KorAP: Find »[drukola/base=călăreț & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...34 35 36 ...101 >

2,510 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628

Otoman, al hanatului Crimeii, și al colaborării noastre cu celelalte forțe antiotomane din Asia și din Balcani. - Îți mulțumesc, căpitane. Am să țin seamă de toate acestea În cursul adunării. Care poate Începe. Unul din străjeri vesti apropierea a doi călăreți, pe drumul Vasluiului. - Mai așteptăm pe cineva? Întrebă Ștefan, mirat. - Nu, măria ta. Toți cei chemați au ajuns aici În timpul nopții. - Du-te, vezi despre ce e vorba și apoi convoacă adunarea Sfatului de taină. Pietro ieși În curtea cetății

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
În timpul nopții. - Du-te, vezi despre ce e vorba și apoi convoacă adunarea Sfatului de taină. Pietro ieși În curtea cetății, trecu printre Apărătorii tăcuți, care-l priviră fără să Întrebe nimic și porunci deschiderea porții. În cetate intrară doi călăreți, din care unul i se păru căpitanului destul de cunoscut. - Erina! Ce-i cu tine aici? Tânăra descălecă. Era trasă la față și se vedea că drumul până acolo o obosise peste măsură. - Unde e Cosmin? Întrebarea rămase agățată parcă În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
alertă pentru cazuri de catastrofă. Toți au fost rechemați, iar cei prezenți și-au preluat misiunile de apărare a voievodului, documentelor și tezaurului. La Suceava, căpitanul Gâlcă a Închis cetatea, iar pârcălabul Șendre a trimis o escortă de două mii de călăreți care să păzească drumul de Întoarcere al suitei domnitorului. Acestea sunt măsuri interne. Pe plan extern, se impune anularea tuturor misiunilor În care sunt implicați Apărători. Începând cu misiunea Istanbul, care este cea mai periculoasă. - Care este stadiul ei? Întrebă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
și nu pot găsi un răspuns pe loc. Unde este tatăl meu? Și cum să-l apăr pe Alexandru? 12 ianuarie 1476, munții Bosniei de nord De data asta, Oană nu se putea Înșela. În fața casei oprise un grup de călăreți. Intraseră Înăuntru, iar la parter avea loc chiar atunci o discuție aprinsă, care se termină după aproximativ un ceas. Era prima zi În care căpitanul reușise să miște puțin mâna stângă. Doar degetele, dar era un Început. Mișcarea degetelor Îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
care nu Înseamnă aproape nimic față de ce ți-am spus până acum. Din trei echipe de căutare trimise de Ștefan pentru găsirea tatălui tău, una s-a Întors cu vornicul Isaia. Fusese escortat pe drumul Istanbulului de două sute de achingii. Călăreții moldoveni au avut dezlegarea de a angaja lupta pe teritoriul Imperiului Otoman. I-au spulberat pe achingii și l-au adus la Suceava pe Isaia. După doar două zile a mărturisit totul. A treia zi a fost spintecat de Ștefan

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
apropiau. Acum. Pădurea. Salvarea. Intră Între arborii Înalți, Încărcați de zăpadă, auzind doar cum haiducii trec la aplicarea planului. - Smârt! Moarte! se auzi vocea lui Mihajlo, din umbră. Nici un prizonier! La semnal, haiducii se lansară la galop, dând peste cap călăreții tătari care porniseră În urmărirea Erinei. În gerul nopții ciocnirea săbiilor scotea scântei. Departe, În casa părăsită, se aprinseră toate făcliile. Alți călăreți Încălecară. Haiducii răzbiră primul val de tătari și trecu la galop. Tătarii scoaseră arcurile, dar, la porunca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
vocea lui Mihajlo, din umbră. Nici un prizonier! La semnal, haiducii se lansară la galop, dând peste cap călăreții tătari care porniseră În urmărirea Erinei. În gerul nopții ciocnirea săbiilor scotea scântei. Departe, În casa părăsită, se aprinseră toate făcliile. Alți călăreți Încălecară. Haiducii răzbiră primul val de tătari și trecu la galop. Tătarii scoaseră arcurile, dar, la porunca lui Mihajlo, haiducii lansară primii săgețile aprinse. Lecția căpitanului Oană! strigă Mihajlo. Atac prin Învăluire, două aripi! Incendiați casa! Săgețile se Înfipseră În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
s-a terminat. Caii Apărătorilor știau că după două zile de răsfăț vor avea cel puțin tot atâtea zile de luptă. Se obișnuiseră cu acest ritm. Se obișnuiseră și cu bătăliile. Fuseseră antrenați, ani de-a rândul, să-și ajute călăreții atunci când primeau anumite porunci și când mirosul de sânge acoperea câmpul de luptă. Știau că sunt importanți, la fel de importanți ca și oamenii. Știau că, uneori, moartea oamenilor e și moartea lor. Că nici săgețile, nici săbiile, nici tunurile nu-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
