1,177 matches
-
Am trecut la Scrabble, care se preta foarte bine la certuri în barul facultății, între studenți ușor beți, gata să se bată pentru cuvinte care nu există. Până când s-a alăturat și Tally grupului nostru, partidele au fost restricționate la cămăruța mobilată a lui Mark, unde noi doi jucam de unii singuri până noaptea târziu. Am devenit parte a unui grup de trei cupluri, toate cu planuri de mutat la Londra, cu toții încrezători și plini de sine, împărțind visuri, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
o jignesc, cu toate că sunt singurul pensionar care nu vrea să priceapă ce dorește doamna Pipersberg. Câteodată vine să verse lacrimi, ca s-o întreb: „De ce plângeți, doamnă?...” Cunosc trucul... Și iarăși, după interval: „La drept vorbind, se mai găsește în cămăruța fără număr din fundul coridorului, o bucățică de bărbat, care nu face parte din colecția de masculi a doamnei Leny Pipersberg. E un caz de indiferență reciprocă. Cred însă că această lipsă de interes e manifestată mai mult din partea gazdei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ani de-a rândul, de două ori pe zi?” - mai ținea să știe Ianca, fiindcă, zicea, că în pat cu dânsa nu m-am culcat niciodată, și că bani nu avusese ca să-mi numere. Tot vorbindu-mi, Ioșca trecu în cămăruța vecină, unde ne așezarăm pe niște scaune cu picioarele curbate ca de rahitism. Aici, Ioșca aprinse un muc de lumânare, îl înfipse într-un sfeșnic de alamă, și apoi recăzu pe scaunul capitonat, alături de mine. „Să vezi, - reîncepu Ioșca, - niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
tablouri ce le-am oferit unui medic, care o cususe înainte de căsătoria ei cu un vechi și neobosit pretendent. Parcă o văd și acum, venind să-mi facă o vizită chiar a doua zi după noaptea nunții. Intrase indispusă în cămăruța mea îmbâcsită cu miros de ulei și de mizerie, azvârlindu-și pe canapea pălărioara bărbătească de fetru cafeniu, pe care și-o scoase cu vârful degetelor prinse de calota țuguiată. Trântită apoi, moale și picior peste picior, în faimosul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
la fiecare colț de stradă. Pentru a primi aprobarea pentru vânzarea suplimentară de lapte, smântână, unt și brânză de vaci a trebuit să fie sacrificată jumătatea dinspre stradă a bucătăriei, astfel încât pentru aragaz și răcitor nu mai rămăsese decât o cămăruță fără ferestre. Tot mai mulți dintre clienții noștri erau atrași de lanțul de magazine Kaisers Kaffe-Geschäft. Reprezentanții comerciali făceau livrările numai dacă toate facturile erau achitate la timp. Prea mulți clienți pe credit. Mai cu seamă nevestele funcționarilor vamali sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
amintindu-ne de tancurile pe care le văzuserăm cu puțini ani în urmă în Potsdamer Platz din Berlin, am găsit, în sfârșit, în fața peretelui fluid, căci era umed, al atelierului meu, care era totodată camera de încălzire a celor două cămăruțe ale noastre, fraza de început: „Accept: locuiesc într-un spital de boli nervoase...“ La Paris am uitat Berlinul. La Paris Paul Celan s-a împrietenit cu mine. La Paris am scris, după ce am găsit fraza de început, capitol după capitol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Flori!“ În camera mea sunt acum unele dintre desenele ei. Și chiar o pagină dintr-o compunere, înrămată. M-am bucurat când mi-a spus, la un moment dat, s-o las pe ea aici, cu prietenele ei, îi place cămăruța mea (aici e toată copilăria ei). Azi am găsit ștanțatorul de îngerași. Umpleam casa cealaltă cu îngerași minusculi de hârtie. Zilele trecute am dat de o foaie pe care scrie așa : Mama e totul Mama e viața Mama e un
O altă viață. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
Cei trei sînt În Încăperi separate, iar dacă vrei să-i ațîți unul Împotriva altuia, știi ce butoane să apeși. Ed spuse: — Am să-i dovedesc. *** Podiumul pe care urma să se producă: un coridor al arestului de la Omucideri. Trei cămăruțe cu oglinzi bidirecționale, conectate prin difuzoare. Dacă acționai niște comutatoare, o parte din suspecți puteau auzi cum erau dați În gît de tovarășii lor. Camerele: doi metri pe doi, mese sudate de podea, scaune fixate În bolțuri. La numerele 1
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
