A făcut o plecăciune ajungînd cu fruntea pînă la trei centimetri de podea și s-a așezat cu dificultate punîndu-și cîrjele pe jos, mai avea și cîrje pe lîngă un picior subțire, fără viață, și un cap monstruos, despre mîini ce să mai spun, părea de necrezut că poate cînta cu ele. Și a Început să cînte. Adevăratul Oskar Matzerath, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
decît marele pian de concert, practic nu depășea Înălțimea unui copil de trei ani. A făcut o plecăciune ajungînd cu fruntea pînă la trei centimetri de podea și s-a așezat cu dificultate punîndu-și cîrjele pe jos, mai avea și cîrje pe lîngă un picior subțire, fără viață, și un cap monstruos, despre mîini ce să mai spun, părea de necrezut că poate cînta cu ele. Și a Început să cînte. Adevăratul Oskar Matzerath, am exclamat În gînd, cum exclam eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Lumea e rea, liderul abătut. Deși, așa cum ne informează Adriana Țigănilă, trăim un miracol. „Iarna a venit... Bucuria celor de cîteva șchioape.” Nu se precizează șchioapele domnului Roman. În orice caz, sînt multe. Pentru că-l iubesc toate de pică din cîrje. Gabriela, Jeana, Liliana, Ruxandra și celelalte. Orfeu În infern la Apaca. Mariana semnează frumosul articol de politică externă, „Rondul”. CÎnd era mică, ea vedea colo „o piersică roșie”, colo o fîntînică „În care broscuțele sperioase cădeau de bună voie, tivind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
roșii, furioase, care marcau locul În care fruntea ei se izbise de cioburile mari din parbriz, erau mai vizibile, dar Îi scoseseră deja ațele, iar doctorul promisese că cicatricile vor fi foarte discrete. Haide, a zis ea și a Înhățat cârjele care se sprijineau de perete peste tot unde se ducea. Pleacă toți astăzi, așa că poate o să dormim ca lumea diseară. — Mama nu o să Înceteze cu zbieretele până nu coborâm, este? am bombănit eu și am ținut‑o de cot ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
alesese doar cu contuzii și o fractură de picior. Dar avea nevoie de o perioadă lungă de recuperare. Luni urma să fie transferat de la spital direct la un sanatoriu de la mare. Multă vreme de acum încolo avea să meargă în cârje. Doar când Bobo a terminat de povestit, cu glasul lui grav și aproape fără să se bâlbâie, despre accident, doar atunci mintea mea l-a putut cuprinde în căușul ei pe Eduard într-un pat de spital. Ce mare scofală
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
spre tavanul alb, teșit. O nouă zi e pe cale să înceapă - o zi la fel ca altele din ultima lună. Ar trebui să se ridice și să meargă la baie acum, dar știe ce îl așteaptă. își îndreaptă ochii spre cârjele sprijinite de rama pa tului. Privirea cenușie i se înnegurează și corpul refuză să se miște de pe pat. Eduard își urăște cârjele. E un sentiment puter nic, de o virulență care îl miră și pe el. Niciodată până la ac cident
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
să se ridice și să meargă la baie acum, dar știe ce îl așteaptă. își îndreaptă ochii spre cârjele sprijinite de rama pa tului. Privirea cenușie i se înnegurează și corpul refuză să se miște de pe pat. Eduard își urăște cârjele. E un sentiment puter nic, de o virulență care îl miră și pe el. Niciodată până la ac cident nu a nutrit vreun sentiment atât de intens. Totul era ușor și în limitele previzibilului. Mergea pe un drum plăcut și se
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
drum plăcut și se simțea bine în pielea lui. Se plăcea pe sine, chiar îi plăcea felul lui de a fi, cu toate că uneori își căina cu glas tare eticheta de flușturatic îngâmfat. Dar ce fel de etichetă îți conferă niște cârje? Niște cârje la care te-au condamnat, la urma urmelor, ceilalți. Ei au fost de vină, nu el. Cei care au fost cu el pe munte și îl tot îmboldeau să urce mai sus, tot mai sus, în timp ce ei avansau
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
și se simțea bine în pielea lui. Se plăcea pe sine, chiar îi plăcea felul lui de a fi, cu toate că uneori își căina cu glas tare eticheta de flușturatic îngâmfat. Dar ce fel de etichetă îți conferă niște cârje? Niște cârje la care te-au condamnat, la urma urmelor, ceilalți. Ei au fost de vină, nu el. Cei care au fost cu el pe munte și îl tot îmboldeau să urce mai sus, tot mai sus, în timp ce ei avansau cu mare
