2,531 matches
-
a venit în minte să măsurăm din nou nivelul radiațiilor. Extraordinar, radiațiile înregistrate acum erau nespus de mari! În toate zilele din urmă uitaserăm cu desăvârșire să le mai măsurăm! Am alertat de îndată toate echipele și pe toți gură cască de pe acolo să nu se mai apropie de crater. Însă senzația că aș putea să fiu iradiat m-a cutremurat. Ce-o să mă fac? La ce-mi va folosi toată gloria asta cu obiectul necunoscut dacă sunt iradiat și n-
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (6B) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2013 din 05 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379956_a_381285]
-
pământ, cu ochii la ceafă știind că nu sunt urmărit Trag cerul pe mine ca pe o eșarfă doar să mă simt învelit . Dau să vorbesc dar limba e aspră de-atâta tăcere și gol Alături genunea din mine se cască și cad retezat dintr-un rol . Getuța Z. Citește mai mult Merg înaintecu gândul în urmăla tot ce-a rămas nefăcutPășesc inegalalături de turmăgreșind repetat și știutPrivesc în pământ,cu ochii la ceafăștiind că nu sunt urmăritTrag cerul pe mineca
GEORGETA ZECHERU [Corola-blog/BlogPost/380316_a_381645]
-
pe veci,/ m-au închis între pereții reci/ și mi-au pus zăbrele pe fereastră.// Azvârlit în temnița dușmană/ gem ades, însângerat sub fier,/ și-atunci pun câte-un crâmpei de cer/ din seninul tău-bandaj pe rană.// Foamea când îmi cască noi abise/ vine câte-un pui de cozonac/ ce-a crescut ca mine, pe Bugeac,/ trupul să mi-l sature prin vise.// Țara mea de dincolo de ape,/ dacă șovăi în credința mea,/ simt cum îmi trimiți, vânjoși, să-mi stea
BISERICA ORTODOXĂ BASARABEANĂ-ÎNFĂPTUITOARE A MARII UNIRI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2278 din 27 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379265_a_380594]
-
15 iunie 2017 Toate Articolele Autorului N-a mai rămas nimic din Eminescu l-am răstignit în vorbe fără glas iubirea lui, în van, își schimbă sensu’, durerea însă, în noi, adânc, are popas Din sângerări aprinse și apusuri ce cască răni în cerul liniștit s-au răsturnat cuvinte-n patru versuri ce spun nimic Eminului pitit într-un neant pe care el îl știe și l-a știut întruna resemnat trăindu-și o iubire sinilie pe un pământ lovit doar
N-A MAI RĂMAS NIMIC DIN EMINESCU de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379478_a_380807]
-
Apusul tremura în laț, Ci însuți i-ai fost hramul Cu sângele-ți stropind păgâni, Ai nimicit hiena, Iar Iancu, Prințul din români, A mântuit Viena... Și-acum, popor izbăvitor, În paria te-nmască, Deși din zei coborâtor, Sub tine iadu-l cască? Or, drepturile tale, când Vei prinde-a le pretinde? Din tine au purces pe rând Mari stele strălucinde, Minți luminate cu sfânt har, Din energii divine, Genii pustii ce tot mai rar Apar să strălumine. Dar câte-n alte țări
VERSIFICARE POEMICĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379618_a_380947]
-
și vezi... Ed. Eminescu, București, 1999)] Zăngănitul lanțurilor răsună în celule ca niște psalmi pioși, prelinși în mătăniile chiliei, ce se înalță ca o mulțumire adusă lui Dumnezeu: „Salvarea, deci, e lanțul; și nu-ncerca să ieși,/ Abisul neființei se cască-n fața ta,/ Ci dus de geniul liber pe drumul fără greș, Pe poarta fericirii în lanțuri vei intra.// Miraculos e lanțul, principiul meu suprem,/ Îl aflu în gândirea și inima oricui;/ E lege, rațiune, metodă și sistem,/ E însăși
LACRIMI, LANŢURI, CĂTUŞE ŞI COLINDE ÎN CUNUNĂ DE SÂNGE, SUFERINŢĂ ŞI BUCURII SFINTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381038_a_382367]
