2,726 matches
-
care pentru mulți ar părea rușinoasă, dar nevoile s-au născut fără rușine. Scoteam mărăcinii din picioare, “adunați” în după amiaza zilei precedente și dimineața zilei respective. De multe ori îmi înfășurăm picioarele în cârpe sau mergeam pe varfete sau călcâie, după cum era situația. Încălțămintea mea se rezuma la o pereche de opinci din piele de porc, pe care aveam voie să o încalț numai pe vreme friguroasă sau la sărbătorile Pastelui. Sâmbăta după amiaza și duminica, atunci când sora mea nu
SUNT VINOVAT DOAR PENTRU PRIMĂVARĂ ... (FILE DE BIOGRAFIE 3) de MARIN BUNGET în ediţia nr. 510 din 24 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/346978_a_348307]
-
limba-n gură. - Merg, dar nu-mi mai vorbești de Eva. - Păi ce farmec are-o halbă fără să amintesc de cea care mi-e dragă? - Uită-te bine la mine: așa am fost și eu la început, îmi sfârâiau călcâiele după Ancuța, iar acum... după zece ani de căsnicie sunt bucuros ca să rămân singur și să cinstesc cu tine o halbă, fiindcă nici nu știi ce plicticoasă e iubirea, asemănătoare aceeași ciorbă servită zilnic. - Nu poți să schimbi ciorba? - Pot
LA O HALBĂ CU BERE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 886 din 04 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346247_a_347576]
-
trilulilu.ro/muzica-soul/ochi-din-lemn-de-abanos-de-anne-marie-bejliu?related index= O bună dimineață cu erori adâncite în caldarâm... Anesteziată de mișcarea frunzelor ascult copacii cum își usucă trunchiurile înainte de iarnă. Se înșiră povești de dragoste cu un prezent târât printre mașini și un viitor cu călcâiele roase de plictiseală. Cineva spune că escaladarea unui munte-om duce în final la legănarea într-un picior pe o punte de iluzii. Îmi spun adesea că aleg căderea abruptă și revenirea cu coatele pline de vânătăi în leagănul unei
OCHI DIN LEMN DE ABANOS de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 657 din 18 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346422_a_347751]
-
o întoarcere clipa și nu tocmai prielnică. Întoarcere la obârșii. La rădăcini. Loesul vetrei nu mai stă mărturie. S-a scufundat și el, pradă intemperiilor zilei, ca și podul de piatră. Când vom mai face altul, când invadatorii au pus călcâiul pe țărână, pe ape, munți și pe toată suflarea ? În căutarea veșniciei, mulți se îmbulzesc și dau din coate. Luptă pe viață și pe moarte. Ei cred că doar așa se câștigă. S-au învățat să câștige. Și vor doar
RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 654 din 15 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346419_a_347748]
-
croitoreasă care avea doar un talent nativ în creația vestimentară și o intuiție asupra modei feminine și atât. Pe când el.... cine știe ce facultăți o fi terminat. Doar avea experiența cu conferențiarul din Brașov care a fugit de și-o fi "rupt călcâiele"când i-a spus că are doar zece clase și atât. Va fugi și Gelu? Trebuiesc lămurite aceste lucruri cât mai repede pentru ca mai târziu nimeni să nu aibă de suferit. Cum va găsi ocazia, cum va aborda acest subiect
SARUTUL SARAT de STAN VIRGIL în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348243_a_349572]
-
cu ură, Nu am timp de-așa probleme. Trăiesc dar, în graba mare Umbre prin spate îmi vin, Mă lovesc fără-ncetare Însă, nu-mi provoacă chin. Picături de suferință, Puse în vârf de săgeată, Sperând într-o biruință, Spre călcâiul meu, se îndreaptă. Le ignor privind spre stele Și mă rog la Dumnezeu Să m-ajute-n clipe grele Așa cum face mereu. Cu doze mici de iubire, Picurate-n al meu vers, Vreau să dau la toți de știre Că nu am
DE VEGHE de DANIELA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348468_a_349797]
-
