1,848 matches
-
Mircea Măzăreanu), a fost arestat în Gara de Nord din București la 11 aprilie 1949. Grupul era pe punctul de a pleca în munți pe traseul București-Piatra Olt-Băbeni, iar apoi cu decovilul (cale ferată îngustă) până la Bistrița. Fugarii erau așteptați de două călăuze care urmau să-i ducă la punctul „Hoaga Molidului“ (în alte documente apare și Valea Prigoanei). Cu o zi înainte mai plecaseră spre munți patru-cinci legionari 31. • „Bande, bandiți și eroi“..., p. 53-54 (doc. de la ACNSAS, fond „documentar“, dosar nr.
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
spre exemplu, comuna Bistrița). De asemenea, au fost constituite patru grupe compuse din 14 sau 16 militari, între care și două cadre de Securitate, adică în jur de 60 de oameni 38. Grupele de Securitate au plecat spre munți, având călăuze, cu intenția de a-i ataca pe partizani din patru direcții. După un drum lung și dificil, parcurs în noaptea de 15/16 (sau 25/26, datele nu concordă) aprilie 1949 (care a coincis cu noaptea de Înviere), la orele
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
rămăsese de pază40. În acțiune au fost implicate efective de la Securitatea Vâlcea și din Batalionul de Securitate Drăgășani și Regimentul de Securitate București (în mărturii apare și un batalion de vânători de munte din Sibiu), direcția fiindu-le arătată de „călăuza“ partizanilor, recrutat ca informator 41, după cum precizam mai sus. Variantele privind contactul dintre Securitate și partizani diferă în funcție de proveniența relatărilor. Unii securiști au susținut că i-au somat mai întâi pe partizani să se predea, dar s-a răspuns cu
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
jur71. Partizanii de pe muntele Bistrița au fost ajutați și de populația civilă din zonă, uneori utilizându-se mijloace de inducere în eroare a Securității. Spre exemplu, dacă este să dăm crezare mărturiei unui securist care a luptat împotriva acestor partizani, călăuza lor principală era „o fată mută, tânără și frumoasă care ducea pe măgar alimente, armament, muniție“72. Și documentele poliției politice denotă existența în rândurile populației din zonă, cel puțin în parte, a unei simpatii pentru partizani, chiar dacă aceștia nu
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
publicații tinerești”: „De când cu noul curent al «literaturii excitare», ce bine știți e propovăduit printr-un număr exagerat de «ziare-fotografii», zise și humoristice - tineretul a căzut, precum era și normal, în brațele acestei literaturi nefaste. [...] Ca tineretul să aibă o călăuză sănătoasă și preocupări ce-l interesează, îi deschidem azi paginile acestei mici reviste.” Publicația are câteva rubrici remarcabil susținute: „Prezentări literare” (cu intervențiile critice ale lui Victor Felea, care scrie despre M. Eminescu, Tudor Arghezi, O. Goga, V. Voiculescu, Mihai
GAZETA DE LA TURDA PENTRU TINERET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287190_a_288519]
-
la Cenaclul de Luni condus de Nicolae Manolescu, dar nu a publicat în timpul regimului comunist. Debutează cu poeme în 1998, la revista de cultură și spiritualitate românească „Lumină lină” - „Gracious Light” din New York. Prima lui carte este culegerea de versuri Călăuza, apărută în 2000, pentru care primește Premiul Național pentru debut „Mihai Eminescu”. În România, după 1990, scrie la „România literară”, „Viața românească”, „Luceafărul”, „Poesis”, „Poezia”, „Tribuna”, „Dacia literară” ș.a. De asemenea, colaborează cu poezie la reviste culturale americane și este
GEORGESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287220_a_288549]
-
Vidarea ori ocultarea semnificației sunt „metodele” proprii scrierii (și receptării) discursului poetic apocaliptic, care pare să-și revendice retorica profețiilor biblice: „ca o suliță privirea mea/ străpunge versete de spini// simt lumina și huruitul mecanismelor/ apocalipsul mărșăluiește în pustiu.” SCRIERI: Călăuza, pref. Nicolae Manolescu, Botoșani, 2000; Solaris, București, 2002; Hidden death, hidden escape, New York, 2003; Ochiul miriapod, București, 2003. Repere bibliografice: Gellu Dorian, Liviu Gergescu, CL, 2000, 5; Ana Maria Popescu, „Călăuza”, OC, 2000, 32; Mircea A. Diaconu, „Călăuza”, PSS, 2001
GEORGESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287220_a_288549]
-
lumina și huruitul mecanismelor/ apocalipsul mărșăluiește în pustiu.” SCRIERI: Călăuza, pref. Nicolae Manolescu, Botoșani, 2000; Solaris, București, 2002; Hidden death, hidden escape, New York, 2003; Ochiul miriapod, București, 2003. Repere bibliografice: Gellu Dorian, Liviu Gergescu, CL, 2000, 5; Ana Maria Popescu, „Călăuza”, OC, 2000, 32; Mircea A. Diaconu, „Călăuza”, PSS, 2001, 3-4; Sasu, Dicț. scriit. SUA, 137-139; Raluca Dună, „Solaris”, LCF, 2002, 33; Gheorghe Grigurcu, Un optzecist întârziat, RL, 2002, 36; Mircea A. Diaconu, Liviu Gergescu, CL, 2002, 10; Victoria Milescu, Dezintegrare
GEORGESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287220_a_288549]
-
pustiu.” SCRIERI: Călăuza, pref. Nicolae Manolescu, Botoșani, 2000; Solaris, București, 2002; Hidden death, hidden escape, New York, 2003; Ochiul miriapod, București, 2003. Repere bibliografice: Gellu Dorian, Liviu Gergescu, CL, 2000, 5; Ana Maria Popescu, „Călăuza”, OC, 2000, 32; Mircea A. Diaconu, „Călăuza”, PSS, 2001, 3-4; Sasu, Dicț. scriit. SUA, 137-139; Raluca Dună, „Solaris”, LCF, 2002, 33; Gheorghe Grigurcu, Un optzecist întârziat, RL, 2002, 36; Mircea A. Diaconu, Liviu Gergescu, CL, 2002, 10; Victoria Milescu, Dezintegrare și refacere, VR, 2003, 1-2. R.D.
GEORGESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287220_a_288549]
-
o figură importantă a începuturilor culturii românești, activitatea sa punând în evidență un centru tipografic și cultural mai puțin cunoscut. Repere bibliografice: I. Crăciun, Catechismul românesc din 1544, Sibiu-Cluj, 1945-1946; Arnold Huttmann, Pavel Binder, Prima carte tipărită în limba română, „Călăuza bibliotecarului”, 1965, 2; Ion Gheție, Considerații filologice și lingvistice asupra „Evangheliarului din Petersburg”, SCL, 1966, 1; Alexandru Mareș, Observații cu privire la „Evangheliarul din Petersburg”, LR, 1967, 1; P.P. Panaitescu, Primele texte tipărite românești, AST, 1967, 5; Alexandru Mareș, O ipoteză care
FILIP MALER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286995_a_288324]
-
Palladius declară că a scris Istoria Lausiană pentru ca destinatarul acesteia, prin intermediul acelor evocări, binefăcătoare pentru suflet, ale vieții duse de bărbați și femei în pustie, să poată să se elibereze de patimi, să înainteze pe calea pioșeniei, să devină o călăuză de încredere pentru sine și pentru alții și să se pregătească în vederea morții. El subliniază apoi că povestirea sa se va referi la asceții pe care i-a cunoscut personal și la cei de care a auzit vorbindu-se în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
este cu neputință de ajuns la concluzii definitive asupra umanității și a lumii în general. Atunci când se hotărăște să scrie ea însăși, H. se îndreaptă spre proză. În volumul Bastarzii (1979; Premiul „Ion Creangă” al Academiei Române), reține atenția prima povestire, Călăuza pierdută, cea mai izbutită, atât din perspectiva construcției, cât și a „subiectului” propriu-zis. Narațiunea încearcă să pună în pagină „aventura conștiinței” tatălui, care se deschide în clipa când el „începe să caute neliniștit ceva, nu știa ce anume, ceva nedefinit
HORODINCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287449_a_288778]
-
știa ce anume, ceva nedefinit, pierdut” și se sfârșește cu moartea lui. Se configurează astfel sensibila evocare a unui părinte care prețuia învățătura și se străduia să și-o însușească și care, în ultimii ani ai vieții, recitea aceeași carte, Călăuza stuparului, de negăsit în casă după dispariția sa. Romanul Somnambulii soarelui (1981) debutează cu exodul „fraților de peste Prut” și se încheie cu rebeliunea legionară. H. nu-și menajează personajele, afirmându-și din primele pagini viziunea de „observator”. Lumea târgului de
HORODINCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287449_a_288778]
-
