2,578 matches
-
tovarășului meu de vară, care nu a împlinit încă șaisprezece ani. Îmi spune că este bolnav de inimă, îmi spune că, de câteva ori, când vede o fată frumoasă, îi bate inima și simte că se sufocă. La Ciric a căscat gura la fetele care se antrenează pentru concursuri internaționale de caiac și canoe. Și, dintr-un fel de disperare, a tot aruncat cu pietre în apă, apucat de ciudă. * Alte după-amieze le-am petrecut sus, la Repedea, de unde se vede
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
constatând că fosforescența cadranului pare mai slabă, am hotărât că Dumnezeu are nevoie de ajutor. Mi-a trecut prin cap că sunt dator să-l ajut. * Umblam, bezmetic, de unul singur, toată ziua pe plaja foarte puțin populată de la Bugaz. Căscam gura cu nesaț la sosirea și plecarea vapoarelor, două-trei pe zi, din potrul mic un fel de jucărie a porturilor în localitatea Carolina. Singurătatea, imensa întindere de ape și cer, melancolia portului, despre care Radu Tudoran avea să scrie fermecătorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
dramatism decât un episod romantic petrecut la Veneția. Totuși, ceea ce povestesc aici începe la Paris, într-un loc foarte romantic al acestui fermecător oraș, anume în Place du Tertre, unde, de zeci de ani, se adună pictori diletanți și gură cască privind cum apare, pe carton sau pe pânză, un peisaj, un chip, mă rog, ceva care este în strânsă legătură cu artele plastice. În ceea ce mă privește, deși îmi dau seama de calitatea de "kitsch" a celor mai multe produse din Place
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Devenit un fel de Makarenko de Pipera, strategul îi citește zilnic celui luat sub contract spre (re)educare din enciclica papală Rerum Novarum, prin care Papa Leon al XIII-lea lansa creștin-democrația. Se spune însă că dăscălitul a fost văzut căscând plictisit și punând capăt abrupt unor asemenea ședinte de masaj doctrinar prin creștinescul „mai dă-l, bă, în gâtu’ mă-sii!”. Dl Dan Pavel ne anunță că va reconstrui Partidul Noua Generație din temelii. Pentru asta i-a cerut liderului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
mai rămas disponibile după redistribuirile „la vârf”. Sinceritatea de ultim moment a dlui Băsescu, disperat de bine regizată, a lăsat mulți jurnaliști cu gura căscată de admirație și pe dl Nastase, perdantul, bouche bez de invidie. E rândul presei să caște gura și să spună care a fost contribuția ei la năpasta că românii au avut de ales între doi comuniști „pocăiți” prin fesenizare - unul fără față, celălalt fără obraz de președinte. Nu aceleași Mării cu alte pălării au fost alese
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
în istorie un exemplu de națiune care să fi epuizat toate schimbările pe care o astfel de lege i le-ar fi impus; fiecare națiune s-a confruntat cu unele extreme, dar s-a întors de pe marginea prăpastiei care se căsca înaintea sa și fie că s-a apropiat de Biserica catolică, fie a căzut în prăpastie. Lăsînd însă deoparte acest caz de moarte prin apostazie și întor-cîndu-ne la celelalte două rele ale națiunilor creștine, tirania și conjurația împotriva Statului, cred
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
sau despre piesă, că nu au un bagaj cultural de referințe, că vin deschiși, fără să aștepte altceva decât să rămână curioși și interesați, asta e ce contează ! Dacă se plictisesc, o arată pe loc, Își pierd atenția, se foiesc, cască. Ei iau lucrurile așa cum sunt cu adevărat, spre deosebire de adulți, care, după ce s-au plictisit copios și au adormit În scaun, aplaudă entuziast, satisfăcuți că și-au Îndeplinit datoria culturală de a merge la teatru.“ O pădure de frânghii atârnate din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
l-aș putea găsi și, chiar de-ar trebui să urmez un cățel ca să-l găsesc, aș face-o”. 24. Preocupat de aceste gânduri, se dezlănțuia adesea asupra lui ispita de a se arunca printr-o spărtură mare, ce se căsca în odaia sa, lângă locul unde se ruga. Dar dându-și seamacă sinuciderea este un păcat, începea iarăși să strige: „Doamne, n-aș face nici un lucru care să Te supere!”. Repeta aceste cuvinte, ca și rugăciunea de mai înainte, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
