1,732 matches
-
Alexandra-Marioritza! Te voi servi chiar eu, cu mâna mea. Așteaptă-mă! Trebuie să-ți spun ceva important. Nu vei uita niciodată acest pahar, căci va fi cu apă vie, exact ca în povești. Îi sărută mâna și merse drept spre cămara burdușită de dulapuri grele, acolo unde se păstrau toate porțelanurile, vesela și argintăria casei. Alese o cupă înaltă din cel mai fin cristal, cristalul îngerilor. Îi cercetă fațetele și transparența în lumina lumânării. Erau perfecte. Străbătu mai multe încăperi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
se aduna într-o mică fântână, apoi își regăsea albia din pădure printr-un jgheab de olane. Era cea mai bună apă de băut. Înmiresmată și foarte rece. Nicolae umplu cupa, scurse surplusul peste pojghița de gheață, trecu iar prin cămara cu dulapuri, culese o tăviță de argint și reveni în bibliotecă. Numai că acolo... nu mai era nimeni. Îl copleși un sentiment acut de gol, de absență dureroasă. Auzea rumoarea, râsetele și melodia valsului vienez, dar îi pierise tot cheful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
bieți turciți sau islamisiți. Se mai spune că acest teritoriu românesc ar fi primit și un nume. Ah, Iancule! Ai auzit tu de vreo țară basarabească rusească? FINAL PASAJ RETRAS Iancu lăsă scrisoarea și privi în jur. Stătea într-o cămară dărăpănată, cu acoperișul nesigur și hârtie trasă prin ulei, apoi lipită în locul geamurilor. Un cotlon strâmt și mizer în care abia încăpeau patul, masa, scaunul și stiva de cărți. Citea mai tot timpul. Ziua, ca să uite unde se afla. Noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
un parapet din lăzi cu cartofi. Oamenii își umpleau plasele, numărau banii și părăseau librăria pe ușa din spate. De aceea nu văzusem pe nimeni ieșind. De cartofi însă n-aveam nevoie, nu mai încăpeam de ei la noi în cămară. Fiindcă, înainte cu câteva săptămâni, sosiseră munți de cartofi în orașul nostru. În schimb carnea și ouăle, făina și zahărul erau rarități. Am înjurat în gura mare și am vrut să plec, dar m-am răzgândit. Am luat de pe tejghea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
să-l biruiască, dacă nu săreau și alți oameni care, după ce I-au smintit pe Lazăr în bătaie, s-au împrăștiat prin toate odăile să strice și să ia ce le poftea inima. Melentie a mirosit până ce a nimerit în cămara plină cu de toate. A încărcat în două coșuri, găsite acolo, borcane de dulceață, sticle de vin și de lichioruri, brânză, o pâine albă, mezeluri, un mușchi și o șuncă, măsline și ce i-a căzut în mână. Când a
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
o trecătoare plinuță, în Central Park, acum vreo zece ani, pentru că mi aprinsesem o țigară. Good old times, acum plinuța ar fi probabil în pușcărie, pentru port ilegal de bomboane ! Dar și eu sînt în pericol, îmi dau seama. În cămară, în spatele unui borcan cu murături bulgărești, am mereu ascuns un pachet de ciocolată, din care mai iau cîte o bucățică o dată la cîteva zile : un doctor binevoitor mi-a spus, mai demult, că s-ar putea ca, la bătrînețe, să
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
auzit această constatare de nenumărate ori. Și dacă te uiți la majoritatea gospodăriilor țărănești, vezi că în jurul structurii elementare „două camere pe tindă” s-au ridicat straturi succesive de „amenajări”, o „aple că toare” în spate, încă o cameră sau cămara pe o latură etc. Așa au crescut și numeroasele „case-vagon” pe care le putem vedea și astăzi în București. Nimic nou, deci. și totuși, în aceste cazuri este vorba despre altceva. Ele nu cresc organic, în timp și în funcție de nevoi
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
urcam, coboram pe culoarele întortocheate. Din loc în loc, câte o ușă numerotată era deschisă și vedeam înăuntru o chiuvetă și un closet de faianță sau o boxă cu mături murdare, teuri cu cârpe împuțite și cutii de sodă. Mai vedeam cămări cu vrafuri de pijamale ștampilate, în sfârșit, când amețiserăm atât de tare încît nu am mai fi știut să găsim ieșirea și credeam că ne vom lăsa oasele pe vreun coridor, am deschis o ultimă ușă. Sala în care am
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