1934 până în februarie 1935. Este editată sub conducerea unui comitet, în cadrul bibliotecii liceului din localitate. Punându-se „în slujba talentului”, cu dorința de a umple un gol în „beletristica acestui oraș”, inițiatorii publicației se declară „tradiționaliști” și îi iau drept călăuze pe scriitorii marcanți ai celor „trei mari orientări tradiționaliste: sămănătorism, poporanism, ortodoxism” (În loc de program). Rubricile obișnuite sunt „Carnet dobrogean”, „Cronica literară”, „Cronica teatrală”, „Ateneul popular”, „Cronica științifică”, „Reviste, ziare, cărți”, „Poșta redacției”, „Recenzii”, „Cronica măruntă”. Versuri semnează Liuben Dumitru, Laurențiu
ROD NOU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289291_a_290620]
-
Lausus, Palladius declară că a scris Istoria Lausiacă pentru ca destinatarul acesteia, prin intermediul evocărilor, binefăcătoare pentru suflet, ale vieții duse de bărbați și femei în pustie, să poată să se elibereze de patimi, să înainteze pe calea pioșeniei, să devină o călăuză de încredere pentru sine și pentru alții și să se pregătească în vederea morții. El subliniază apoi că povestirea sa se va referi la asceții pe care i-a cunoscut personal și la cei de care a auzit vorbindu-se în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
arhistrategul Mihail îl acuză pe Anticrist în fața profetului că a înșelat lumea, făcând‑o să creadă că el este Mesia: „Acesta a spus: «Eu sunt Fiul lui Dumnezeu», înmulțind pâinile și prefăcând apa în vin” (4, 27). Ezdra îi cere atunci călăuzei sale să‑i descrie acest personaj (ca și când acela nu s‑ar fi aflat în fața lui), pentru a putea înștiința „neamul omenesc” de primejdia care îl paște. Iată portretul zugrăvit de Mihail (4, 29‑33): ϑ∈ γ⊃∗≅Η ϑ≅¬ ΒΔ≅ΦφΒ
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
va despărți apele cele mari, gătindu‑le lor drum;/ Mai mult încă va face Domnul: va merge alături de ei./ Iată‑i ajunși dincoace; vin cu Împăratul cel ceresc./ Nici nu mai trebuie să spunem că pornesc avându‑L pe Dumnezeu călăuză/ Munții se pleacă în fața lor, iar izvoarele țâșnesc din pământ:/ De vederea poporului ceresc se bucură toată făptura./ Dar el se grăbește să vină în apărarea mamei înlănțuite./ De cum îl aude venind, nelegiuitul rege care o ține în puterea‑i
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
cel de-al doilea fiind impresionat de „cascadă sclipitoare de imagini a dorului”, de unde și impresia că întreaga carte ar fi o „singulară explozie lirica”, originală prin acumularea de metafore și ritmurile amintind de cadențele versului popular. Versurile din Divină călăuza (I-II, 1997-2002), înscrise în ciclul Sonete fără umbră, reprezintă o revelație în ce priveste poezia lui S., un liric aspirând spre spiritul viguroasei creații sacre românești, în linia Nichifor Crainic - V. Voiculescu, cu acestă din urmă având și afinități
SPERANŢA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289822_a_291151]
-
ai lumii, a căror opera pare să îi fi fost familiară. SCRIERI: Sunt ultimul poet romantic, București, 1973; Polifonie albastră, pref. Al. Ivasiuc, București, 1979; Dor de dor, București, 1984; Dorurile cantului de cuc, postfața Ovidiu Papadima, București, 1987; Divină călăuza, I-II, îngr. Amalia Spălățelu, București, 1997-2002. Repere bibliografice: Ulici, Prima verba, I, 137-138; Fănuș Băileșteanu, „Polifonie albastră”, CNT, 1979, 27; George Muntean, „Polifonie albastră”, RL, 1979, 32; Al. Ruja, „Dorurile cantului de cuc”, O, 1988, 8; Traian Ț. Coșovei
SPERANŢA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289822_a_291151]
-
Ion Buzași, O carte de versuri dedicată Blajului și Bisericii sale, „Unirea”, 1998, 1; Traian Ț. Coșovei, Sufletul meu e cuvântul, „Curentul”, 1998, 14-15 martie; Aureliu Goci, V. Speranța și „Sonetele fără umbră”, „Dimineață”, 1998, 16; Mircea N. Stoian, „Divină călăuza”, „Ziua”, 1998, 1 097; Nicolae Georgescu, Meditații despre umbră fără om, „Națiunea”, 1999, 22; Nicolae Prelipceanu, Poemele cântărețului dispărut prematur, RMB, 1999, 2 874; Florentin Popescu, V. Speranța și „Sonetele fără umbră”, MS, 2003, 1-4. F. P.
