1,672 matches
-
Aici nu-i nimeni. Am colindat prin diferite camere, e miros de umezeală, mă gândeam chiar să pun În funcțiune preotul Într-unul dintre dormitoare. Dar n-are sens să-ți Încălzești patul În iunie, imediat ce deschizi ferestrele, intră aerul călduț al serii. Imediat după asfințit nu era lună. Ca și la Paris, atunci, sâmbătă noaptea. A răsărit foarte târziu, o văd doar așa, prizărită cum e - mai mică decât la Paris -, abia acum, ridicându-se Încet deasupra colinelor mai joase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
fac griji pentru Franny, îi mărturisi Henrietta, cea mai veche prietenă a lui Fran, fiicei ei adolescente, Sophie. Era ora șapte și, afară, cerul era de un albastru intens, catifelat, egalat doar de albastrul intens, catifelat, al prosopului de baie călduț pe care Henrietta i-l întindea fiicei ei de șase ani, Lottie, care se bălăcea fericită în baia casei lor în stil georgian. Lottie fusese un tertip și o asigurare bine-venită că Henrietta își putea continua viața de huzur cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
haine pe tine? — E timpul să ieși din baie, Lots, insistă Henrietta, înfășurând-o în prosopul uriaș de baie. Pot s-o usuc eu? întrebă Fran, luând în brațe trupușorul neastâmpărat care începuse să chicotească și învelindu-l în prosopul călduț de bumbac. Capul lui Lottie i se odihnea sub bărbie, umplând-o de fericire. — Crezi că voi găsi vreodată pe cineva cu care să fac așa ceva? — Pentru Dumnezeu, Fran, o dojeni Henrietta, care considera că bărbații erau mai importanți decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
funcție mare și o relație mai bogată... Adorm târziu. Nu-mi place patul jos, ci cel care e cel mai sus. Dacă stau în patul de jos mi se pare că sunt presat, nu-mi găsesc locul. Iarna e mai călduț sus, dar vara e prea cald. Am o măsuță separată unde lucrez. Nu sunt genul de om care să se scoale să bea apă. Eu, când mă culc, nu mă mai trezesc. Visez câteodată cum alerg și mă urmărește o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
sută de Kobayashi în Yamagata, i-a spus polițistul mai în vârstă, privindu-l uimit pe Gaston. Dar nu mai stați acolo în ploaie. Poftiți înăuntru. Înfățișarea lui Gaston i-a stârnit, probabil, milă. Polițistul cel amabil sorbea un ceai călduț, dintr-o ceșcuță crăpată. A deschis sertarul și a scos o cutie din aluminiu cu murături. A pus-o în fața lui Gaston. Nu vreți să mâncați ceva? Ca să-l încurajeze să servească, a luat și el o murătură în palmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
mea vestimentară se potolise, rezultînd o ținută formată dintr-o pereche de pantaloni negri clasici și o cămașă albă, cu un lănțișor de argint la gît și cu pantofi fără toc, și ei negri. Era ținuta perfectă pentru o zi călduță de primăvară, dar arătam prea conservator chiar și pentru gusturile mele. Cum ar fi putut oare să nu mă iubească, m-am gîndit, de vreme ce arătam ca orice fată obișnuită? În ultima clipă mi-am prins părul În coadă și mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
consecință, voi sfîrși cu părul Încrețit și fardul de ochi mozolit. SÎnt deja mai enervată decît Îmi amintesc să fi fost de luni de zile. Dar, cumva, slavă Domnului, reușesc să nu mă grăbesc. Stînd Întinsă În apa de acum călduță (peste care adaug la iuțeală Încă vreo patru litri de apă fierbinte), mă cuprinde o stare de calm. Nu mă grăbesc cu pregătirile, aruncînd din timp În timp cîte o privire pe fereastră, ca să admir munca pe care am depus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
-mi dai banii când ni se va arăta în fața ochilor Ravenna, a spus el încântat. În timpul nopții s-a înnorat, iar dimineața se făcea simțită o ploaie măruntă. Ieșind noi din adăpost, după accesele de tuse, flegme și bășini, aerul călduț și lipicios ni s-a părut de-a dreptul parfumat. Eu și cu Gundo făcuserăm adevărate răni la picioare, și fiecare pas era pentru noi o tortură. Observându-ne mersul chinuit, Bovo ne-a spus: - E pericol de infecție. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