rucsacul. Spre seară, chiar în fața blocului meu, mi-am dat nas în nas cu Damian Ercea, venea matolit de la grădina de vară, dar vesel și plin de sine, gesticulând larg. «Hă, hă, Mișule, îmi zice el strigând, bine proptit pe călcâie și înclinându-se pe spate, te-am scăpat de Beda, mă’, l-am băgat iar în pământ, de unde și-o scos capul ca să ne vrăjească și să ne cumpere, mama mea care m-o făcut!» «Cum ai izbutit?» am îngăimat
CAPUL DE PIATRĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348436_a_349765]
-
caldarâm. Ne sunt zilele transparente ca o piftie Imperiul e împins la nesfârșit, Din cenușă nu mai învie Rădăcina nucului din tronul înverzit. Plouă pentru mine cu petale de îngeri, Clopotele bat în dungă unele înfrângeri, Sunt întoarceri efemere în călcâi, Alunecă pe lângă mine umbra nimănui. Mă simt pajură la marginea nopți, Fetele pun drug luna la porți Îmi alunecă un râu de dor pe sub piele Când plouă peste mine cu petale de stele. Al.Florin Țene
POEZII DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345174_a_346503]
-
timp la ceasul universității. Aroma sângelui sfidă culorile zădărniciei Popasul meu retrage însemnele, inspirația Își ascunde confidenta cu purpura viei Când buzele tale își etalează grația. Într-o apoteoza a poeților care scapă mileniul ce vine Nisipul se strecoară sub călcâiele mării Se gâdilă și cade în refluxul din sine Când ștergi cu rochia culorile mării. Mirarea încremenește pe fruntea nucului bătrân Spovedania mea nu se mai încrede în secunda revenirii Eu nu mai am timp să aman Veacul ce vine
APOTEOZA POETULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 744 din 13 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345183_a_346512]
-
2013 Toate Articolele Autorului te întorci ca un pion amețit de victorii false printre pătrate alergi mersul înainte ți-e șubred sari etapele voit sau te îmbraci în haina lucioasă a așteptării la colț de frază absurd te răsucești pe călcâie și taci vorbăria plină de zgomote înnebunește iluziile se aruncă deasupra mea le opresc gândurile o iau razna și atunci mă retrag în pătratele albe diagonala tablei îmi place cea mare am vreme să întâlnesc turele în colțuri umbrele cad
DIAGONALA MARE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 813 din 23 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345372_a_346701]
-
el este frate cu străinul, iar românul a ajuns să nu mai fie frate nici măcar cu fratele lui basarabean, bucovinean și de mai departe (așa numita diasporă). Și altă dată românii au cunoscut vremuri de mare restriște (de pildă sub călcâiul de fier al turcilor, muscalilor sau ungurilor, respectiv în timpul ori după războaiele pustiitoare purtate cu aceștia), dar niciodată până în prezent, nici măcar în timpul celor două conflagrații mondiale, România n-a cunoscut un asemenea asalt al tâlharilor interni și externi asupra bogățiilor
CONTINUĂ MASACRUL PĂDURILOR ROMÂNEŞTI. PÂNĂ CÂND? de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 819 din 29 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345469_a_346798]
-
Omagiu contextualizat poeziei „Îngerul cu o carte în mână”) Nu degeaba strigat-ai Îngerul, Nichita! Prea ai insistat să te-asculte... Tu, care vorbeai în necuvinte, ai revărsat atunci spre el rostiri prea multe; deja cuvintele tale îi sărutară (Îngerului) călcâiul - de aceea n-a vrut să coboare Îngerul pe Pământ... Cum de ce?! Ai uitat ?! Ca să nu-ți strivească sărutul. Nu degeaba strigat-ai Îngerul, Nichita! El te-a ținut minte și-a urcat înapoi la Dumnezeu, în a cărui Grădină
ÎN VIS, CU NICHITA de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 821 din 31 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345496_a_346825]
-
