1,541 matches
-
slip minuscul trecîndu-și ațișoara printre fesele tari, scobite. Fețele le erau inexpresive, pleoapele cu gene artificiale nu clipeau, și totuși amândoi erau vii, cum se-mbrățișau în spațiul acela înțesat cu obiecte obscene: dildouri și capete de femei cu guri căscate ca ale peștilor, și cravașe și lanțuri și zgărzi și lenjerie roșie aprinsă și nelipsita femeie gonflabilă, și vulve cu pompiță, ca ale broaștelor de cauciuc cu care Maarten se jucase când era mic... Femeia-manechin își sprijinea picioru-ndoit, în ciorap
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
a căpătat ceea ce a căutat. L-am învins în luptă... ― Nu ți se pare că ești laș? Te ascunzi în dosul norocului, a forței și a îndemînării tale, numai ca să nu te implici în viața celorlalți. Stin rămase cu gura căscată. Maria vorbise cu o furie pe care nu o mai auzise niciodată. Știa că Jeremiah fusese crescut tot de ea, dar nu-și închipuise că îl iubise atât de mult. Nu i-o arătase niciodată. ― Nu înțeleg! La fel mi-
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
se mai gândise demult la anii adolescenței sale. ― Știi destule lucruri..: Realitatea e însă cu mult mai puțin spectaculoasă... Maria îl privi întrebătoare. ― Quinți devin cei care refuză să se acopere pe tot corpul de simbionți. Femeia rămase cu gura căscată. De ce am senzația că dă acestui lucru mai multă importanță decât ar trebui? Ce e cu femeia asta? ― De ce am senzația că asta nu era o informație pentru urechile oricui? întrebă femeia într-un târziu, ca și cum i-ar fi citit
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
un fel de carantină. Dezamăgit, Rim clătină din cap... ― Asta am dedus și eu după numai cinci minte de privit. M-am întrebat însă de ce le zice toată lumea clone. ― Fiindcă sunt clone!... Fu rândul lui Rim să rămână cu gura căscată. ― Cum adică? Spuneai că au fost adunați din Câmpie pentru că erau bolnavi. ― Da, dar asta s-a petrecut acum multe generații. Vezi tu, boala lor pare să se agraveze când ajung în jurul vârstei de treizeci de ani și, în numai
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
clonele angajară lupta corp la corp dar Zuul se transformă într-o umbră, părând că se află mereu în altă parte decât ataca avangarda clonelor. Abia când celor doi li se alăturară alți câțiva, N'Gai Loon rămase cu gura căscată. Din neant, între Zuul și atacatori se materializară șase zeți. Prea aproape pentru ca tunurile din carele de asalt să fie eficiente, zeții apăruți de niciunde omorâră mai bine de jumătate din clone și distruseră un blindat. Timpul câștigat de ei
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
de la voi. Ani de zile m-am întrebat ce să fac cu băiatul. - Care băiat? Alarik îl arătă pe cel mai scund dintre cei care stăteau grămadă pe podea. - Negai. Cred că e fiul unor clone. Barna rămase cu gura căscată. Aflaseră de la călugărul prizonier că prima generație de clone, cea din sat, menită să asigure doar dezvoltarea celui care avea să sfârșească în Alambic, era formată din indivizi programați genetic să fie sterpi. Dacă tânărul acela era într-adevăr fiul
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Maestrului nostru trebuie să i se satisfacă această cerere minoră. - Și cine sunteți voi? pufni Bella. Cu ce drept...? - Noi suntem două treimi din ceea ce a mai rămas din Consiliul de Coroană, zise calm Allin Perse. Împăratul rămase cu gura căscată, încercînd să tragă mai mult aer în piept. - Cum poți să spui? Doar ați semnat că îmi delegați mie voturile voastre! - Acordul ăla era formal, dar chiar și așa, se spunea acolo că el este valabil doar când nu suntem
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
fost în contact direct cu quintul imperial care a murit în Abație. O suspectez că are o legătură cu întîmplarea aceea bizară în care, pentru câteva momente, l-am avut în mână pe Maestrul Ordinului quinților. Bărbații rămaseră cu gura căscată, iar Oksana luă tăcerea lor ca pe o invitație și le povesti ce discutase cu Alaana. - Și tu ești atât de naivă încît să crezi că Maestrul ăla a murit în explozie? întrebă Șestov. Pentru mine e limpede că se
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
ei intrarea. Abatele are dreptate. Nu ne putem permite ca virusul cu care a fost infectat tânărul să ajungă și la ceilalți. Le va restabili memoriile inițiale și ne vom trezi în mijlocul unei armate de clone. Kasser rămase cu gura căscată și întoarse o privire neîncrezătoare spre Abate. Radoslav încuviință însă din cap, ceea ce-l făcu pe bătrânul împărat să-și împreuneze mâinile peste față. - Suntem pierduți, hohoti el în pumni. - Nu chiar. Virusul nu se răspândește chiar atât de ușor
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
cumpere o Lume Agricolă. Mizeria lor actuală, dealtfel meritată, nu va rezolva însă problema zeților. Starețul tuși scurt, își drese glasul și rosti cu o voce pierită: - N-am adus din întîmplare vorba despre Quintrium... Diribal îl privi cu gura căscată: - Vrei să sugerezi că ar trebui să ardem Z? - Eu unul nu văd altă soluție. - Ești nebun, popo! Religia ar trebui pur și simplu interzisă! Vrei să spui că Dumnezeul tău știa că îi vom descoperi pe zeți și a
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