sting, deci plecarea e aproape. Tot mirosul le spunea că undeva la nord vremea era mai caldă, dar mulți cai nădușiți de oboseală și de spaimă aleargă În direcția lor. Erau cai Învinși, cai speriați, la capătul puterilor. Dar purtau călăreți primejdioși. Și mulți. Caii Apărătorilor Își deschideau nările și simțeau nu doar frigul, ci și căldura unei lupte care va veni. La rândul lor, caii Erinei simțeau neliniștea celorlalți și Își vedeau stăpâna trecând printre ei, fără somn. Erina știa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
spre căruță. Îl urmă Angelo, după ce dădu un ordin și un mic grup de luptători se desprinse de coloană și dispăru În păduri. Într-adevăr, căpitanul Oană se trezise. Nu se putuse mișca, dar deschisese ochii și recunoscuse, pe mantiile călăreților din jurul lui, semnul scutului și spadei. Privise deasupra lui și văzuse crengile Încărcate de zăpadă ale brazilor. Simțise aerul tare al munților. Înțelesese că o operațiune de salvare se derula, sub semnul Apărătorilor. Apoi o văzuse pe Erina, care călărea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
fi legate de fostul lor prizonier, căpitanul Oană. Amir Baian era un luptător de temut și un arcaș cum rar se putea vedea pe câmpurile de luptă ale Asiei și Europei. Iar războinicii care Îl Însoțeau erau din tribul Bordjighin, călăreți excepționali, antrenați În stepele mongole. Aveau cai mici și iuți, care depășeau În viteză caii pur sânge arab ai spahiilor, caii europeni ai Apărătorilor și caii moldovenești ai Erinei. Viteza de deplasare a Cuceritorilor era de-a dreptul incredibilă. În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
arbalete. Cea de-a doua rămânea o necunoscută, căci forțele din al doilea val erau copleșitoare. Cea de-a treia era, deocamdată, doar o strategie de apărare Împotriva unui atac de la distanță, dinspre est, cu săgeți. Dintr-acolo soseau Cuceritorii. Călăreții mongoli cu excelente abilități În mânuirea arcului. Zidul de scuturi era menit protecției Împotriva unui atac al arcașilor, până la conturarea unei strategii mai clare a agresorilor. Erau multe necunoscute În această ecuație, dar Alexandru Înțelese că Angelo prevăzuse tot ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
puneau foc satelor și ucideau bătrânii și copiii. Tehnicile lor de luptă erau rudimentare În raport cu cele ale Apărătorilor. Teroarea indusă de prezența achingiilor nu avea nici un efect În fața unor luptători calmi, antrenați ani de-a rândul. În doar câteva minute, călăreții turci fură decimați de atacul concentrat al cavaleriei italiene. Majoritatea căzuseră din șei, tăiați cu mișcări iuți și precise de sabie, sau rămăseseră cu un picior În dârlogii cailor și erau târâți, prin zăpadă de caii Înnebuniți de spaimă și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
indicând direcția est și coborând pe verticală. - Cuceritorii... atât de repede... mult prea repede... Semnalele deveniră și ele mai rapide, căci se Întâmplau deja extrem de multe lucruri Într-un timp foarte scurt. - Au iscoade care gonesc În mare viteză... cinci călăreți... l-au reperat! Dio! Omul nostru e În raza săgeților mongole! Să coboare imediat! Giuliano transmise semnalul de anulare a misiunii. Privi reacția observatorului și nu-i veni să creadă. - Commandante... stegarul Girolamo refuză executarea ordinului... - E nebun? tresări Angelo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
la orizontală. - Oprim Înaintarea, trimitem un mesager! murmură Giuliano. Așteptăm aprobarea Întâlnirii. - Ma che diavolo se passa qui? Întrebă Angelo, privind În jur. Bine, semnalizează primirea mesagerului. Cel puțin vom afla ce vor. În mai puțin de un minut, un călăreț mongol purtând steagul alb al păcii traversă defileul dinspre Răsărit, gonind aproape culcat pe coama calului. Călărețul urcă la galop dealul pe care se aflau Apărătorii și se opri În fața lui Angelo. Era un tătar scund, purtând pe cap un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
qui? Întrebă Angelo, privind În jur. Bine, semnalizează primirea mesagerului. Cel puțin vom afla ce vor. În mai puțin de un minut, un călăreț mongol purtând steagul alb al păcii traversă defileul dinspre Răsărit, gonind aproape culcat pe coama calului. Călărețul urcă la galop dealul pe care se aflau Apărătorii și se opri În fața lui Angelo. Era un tătar scund, purtând pe cap un calpac din blană de vulpe. Privi luptătorii din jurul lui, descălecă și se Înclină, cu mâna dreaptă la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
pozițiile ocupate de Apărători. Un alt ritm Începea, Însă, să se simtă, dincolo de ceea ce se putea vedea și auzi. Ritmul adevărat al confruntării. Pe care, deocamdată, doar dirijorul Îl intuia, mărind imperceptibil intensitatea instrumentelor. - Mihaloglu nu angajează lupta ofensivă cu călăreții noștri... Speră În rolul avantajului numeric. Un calcul greșit. Continuați „cascada”. Să intre În luptă lăncierii. Giuliano nu-și putu stăpâni un zîmbet. În sfârșit, „cascada”. Una din deschiderile preferate ale lui Angelo. Din acel moment, totul avea să fie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