vreți, veniți și voi, a zis tăticu, când s-a mutat la Mârlancă. Da ei au rămas tot în casa veche din Pantilimon, lângă biserica Capra, unde-i înmormântată mămica... Scoate puțin fierul din priză, prea s-a-nfierbântat. Deschide ușa de la cămară, nu-s decât niște biscuiți uscați, ia unul, îl vâră în paharul cu apă, îl moaie și-l molfăie-n gură. — Eu mă duc, mătușă, am de lucru de nu-mi văd capul. Se duce, târâindu-și alene papucii, se
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
curățenia de primăvară. Dacă au să aibă, ca de obicei, musafiri de Paște. Lumina cenușiu-gălbuie intră oblic prin geam - a trecut dimineața și, dincolo de cerul de fildeș, soarele invizibil are să înceapă să coboare. Ridicându-se să mai caute ceva prin cămară, Ivona își aruncă ochii pe geam, dar nu vede decât gudronul ondulat și scorojit al magaziei de lemne și, mai departe de el, chioșcul negru, umed. Resturi de zăpadă sticloasă, întărită ca sub o crustă de zahăr, au încremenit încolăcite
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
din loc în loc, apar ca într-un ciorap găuri de metal negre. În colțul de sus al peretelui, ca o lintiță, igrasia. Dedesubtul petei verzi-negre, peretele transpiră sau plânge cu boabe mari, curate de apă. Pe colțul de vizavi, în dreptul cămării, un cuib fumuriu : fire lungi de păianjen tremură pe tot tavanul înalt, afumat. — ...Ce voiam să te întreb, madam Delcă ? Oooo, și bătrânețea asta, cu lapsusurile ei... Cum se spune în popor, uiți de la mână până la gură... Ei, lasă că
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de Ivona, odată și-a luat seama... Odată a întors foaia... — Ei, spune, madam Delcă, să-ți fac și două ouă ? Spune. Taci, că n-o fi intrat în ceasu morții, de n are astâmpăr și tot mai cotrobăie pân cămară, și iar mai scoate ceva... Eeee, n-ar avea ea, Ivona, suflet rău, atâta că nu prea e întreagă la minte. N o vezi cum îi tot da-nainte cu ăia de ședea împăiați în biserică ? Că mare brânză să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
partea ailantă. Da el tot ca lupu-nghițea : tot cu grijă să nu-ntârzie, bietu copil ! Să-i găsească ăia v-o pricină și să-l zboare dân școală. Uite-o cum s-a-nchiondurat și cum își face iar de lucru-n cămară... Nu le place lor să le știi secretele, da în ziua de azi toate se știe. Și chiar pe madam Ioaniu a scăpat-o gura și mi-a spus cum s-a dus în audiență, când a vrut să-l
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
dormitor. Aici parcă e mai multă lumină, parcă e mai cald și mirosul acru nu are aceeași intensitate dușmănoasă. Atmosfera a rămas destinsă. Promitem să ne scriem. Aha, să ne povestești cum ți-a halit Box rezerva de zacuscă din cămară, țipă Vlad rîzÎnd. Ies plouat, fără alte efuziuni, cu inima sfîșiată de tristețe. La 7.30 dimineața, sîntem deja În curtea garnizoanei din Hațeg, după ce ne-am afumat Într-un autobuz hîrbuit, lăsînd În spate muntele cu piscul Înzăpezit. Se
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Vino, a zis ea, să-ți zic ceva, și am ieșit pe hol și ea a mai zis: Am o mătușă care gătește senzațional, a făcut o oală cu sarmale și cred că găsim și-un vin pe la ea prin cămară, dacă vrei să vii cu mine deseară, nu cred că o să observe nimeni dacă lipsești cîteva ore, oricum locuiește pe strada din spate, la trei minute de spital, m-am uitat la ea, o tipă foarte drăguță, zîmbind foarte drăguț
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
din bibliotecă Istoria Europei de Pirenne, se așeză și, pe dată, se lăsă furat de lectură. În acest timp, Tom plutea în al nouălea cer. Cercetă bucătăria. Aici nu mai era vorba de gătit pe un ochi de gaz. Inspectă cămara și frigiderul. Intră apoi în salon și luă pe rând toate tablourile și ornamentele. Mai fusese, desigur, și înainte în această casă, dar numai în ocazii festive și nu văzuse niciodată salonul golit de oameni. Lui Tom îi plăceau tablourile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să se considere imbecil și anost, când sufletul îi clocotește de fantezii uluitoare? Cum avea să se termine totul, cum putea să se termine totul? George își spunea: „Sunt ca un câine turbat care s-a năpustit, urlând, într-o cămară întunecoasă. Cel mai bun lucru care mi s-ar putea întâmpla ar fi ca proprietarul meu să aibă curajul să mă înșface de ceafă, să mă smulgă afară și să mă împuște. Dar cine-i proprietarul meu?“. Răspunsul era limpede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