părți. Lumea pestriță se mișca sinuos în ambele sensuri și soarele vesel și cald ne mângâia și ne scălda într-o baie de lumină. Făceam echipă cu două fete din Slatina și cu băiețelul uneia dintre ele. La vitrine doar căscam gura, căci buzunarele erau... goale! Am admirat, pentru început, o expoziție de artă plastică în aer liber; nu, nu erau kitsch-uri! Câțiva artiști își mutaseră simezele direct în stradă... Erau astfel mai aproape de sufletele celor pentru care ei creaseră
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
necazuri fără să mai plec în Italia. La ușă ajungeau mereu plicuri de la bănci, eram înștiințată că sunt datoare, datoare, datoare... Nici nu le mai deschideam, oricum nu puteam face nimic. Mi se făcea somn la fiecare sfert de oră, căscam mereu și nu eram în stare să fac nimic. Doar gândul de a mă ridica în picioare mă obosea. În timpul ăsta eram bombardată de infor mații despre Italia, eram împinsă spre drumul ăsta, mi se căuta loc muncă, mi se
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
despre Italia, eram împinsă spre drumul ăsta, mi se căuta loc muncă, mi se căutau bani de drum. Mult mai târziu, când primeam vești rele de acasă sau când mi se reproșa ceva, creierul mi se înnegura și începeam să casc. Proba bil că era forma de apărare a organismului meu. Semnul că nu mai încăpea nimic. Acum mi-am revenit. Mulțumesc lui Dumnezeu și Italiei care m-a salvat, pentru că, știu sigur, dacă rămâneam în țară, acum nu-ți mai
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
Semnul că nu mai încăpea nimic. Acum mi-am revenit. Mulțumesc lui Dumnezeu și Italiei care m-a salvat, pentru că, știu sigur, dacă rămâneam în țară, acum nu-ți mai scriam nimic. Voiam să-ți spun, de fapt, că acum casc de oboseală, doar atât. Scrisoarea 108 La Romeo mi se spunea: — Ești o femeie de nădejde! Nu făceam nimic deosebit, ba chiar mă plictiseam. Bătrâ neii dormeau mult, dimineața se trezeau după ora 9, iar eu îmi făceam o cafea
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
toate numerile câștigătoare“, de la testeaua cu ace de păr, câș tigată de fraierii din public, și până la pendula câști gată (nu ș’cum se face!) numai de acești pontagii; aceiași care atrăgeau, cu momeli de câștig „la sigur“, pe naivii căscând gura toată ziua pe la jocurile de noroc sau de adresă, la „de-a ciocul și norocul“, iarăși „cu toate numerile câștigătoare“ și cu obiecte de nimica pitite În dosul celor arătoase, anume pentru prosteala lumii; la „belciugele“ nimerite totdeauna numai
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
la rele, prin dumbrava Domniței Aricia. - Ulcele, ploști și urcioare, harapnice și pungulițe, du cipali și faraonoaice, culese de un vagabond li bertin pe toate drumurile țării. AM PRACTICAT SPORTURILE (PARCĂ N-Aș CREDE!), șI ASTA Încă din fragedă junețe, căscând gura, În grădina Rașca, dimpreună cu beizadea Sturdza Vițel, patron al sporturilor din acea vreme, la unul care - ca În pânzele cu chermeze ale maeștrilor olan dezi - se cățăra pe o prăjină lungă cât un copac după șunca atârnată În
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
singur-singurel, să-și pună foc la bojdeucă, la holdă, la fâneață, la tăt, la tăt, îngână Gheorghiță cu obidă. Și la noi o vin't porunca aiasta, că, când or vini turcimea, un pustiu de scrum și cenușe să se caște 'nainte, să n-aibă nici apă după ce bea... Gheorghiță oftează din toți rărunchii: Să vezi jălanie pe muierea me, când am vin't cu focu': "Văleu!! Nu te lăs Gheorghițăă!!...Nu te lăs s-o dai focului !! Nu te lăs
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
după ajutor. Orgolii popești, dogme absurde, dorință de supremație, lupta pentru putere, interesele negustorești, dezbinarea, și de o parte și de cealaltă, au fost mai puternice. Discordia dintre Orientul grec-ortodox și Occidentul latin-catolic, Marea Schismă -, a fost mai puternică. Se căscase o prăpastie peste care nu s-a putut, nu s-a vrut să se arunce o punte. Și, astfel, Europa a rămas până în zilele noastre ruptă în două, dezbinată și slabă. Două lumi diferite, cu consecințe incalculabile. Că mult le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
își face iluzii Tăutu. Poate face Allah un pustiu de bine și-l cheamă la el. Allalahh!... se ploconește Duma. Unde dă fericea! cobește Juga. Norocul nostru-i spart în fund... Am hălăduit peste tot în Turchia, continuă Gherasim. Am căscat ochii, am tras cu urechea... Cine să se lege de un biet călugăr-cerșetor ce bate cărările Împărăției, desculț, cu traista în băț doldora de sfinte iconițe, cu așchiuțe din Crucea Mântuitorului, cu oscioare moarte făcătoare de minuni de-ale vreunui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