atac, lansând lăncile de la cincizeci de pași. Primele rânduri ale ienicerilor căzură, cu scuturile străpunse de fierul greu al armelor italiene. Lăncierii scoaseră spadele și continuară atacul În două șarje simultane. În urma lor se auzi, deodată, un nou val de călăreți Înarmați cu arbalete. „Cascada” creștea fără contenire. Călăreții se apropiară, ridicând trâmbe de zăpadă În urma lor, goniră până ajunseră la o sută de pași, distanță de la care săgețile puteau traversa orice obstacol, fie el scut sau armură, și lansară trei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
rânduri ale ienicerilor căzură, cu scuturile străpunse de fierul greu al armelor italiene. Lăncierii scoaseră spadele și continuară atacul În două șarje simultane. În urma lor se auzi, deodată, un nou val de călăreți Înarmați cu arbalete. „Cascada” creștea fără contenire. Călăreții se apropiară, ridicând trâmbe de zăpadă În urma lor, goniră până ajunseră la o sută de pași, distanță de la care săgețile puteau traversa orice obstacol, fie el scut sau armură, și lansară trei serii succesive de săgeți. Imediat după a treia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Dar avantajul numeric rămânea, Încă, hotărâtor. Generalul turc avea varianta de a Încerca o Încercuire a atacatorilor sau de a continua marșul flancurilor spre versantul Apărătorilor. Consideră că atacul poate fi respins și ordonă continuarea marșului. Un nou val de călăreți porni spre centrul armatei turcești, dar, de data aceasta, purtând cu ei mici găleți de lemn umplute cu petrol. Cascada continua să crească. Ajunși la limita liniei de confruntare, noii veniți balansară gălețile cu capac, nu mai grele de cinci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
că o căruță cu polog, din care nu se vedeau decât capete de blănuri pe margini, care ar fi putut acoperi ceva, sau pe cineva, iese din spatele liniilor Apărătorilor și se retrage pe firul văii, escortată de aproximativ cincizeci de călăreți. Era o momeală, sau era chiar obiectul, ori omul protejat de Ordinul secret al scutului și spadei? Generalul turc ezită. Erau acum două mize În joc. Una era enigma prezenței Apărătorilor În Balcani. Cealaltă era urgența ca trupele lui să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
era o Înfrângere În orgoliu. Nu și-ar fi putut-o ierta niciodată. Cu entuziasmul (sau cu străfulgerarea de nebunie) a oștenilor care se vor mari generali, Mihaloglu ordonă desprinderea cavaleriei de corpul ienicerilor și capturarea căruței. Ienicerii care deveniseră călăreți se năpustiră Într-un atac fulgerător pe firul văii, În timp ce restul trupelor continuau Înaintarea. Mihaloglu privi prin lunetă ambele ofensive. Mergea perfect. Ce putea fi greșit În această tactică genială? - Totul e greșit... murmură, ușurat, Angelo. Slavă cerului, omul ăsta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
dezlănțui șarja spadasinilor lui Yves. „Tăcerea absolută” a lui Angelo era, de fapt, indiciul esențial asupra strategiei pe care Apărătorii o aveau de urmat. Cei o sută de spadasini coborâră În galop, trecând razant pe lângă trupele de ieniceri, și izbiră călăreții care porniseră În urmărirea căruței. Lupta fu scurtă. Ienicerii deveniți subit cavaleri Încercară să Întoarcă armăsarii ca să facă față atacului, dar viteza cu care se derula totul era năucitoare. Spadasinii lucrară rapid și impecabil, lăsând În șei doar trupuri inerte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
a stăpâni câmpul de luptă. Pentru tânărul pictor, Angelo era, În mod indubitabil, un geniu militar. Și apoi, brusc, Alexandru Îl văzu pe Amir. Știu că e el, deși totul se petrecea departe, la liziera din stânga a pădurii. Era un călăreț fără calpacul de vulpe pe care Îl purtau ceilalți, cu părul negru ca abanosul, fără cotierele și genunchierele de oțel și fără cămășile de zale pe care le aveau luptătorii săi. Avea doar o platoșă de piele și o cămașă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
scăzură și ele În intensitate. Cei opt Apărători care păzeau carul În care se afla Oană readuseră săbiile În teci. La fel Erina, care putea vedea ce se Întâmplă În fața ei. Alexandru se Întoarse și observă retragerea ienicerilor și apropierea călărețului cu steagul alb. Înțelese că Apărătorii și Cuceritorii câștigaseră prima și, poate, ultima bătălie În care fuseseră aliați. Între emisarul turc și Angelo avu loc o convorbire scurtă, după care emisarul se Întoarse la ai lui. Apărătorii se grupară În jurul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]