sută de trepte ne-am trezit într-un salon cu tavanul atât de înalt, că nici nu se vedea. Pe un perete erau fixate torțe. Mirosea a rășină arsă; am atins un fitil de câlți și am simțit că era călduț. Fusese stins de curând. Le-am aprins pe toate și am văzut, îngrămădit într-un colț, un mic tezaur: cupe, carafe, lămpi de aur și argint. - Iată de ce nu voiau să deschidă, a spus unul dintre tovarășii mei. - Nu cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cuprins cu mâinile de după gât, iar el a simțit dintr-odată cum i se taie genunchii. A pus cu grijă vesta lui cea nouă cu lâna spre pământul tare, de carieră, și s-au așezat pe ea. Bătea un vânt călduț, care aducea miros tămâios de flori, ca în ziua de Paște. Apoi s-au sărutat. El i-a desfăcut șiretul subțire de la cămașa de bumbac și i-a mușcat ușurel sfârcurile negre. Îi plăcea să se uite la fața ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
oamenii îl cred secret. Bucuria din casa mea De cum am ajuns acasă, Bella, cățelușa mea haioasă Mă-ntâmpină voioasă. Bucuroasă c-am venit Latră ca un bun venit, Laptele să i-l încălzesc, Foamea să i-o potolesc. Primăvara Ploi călduțe și ușoare, Fir de ghiocel plăpând Să vestească sărbătoarea Anotimpului cel blând. Anotimpul mult iubit, Primăvară, bine-ai venit! Mama mea Iarba verde iar renaște, Un copil acum se naște. Mulțumindu-i pentru viață O iubim întreaga viață. Mama mereu
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
privea printre gene mijite cerul ce-și împrăștia cerneala în văzduh și desena nori imaginari care erau balauri, zmei, dihănii înfricoșătoare sau zâne uneori. Cânta fetița cântece numai de ea înțelese, alerga desculță prin roua dimineților, adormea legănată de vânturi călduțe și de vise plăsmuite în umbra pleoapelor. Când ploaia răpăia în drâmbe dese, culegea picuri în căușul palmelor și-si răcorea tâmplele cu apa prelinsă printre degețelele roz și reci. Oaze de verdeață și flori vopsite în pensule muiate în
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
oamenii din jur erau prea joviali erau oare doar măști? Sau eu îmi imaginam totul feeric? Ziua părea albă, luminoasă ca un portativ ce se încovoia duios atunci când pulsa vântul, stolurile păsărilor aruncându-se febril pe el întocmai ca notele. Călduțul aer promitea o vijelie. Să fi fost oare acel calm dinaintea furtunii? Nu era o problemă pentru mine! Mereu aveam o umbrelă, dar atunci n-am știut ce ”furtună” mă aștepta. Ce zâmbet bleg aveam atunci pe față! De parcă totul
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
să-și vadă copilul crescând. Rahela și-a revenit încet, încet, dar n-a putut să alăpteze. La trei zile după nașterea lui Iosif, sânii ei s-au întărit și s-au făcut fierbinți. I-au ușurat durerea cu comprese călduțe, dar laptele s-a uscat. Lea, care mă alăpta pe mine atunci, l-a luat și pe Iosif la sânul ei. Vechea ranchiună a Rahelei a pâlpâit din nou, dar s-a stins când a văzut că Iosif, un copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
peștișorii care înotau în contra curentului. Vânam broaștele colorate într-un verde intens, așa cum nu mai văzusem. Culegeam ierburi și foi de salată. Iosif prindea greieri ca să-i mănânce apoi înmuiați în miere. Ne bălăceam cu picioarele în apa repede și călduță și ne stropeam din cap până în picioare. Apoi ne uscam la soare și hainele ne miroseau ca briza și ca valurile râului Jabbok. Într-o zi am mers în susul fluviului și am descoperit un pod natural, un fel de potecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
fi părut suspectă. Și apoi, aveam chef să văd pînă unde va merge atitudinea bătăioasă a unora... sau a altora. Așa că dîrdîiam de frig, la fel ca ceilalți. Mintea mea s-a lăsat În voia gîndurilor. Cinică. Rece... Foarte rece... Călduț... Se Încinge... Arde! Nu! Iarăși călduț... Rece... Glacial... le-aș fi putut spune, așa cum făceam cînd eram copii și ne jucam de-a ascunsul unui obiect pe care ceilalți Îl căutau. Îi observam, tineri și mai puțin tineri, umblînd din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
chef să văd pînă unde va merge atitudinea bătăioasă a unora... sau a altora. Așa că dîrdîiam de frig, la fel ca ceilalți. Mintea mea s-a lăsat În voia gîndurilor. Cinică. Rece... Foarte rece... Călduț... Se Încinge... Arde! Nu! Iarăși călduț... Rece... Glacial... le-aș fi putut spune, așa cum făceam cînd eram copii și ne jucam de-a ascunsul unui obiect pe care ceilalți Îl căutau. Îi observam, tineri și mai puțin tineri, umblînd din casă În casă, de la un ungher
