1,224 matches
-
desăvârșire elementul uman. Atunci care e sensul vieții, i-a întrebat exasperată Carmina și ar fi vrut să o arate clar, așa ca și cum ai despica un măr în două și ai dezgoli căsuța cu pereții ațoși, rezistenți, ce închide în cămăruțe sămânța. Se săturase de abstracții, de vorbe goale, voința ei era mâncată de putreziciune, avea nevoie de un duș rece, de un îngheț, de o eră glacială ca să mai poată păstra nealterat ceea ce încă era în ea bun. Nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
vânt ca niște haine abia spălate. Din spatele steagurilor se ivește chipul lui Riza Selim, barba lui deasă și ochii mari și triști. Apoi se vede ca tânără femeie stând la pianul ei Bentley, cântând melodii vesele pentru oaspeții dichisiți. În cămăruța de deasupra celei a lui Petite-Ma doarme mătușa Cevriye. Are un coșmar pe care l-a avut de nenumărate ori de-a lungul anilor. E din nou elevă și poartă o uniformă urâtă, cenușie. Directorul o cheamă În fața clasei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
era doar în casa lui. Pahare nu avea, dar puse pe masă două borcane de muștar spălate bine, încăpătoare, de o formă ce te îmbia la băut, firma Voina știa ce face!; de obicei, cînd bea de unul singur în cămăruța asta de sub scara Cramei, o face numai în scopuri profilactice, cînd simte că e gata să răcească ori cînd n-are somn. Și bea dintr-o cană de tablă smălțuită șampanie Mott, clănțănind cu dinții pe buza cănii, simțind băutura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ușurel în cerul gurii și pe gingii. Zghihară nu băuse pînă atunci niciodată și nici cu Radul Popianu nu mai băuse în acea odaie. La crîșmă, în Cramă chiar, acasă la Hariton, chiar la Vila Katerina se întîmplase, însă în cămăruța lui, pe pereții căreia lipise afișele publicitare ale firmei, nu pentru că ținea la ele, ci pentru că așa pereții arătau, mai puțin dezolant, în fundătura asta cu miros de ierburi uscate și mucegai ce pivniță nu băuse decît singur. Încă de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și o plăcintă cu brînză de vaci și stafide. Nu era bolnav, nu ținea nici un fel de regim, dar iaurtul și plăcinta caldă îl făceau să se simtă cu adevărat bine dispus, capabil să reziste pînă aproape de orele 18 în cămăruța lui cu telefon din aripa cea mai întunecată a clădirii în care fusese instalat Serviciul încă de la înființare. Lui Radul Popianu nu-i venea să-și creadă ochilor. În fața lui, aplecat peste borcanul de un sfert de litru, mînuind lingurița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
dădurăm jos, oprirăm la o brutărie de unde ea cumpără o franzelă, pe urmă intrarăm într-o curte. În odaia ei intrai direct de pe pământ. Proprietarul stătea în față într-o casă adevărată, iar de-a lungul curții întinse, făcuse aceste cămăruțe de închiriat. Singurul geam era cel al ușii. Sobă n-avea, dar avea o plită, sub care aprinse focul cu lemne și aerul se mai dezmorți. Scoase dintr-un mic dulap salam, sparse câteva ouă într-o tigaie și ne
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
om simplu, cald, al cărui mare talent în teatru aveam să-l descopăr mult mai târziu văzând Take, Ianke și Cadîr, piesă admirabilă în care sufletul generos, lipsit de prejudecăți al lui Victor Ion Popa își găsise o albie potrivită. Cămăruța lăsată de Nilă era ea ieftină, dar nu avea sobă și chiar dacă ar fi avut nu aveam eu lemne. M-am mutat pe Pantelimon, numărul 64, într-o odaie cu două paturi mari și cu încă trei băieți ca și
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
ce să aleagă dintr-o colecție de reviste deocheate. În cele din urmă dispăru în spatele ușii pe care scria „Eșantioane de spermă“, ținând în mână Football Weekly. — Exact ca soțul meu, îi făcu cu ochiul Moira, conducând-o într-o cămăruță laterală, nu se poate gândi decât la un singur lucru odată. Fran se trezi în fața unui pat cu suporturi de metal, înconjurat de o desfășurare impresionantă de monitoare. Moira luă un ac cu o înfățișare fioroasă și îl atașă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