-
unde dorește, și primește ceea ce poftește. Mă rog, unii mai egal decât alții. Dar... Sunt elementele care contrazic această seducătoare teorie. De pildă, de dimineață, în avancronica sâmbetei morților, drept în față, dincolo de mormântul tatălui, bunicilor și mătușii mele, se căsca o groapă largă, adâncă, flancată, de-a stânga, și de-a dreapta, de două mormane mari, și proaspete, de pământ, de o roabă, cu unelte, în ea, ba, și de o funie groasă, de spânzurătoare, aruncată cu generozitate la mine, pe
LIVIU FLORIAN JIANU [Corola-blog/BlogPost/381285_a_382614]
-
unde dorește, și primește ceea ce poftește. Mă rog, unii mai egal decât alții.Dar...Sunt elementele care contrazic această seducătoare teorie. De pildă, de dimineață, în avancronica sâmbetei morților, drept în față, dincolo de mormântul tatălui, bunicilor și mătușii mele, se căsca o groapă largă, adâncă, flancată, de-a stânga, și de-a dreapta, de două mormane mari, și proaspete, de pământ, de o roabă, cu unelte, în ea, ba, și de o funie groasă, de spânzurătoare, aruncată cu generozitate la mine, pe
LIVIU FLORIAN JIANU [Corola-blog/BlogPost/381285_a_382614]
-
schimbând pe loc înfățișarea pădurii. Ca prin minune, în fața grădinarului apăru un iepuraș drăgălaș care îi făcu semne să îl urmeze. Mare îi fu mirarea lui Florea când văzu locul în care fusese condus. La picioarele unui copac bătrân se căsca o scorbură imensă prin care coborau în pământ niște scări întunecate. - Pădurea îți mulțumește pentru grija ta, strigă iepurașul, după care o luă la goană și se făcu nevăzut. - Aici trebuie să fie Castelul de Fier, spuse Florea - Zâmbet de
POVESTEA LUI FLOREA-ZÂMBET DE FLOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381443_a_382772]
-
nr. 2358 din 15 iunie 2017. N-a mai rămas nimic din Eminescu l-am răstignit în vorbe fără glas iubirea lui, în van, își schimbă sensu’, durerea însă, în noi, adânc, are popas Din sângerări aprinse și apusuri ce cască răni în cerul liniștit s-au răsturnat cuvinte-n patru versuri ce spun nimic Eminului pitit într-un neant pe care el îl știe și l-a știut întruna resemnat trăindu-și o iubire sinilie pe un pământ lovit doar
MIHAELA TĂLPĂU [Corola-blog/BlogPost/381411_a_382740]
-
rătăcit în mare, în stele și-n adânc ... Citește mai mult N-a mai rămas nimic din Eminescul-am răstignit în vorbe fără glasiubirea lui, în van, își schimbă sensu’,durerea însă, în noi, adânc, are popasDin sângerări aprinse și apusurice cască răni în cerul liniștits-au răsturnat cuvinte-n patru versurice spun nimic Eminului pititîntr-un neant pe care el îl știeși l-a știut întruna resemnattrăindu-și o iubire siniliepe un pământ lovit doar de păcat/mânjit doar cu căcatN-a mai rămas
MIHAELA TĂLPĂU [Corola-blog/BlogPost/381411_a_382740]
-
pântecele muntelui și ai impresia că acesta te privește prin găvanele unor ochi misterioși, destul de largi încât să lase să treacă trup de viețuitoare prin ele. Nu departe de intrarea în chei, să tot fie o sută-două de metri, se cască Peștera Polovragi. Tăiată de mâna omului dornic să bântuie măruntaiele muntelui, intrarea a făcut ca acest loc să-și piardă caracterul parțial ascuns și tot parțial inabordabil, deschizând împărăția lui Zamolxe. La 350 de metri deasupra nivelului peșterii, a fost
PEŞTERA POLOVRAGI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381547_a_382876]
-
