1,495 matches
-
ajuns acolo, într-un spital instalat în barăci, unde mă mâncau păduchii. Cineva mi-a explicat că, pentru a ajunge la țărmul oceanului, trebuia să străbat un deșert. M-am hotărât să încerc. Localnicii mă priveau lung, neîncrezători. Cum, fără cămilă? Mi-au dat totuși fructe. Apă. Un fierar mi-a făcut un cărucior cu care să-mi transport proviziile. Și am plecat. Auzisem o frază, „acolo unde există o voință, există un drum” și mi-o repetam mereu. Înaintam, trăgând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
rezerva faimoasa lui eră a rațiunii. Ei bine, nu, să și-o țină Victor pentru el, îmi ziceam. Nu eram dispus să mă întorc în praful drumului din care mă ridicasem. Nu eram dispus câtuși de puțin. Chiar și unei cămile îi trebuie din când în când apă, nu poate trăi din nimic. Simțeam nevoia să ies afară, să sparg capul cuiva, Mopsului sau Arhivarului, să trântesc de podea farfuria din care mâncam, să trântesc uși sau să răcnesc cu sălbăticie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
doar din pedale. Dacă n-ar avea picioare Și n-ar merge prin pustiu, Ai zice că-i munte viu, Cu două piscuri pe spinare. Nu vreau un răspuns cu sila, Îmi asum aceste riscuri: E la fel ca și cămila, Însă n-are două piscuri. Chiar de vrei, nu poți să-l minți Nici măcar o picătură: Dânsul ți se uită-n gură Și te caută la dinți. Seamănă cu un țăruș, Din țărână nici nu-l vezi, Poartă-n creștet
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
săptămâni. Bucură-te, floarea mărului, și nu te speria de rod! [1937] * OASPE'fI NEPOFTI' fI Plecară iarăși voievozii daci spre miazănoapte, de unde ne veniră, cu oile și cu bourii. Și ceilalți, cari din răsărit sosiră cu arapi și cu cămile, de asemeni se înduplecară mai târzior, pe seară. Fecioara-n marea zarvă nu se miră că și-a pierdut condurii. Vrea liniște Maria după atâția oaspeți, vrea liniște de-acu, și bucuria să fie-a ei, deplină. Poate mai bine
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
-i urăsc; sunt un popor cu o credință profundă și cu o inimă mare. Și-n plus, noi, sirienii, și evreii avem un motiv comun de mândrie. Navele noastre, adevărate caravane marine care duc în Occident ceea ce se descarcă de pe cămile pe coastele Orientului, sunt aproape ultimele garanții ale supraviețuirii negoțului în Marea Mediterană. Rotari nu mi-a mai răspuns, dar cuvintele mele l-au pus pe gânduri. Doar după un scurt răgaz, m-a întrebat: - Și cer mult pentru serviciile lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
zile. Haina aceea, care mirosea a gaze de eșapament și a oboseală, crea dezordine. Provizoriu. Întâmplător. Dar de-acum nimic nu mai era provizoriu. Totul era stabilit. O puse În dulap. Între geaca de schi și paltonul din păr de cămilă pe care nu-l mai purta de ani de zile - căci de când Emma plecase, chiar și gestul banal de a se Îmbrăca, de a se arăta lumii În postura lui cea mai bună Îi devenise neplăcut - erau acolo rezemate, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
să trecem vadul. În susul și în josul apei, erau o mulțime de negustori care se opriseră și ei să mânânce și să doarmă. Frații mei se tot învârteau pe acolo și se minunau văzând atâtea fețe noi și haine ciudate. „O cămilă”, a strigat Iosif și ceilalți frați s-au luat după el ca să vadă mai bine animalul cu picioarele ca niște fuse. Nu m-am putut duce cu ei, dar nu mi-a părut rău că am rămas în urmă. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
apă. Nu știam că oamenii adevărați se pot mișca în apă - nu știam ce e înotul și nu mai văzusem pe nimeni făcând asta. Dar imediat mi-am dat seama că erau pur și simplu oameni, egiptenii care veniseră cu cămila. Vorbeau între ei în limba lor ciudată, curgătoare. Deși râdeau încet, apa aducea sunetele aproape de parcă ar fi fost lângă mine. Nu m-am dus să mă culc până când n-au ieșit din apă și au lăsat fluviul în pace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
că urma să merg cu ea s-o ajut. Ruben ne-a găsit un loc bun chiar lângă poarta palatului, iar el s-a ținut la distanță, în timp ce mama striga la fiecare străin și se tocmea ca un negustor de cămile cu cei care se apropiau. Nu prea aveam ce să fac, doar să stau și să mă uit, ceea ce am și făcut, plină de bucurie. Acea zi petrecută la poarta de est a fost o minunăție. Am văzut pentru prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
