1,506 matches
-
poziționate într-un gest de capitulare. —Heiiii! OK, OK, liniștește-te, da? La început, puștiul a fost nedumerit de izbucnirea Fionei, apoi s-a uitat la Jessica și-a realizat ce se întâmplase. —La naiba! Fiona a rămas cu gura căscată. —La naiba? La naiba? Asta e tot ce ai de spus având în vedere că practic ți-ai omorât sora mai mică? —Ei, haide, a rugat-o el. Știu că n-ar fi trebuit s-o las singură în baie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
lânced, îmbâcsit de fum, de dincolo de gardul din plăci de beton, înălțat cu o fâșie de sârmă ghimpată: halele garajelor, cimentul cu pete și bălți de ulei ars și câinii murdari umblând printre basculante ridicate pe cricuri și cu capotele căscate, arătându-și viscerele motoarelor, și ea așteptând și amânând de pe o zi pe alta, Mirelo, oare ce o ținea în loc de nu se mișca odată să se rezolve? Velicu nu se zgârcise, plătise de se uscase pentru cine mai știe câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
fi rămas indiferent. Cine știe ce boală grea îl ținuse în loc și lăsase să treacă atâta vreme fără să insiste și să se invite la ea, în cuibușorul ei de nebunii, și bineînțeles că ea ar fi acceptat. Îl aștepta, cu gura căscată, ca broasca gata să-l înghită, asta el o știuse din primul moment. Se vedea pe ea că primise niște lovituri care o slăbiseră și o amețiseră poate mai mult decât pe Roșioara și pe celelalte, pe care degeaba le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
-o în așa hal, dragostea mea, ce idiot am putut să fiu, și tu, atât de slabă de înger și trufașă în draci... Păi, în felul ăsta se alinta, adică ei nu-i trebuie, când de fapt așteaptă cu gura căscată, ca broasca, să-i pice și să-i intre... Păi, cu cine dracu’, Doamne iartă-mă, dacă nu cu un creștin de bărbat? Păi, de bună seamă că nu-i ceea ce pare, ba-ntotdeauna-i așa, și uite că Mărgărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
bețivi insistenți, cu aspect pitoresc, care cer de pomană În fața bancomatelor, Îți puteai satisface gusturile doar plimbându-te agale pe stradă. Pe de altă parte, dacă nu aveai chef de Înghesuială, gunoaie și turiști străini care se uită cu gura căscată la indivizii Îmbrăcați În pantaloni din material ecosez plini de catarame și fermoare și cu cercei În nas, puteai veni la sală cu metroul de Chalk Farm și apoi te puteai Înapoia În relativă liniște, adică fără să te trezești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
să-l umfle și pe el. Porcii fasciști, adăugă el din reflex. Se părea că unele năravuri căpătate În anii de socialism militant erau mai greu de corectat decât altele. M-am uitat la Tom, a cărui gură era ușor căscată. Istoria asta era mai suculentă decât ne-am așteptat. — S-a făcut bine tipul ăla, până la urmă? Întrebă Tom Într-un final. — Cine? a cerut Pegg lămuriri, fiind nedumerit o clipă. Ah, vrei să zici tipul pe care l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
cu mustăți, Își atinge ușor, cu palma, cu un gest părintesc, garda săbiei. Capul Îi e Înfășurat Într-un turban de un verde strălucitor. Iar pe umeri poartă mantia scurtă a ofițerilor din Nizamiya. — Cine ești? Întreabă Khayyam, cu gura căscată. Și cine ți-a dat putere asupra somnului meu? — Stăpânul nu m-a văzut niciodată alături de Nizam al-Mulk? Eram garda lui de corp, eram umbra lui. Mă cheamă Vartan Armeanul. Omar Își aduce aminte acum, ceea ce nu-l liniștește deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
regi, unde prințul e provocat la duel de cavalerul lipsit de scrupule, după care i se acordă mâna prințesei. Rex se lungise chiar lângă mine, cu labele întinse, burta i se mișca întruna în sus și în jos, avea gura căscată și din bot i se prelingea salivă. Limba îi atârna într-o parte. Dacă i-aș fi tras un șut în falca de jos cu pantoful meu cel greu, și-ar fi retezat-o cu dinții. Rex mi-a udat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
devenim milionari în America, închiriem un avion, îi aducem pe toți peste ocean și tragem un chef pe cinste. Cum îți place ideea?” „Înseamnă că n-o să ne mai vedem zece ani”, am tras eu concluzia. Tata rămăsese cu gura căscată. „De unde scoți treaba asta cu zece ani?” „Păi, ca să devii milionar, e nevoie de zece ani. Am văzut eu la televizor de curând, la signora Maria. Așa zicea unul, că a durat zece ani.” Tatei îl juca un zâmbet pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