să se rupă din ghearele prea târziului care vrea să o sfâșie. Pentru că tu te depărtezi... Prea rar și prea indiferent mai privești înapoi ... Inima mea suferă pentru că nu mai vrei să o lași să trăiască... Și între noi se cască o prăpastie pe care dacă nu o umplem va deveni imposibil de trecut și vom rămâne unul pe o parte și celălalt de alta, veșnic separați și uitându-ne, încet dar sigur, unul pe celălalt... Iar eu răspund întrebării tale
ȘI CITITORUL POATE SĂ „URLE” de MIOARA TIMOFTE în ediţia nr. 1913 din 27 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380993_a_382322]
-
îngenuncheat ochii înspre adâncimile tale ,chiar cu riscul de a rămânea rece , gol ,neant stelar ,nimic să nu mămai mângâie ,nimic să nu mă mai doară nimic să nu mai poată lua chip de floare...doar imense goluri care se cască și așteaptă îngenuncheate să fie umplute de lumină (de tine ?) și unde nimic nu mai pulsează din Big-Bang-ul primordial ;a rămas doar amintirea unei explozii de lumină și de culoare care a fost...sau...doar ar fi putut să fie
LUMINĂ PURĂ de ALEXANDRU MAIER în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374512_a_375841]
-
furtuni și de iradieri mortale, ba chiar c-un inel de particule fine abia vizibile de-aproape, el e-un colos ce-și spionează cei șaizeci și șapte de sateliți supuși, printr-un ciclopic ochi, ce-i uriași și viu, căscat în marea Pată Roșe a globului lichid de hidrogen fierbinte și de heliu, rotindu-se cât mai grăbit să-i vadă cât mai des pe toți: pe Io cel vulcanic, pe Europa, Ganimede, pe Callistro și pe restul - niciunul să
VISURI COSMICE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374462_a_375791]
-
a deocheat copiii! E strigoaică, s-a născut cu tichie pe ochi. Mama îi zise: - O fi asta, că nu au mâncat nimic copiii, care să le facă rău. -Asta e! Nu vezi, că nici nu pot să le descânt? Casc într-una de mi-au dat lacrimile și cărbunii care-i stinsei în apă se duseră toți la fund sfârâind. Veta dăoache rău. Dacă se uită la cineva și se miră de el, fără să-și aducă aminte să-l
COPILĂRIE ÎNTRE REAL ȘI FANTASTIC de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373451_a_374780]
-
dat să bem din apa descântată cu cărbuni stinși , a luat între degetele un cărbune și puțină apă și ne-a făcut o cruce pe frunte, ne-a udat în capul pieptului și la buric, tot descântându-ne șoptit și căscând într-una, semn că eram deocheați. După puțin timp ne-a trecut, parcă ne luase răul cu mâna. Era o adevărată năzdrăvană bunica, însă noi după ce am aflat despre strigoi, nu ne-am resemnat să rămânem neștiutori. Era aceasta o
COPILĂRIE ÎNTRE REAL ȘI FANTASTIC de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373451_a_374780]
-
fată sau e tante!... Gemând sub sărutarea-mi nebună dar sfioasă, Mă mușcă cu privirea colac pe după gât, Mă mângâie c-o geană ca pe-un copil de casă Și-mi dă răgaz să aflu că nimeni nu-i urât ! Casc ochii mari cât două anotimpuri Și-mi regăsesc iubita întinsă peste țară!... Rămâi deci iarnă codașă peste timpuri, Iar tu bine-ai venit aleasă PRIMĂVARĂ ! Virgil Ursu Munceleanu Referință Bibliografică: N E D U M E R I R E
N E D U M E R I R E... de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373525_a_374854]
-
păstra o pată din sângele scurs din trupul celui răstignit. Își ridică privirea încet de la baza stâlpului și văzu cum sângele încă se mai scurgea pe lemn picurând pe pământul pietros. O crăpătură considerabilă, cam de o palmă lățime se căscase acolo în urma cutremurului întinzându-se și în spatele crucii și în fața ei pe zeci de picioare distanță. Privi picioarele lui Iisus bătute în cuie pe un mic suport din lemn. Urmele biciului se puteau vedea și acolo și mai sus de