apă proaspătă și parfumată ori de câte ori noi dormeam. Nu-mi făceam griji pentru viitor. Shalem spunea că unirea noastră trupească ne pecetluise căsătoria. Mă tachina în legătură cu prețul miresei pe care i-l va duce tatălui meu: găleți cu monede de aur, cămile încărcate cu pietre prețioase și pânzeturi, o caravană de sclavi, o turmă de oi cu lâna așa de fină că n-avea nevoie să fie spălată niciodată. - Tu meriți prețul unei regine, îmi șoptea el, și apoi plonjam înapoi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
târau după ei și pe care-i puneau să doarmă noaptea În țarcuri. Mai creșteau niște animale mari, cocoșate, cu gât lung și limbă băloasă. Animalele astea se adăpau rar, erau mai Înalte decât un om, iar ei le numeau cămile. Nu știau dacă ei se luaseră după cămile și beau foarte rar, sau dacă ele se luaseră după ei. Poate că fuseseră așa, și unii și alții, de la bun Început. Pe cât erau de uscați și de slabi, pe atât erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
să doarmă noaptea În țarcuri. Mai creșteau niște animale mari, cocoșate, cu gât lung și limbă băloasă. Animalele astea se adăpau rar, erau mai Înalte decât un om, iar ei le numeau cămile. Nu știau dacă ei se luaseră după cămile și beau foarte rar, sau dacă ele se luaseră după ei. Poate că fuseseră așa, și unii și alții, de la bun Început. Pe cât erau de uscați și de slabi, pe atât erau de buni În luptele de sânge și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
de reale - artă reînarmată de tehnologie, cum spunea Ravelstein. Fețele cântăreților erau colorate ca sticla venețiană, iar camerele te introduceau până În ochii lor frumoși negri sau chiar până la dinții lor. Ravelstein, Înfășurat În haina lui de casă din păr de cămilă, stătea Întins pe șezlong, admirând și explicând noul echipament - și râzând de ignoranța profanilor. Dar nu era În formă și apăsa Întruna butonul care amuțea sunetul, pentru a se face auzit. Până la urmă, Însă, oboseala l‑a răzbit, iar Nikki
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
doctori și multe dintre ilustrate prezentau fie minarete, fie situri arheologice. O desprinse pe prima și află că Bob trimitea salutări de la Moscheea Albastră. A doua Îi spuse că lui Bob Îi plăcea Coloseumul. Dar a treia, care Înfățișa o cămilă În fața piramidelor, dădea În vileag mult mai interesantul fapt că M și T terminaseră inspecția bucătăriilor și aveau să se Întoarcă marți. O prinse pe aceasta la loc și se Îndepărtă de afișier. — Vă pot ajuta? spuse o voce În spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
spre stația de vaporetto Celestia. Clar reliefată În fața lui văzu pasarela cu balustrade de metal și scările ce duceau până la ea. Le urcă și când ajunse la Începutul pasarelei, se uită Înainte la podul care se Înălța precum cocoașa unei cămile peste deschizătura din zidul de la Arsenale care permitea șalupei numărul cinci s-o taie drept prin mijlocul insulei și să ajungă În Bacino di San Marco. Podul, văzu el bine, era gol. Nici chiar Ruffolo nu putea fi atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
a limitelor, rămâne o profeție a vremurilor pe care le trăim. Filosoful german își imaginează trecerea conștiinței de la idolii superstiției și de la minciunile unei morale ipocrite spre dionisiac și spre condiția de supraom, în trei etape. Prima este aceea a cămilei, a cărei forță tinde spre lucrurile grele, mai greu de dus. Cea de-a doua este cea a leului care, în calitatea sa de prădător prin excelență, se simte liber să spună «nu», trecând de la faza de venerare a devizei
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
atitudine, vom fi mai liberi de angoasele prestațiilor spirituale și nu vom mai cădea așa de des pradă angoaselor pastorale: e nevoie de mai mulți «copii», așa cum reiese din evanghelie, de mai puțini lei și, în special, de mai puține cămile, întrucât acestea riscă să se identifice cu greutățile pe care le poartă. Totodată ne va fi mai ușor să rezistăm tentației de a idealiza trecutul și de a ne întoarce la anumite forme și limbaje de acum nu doar desuete
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