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
rest, te privește ce faci și cu cine! Bucură-te de vârsta pe care-o ai, că nu se mai întoarce! Ar fi vrut s-o asculte, dar nu putea. Dimineața, când răsărea soarele în dreptul ferestrelor, primele raze cădeau pe cârje. Când se scula din pat, primul gest reflex era să întindă mâna după câr je. Când se culca, noaptea târziu, ultimul gest reflex era să-și pună la îndemână cârjele. Cârjele erau simbolul perfect pentru ce era el acum: un
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Dimineața, când răsărea soarele în dreptul ferestrelor, primele raze cădeau pe cârje. Când se scula din pat, primul gest reflex era să întindă mâna după câr je. Când se culca, noaptea târziu, ultimul gest reflex era să-și pună la îndemână cârjele. Cârjele erau simbolul perfect pentru ce era el acum: un nimeni. Minunata lui idee despre sine, că este invincibil și etern, fusese în mod evident o jalnică utopie. O utopie de care nu se putuse agăța nicicum în instopabila lui
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
când răsărea soarele în dreptul ferestrelor, primele raze cădeau pe cârje. Când se scula din pat, primul gest reflex era să întindă mâna după câr je. Când se culca, noaptea târziu, ultimul gest reflex era să-și pună la îndemână cârjele. Cârjele erau simbolul perfect pentru ce era el acum: un nimeni. Minunata lui idee despre sine, că este invincibil și etern, fusese în mod evident o jalnică utopie. O utopie de care nu se putuse agăța nicicum în instopabila lui cădere
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
de care nu se putuse agăța nicicum în instopabila lui cădere. Acum se agăța cu disperare nu de o utopie, ci de niște bețe amărâte care să-l mențină într-o poziție bipedă și să-i redea statutul de om. Cârjele îi aminteau mereu că, în credința lui stupidă că este invincibil și etern și că se poate înfrupta fără preget din tot ce i se oferă pe tavă, se păcălise singur. Nu, nu erau de vină ceilalți. își căutase cu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
cu o lună, când se rostogolise nevolnic, într-un grotesc zbor în jos... Eduard se ridică în capul oaselor, scoțând un geamăt obosit. Nu, hotărât lucru, nu are chef să se scoale. Trebuie să întin dă mâna să-și ia cârjele. Să transmită în brațe o energie pe care nu o simte. Are evident nevoie de o perioadă de refacere. Are cu siguranță nevoie de o perioadă de refacere. Să stea să-și lingă rănile în tăcere și să ajungă la
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
pe care nu o simte. Are evident nevoie de o perioadă de refacere. Are cu siguranță nevoie de o perioadă de refacere. Să stea să-și lingă rănile în tăcere și să ajungă la fericitul moment când va arunca definitiv cârjele. Să învețe să meargă din nou fără cârje. Să găsească în sine însuși acea voință de care nu dă în ruptul capului, acea voință care să-l facă să meargă, să meargă fără spri jin într-o direcție. Să nu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
de o perioadă de refacere. Are cu siguranță nevoie de o perioadă de refacere. Să stea să-și lingă rănile în tăcere și să ajungă la fericitul moment când va arunca definitiv cârjele. Să învețe să meargă din nou fără cârje. Să găsească în sine însuși acea voință de care nu dă în ruptul capului, acea voință care să-l facă să meargă, să meargă fără spri jin într-o direcție. Să nu se gândească deocamdată la întoarcerea acasă și la
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
de durere. Se apropie cu greu de geam, deschizând larg fereastra. Inspiră adânc, din rărunchi, aerul pe care i-l aduce vântul de departe. Un aer căruia îi simte consistența sărată. Se retrage apoi gânditor de la geam, aproape uitând de cârje. Se așază înapoi pe pat, încă încruntat. Simte durerea din carne și din oase, dar e o durere care nu îi mai amețește mintea. Ciudat, își spune, e prima oară când mă mișc și nu mă apasă durerea. Durerea aia