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) 3 de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371271_a_372600]
-
Acasa > Poezie > Delectare > DOR Autor: Iulia Dragomir Publicat în: Ediția nr. 2063 din 24 august 2016 Toate Articolele Autorului Uneori mi-e atât de dor că mă doare ropotul ploii, mă doare aerul în care deschid ochii, gură cască în căutarea ta, mă doare perna care îmi primește gândurile șuvoi, se preling nebunește pe coarda inimii, mă împresoară, cascadă. Uneori mi-e atât de dor încât îmi atârnă mâinile pe șina viselor, mi se îngreuiază trupul chircit de așteptare
DOR de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2063 din 24 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/371528_a_372857]
-
jefuiam de toată averea lor... -Hm! S-ar spune că ai stat cumva în ,,umbraˮ învățătorului... și ai profitat din plin! -El cu ale lui, Hasim, răspândind lumină, cum spuneau ei. Eu cu ale mele buzunărindu-i pe toți gură cască ăia. Trebuiau să dea cumva plată pentru lumina de care vorbeau ei, spuse Baraba cu ironie. Le mai ascultam uneori poveștile numai bune de spus copiilor. N-am nimic cu ei, nu mi-au făcut nimc, însă nu știu ce fel de
AL OPTULEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374704_a_376033]
-
sâsâieli: -Liniște, faceți liniște! Toate aceste aiureli nu m-au impresionat. Începusem să mă plictisesc și voiam să mă întorc la șaretă. Când, deodată, aud la megafoane: -Acum urmează festivalul și concursul echipelor de călușari! Am tresărit înviorat și am căscat ochii. Eram bucuros că-i voi revedea pe frumoșii călușari și pe simpaticul mut. Credeam că veniseră și cei din satul nostru. S-au perindat pe scenă, preț de câteva ore, vreo douăzeci de echipe. Urcau de undeva din fundal
HĂLĂIŞA!- ULTIMA PARTE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374834_a_376163]
-
de sănătate, Dana era la fel de frumoasă ca Delia. Cele două se completau prin farmecul tinereții și pentru că aveau firi ce se asemănau. Urcă în mașină și străbătu drumul de o frumusețe deosebită, spre centrul orașului Brașov. Cobor în oraș să casc gura prin magazine, își zise... Cheltui o groază de bani cumpărând suveniruri, mâncă într-o cofetărie înghețată, căscă gură prin diverse magazine. Își spuse... neapărat, mâine să urcăm pe Tâmpa, sper că mă va însoți și Delia. Își propuse să
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374898_a_376227]
-
firi ce se asemănau. Urcă în mașină și străbătu drumul de o frumusețe deosebită, spre centrul orașului Brașov. Cobor în oraș să casc gura prin magazine, își zise... Cheltui o groază de bani cumpărând suveniruri, mâncă într-o cofetărie înghețată, căscă gură prin diverse magazine. Își spuse... neapărat, mâine să urcăm pe Tâmpa, sper că mă va însoți și Delia. Își propuse să-și scoată prietena din starea de stres în care plutește. De altfel, credea că exagerează. Poate un curtezan
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374898_a_376227]
-
seara, pe la ora opt, puiul meu mi-a spus cam așa: Ade, Mam! U-te a bucă, a faci bibi apte a noce. Ebuie, Mam! Ebuie! Și a început să țocăie și să mestece a sete și foame și a căscat îndelung, apoi a râs. I-am răspuns prompt: Da, Andrei, da, merge mama la bucătărie și îți face biberonul de lapte că ți-e sete și foame și somn cât casa... M-am dus la bucătărie, am rezolvat cu biberonul
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/373954_a_375283]