nu arăți chiar așa de rău! Ești chiar frumușel, drăguțule. Mi-ar place o scurtă aventură, de vreo două sute de ani, alături de tine! Și arătarea cum termină de rostit acele cuvinte se transformă într-o fetișcană cu părul lung până la călcâie, cu un trup subțirel, cu sâni îmbietori. Pătru rămase cu gura căscată la așa frumusețe. - Îți plac? Trupul meu te incită? - și deodată femeia își smulge straiele dezvelind un piept păros din ai cărui sâni ies capete de șerpi. - Ha
XI. CASTELUL BÂNTUIT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1414 din 14 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376823_a_378152]
-
spuse Moșul zâmbind. - Îți mulțumesc, vulturule viteaz și bun! Voi aduce Primăvara și pentru voi! - Să izbândești, Mărțișor! îi ură și vulturul. Apoi Mărțișor, cu Norocul în cârcă, o luă la fugă, sărind din stâncă-n stâncă, de-i sfârâiau călcâiele. Nici vânturile de la răscruce nu se dumiriră când a trecut pe lângă ele, iar când se luară după el nu-i mai ajunseră urma. -va urma- Referință Bibliografică: MĂRȚIȘOR-4 / Năstase Marin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1480, Anul V, 19
MĂRŢIŞOR-4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376889_a_378218]
-
alean. veșmânt de tei i-ai pus plecării tale și-n graba ta cu vânturi l-ai legat dar toamna-i pe sfârșite și petale s-au stins în lumi de gheață și uscat. sunt tristă! iarna-n ceruri bate călcâiul nopții s-a mânjit de ploi, dintr-un cearceaf cu vise înnodate răzbesc și azi însingurări în doi. Autor Doina Bezea Referință Bibliografică: Însingurare în doi / Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2141, Anul VI, 10 noiembrie 2016
ÎNSINGURARE ÎN DOI de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2141 din 10 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376961_a_378290]
-
piept și ciocăni discret. Ascultă cu atenție, dar din interior nu primi niciun răspuns. Repetă bătaia în ușă, ceva mai tare de această dată, dar liniștea, tăcerea a fost singurul răspuns. Încercă să deschidă ușa. Era încuiată. Se întoarse pe călcâie și se îndreptă către cabinetul asistentelor. Prin ușa întredeschisă zări o asistentă care scria ceva la o măsuță. Emanuela ciocăni și împinse puțin ușa, pășind în interior. - Bună ziua! salută ea privind acea femeie. Când asistenta a întors capul către ea
ÎN MÂNA DESTINULUI...(6) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377805_a_379134]
-
pământului românesc De la o vreme, când merg pe stradă, simt un vuet surd care-mi cutremură tălpile, ca un geamăt prelung venit din adâncuri, ce-mi provoacă o ciudată frică de a mai călca. Încerc să merg pe vârfuri sau călcâie, să nu mai simt acele gemete de sub mine. Am încercat să merg în mâini, în speranța că nu voi mai deranja pământul de sub mine, dar, văzându-mă, câțiva au vrut să mă ducă la balamuc. De atunci, nu mai vreau
SUFLETUL PĂMÂNTULUI ROMÂNESC de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1363 din 24 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376364_a_377693]
-
s-alergăm cu gândul dus scurs din tine plâns în mine într-un hohot peste timp fluturi dalbi pe geana vieții să-nflorească-n anotimp hai în murmurul frenetic scris în visele dintâi să cioplim în zborul minții ridurile din călcâi s-aruncăm un văl de alge peste-un tremur din fior să ne ridicăm din negru cu lumini care nu dor vino tu și curgi prin mine vâlvătaie dintr-un vers să ne potolim în jocul unui mit de-o
FLUTURI-FLORI de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 1500 din 08 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375904_a_377233]
-
care i-a făcut oameni. Nu pot nega că în comunism s-au făcut și lucruri bune, fiindcă ar însemna să-mi neg propria viață și activitate. Principalele neajunsuri ale vechii orânduiri au fost, pe de o parte, punerea sub călcâi a libertăților elementare și distrugerea valorilor naționale, deși aparent, le propovăduiau, minciuna publică și fățărnicia, ca și stimularea nonvalorii, a răutății și lipsei de omenie, ridicate la rang de virtuți naționale, ceea ce a dat naștere unei pături sociale bine înfipte
