2,562 matches
-
burdușite cu haine, obiecte de toaletă, cartea de vise, mătăniile Desdemonei și două din textele lui Lefty În greaca veche. La subsuoară Desdemona mai ducea cutia pentru viermi de mătase, care conținea câteva sute de ouă de viermi, Înfășurate În cârpe albe. Pe bucățelele de hârtie din buzunarele lui Lefty nu mai erau scrise acum datorii la jocuri de noroc, ci adrese pentru redirecționarea corespondenței În Atena sau Astoria. Într-o singură săptămână, cei În jur de o sută de cetățeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
et confortu cel mai mare“), călătorise o dată pe lună Între Trieste și New York. Acum lumina electrică funcționa numai la clasa Întâi și chiar și acolo sporadic. Balustradele de fier erau ruginite. Fumul din coș murdărise steagul grecesc. Vaporul mirosea a cârpe vechi de spălat pe jos și a o Întreagă istorie de vome. Lefty Încă nu se ținea bine pe picioare. Se tot sprijinea de balustradă. Rămase un timp, cât era nevoie, lângă lanțul despărțitor apoi, traversă la babord și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
o barcă de salvare. Strălucea. Iradia o lumină albă. Clipea Îndărătul mâinilor. Lumina lunii, Înălțându-se, Îi Învălui gâtul. Abia când Îi ajunse la ochi, Înțelese: Desdemona purta corset. Acesta era al doilea lucru pe care Îl luase cu ea: cârpa cea albă În care Învelise ouăle de viermi de mătase nu era nimic altceva decât corsetul de nuntă al Desdemonei. Crezuse că nu-l va purta niciodată și iat-o Îmbrăcată cu el. Cupele sutienului arătau În sus, spre acoperișul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Încă intactă. Restaurantul nu arde. În acel moment, totuși, silueta care se apropia de Casa Zebrei intră În câmpul meu vizual. De la treizeci de metri, Îl văd cum ridică o sticlă pe care o ține În mână. Dă foc la cârpa care atârnă din gura sticlei și, cu un gest nu din cale-afară de priceput, azvârle cocteilul Molotov prin geamul de la stradă al Casei Zebrei. Când flăcările erup În interiorul bufetului, incendiatorul strigă cu un glas extaziat: ― Opa, În pizda mă-tii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
minute mai târziu, apăream eu și fratele meu, sprijinindu-ne de geamuri și lăsând amprente. Și, văzându-le, bunicul nostru Înalt și mut, care În altă viață ar fi putut să fie profesor, dar În asta ținea În mâini o cârpă umedă și o găleată, nu făcea decât să zâmbească și să spele geamurile din nou. Deși nu mi-a spus niciodată vreo vorbă, Îl iubeam pe chaplinescul meu papou. Muțenia lui părea să-i dea o notă de rafinament. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
trage sforile necesare să aduc în acest colegiu pe finul meu. Nu crezi? Când terminase de vorbit, tocmai își desfăcuse și nasturii din plastic ai cămășii. Deși destul de înaintat în vârstă, era bine făcut. Mușchii nu-i atârnau ca niște cârpe în vânt. Apoi, am văzut ceva ce începea de pe umărul său stâng și se întindea mândru pe tot brațul, până la cot. Ceva albastru închis! Se întoarse și putui să văd mai bine... steaua cu opt colțuri! Exact așa cum o știusem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
lor i-au împiedicat pe fiecare în parte punându-se înaintea lor. Văzând acestea, unul din Gardieni și-a scos bastonul și a lovit zdravăn pe un coleg de-al meu care îi stătea în cale. Acesta căzu ca o cârpă și se prăbuși pe cimentul rece. Vrând să urmeze exemplul dat, ceilalți Gardieni au început să-și scoată și ei bastoanele, dar puțini au reușit să le utilizeze, căci voinicii care erau în jurul fiecăruia dintre ei au sărit pe agresori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
apărare în fața lor, din ce în ce mai pierdut. O umbră îmi învăluia mintea năucind-o și nu dorea să plece cu nici un chip. Eram împietrit de groază. O mână m-a prins de umăr și m-a tras în sus ca pe o cârpă. M-a întors și mi-a zis: Am ajuns, Corvium! Ce vrei să facem aici? Ochii de smarald al lui Gavriil au fost primul lucru pe care am putut să-l văd. Umbra dispăruse și eram din nou ca înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