și dinamică, în care nu prea era loc pentru limită, fragilitate, păcat, faliment, ce fac parte din viața umană și, desigur, caracterizează orice itinerariu spiritual. Reîntorcându-ne la parabola nietzscheană, s-ar putea spune că viața religioasă se juca între cămile și lei. Această imagine eroică a produs rezultate mărețe, însă uneori a frânt și a nimicit persoanele mai normale, șubrezindu-le sub povara unor greutăți demne de o cămilă. Așadar, această imagine i-a izolat pe cei mai puternici și
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
nietzscheană, s-ar putea spune că viața religioasă se juca între cămile și lei. Această imagine eroică a produs rezultate mărețe, însă uneori a frânt și a nimicit persoanele mai normale, șubrezindu-le sub povara unor greutăți demne de o cămilă. Așadar, această imagine i-a izolat pe cei mai puternici și mai volitivi - de obicei auto-recunoscuți carismatici - sub clopotul de sticlă al perfecțiunii și al venerației, care este doar o variantă a cuștilor în care se țin leii și leoaicele
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
ale cărui cearșafuri nu se mai răsfățase nici nu-și mai trosnise oasele de peste zece ani țipenie de film străin, pe deasupra menajeriilor subterane ale înduioșătorului Circ de Stat, unde aceeași criză generală de valută preschimbase siluetele contorsionate ale tigrilor și cămilelor în mogâldețe, aducând izbitor a oi, câini sau pisici, clătinate dintr-o parte într-alta a arenei nu de strigătele metalice ale dresorilor cambrați în fireturi, ci de mormăiturile veștede ale unor ciobani încuiați la gură, negeluiți de oraș, nepreocupați
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
treisprezecea zi, ieri, scafarogul, atotștiutor, mă aștepta pe aeroportul din Mozambic. - Ofticat că te făcuse stăpânul lumii, încerca și el acuma săracul să se lipească măcar la un bacșiș. - Mă trage de-o mânecă lângă o pistă de antrenament a cămilelor. Așează, pe-o plajă pe care puteai să-ți prepari cafea la nisip, o teașcă, în care înghesuise halba, bidonașul cu bere și inelul, că venise cu ele, și mă-ntreabă: "Te legi cu jurământ să introduci inițialele mele în
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
din spate.) IF-ul își trase, cu un gest reflex, peruca deșteaptă, din păr uman, ce-o purtase ca pe-o căciuliță și îi gâdilase, tot timpul, una dintre urechi. Pe fotoliul din față, înfășat într-o husă păr de cămilă, se ghemui Fisente, nepotul preferat al lui Sucu Marcel, un lungan arătos și viclean de-și trăgea chiar și singur clapa, dacă nu avea cui, mustăcind sub pletele lungi, blonde și mutra de fecioară, de se gheruiau puștoaicele după el
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Unei speranțe iluzorii într-o definiție perfectă îi vom opune realizarea pragmatică a unor puncte de vedere parțiale care ne permit să precizăm încetul cu încetul obiectul de cercetare. Și apoi, în lumea asta savantă și aridă a epistemologiei, o cămilă va veni să-l lămurească pe cititor..., un elicopter va zbura pe deasupra și lumina va țâșni! Să ne ținem bine de scaune! Până să ajungă, cămila are nevoie de câteva pagini ca să-și producă efectul, răbdare! O primă obiecție a
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
obiectul de cercetare. Și apoi, în lumea asta savantă și aridă a epistemologiei, o cămilă va veni să-l lămurească pe cititor..., un elicopter va zbura pe deasupra și lumina va țâșni! Să ne ținem bine de scaune! Până să ajungă, cămila are nevoie de câteva pagini ca să-și producă efectul, răbdare! O primă obiecție a venit din partea unui autor francez care mi-e prieten, Jean-Pierre Bonafé-Schmitt, specializat în medierea în mediul școlar (Bonafé- Schmitt, 1997), care critică "viziunea inflaționistă" a violenței
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
iar acest relativism este necesar. O definiție prea restrânsă nu înseamnă oare un colonialism cultural? O metodologie unică nu duce la sărăcirea științei? Pentru a elucida acest aspect, vom folosi o comparație simplă, reluată și modificată pentru nevoile cauzei: metafora cămilei și a elicopterului. Un zoolog, dotat cu fonduri excepționale (deci nu-i francez), vrea să cunoască totul despre cămilă (să-și facă o reprezentare perfectă a ei). În acest scop, se îmbarcă în elicopterul său și survolează nisipurile Africii. În mijlocul
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]