le place să răpească oameni de pe Pământ și să-i cerceteze cu de-amănuntul, înainte de a le șterge amintirile din memorie. La partea asta a poveștii, dacă nu mai devreme, puștanii încetau joaca, iar băieții mai mari ascultau cu gura căscată. Eu așteptam câteva secunde, până când unul din ei își pierdea răbdarea și începea să strige: „Ți-ai înghițit limba? Hai, spune mai departe ce fac indivizii ăia de pe alte planete.” Atunci eu îl cântăream pe ăla din priviri și ziceam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
seară, ședeam înșirați cu toții pe canapea, iar cutia cu imagini licărea înaintea ochilor noștri. De priceput nu pricepeam nici o vorbă, căci încă nu exista un post în limba noastră, iar ce vedeam noi se transmitea din Iugoslavia. Priveam cu gura căscată, ca tâmpiții, și de atâta emoție, uitam să mai scoatem un cuvânt, ceasuri întregi. Apoi, cândva pe la începutul toamnei - lăsam noaptea ferestrele deschise, ca să alungăm căldura - sârbii - căci, trebuie să știi, ei erau mereu cu un pas înaintea noastră, doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
de câteva ori și nu știam de unde aș putea să încep, când am avut o inspirație fulgerătoare - crede-mă, și azi mă mândresc cu ea. Ce i-am spus atunci l-a lovit ca un trăsnet, a rămas cu gura căscată și a făcut ochii cât cepele. Și știi ce i-am spus? Ei, ia zi, știi sau nu știi? Firește că nu, cum ai putea, o manevră ca asta nu se întâlnește oricând. Vrei să afli cum a reușit tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
ar fi ceva. Câteodată mi-aș dori să fiu întocmai ca Huck, să fac ce-mi trece prin cap și să-i aduc pe profesori la disperare. Imaginează-ți-l numai pe Pintea, dirigintele nostru, cum ar rămâne cu gura căscată dacă aș ieși din clasă pe geam, sub nasul lui, în timpul orei. Imaginează-ți. Sau profesoara de română, ce ar mai da din mâini și din picioare, dacă i-aș ascunde o broască în geantă. Așa era Huck. Un tip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
veni rândul, Își petreceau acum timpul pândind din spatele perdelei de la fereastră să vadă dacă nu cumva venea poștașul sau tremurând că trebuia să se Întoarcă acasă, unde temuta scrisoare de culoare violetă, mai rea decât un monstru sângeros cu fălcile căscate, ar putea să se afle după ușă ca să sară pe el. În biserici nu exista nici un moment de răgaz, șirurile lungi de păcătoși pocăiți, reîmprospătate În mod constant ca și cum ar fi fost niște linii de montaj, Înconjurau de două ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
multe ori, dar n-a luat în seamă sfaturile noastre. L-a șocat foarte tare moartea mamei. S-a smintit de tot și asta pentru că a iubit-o mult pe mama. N-am găsit nici o replică. Am rămas cu gura căscată și cu ochii Țint\ pe Midori. — Știi ce ne-a zis tata, mie și surorii mele, când a murit mama? „Mai bine mureați voi două decât ea.“ Am înlemnit când l-am auzit. N-am fost capabile să scoatem o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
că da. Am ridicat iar patul, am tăiat o bucățică de castravete cu cuțitul de fructe, am înfășurat-o în nori, am luat-o cu o scobitoare și am înmuiat-o în sos de soia, ducând-o apoi spre gura căscată a pacientului. Fără nici o schimbare în expresia feței, a ronțăit bucățica de castravete, a plimbat-o în gură și apoi a înghițit-o. — Cum a fost? Bun, nu? am întrebat eu. — Bun, a răspuns el. — E minunat când îți place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
e ridicată până în talie, bluza îngustă ridicată peste umeri, iar Barney, fără cămașă, nu mai știe cum să-și încheie mai repede șlițul. Fețele le sunt întoarse spre ușă, încremenite în aceeași expresie de vinovăție și panică. Daisy are gura căscată de uimire. Vanessa se află la celălalt capăt al piscinei, lângă casă, dar pare că își dă seama de cele întâmplate. Scapă din mână tot ce culesese din bazin și se uită șocată la logodnicul ei și la prietena lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