UMILINȚĂ rugându-te Lui”. Deci Maica Domnului se roagă la Fiul ei și Dumnezeul nostru „cu umilință”. Stau atunci și mă întreb: noi oamenii cum ar trebui oare să ne rugăm lui Dumnezeu? Cuvintele Mîntuitorului nostru Iisus Hristos ”intră în cămara ta” referitor la rugăciune probabil că are și sensul de a ne retrage înspre rugăciune, dar și faptul că omul trebuie să intre în sine însuși la ceasul rugăciunii, în interiorul sufletului său, unindu-și mintea cu inima. Wikipedia în limba
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
o să ajung! Acum sau mai târziu, zise tristă o... Prună. - Ce bucurie pe copii! La cuptor sau în compot. Da, bun, proaspăt, bun și în plăcintă, zise vesel Mărul! Eu mă bucur, așa o să ajung pe masă la fiecare, în cămara tuturor. Voi imprăștia arome peste tot. „Nici o zi fară un măr și așa țineți doctorul departe “ - parcă așa se spune. - Ce mă fac, începu să plângă para. Toți vor spune: „Pică pară mălăiață-n gura lui Nătăfleață”. Of! Of! Of
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
locuință privată notariului comunei, carele au închis cu părete ușa de la clasă și au spart o alta care de-afară dă drept în clas. Aicea n-am 141 {EminescuOpXVI 142} aflat nici copii, nici învățătorii, ci clasa servea notarului drept cămară, pentru păstrarea proviziilor sale de iarnă. // Am aflat că învățătoriul A. Lefteriu. e totodată și perceptor în comună și că de mai multe luni școala ar fi închisă. La 1 decemvrie am rânduit o comisie pentru cercetarea mai de aproape
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
și ne-am vândut dumisali hatmanului Lupului dirept doaâdzăci lei bătuți... Căci noi stăpâni n-am avut, că eu, Panaite țiganu am fostu turcu și m-am botezat, iar fămeia mia iaste ruscă din Țara Leșască...” „Eu, Gligore diac de cămară am scris zapisul.” Când am sfârșit cititul, ochii întrebători ai bătrânului erau adânc ațintiți spre mine, ceea ce m-au făcut să spun: Să știi, părinte, că mi-a plăcut gândirea lui Panaite și a femeii lui. „Cum să-ți placă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
dar cu voce limpede și cât mai repede.” Curios nevoie mare, m-am apucat să silabisesc: „Io Grigorie Ghica voievod...Scrierm domnia mea la toți boiarii și la toți slujitorii... Facem știre tuturora pentru Ioniță curelar gospod, carele lucrează la cămara gospod... Iată că domnia mea...l-am iertat...de toate dările și angăriile, oricâte ar fi pă alții...nimărui nimic să nu dea, măcar orice greu ar fi pe țară sau pe breasla curelarilor, despre toate să aibă pace. Și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
tu vătafule de curelari, la nimic cu voi să nu-l amestecați. Așijderea, și voi vătași de vezetei și vezetei de la grajdul gospod... întru nimic să nu-l trageți la lucrul grajdului, fără decât el numai să fie de lucrul cămării gospod...” „ Ei, ce zici, dragule? De ce se bucura acest curelar de atâta cinste din partea lui vodă?” Păi, de ce crede sfinția ta? Socoteala nu-i atât de grea. Îi simplă ca bună ziua. „Dacă-i așa, apoi atunci tălmăcește-mi și mie
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
pe Podul Hagioaiei... Așijdere să mai stăpânească și un loc de pivniță din dosul acei dughene...” „Spune mi, ai înțeles de ce te-am pus să citești această carte?” Era simplu de priceput că pe lângă Curtea domnească se găsea și o „cămară de izvoade”, dată în grija unui „cămăraș de izvoade”. „ Uite că încet-încet îți reamintești de toate tainele Curții domnești. Spun că îți reamintești și că nu le afli abia acum, pentru că tu ai fost diac domnesc cândva...” Niciodată nu strică
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
odată cu înființarea haznalelor din fața Curții Domnești? „Mai întrebi? Cum să nu-mi aduc aminte? Ai mai găsit ceva nou în legătură cu haznalele și suiulgiii?” Da, părinte. Iaca ce spune vodă, la 14 august 1747: „Facem știre tuturor...am scos bani din cămara domnii mele și am adus suiulgii meșteri...ș am deschis hazne denainte Curții gospod. Și altă cișme am adus la feredeu...De treaba haznalilor, am așăzat și doi oameni meșteri... Dima și frate-său, Costantin, arnăuți cu leafă...Și ei
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]