o enigmă. Părea în putere, dar, din motive necunoscute, nu se uita la mine, noul-venit, ci în jos, în inima întunericului, ca în vis. Era bătrân, dar încă îndeajuns de menținut fizic ca mușchii să nu-i atârne ca niște cârpe în vânt. Poate nu m-a sesizat. Am înaintat. Sunetul pașilor mei era estompat și doar eu îl percepeam. Când eram pe la jumătatea potecii, și-a întors leneș capul spre mine. M-am oprit derutat. Ce urma să se întâmple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
acolo... noi două eram cele mai arătoase din școală. Ne-am dat seama că vom fi "curtate" de o grămadă de indivizi și chiar de unii profesori, așa că am decis să jucăm teatru ca să nu fim forțate să ajungem niște cârpe la moftul oricui. Ne vom preface că suntem împreună. Asta în mod sigur avea să dezguste o mare parte din pretendenți, iar pe cei pe care nu avea să-i afecteze comportamentul nostru știam să-i ocolim pentru că nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
treaba lui. Aici era doar un amator, o persoană venită la cură. CÎnd să apese pe butonul soneriei, observă că ușa vopsită În alb era deschisă. O Împinse și zări o fetișcană, de nici șaisprezece ani, care spăla cu o cîrpă umedă podeaua coridorului. Purta o rochie atît de scurtă, Încît, atunci cînd se apleca, i se vedeau chiloții roz. Avea gambele și coapsele groase, informe, așa cum se Întîmpla la vîrsta ingrată. Ai fi zis că sînt picioarele unei păpuși ieftine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
bronz pe care a folosit-o să tragă puroiul afară. Crezi că asta se spală singură? Rușinat, acesta se grăbește să îndeplinească ordinul. Themison îl suduie pe grecește, după care observă o nouă neregulă: — Boule, mârâie încet, de ce nu așezi cârpele lângă ventuză? Data viitoare când va trebui s-o folosești, cum ai să produci aderența dacă nu ai la îndemână zdrențele alea să le dai foc? Asistentul roșește până în vârful urechilor și execută comanda cu gesturi neîndemânatice. Pregătindu-se de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
bucuroasă: — Nu-s bolnavă! Nu-s bolnavă! O smucește cu duritate. — Da’ taci odată! Se teme că nu o mai poate stăpâni. Chiar a ajuns la capătul răbdării. De opt zile îi tot explică și o învață să-și pună cârpe ca să nu se păteze. Credea că s-a terminat. Uite însă c-a în ceput din nou. O cuprinde brusc groaza. Dacă-i bufnește pe veșmântul alb? — Vesta, ajută-ne! imploră pontifex cu voce tare. Occia trage cu putere aer
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pe umăr: — Stai liniștită! Îți curge nițel sânge din nas. Nici urmă de mirare în tonul ei. Nici măcar compătimire. Doar o tristețe resemnată. Plancina își mută toată familia cu un scaun mai încolo, ca să-i facă loc Antoniei. Cu o cârpă peste nări - nu știe de unde a apărut -, Vipsania își ascunde pentru o clipă fața la pieptul cum natei. Ți-a făcut și azi ceva? o întreabă aceasta în șoaptă, în timp ce-i mângâie tâmplele. Dă din cap cu un sughiț de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
să se vadă falusul în erecție. Asinius Gallus surâde. Deh, semnul distinctiv al lui Priap. Sim bolul germinării. Și, în același timp, amuletă împotriva deochiului care secătuise pământul și animalele. Se uită lung la piticania cu capul înfășurat într-o cârpă și îmbrăcată în robă lungă. — Mai satisface din când în când și dorințele soțiilor, glumește un pic cam forțat. I se adresează apoi abrupt: — E frumoasă lectica... Libo duce mâinile la urechi, semn că refuză să-i audă mulțu mirile
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
bandă de purpură, care stă cu bra țele deschise între doi adversari. Am zis arme boante, cretinule! tocmai țipă isteric spre cel rămas în picioare, un găligan numai mușchi, gol de parcă abia ar fi ieșit din pântecele mamei. Numai o cârpă în jurul șalelor, o jambieră la gamba dreaptă și o mânecă metalică pe brațul stâng îi acoperă cât de cât nudita tea războinică. Abia după voce îl recunoaște Pusio pe Publius Vittelius, procuratorul imperial. Luptătorul căzut se răsucește pe spate și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
puntea învăluită de ceață unde se adunaseră și mateloții, și negustorii japonezi. Mai la o parte stăteau marinarii spanioli și priveau cum camaradul lor era smuls de lângă ei și legat la mâni cu funii. Apoi i s-a pus o cârpă în gură ca să nu-și înghită limba de durere și a fost dezbrăcat și silit să îngenuncheze. Negura se mai risipea dusă din când în când de vânt, dar apoi se îndesea la loc. Velasco stătea și el lângă căpitan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