soarta-n joc pe afirmația asta. Belbo, așezat În fața ta, putea să-și privească mâinile așa, deodată, sau să-și ațintească genunchiul, sau să-și lase pleoapele În jos, schițând un surâs etrusc, sau să rămână câteva clipe cu gura căscată, cu ochii În tavan, iar apoi să zică, așa, ușor bâlbâit: „Ei, bineînțeles, Kant ăsta...” Sau, În caz că se angaja ceva mai explicit Într-un atentat la Întregul sistem al idealismului transcendental: „Mda. Iar pe urmă s-a apucat să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
sfincși, nimic nu-i atât de luminos precum cifra secretă, totul e hieroglifa unui alt lucru. Îți dai seama, Galileu aruncă pietre din Turnul din Pisa, Richelieu joacă țintar cu o jumătate din Europa și toți se-nvârt cu ochii căscați să citească signaturile lumii: degeaba pălăvrăgiți voi, să i-o spuneți lui mutu’ că ce e greu cade, aici dedesubt (sau aici deasupra) se ascunde cu totul altceva. Și vă și spun ce: abracadabra. Torricelli construia barometrul, iar ăștia se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
pietre prețioase sau fabricate din sticlă. Tavanul era Îmbrăcat În damasc albastru-deschis, presărat cu stele mari, argintii. În fața tronului, o masă lungă Împodobită cu palmieri, pe care era depusă o spadă, și chiar În fața mesei un leu Împăiat, cu fălcile căscate. Cineva Îi pusese mai dinainte, evident, un beculeț roșu În interiorul capului, pentru că ochii Îi străluceau incandescenți, iar gura părea că scoate flăcări. M-am gândit că trebuia să fie aici mâna domnului Salon și mi-am dat seama la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
fi luat un cap de porc, l-aș fi fiert, aș fi aruncat apa, aș fi rupt cu degetele buzele râtului, aș fi cronțănit în dinți urechile cartilaginoase ale râmătorului. Mă așteptasem să fie altfel. O priveam prostit, cu gura căscată. Brusc, încântată de paralizia mea, și-a descheiat fusta. A rămas doar în bikini argintii. Coapse bine arcuite. Se cambrează ca o iapă arăbească. Încep să-i sărut sfârcurile albastre, i le sug. Mă răstoarnă pe spate și mă scoate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
și încercam să-l aduc pe calea cea bună. A băgat-o în buzunarul interior al sacoului și a spus că speră să mă revadă în ziua următoare, la Casa de Oaspeți a Universității. Femeia de lângă mine rămăsese cu gura căscată, trăsăturile i se ascuțiseră. Aducea cu o ciocănitoare sau cu Jerry Lewis. C IX Cosmin nu se mai îndoi de autenticitatea episodului de la Casa de Oaspeți a Universității de abia trei săptămâni mai târziu, când, uitându-se peste mesajele intrate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
răzgândit și a luat-o înapoi, spre Hotel Internațional. Noi după ea. A urcat sprintenă scările de la intrare și, împingând ușile de sticlă, a pătruns în recepție. L-a salutat cu un semn din cap pe recepționerul rămas cu gura căscată și a continuat să înainteze până a ajuns în restaurantul hotelului. Vreo duzină de persoane cu figuri de afaceriști serveau masa risipite prin separeuri. Ne-a ieșit în întâmpinare un chelner zâmbitor - credea, probabil, că suntem niște milionari excentrici: cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
-sa. Eu, însă, conștient că nu mă puteam baza pe nimeni, nu-mi putusem anihila instinctul de conservare. Făceam ce făceam și mă scoteam basma curată. C XXIX La sfârșitul iernii îi parveni un document care-l lăsă cu gura căscată. Era vorba de internarea Sabinei la Spitalul „Gheorghe Marinescu” din București și de vizitele pe care i le făcuse acolo Leo. Doar că nu se știa cine făcea propriu-zis relatarea. Un text criptic, scris parcă sub influența tranchilizantelor. Pentru prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
laude că ce bun jucător de golf e el. Așa? Las că-i arăt eu lui. Nu-i așa că semăn puțin și cu patriarhul? Hai, gata, mă duc în curte, că vine primăvara. Pa pa! După ce-i lăsa cu gura căscată pe flenduroșii de pe străduță, intra în curte și rupea crengi din mărul despletit deasupra casei. Le fărâmița și le bătea conștiincioasă în pământ cu un cataroi. Se culca apoi. Ieșeam pe furiș, să văd și eu ce tot trebăluise ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]