trebuia mult să adoarmă, epuizată, după ce-și pieptăna îndelung în fața oglinzii părul de culoarea oțelului. Ce-o îngrijora, cu cât se scurgeau anii, erau banii tot mai puțini. S-a hotărât cu greu să-și ia un subchiriaș, în cămăruța de lângă bucătărie, cu intrare din vestibul. Norocul ei că mai avea un closet de serviciu, așa încât, oricine ar fi fost chiriașul, puteau sta izolați unul de celălalt, să nu se vadă, dacă n-ar fi dorit-o. Într-o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
chiriașul, puteau sta izolați unul de celălalt, să nu se vadă, dacă n-ar fi dorit-o. Într-o zi a venit Andrei Vlădescu. I-a spus cine este, ce vrea, a răspuns tuturor întrebările ei, s-a uitat la cămăruța cât o cutie de chibrituri - un pat, o măsuță, un scaun, un cuier de haine prins în cuie în lemnul ușii, spațiu cât să te strecori printre lucruri spre fereastra îngustă și ea, s-o deschizi să bufnească aerul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
lor, oricum puteau face ce doreau. Mai târziu a condus-o pe femeie acasă, nu mai știu când s-a înapoiat, adormisem ori el a intrat fără vreun zgomot. A doua zi, când a plecat la serviciu, a lăsat ușa cămăruței lui întredeschisă. Nu descuiată, întredeschisă. Poate scăpase clanța din lăcașul ei, n-ar fi avut rost s-o lase chiar așa. Dar bătrâna doamnă Marga Pop n-a rezistat tentației, a intrat, totul era în ordine, aranjat cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ordine, aranjat cum ar fi făcut-o ea însăși, lucrurile sărăcăcioase erau împachetate cu grijă. A cuprins-o rușinea de iscodelile ei, în clipa aceea l-a urât pentru că o făcuse să simtă asta. În nici una din zilele următoare ușa cămăruței nu era încuiată. Banii, câți or fi fost, n-a avut curiozitatea să-i numere, erau aruncați pe masă, printre creioane. A mai așteptat un timp, după care a răsuflat ușurată, avusese noroc. Pleca liniștită în vizitele ei lăsând toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
reviste, pe multe le vedea pentru prima oară, și i-a zis: astea sunt faptele și ăsta-i spiritul vremii, aici și în alte părți, citiți-le! și i-a dat și cărți scoase din pachetele și valizele îngrămădite în cămăruță, cărți altfel decât cele cu care se obișnuise în tinerețile ei și chiar mai târziu, în astea se spunea pe șleau lucrurilor, iar eroii își mărturiseau fără ascunzișuri stările și trăirile, dezagreabil în prima clipă, până înțelegeai că în fond
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
avea o dorință fizică, i se supunea cu voluptate. Cum făcea dragoste, de pildă, cu frenezie. N-ar trebui să știu și nici să spun, dar știu și spun, e secretul meu cum am aflat. Nici nu intra bine în cămăruța lui, își arunca pantofii, își descheia grăbită nasturii și fermoarele, își arunca hainele pe jos și se vâra în pat, zorindu-l. Acasă la ea, îndată ce părinții îi plecau undeva, trăgea jaluzelele și-l trăgea pur și simplu peste ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
citește, dar gândul îi fuge departe de paginile tipărite mărunt. Abandonează. Își face o cafea în care pune cuburi de gheață s-o răcească, o soarbe cu înghițituri mici. Ecoul străzii plutește neîntrerupt împrejur. Se așază pe patul îngust din cămăruța lui îngustă, aproape gol în zăpușeala care dă năvală prin fereastra larg deschisă. Nici o adiere nu flutură perdeaua și draperia subțire înflorată. Dar liniște încă nu e. Peretele de cărți nu-i spune nimic, gândul i-e neclar. Se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și astfel păreau luminați, sub bicele razelor plăcut înfierbântate ale astrului de toamnă. Scrinul, dulapurile, măsuțele, fotoliile, oglinzile, vesela, lenjeria și tablourile fuseseră în parte vândute, în parte dăruite numeroaselor rude ori prietenilor și nu mai rămăseseră decât obiectele din cămăruța lui Andrei Îce oricum îi aparțineau lui), un pat pliant în care Mioara își petrecea nopțile, canapeaua îmbrăcată în stofă în dungi crem și maroniu, promisă pentru o nimica toată mecanicului blocului, ce va veni s-o ia abia la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
goi și murdari, reproduceri după mai multe peisaje nordice, aisberguri, fiorduri, păduri, lacuri înghețate, vălătuci de nori și de ninsoare ca niște fantome, toate numai pete de culoare. Dar pereții continuau să fie întunecați și triști. Și-a scos din cămăruța lui, unde lăsase numai biblioteca acoperind de sus până jos un perete, covorașul uzat, care, întins în camera mare, arăta incredibil de sărăcăcios. Avea să se obișnuiască cu el. Și, în timp ce telefonul suna din nou - putea fi oricine, dar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