SPERANŢA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289822_a_291151]
-
acele locuri cu speranța să ajungem În jurul orei nouă sau zece dimineața la un loc cu apă, unde era de asemenea posibil să găsim corturile unor arabi, să luăm masa de dimineață și să lăsăm caii să se odihnească. Dar călăuza greși drumul, și abia pe la vremea amiezii ne-am dat seama de acest lucru, observând că deviase de la ruta normală, luând-o mai Întâi la dreapta, iar apoi spre stânga. Furios, tătarul Îl amenință pe ghid În repetate rânduri, adăugând
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
negre; dar cei care le locuiau erau atât de săraci, Încât nu ne putură găzdui, deoarece nu aveau mâncare nici pentru noi, nici pentru cai. Singurul ajutor pe care ni l-au putut da a fost să ne ofere o călăuză care, după jumătate de oră de mers, ne-a dus În cortul șeicului, unde am avut parte de o primire foarte călduroasă. La acea vreme șeicul era plecat la Bagdad, dar, În absența lui, soția acestuia și-a făcut datoria
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
la Liceul „Mihai Viteazul”, unde va lucra până în 1937. Va fi redactor la „Adevărul” și „Dimineața”, „România” (1938), codirector al revistei „Veritas” (1939), funcționar la Subsecretariatul de Stat al Propagandei (1938-1947) și la Ministerul Artelor și Informațiilor (1947-1948), redactor la „Călăuza bibliotecarului” și „Îndrumătorul cultural” (1948-1957), bibliograf la Biblioteca Centrală de Stat (1957-1967). După ce, în 1929, în revista „Zori de zi” a Liceului „N. Gane” din Fălticeni îi apare o schiță, publică, în 1930, versuri și proză în „Gazeta noastră ilustrată
SERBAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289631_a_290960]
-
demonstrație și dacă o utilizează pentru stabilirea unui adevăr științific. Până nu demult profesorul era principala „bază de cunoștințe” despre o anumită disciplină. Datorită democratizării accesului la cunoștințe, rolul profesorului ca bază de cunoștințe se reduce dramatic, el devenind o călăuză, un ghid care spune ce e relevant, valoros și ce nu din oceanul de informații. Profesorul va oferi experiențe de învățare, trăiri emoționale intense despre miracolul descoperirilor. Se reconsideră astfel rolul profesorului, acesta devenind „antrenor”. Astfel, de exemplu, metoda cubului
PREDAREA ŞI ÎNVĂŢAREA DISCIPLINELOR TEHNICE DIN PERSPECTIVA PSIHO-PEDAGOGICĂ MODERNĂ. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Mihaela Moruzi, Doinita Isac () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_888]
-
urmată de alte culegeri de poezii, de volume de proză, însemnări de călătorie și memorialistică, pamflete, versuri pentru copii, eseistică și publicistică. A tradus din Benedetto Croce, Jean-Paul Sartre, Fausta Cialente ș.a., unele semnate T. Dumitru. Colaborează la „Contemporanul”, „Luceafărul”, „Călăuza bibliotecarului”, „Glasul patriei”, „Gazeta literară”, „România liberă”, „Lumea”, „Romanian Books”, „Revue roumaine” ș.a. Primul volum de versuri al lui T. reunește notații lirice, caligrafii, miniaturi, confesiuni, în care palpitul unei sensibilități delicate e traversat - adesea ca de un fir subțire
TRANCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290238_a_291567]