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
termen bun pentru făcut planuri. Un termen bun și cam strâns, dar va face față. Va reveni în forță! Doar n-o să-și bată singur joc de el! Se îmbracă cu mișcări hotărâte și iese pe stradă, sprijinindu-se în cârje. Pașii îl duc direct spre mare. E prima dată, de când se află aici, când merge la mare. Adulmecă mirosul mării încă de departe și aerul pe care îl inspiră are aceeași consistență sărată și aproape vizibilă de mai devreme, împingându
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
departe și aerul pe care îl inspiră are aceeași consistență sărată și aproape vizibilă de mai devreme, împingându-l parcă din ce în ce mai repede spre mare. Plaja e pustie în această dimineață de început de aprilie. Eduard înaintează cu grijă, înfigându-și cârjele cu putere în nisipul umed, să nu care cumva să alunece. în timp ce-și ocărăște cârjele îi și vine să râdă de unul singur de ridicolul situației: e ca un explorator pitic, ca un jalnic cățărător pe orizontală. Bine
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
împingându-l parcă din ce în ce mai repede spre mare. Plaja e pustie în această dimineață de început de aprilie. Eduard înaintează cu grijă, înfigându-și cârjele cu putere în nisipul umed, să nu care cumva să alunece. în timp ce-și ocărăște cârjele îi și vine să râdă de unul singur de ridicolul situației: e ca un explorator pitic, ca un jalnic cățărător pe orizontală. Bine că nu e nimeni să-l vadă și să râdă de el - sau, chiar mai rău, să
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
el, cel mai eficient mijloc de recuperare fizică. Doar că bazinul ăla era atât de mic! Ieși din apă, scuturându-se și ștergându-se cu un prosop mare și alb, în care se înfășură ușor înfrigurat. Plecă spriji nindu-se în cârje și se uită înapoi spre bazin. Ce mic era! Mic și înghesuit, sărăcăcios de-a binelea. Cum să poți înota într-un dreptunghi atât de mic? Hotărât lucru, nu era într-o pasă prea bună! Dar telefonul lui Bobo din
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
de când am căzut“, își spuse Eduard, ridicându-se în capul oaselor. „Nu mai dau de ea oricât o caut. Iar cu asta în pielea căreia sunt acum nu mă descurc în ruptul capului!“ Duse mâna instinctiv spre locul unde stăteau cârjele, dar nu dădu de ele. Nici nu avea cum, pentru că, de câteva zile, de când se pregătea pentru sosirea prietenilor lui, renunțase cu totul la cârje, chiar dacă pășea cu greutate. Voia să le arate ce progrese a făcut în câteva luni
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
sunt acum nu mă descurc în ruptul capului!“ Duse mâna instinctiv spre locul unde stăteau cârjele, dar nu dădu de ele. Nici nu avea cum, pentru că, de câteva zile, de când se pregătea pentru sosirea prietenilor lui, renunțase cu totul la cârje, chiar dacă pășea cu greutate. Voia să le arate ce progrese a făcut în câteva luni de la accident și să scape cât mai repede de ceva care îl întorcea iar și iar la cădere. Precum coșma rul revenit acum, înspre ziuă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
seara. îi revenise răceala și nu avea în general chef de nimic. Dar la ora 8 se înființă, totuși, la petrecere, deși partea cu îmbrăcatul în ceva reprezentativ îl încurcase mult. Ce oare îl reprezenta pe el? Cam nimic, în afară de cârje. Așa că își luă cârjele cu el. Anda îl privi din cap până-n picioare când îi deschise ușa, zăbovind apoi cu o privire întunecată asupra cârjelor și asupra cicatricei lui din obraz, care dintr-odată începu să-l frigă. Era îmbrăcată
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
și nu avea în general chef de nimic. Dar la ora 8 se înființă, totuși, la petrecere, deși partea cu îmbrăcatul în ceva reprezentativ îl încurcase mult. Ce oare îl reprezenta pe el? Cam nimic, în afară de cârje. Așa că își luă cârjele cu el. Anda îl privi din cap până-n picioare când îi deschise ușa, zăbovind apoi cu o privire întunecată asupra cârjelor și asupra cicatricei lui din obraz, care dintr-odată începu să-l frigă. Era îmbrăcată într-o rochie-furou aurie
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]