acest lucru. — Domnul și doamna Tyler? Un doctor neașteptat de tânăr ieși să-i cheme înăuntru. Poate că era medic stagiar sau poate că doctorii, ca și polițiștii, începeau să i se pară tineri lui Fran. Îi conduse într-o cămăruță, încărcată cu echipamente și panouri. Era oricum o zi caldă, dar atmosfera era înăbușitoare. — Acum, domnule Tyler, spuse medicul blând, aș vrea să-mi spuneți care credeți dumneavoastră că este problema. Problema, îl întrerupse Phyllis, e că în majoritatea timpului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
zis nimic. Mi-a aruncat o privire ucigașă, atât. Nu mult după asta am avut prilejul să mă răzbun. M-am furișat noaptea sub scara camerei de serviciu cu o pisică în brațe, iar când tata s-a strecurat în cămăruța unde dormea Luchi, am strâns pisica de coadă, silind-o să miaune. M-am apropiat, chinuind biata pisică și chiar am zgâriat cu labele ei ușa, până ce am auzit, înlăuntru, pași; atunci am fugit și m-am ascuns sub scară
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ambulanță și m-au dus acolo. Am încercat să le explic doctorilor ce se întîmplase, dar ei nici n-au vrut să mă asculte. Noi știm mai bine ca tine", mi-au zis iritați, închizîndu-mi gura și trimițîndu-mă într-o cămăruță cu pereții goi, cu fereastra zăbrelită și cu două paturi. În cel de lângă fereastră stătea lungit un bărbat în vârstă, care după ce mi-a aruncat o privire nu prea binevoitoare, fiindcă ar fi preferat să rămână singur, s-a întors
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
trup, deșirat, adus din spate, cu o claie de păr blond spălăcit în care nu se cunoșteau decât de aproape firele albe. Umbla totdeauna singur, ca un somnambul, fără să intre în vorbă cu nimeni. Locuia tot singur într-o cămăruță în care încăpea doar un pat. Ideea mi-a venit pe loc. "Domnule Vecu, i-am zis, n-ai vrea să scrii un epitaf pentru această piatră funerară?" Vecu m-a privit încurcat, mirat și speriat parcă de întrebare. "Bine
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
la o parte, mă împinse ea clocotind. Și să nu te mai ții după mine. Am rămas pironit în mijlocul coridorului și mă uitam încă după ea când a apărut Vecu. Părea nedormit și avea ochii injectați. Mă aflam chiar în dreptul cămăruței lui și auzise, probabil, cearta. ― Vă rog să mă credeți, începu el. Pot să vă arăt dacă veniți în camera mea. Nu înțelegeam nimic. L-am repezit. ― Ce dracu vrei? Abia pe urmă mi-am adus aminte de epitaf. ― Scuză
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
vă arăt dacă veniți în camera mea. Nu înțelegeam nimic. L-am repezit. ― Ce dracu vrei? Abia pe urmă mi-am adus aminte de epitaf. ― Scuză-mă, domnule Vecu. M-ai prins într-un moment prost. Când a deschis ușa cămăruței, m-am lămurit. Pe jos. erau aruncate nenumărate hârtii, rupte și mototolite. ― Am avut toată bunăvoința, șopti el cu o voce de om sfârșit. Dar nu-mi reușește nimic. L-am lăsat singur, în ușă, în fața foilor mototolite, fără să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ești atât de frumoasă. Femeia bătrână îți va pregăti în grabă un prânz modest, în magazinașul ei cu suveniruri dintr-un mic oraș pierdut pe coasta oceanului, pentru că nu ai găsit nici un restaurant în zonă, va fugi apoi într-o cămăruță burdușită de-a valma cu vechituri din perioada Meiji și stranii obiecte rătăcite de peste mări, dintr-o Anglie victoriană de mult apusă sau dintr-o Americă a căutătorilor de aur, și se va întoarce triumfătoare cu un poster alb-negru, uriaș
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
nu. Dar mie îmi trebuie. Mustăciosul se ridică. Bate ceva la calculator, scoate dintr-o imprimantă o chitanță. Mi-o zvârle în tăviță. Trag tăvița în partea mea. E scump tușul, fac eu o glumiță. Nesărată. Mustă ciosul iese din cămăruța blindată și apoi iese prin localul șaormeriei. Îl văd și nu îmi vine să cred că are și picioare și fund și toate alea. Mă obișnuisem cu căpățâna lui imensă stând inflexibilă în spatele geamului. Mă ia de mână și mă
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
fund și toate alea. Mă obișnuisem cu căpățâna lui imensă stând inflexibilă în spatele geamului. Mă ia de mână și mă dă afară. Tu, mă arată cu degetul, nu mai vii pe aici. Mustăciosul intră înapoi în local și apoi în cămăruță. Se așază pe scaun, calm, inexpresiv, ca de obicei. Îl văd de afară și mă privește. Cu ură și cu scârbă. Se uită și crede că sunt ori un fraier, ori un hoț. Iar eu nu sunt nici una, nici alta