plimbă prin oraș. Eu m-am săturat să se tot zgâiască lumea la noi și m-am întors, zise Tanaka dezgustat. În tot acest timp își trăsese sabia de la șold, iar acum îi ștergea teaca umedă de piele cu o cârpă. Li se întâmplase și în Nueva España ca lumea să se uite la ei când mergeau prin orașe, dar aici, în Spania, era și mai supărător. Oamenii care se luau după ei le atingeau curioși hainele și săbiile și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
încăpățânării tale supușii tăi nu se pot întoarce acasă mai repede! N-ar fi mai bine să te faci creștin, doar de fațadă, de dragul însărcinării tale și de dragul supușilor tăi?” — Încăpățânatule! Se auzi încă o pălmuială ca o lovitură de cârpă umedă. „Gata, gata, am obosit!” își zise samuraiul în sinea lui. Încăpățânați nu erau Ichisuke și Daisuke, ci el însuși. — Yozō, strigă el încet. Trei umbre cenușii se întoarseră înspre el și își plecară capetele spășite. De ajuns cu mustrările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
pornit? — Ei, Dick Îmi datorează o grăma’ de bani de când i-am vindecat femeia de pneumonie și cred că a căutat motiv de ceartă ca să nu-și plătească datoria prin muncă. Soția tăcu. Doctorul Își șterse pușca atent cu o cârpă. Băgă cartușele la loc și trase arcul rezervei. Stătea cu arma pe genunchi. Ținea mult la pușca asta. Apoi Își auzi soția vorbind din camera Întunecată. — Ei, dragă, nu cred. Chiar nu cred că cineva ar fi În stare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
citit lui Guy cu voce tare relatările legate de luptele din Shanghai. După ce terminarăm de mâncat, un chelner Îl conduse pe Guy spre un loc anume, care nu exista În restaurant, și eu m-am apucat să curăț cu o cârpă parbrizul, farurile și plăcuțele cu numărul mașinii. Când se-ntoarse Guy ieșirăm cu spatele și pornirăm. Chelnerul Îl traversase șoseaua și-l dusese Într-o casă veche. Locatarii Îl priviseră suspicioși și chelnerul rămăsese cu el ca să nu fure ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
o șină de tren și, când am ajuns În dreptul ei, bariera coborî. Cât așteptarăm, fascistul de pe bicicletă ne ajunse din urmă. Trenul trecu și Guy porni motorul. — Stați, strigă biciclistul din spatele mașinii. Plăcuța voastră e murdară. Am ieșit cu o cârpă. Curățasem plăcuța cu numărul la prânz. — Se vede, i-am zis. — Așa zici? — Citește-l. — Nu pot să-l citesc. E acoperit de noroi. Am șters plăcuța cu cârpa. — Și acum? — Douășcinci de lire. — Ce? Puteai să-l citești. Ș-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
biciclistul din spatele mașinii. Plăcuța voastră e murdară. Am ieșit cu o cârpă. Curățasem plăcuța cu numărul la prânz. — Se vede, i-am zis. — Așa zici? — Citește-l. — Nu pot să-l citesc. E acoperit de noroi. Am șters plăcuța cu cârpa. — Și acum? — Douășcinci de lire. — Ce? Puteai să-l citești. Ș-apoi, plăcuța e murdară doar pentru că străzile sunt În halu’-n care sunt. Nu-ți plac drumurile din Italia? — Sunt murdare. — Cincizeci de lire, spuse, scuipând pe jos. Mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
să te culci, ca să obosești. — Să obosesc! Sunt obosit Întruna. Așa a fost toată săptămâna. Nu dormea toată noaptea și când se scula era mereu În starea aia, știți, când nici pumnii nu poți să-i strângi. — E ca o cârpă, spunea Hogan. Nu-i bun de nimic acum. Nu l-am văzut niciodată pe Walcott boxând. — O să-l termine, spuse Hogan. O să-l rupă-n două. — Ei, fiecare tre’ să și-o ia la un moment dat. — Da’ nici În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
vacă mugitoare ce ești“. În secunda următoare, m-am trezit luată la palme de Mama Scumpă. Și iată-mă acum, Împreună cu toată familia, pregătindu-ne să fugim din oraș În toiul nopții, cu aur și diamante Îndesate În corpurile de cârpă ale păpușilor mele, și mai era și agrafa mamei. O furasem de pe măsuța de toaletă a Mamei Scumpe și o cususem În căptușeala hainei. Portarul Luo ne-a Îndemnat să ne grăbim, dar Mama Scumpă continua să se dea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]