protestează Don Batista, păturindu-și sculele. Vitoria! Coraggio!... Eroico! se înclină el și dă să-i sărute dreapta, dar Ștefan și-o retrage. Ce-s eu, față bisericească?! Don Batista, cu legăturica, se retrage de-a-ndărătelea cu plecăciuni bolborosind: Illustrissimi.... Illustrissimi... Cască ochii în spate! strigă Ștefan. În Moldova, din spate ți se poate trage pieirea... Se așează pe jilț, la masă. Ștefan ia de pe farfurie o ciosvârtă de berbec. O figură, 'talianu' ista... Vrei? îl îmbie cu ciosvârta pe Tăutu, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
rugăciune, o luptă cu sine însuși, să fie suferință și bucurie; numai așa zugrăveala va dăinui în veac... Până nu-i reușesc "Patimile", nu vede de la mine o para! își înăsprește el glasul. Ștefan se oprește în pronaus, unde se cască o groapă spartă în pardoseala bisericii și săpată în pământ, adânc. Aici, deci... șoptește Ștefan cu un zâmbet crispat, "Gropnița"... Și împingând cu piciorul o sfărmătură de lespede o prăvălește în adânc bufnind surd. Ia lumânarea din mâna egumenului, îngenunchează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
-l călărească, să râdă și să-l îndemne cu pintenii în coaste: "Hiii căluțu!"... Maria îngenunchease la marginea patului, despletită, strângând la sân, cu disperare, piciorușele lui Bogdan, speriată parcă să nu i-l răpească cineva. Ochișorii lui albaștri erau căscați, nu-i lăsase mama să-i închidă "Doar n-a murit!"... Nici lacrimi, nici suspine, nici bocete; era ceva tragic în acea încremenire, în acea tăcere atât de adâncă de se auzea cum arde lumânarea de la căpătâi, pe marginea pătuțului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Da' cui, moașă-ti?!... Văleu! De ne află Vodă, ne-mplântă în cur un par de salcie, de înflorește în mațe, cu frunze, cu rădăcini cu tot! Doamne apără și păzește! caută el Răsăritul, să se sfințească de apărătură. Să căscăm bine ochii, sare Negrilă înspăimântat. Chestia aiasta cu salcia mă și furnică pe șira spinării! Ține-ți-vă firea, spune Alexa cu calm. Isaia, știe el ce face. E uns cu toate alifiile. Un răstimp, se lasă tăcere și, parcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Stambul, în strai de călugăr, dând buzna în spătărie, clătinându-se, gâfâind... Chiar vin?!?!... exclamă Ștefan întunecându-se și se repede să-l susțină îmbrățișându-l să nu cadă. S-au pornit?!?! Vi... vin?... gângăvesc gurile boierilor ce tot erau căscate, că râdeau. Gherasim își trage sufletul și, mucalit, începe să se vaicăre: Du... Dumnezeule!... Într-un galop... Câți cai ai mai crăpat? i-o retează Ștefan. Hai las-o! Vorbește! Vin! Vin, Măria ta! S-au pornit! Vin cu toată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Nu te lăsa!... Tacă-ți gura! îl bruftuiește Savastița. Ce te bagi?! Savastiță, draga me... o înduplecă cu binișorul. Zău așa, înțelege și tu... Trebuie! Nu-l putem lăsa singur. Câțiva târgoveți, fiecare cu bocceluța sa, s-au oprit să caște gura la ciorovăială. Oameni buni! îi ia Savastița, martori: Uitați-vă la el, hodorogu', viteazu' vitejilor, rezbel îi trebuie?! Abia-și trage bășinile de prăpădit ce-i. Cât îi nopticica de mare, se vaicăre că-l doare ici, că-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
altfel nu se poate! Vom ridica alte târguri, alte sate, mai mari, mai frumoase! E poruncă! Cine nu o împlinește... Turcii așteaptă o Moldovă-grădină, cu plaiuri verzi de păscut, cu ape limpezi de băut... Și ce găsesc?! Înaintea lor se cască un pustiu înfricoșător de scrum și cenușă! Un deșert lipsit de viață! Un marș halucinant într-o țară a morții, în care totul arde, totul fumegă! Și aerul să ardă! Și pământul să ardă sub tălpile cotropitorilor! Moldova să fie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
boieri, cu îngrijorare: Ați auzit! Turcii forțează Dunărea în vad la Oblucița! Șendrea îi hărțuie prin smârcuri! În zori, îndemnăm în goana mare spre Dunăre! Vedeți de cai! Apoi, la culcare! Harști! Harști! Din goana calului! strigă, luptă, picotește și cască Alexandru. La culcare! poruncește Ștefan. Dormi pe tine! La Orhei, Măria sa... se îndârjește Alexandru. Să vedeți cum a fost... Măăă! Tu ai tras ceva la măsea?! se stropșește Ștefan. La culcare, am spus! și îi întoarce spatele. Tu, Dumo, împreună cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]