VIRGIL RĂZEȘU ȘI ALCHIMIA DINTRE BISTURIU ȘI PENIȚĂ de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375790_a_377119]
-
nenorocita de Speranță! gândi împăratul. În definitiv, ce mai vor nenorocitele astea? Nu le-am spus clar că am terminat cu ele? Ia să vedem, ce vor acești străini? - Du-te și adu-i încoace, căpitane! - Am înțeles, Majestate! bătu călcâiele căpitanul Foc-Nestins și făcu stânga-mprejur. Referință Bibliografică: MĂRȚIȘOR-11 / Năstase Marin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1496, Anul V, 04 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Năstase Marin : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
MĂRŢIŞOR-11 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375966_a_377295]
-
s-alergăm cu gândul dus scurs din tine plâns în mine într-un hohot peste timp fluturi dalbi pe geana vieții să-nflorească-n anotimp hai în murmurul frenetic scris în visele dintâi să cioplim în zborul minții ridurile din călcâi s-aruncăm un văl de alge peste-un tremur din fior să ne ridicăm din negru cu lumini care nu dor vino tu și curgi prin mine vâlvătaie dintr-un vers să ne potolim în jocul unui mit de-o
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
mult pentru apele tămăduitoare și pentru aerul curat, ozonat cu ioni negativi. Mă durea piciorul drept de mai mult timp. La Cluj mai fusesem la doi medici balneologi și, după ce ma puneau să merg în vârful picioarelor și apoi în călcâie, răspunsul era același. - Nu ai, doamna, nimic!. Piciorul mă durea în continuare. La Olănești în primele zile s-a dus soțul să aducă apă de la izvorul 24. Eu nu mă duceam că mă durea piciorul. Când m-am prezentat la
ÎN STAȚIUNEA OLĂNEȘTI CU...LORELAI, POVESTIRE DE TITINA NICA ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376627_a_377956]
-
oferit o carte de a mea “Întâmplări hazlii cu o nepoțica povestite de bunica”, doctoriță a pus cartea pe masa și mi-a zis: - Ce vă doare, doamna? - Piciorul drept! - Vă rog să mergeți în vârful picioarelor, apoi, mergeți în călcâie... Am mers cu o viteză neașteptată. Doctoriță balneologa mi-a zis: - Nu ai, doamna, nimic! Îți dau niște proceduri electrice că tot ai venit. Să bei ape, să te plimbi pe faleză râului Olănești și... cam atât... Am ieșit bucuroasă
ÎN STAȚIUNEA OLĂNEȘTI CU...LORELAI, POVESTIRE DE TITINA NICA ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376627_a_377956]
-
lumină. Că de cum se însera, ca prin minune, toate bolile îi treceau. Se spăla Ion, se primenea, se ferchezuia în oglindă mai abitir ca o fată mare, și pleca. În sat...după fete...unde altundeva?....că de...îi cam ardeau călcâiele, după una, după alta.....că doar era plin de fete mândre și frumoase.... taman bune de măritat! Și măritate....și văduvioare tinerele.....și mai puțin tinerele....că de....satul era mare! Mergea așadar Ion seară de seară, indiferent că era
ION....O POVESTE DE LA ȚARĂ de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376800_a_378129]
-
de voi cei blânzi cei firavi prea grăbiți să încheiați cu mine rostul răspund în bucurie clipei voi privi atent aproprierea luntrei unda valul timpul mâna ce-a răsturnat pocalul cu arginți și sângele lipsind la judecată și osul frânt călcâiul visului rămas neatins vreodată întind acum o palmă spre cerul tău de foc alean și dor nu, nu sunt beată. îngenunchez în preajma nopții deodată sau mai încet să nu rup vraja urletului lupilor din umbra conturată pe zidul trecerii prin
OCHIUL DE JAR RĂMÂNE FIX de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1361 din 22 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375140_a_376469]