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
plastic. Până să se încălzească apa, nevasta a dezechipat copila și a lăsat-o să zburde prin cameră în voie. Micuța, bucuroasă nevo ie mare, era călare pe scaune, sărea pe pat, se dădea de-a rostogolul pe covorul din cămăruță. Nevastă-mea tocmai dădea să iasă din ca meră, să vadă de apă, iar eu intram. Atunci am văzut cum fetița se repede la cădița de plastic de pe pat și se aruncă în ea ca Patzaichin în canoe. Aia a
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
trebuia mult să adoarmă, epuizată, după ce-și pieptăna îndelung în fața oglinzii părul de culoarea oțelului. Ce-o îngrijora, cu cât se scurgeau anii, erau banii tot mai puțini. S-a hotărât cu greu să-și ia un subchiriaș, în cămăruța de lângă bucătărie, cu intrare din vestibul. Norocul ei că mai avea un closet de serviciu, așa încât, oricine ar fi fost chiriașul, puteau sta izolați unul de celălalt, să nu se vadă, dacă n-ar fi dorit-o. Într-o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
chiriașul, puteau sta izolați unul de celălalt, să nu se vadă, dacă n-ar fi dorit-o. Într-o zi a venit Andrei Vlădescu. I-a spus cine este, ce vrea, a răspuns tuturor întrebările ei, s-a uitat la cămăruța cât o cutie de chibrituri - un pat, o măsuță, un scaun, un cuier de haine prins în cuie în lemnul ușii, spațiu cât să te strecori printre lucruri spre fereastra îngustă și ea, s-o deschizi să bufnească aerul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
lor, oricum puteau face ce doreau. Mai târziu a condus-o pe femeie acasă, nu mai știu când s-a înapoiat, adormisem ori el a intrat fără vreun zgomot. A doua zi, când a plecat la serviciu, a lăsat ușa cămăruței lui întredeschisă. Nu descuiată, întredeschisă. Poate scăpase clanța din lăcașul ei, n-ar fi avut rost s-o lase chiar așa. Dar bătrâna doamnă Marga Pop n-a rezistat tentației, a intrat, totul era în ordine, aranjat cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ordine, aranjat cum ar fi făcut-o ea însăși, lucrurile sărăcăcioase erau împachetate cu grijă. A cuprins-o rușinea de iscodelile ei, în clipa aceea l-a urât pentru că o făcuse să simtă asta. În nici una din zilele următoare ușa cămăruței nu era încuiată. Banii, câți or fi fost, n-a avut curiozitatea să-i numere, erau aruncați pe masă, printre creioane. A mai așteptat un timp, după care a răsuflat ușurată, avusese noroc. Pleca liniștită în vizitele ei lăsând toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
reviste, pe multe le vedea pentru prima oară, și i-a zis: astea sunt faptele și ăsta-i spiritul vremii, aici și în alte părți, citiți-le! și i-a dat și cărți scoase din pachetele și valizele îngrămădite în cămăruță, cărți altfel decât cele cu care se obișnuise în tinerețile ei și chiar mai târziu, în astea se spunea pe șleau lucrurilor, iar eroii își mărturiseau fără ascunzișuri stările și trăirile, dezagreabil în prima clipă, până înțelegeai că în fond
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
avea o dorință fizică, i se supunea cu voluptate. Cum făcea dragoste, de pildă, cu frenezie. N-ar trebui să știu și nici să spun, dar știu și spun, e secretul meu cum am aflat. Nici nu intra bine în cămăruța lui, își arunca pantofii, își descheia grăbită nasturii și fermoarele, își arunca hainele pe jos și se vâra în pat, zorindu-l. Acasă la ea, îndată ce părinții îi plecau undeva, trăgea jaluzelele și-l trăgea pur și simplu peste ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
citește, dar gândul îi fuge departe de paginile tipărite mărunt. Abandonează. Își face o cafea în care pune cuburi de gheață s-o răcească, o soarbe cu înghițituri mici. Ecoul străzii plutește neîntrerupt împrejur. Se așază pe patul îngust din cămăruța lui îngustă, aproape gol în zăpușeala care dă năvală prin fereastra larg deschisă. Nici o adiere nu flutură perdeaua și draperia subțire înflorată. Dar liniște încă nu e. Peretele de cărți nu-i spune nimic, gândul i-e neclar. Se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]