să spun ceva? Ce aș fi obținut în plus dacă făceam scandal? N-am mai văzut-o pe mătușă-mea, habar n-am ce face, dacă mai trăiește cumva.“ „Nu-ți mai aprinde țigări, n-o să mai poți respira în cămăruța asta.“ „N-are importanță. Nici pe ceilalți nu i-am mai văzut. Locuiesc aici de patru ani. Am încercat, de câteva ori, să fac un schimb cu careva. Nimeni nu dorește să se mute aici, se îngrozesc toți. Nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
eternă era una dintre precondițiile averii lui. La zece treizeci și cinci, ca o chestiune de rutină, se duse sus să verifice sistemul de securitate. Lângă singurul pat (de o persoană) din dormitorul principal, o ușă îmbrăcată în lambriuri dădea spre o cămăruță fără geamuri conținând un perete de ecrane de televiziune și un panou de comandă. Aprinse cu răbdare, pe rând, monitoarele, și căută nereguli. În sufragerie, în bucătării, în seră, în piscină, în dormitoare, la lifturi. În birou. Dacă Mark a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
și îl sileau să bea cafea, dar nu și-a revenit cu totul în simțiri până ce nu s-a pomenit șezând pe closet, cu capul în mâini și pantalonii la glezne; în aer plutea gros duhoarea diareei lui și în cămăruța fără geam era tăcere. Doar el intona ca un robot un singur cuvânt fără nici o expresie, mecanic. Joan. Joan. Joan. Graham câștigase respectul lui Mark Winshaw. Acesta a venit sub forma unei tăceri de douăzeci de luni, urmată de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
pavaj, înconjurat de necunoscuți. Se afla într-o ambulanță. Luminile clipeau și avea o mască pe față. Se afla într-un spital. Era foarte frig. Big Ben bătea miezul nopții. Ianuarie 1991 Am luat cănile și le-am dus în cămăruță. Fiona a băut dintr-a ei încet, recunoscătoare: apoi a băut jumătate dintr-a mea. Mi-a spus că eram cam distrat și m-a întrebat ce se întâmplase. — A fost adus adineauri un tip. E inconștient și într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
trimis asistenta să verifice, dar era deja ocupat. Oricum, nu mai durează mult. — E-n regulă, am spus eu, cam dur. — Dar e o problemă... — Da...? Se lăsă tăcerea. Îmi dădeam seama că se jena de ceva. — Avem nevoie de cămăruța asta. Mă tem că va trebui să vă mutăm de aici. — Să ne mutați? Dar am crezut că nu aveți unde să ne mutați. S-a dovedit că aveau. Au scos targa Fionei pe coridor, au tras un scaun pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
boli în fața cărora se dovedea neputincioasă, dar nu-mi trecuse niciodată prin cap că o grămadă de medici și asistente de mare competență ar putea avea asemenea dificultăți de a transfera un pacient dintr-un loc într-altul: dintr-o cămăruță într-un pat. Mă întrebam cine se făcea vinovat de această stare de lucruri (da, Fiona, cred încă în conspirații), ce interese de grup ar putea să facă viețile oamenilor și mai grele decât erau. Mi se spusese să sun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
descoperise sau să-și încerce norocul cu cealaltă ușă și să-și continuie explorările. Deocamdată, spritul lui de aventură domină. A doua ieșire ducea direct la o altă scară, mai abruptă și mai neregulată decât cea dinainte. Lăsând ușa spre cămăruță întredeschisă, Michael descoperi că avea atâta lumină cât să-i lumineze înaintarea și în scurt timp calculă că ajunsese la nivelul parterului, unde se terminau treptele. Stătea acum la intrarea unui pasaj îngust. Începu să-l învăluie întunericul, Găsi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
poate, decât magazioara din curtea casei alor mei din Avon, dar cu foarte puțin. Și, spre deosebire de majoritatea spațiilor goale care par mai mari odată mobilate, odaia mea parcă intrase la apă și se redusese la jumătatea dimensiunilor inițiale. Analizasem ochiometric cămăruța pătrățoasă și decisesem, În naivitatea mea, că are cam jumătate din dimensiunile unei camere normale și că aș putea achiziționa o garnitură obișnuită de mobilă de dormitor: un pat de mărime medie, o comodă, poate chiar o noptieră sau două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]