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
uda cu stropitoarea; avea vreo șase ani. Mai târziu, Îi plăcuse să meargă la cumpărături; cu restul de la pâine, avea voie să-și cumpere o napolitană. Apoi se ducea să aducă lapte de la fermă; bidonul de aluminiu plin cu lapte călduț se legăna În mâinile lui și, la căderea nopții, pe drumul mărginit de mărăcini, Îi era puțin frică. Acum, de fiecare dată când se ducea la supermagazin trăia un calvar. Totuși, produsele se schimbau, apăreau tot timpul noi sortimente de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
ce?). Această felație era mai ales emoționantă: era simbolul regăsirii, al destinului lor Întrerupt. Fu Însă minunat după aceea, când o luă pe Annabelle În brațe iar ea se Întoarse cu spatele ca să doarmă. Trupul ei era suplu și delicat, călduț și nespus de catifelat; avea o talie foarte fină, șolduri largi, sâni mici și tari. Michel Își strecură un picior Între picioarele ei, Își puse palmele pe pântecul și pe sânii ei; era pace, era cald, se simțea la Începutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
orice teamă; lui Michel i se părea mai fericită ca oricând. E drept, el avusese mereu tendința să confunde coma și fericirea; oricum, Annabelle Îi părea nespus de fericită. Își trecu degetele prin părul ei, Îi sărută fruntea și buzele călduțe. Evident, era prea târziu; Însă, chiar și așa, era bine. Rămase În rezervă până la căderea serii. Revenit pe coridor, deschise un volum de meditații budiste culese de doctorul Evans-Wentz (o avea În buzunar de câteva săptămâni; era o cărțulie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
o să facem pâine. — Super ! zic. O urmez în bucătărie și-mi pun șorțul cu dungi, ca data trecută. — M-am apucat deja, ca să nu pierdem timpul, spune Iris, ducându-se la un lighean uriaș și demodat de pe masă. Drojdie, apă călduță, unt topit și făină. Le amesteci pe toate și ai făcut coca. Tu o s-o frămânți. — Aha, spun, uitându-mă fără expresie la cocă. Mă privește curioasă. — Te simți bine, Samantha ? Pari cam... întoarsă pe dos. — Mă simt bine. Încerc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
devreme decât ar fi dorit Moru. Am dat de o Întindere de apă mai mare decât bălțile de prin părțile noastre și m-am oprit cu gând să-mi potolesc setea. Of, of. Ce mai apă aveau și ăștia! Verzuie, călduță și cu gust dulceag. Moale și cleioasă, precum pământul din jur, stătut și bălos, abia bătut de vânt, nu ca glia din munții mei Înalți și falnici, din care izvorau ape limpezi și reci, izbite de viscole năprasnice. Cum de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
minte cum făceai când erai copil? mă Întrebă. Am scos bucata de piele din gură. - Mai țin minte cum am făcut cu femeile, i-am răspuns și am dat să zâmbesc, dar fața păru să-mi ia foc. O apă călduță și sărată Îmi năpădi buzele. Am dat să mă șterg, dar căpetenia negrilor mă opri. - Nu pune mâna. Gula o să vadă și de tine. Suge la pielea asta, dacă zici că știi cum să faci, și nu Înghiți toată apa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
nou pământul adevărat, cel din care crește iarba și se Înalță copacii, cum se ițește de sub zăpezi și ghețuri. Se ridica, negru și falnic În Înaltul cerului, iar dincolo de pământ, se Întindea Marea cea mare. Dinspre ea adia un aer călduț, Înmiresmat. Asta s-a Întâmplat Într-o zi În care soarele, pentru prima oară după atâta vreme, a coborât din nou sub pământ, cu totul. Am avut un amurg tare scurt atunci, cam cât să Îmbucăm o masă mai acătării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
iarnă? Da, când gheața și troienele din viscolul trecut au început să se topească, țurțurii sunt primejdioși și femeile se duc la ghicitoare la Plumbuita, pe ulița din dreapta lacului de viplă în parcul unde umblă cai morți. La ora amiezii, călduță și însorită, la care se plimbă prin parcul rectiliniu mămici cu bebeluși. Sub prelatele lor în bătaia soarelui și a vântului, vânzătorii de ziare, semne ale prezentului care nu trece, stau cu ochii pe lume și totodată practică indiferența la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]