câinele la o parte, dar nu era nimic de făcut: băiatul strigă, are deja toată fața plină de sânge, se acoperă cu brațele deja pline de răni. Atunci, mă întorc și îl văd pe confratele meu împietrit, privind cu gura căscată scena aceea oribilă; are încă securea în mână. I-o iau și-i ard una câinelui, pe urmă încă una, cu toată puterea. înfierbântat de povestea sa, cu ochii aprinși de emoție, își însoțise ultimele cuvinte dând agitat din mâini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
noi, purtătorii de nădragi, vai de izmenele noastre de netrebnici - și vă număr pe degete și, pentru întâia oară, la o chestiune românească, nu-mi ajung degetele mele, de la mâinile mele proprii și personale, ca să vă înregistrez pe voi, minunatele, căscatele, sublimele, inocentele, grozavele, dragele de voi, aiuritelor și minunatelor mă opresc aici, ca să nu mă podidească plânsul de bătrânețe. Așa că - pe curând, Paul Între timp eu nu am trecut de partea dușmanului, dar Paul a pornit războiul împotriva tuturor și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
destul de mare. În miercurea aceea, dis-de-dimineață, făceam curat în grajd și strângeam bălegarul, ca de obicei. Antrenorul s-a răstit la mine: «Hei, tu, azi ai cursă, pregătește-te!» Parcă m-a trăznit. M-am speriat, am rămas cu gura căscată, fără să scot un cuvânt. «Cccee?», am întrebat în cele din urmă. A urlat la mine: «Fă ce ți se spune!», fără să-mi dea vreo explicație. Mi-a dat doar un ordin. Îmi tremurau genunchii. Ceilalți colegi ai mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
zărit oameni întinși pe jos, cu spume la gură, tremurând. «Ce se întâmplă aici?» Aproape de mine se afla un bărbat care avea convulsii, făcea spume la gură, avea un fel de criză de epilepsie. Mă uitam la el cu gura căscată. Mi-am dat seama că treaba este serioasă. Am fugit să-l întreb ce a pățit. Avea nevoie urgentă de îngrijire. O altă persoană care trecea pe acolo mi-a zis: «E periculos că face spume la gură. Mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
tu te-a[i] luptat singur cu el... Ți-ai înfundat căciula-n cap, // te-ai legat în clipa aceea în care fiece boier e un sâmbure de *** de ***, un sâmbure de Domn, ș-ai zis, desigur..." Vere! dă *** gurile căscate, am a-ți spune o vorbă la ureche" și rămas numai cu câțiva martori * ți-ai aruncat mantaua * în colț *, ți-ai scos spada, și el a scos-o, și ai spus: Vere, să vorbim două vorbe între noi, numa
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
se dădeau băieții cu brațele desfăcute - niște dâre a căror lungime nu putea fi depășită. Eu, în pantofii mei cu tălpi de cauciuc, stăteam deoparte, rezemat de un tei și priveam la băieții care se dădeau pe gheață cu gurile căscate, cu fularele înfășurate în jurul gâtului. Cei mai vajnici și mai puternici răcneau ca să li se elibereze pârtia; țâșneau ca din pușcă, ținând genunchii ușor îndoiți, peste suprafața strălucitoare și stârneau admirația colegilor când la capătul limbii de gheață se împiedicau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
timp, un trup masiv prins între osiile unui car își mână calul, într-un salt dement, peste tufișul de tuia, încât osiile se făcură surcele, carul căzu pe-o parte și animalul, cu ochii ieșiți din orbite și cu nările căscate, galopa prin grădină. Strigând și înjurând, bărbații de la garaj năvăliră la fața locului; căruțașul, ținând în continuare chiștocul între buzele strânse, își lovea animalul ca turbat, până când doi bărbați îl trântiră la pământ, un al treilea se agăță de hățurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
se asorta de nici o culoare cu restul. Până acum unul ca Erich Hackler, comisionarul firmei de utilaje constructoare pentru turnătorie și fabrica de mașini-unelte, nu fusese invitat niciodată la noi la cafea și ceea ce ne lăsa cu adevărat cu gura căscată era că mama îl servea plină de amabilitate. Din trunchiul masiv al bărbatului ieșea un gât ca un soclu de beton pe care se afla o față, un fel de fațadă, simplă și ușor de deslușit, dezvelindu-și privirile din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
deși datorită poziționării casei ea nu prea mai era un loc generos în care să te așezi, partea situată pe o latură a clădirii a fost transformată de mama, cu o dăruire care ne-a lăsat pe toți cu gura căscată, într-un parc en miniature. Prin ușa care dădea înspre grădină, în partea dreaptă a ferestrelor orientate spre sud, îl puteai contempla, iar mama își trăgea fotoliul acolo ca să privească peluzele de iarbă și florile când își ridica ochii din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
la Teatrul Național. Nu l-am întrebat niciodată și nici el nu a catadicsit să-mi dea vreo explicație. Am alergat la telefon, am sunat-o pe Ina și i-am spus că renunț. A rămas și ea cu gura căscată, dar nu m-a dușmănit, nu mi-a cerut vreo explicație, nu s-a supărat sau, mai probabil, a ascuns cu dibăcie dezamăgirea produsă de un actor - pentru ea important - care o lasă în drum fără nici un fel de preaviz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
plină de riduri de fericire. Așa era Moni când râdea, o adevărată poveste, te puteai uita la el la nesfârșit. Ne-a dus în seara aceea la Teatrul Național să o vedem pe Marcela Rusu și am rămas cu gura căscată, căci așa ceva nu mai văzusem; era ceva cu totul straniu, avea o rostire de un teatralism desuet, dar cu o ardere interioară atât de profundă, încât aveai realmente senzația că te sufoci de atâta patimă. Ciudat cum nu ne putem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
pui dacă nu ești pregătit. Mai era un loc care mi-a plăcut la nebunie, magazia recuzitei. Incredibil! Tot felul de scule, aparate, bastoane, farfurii, tacâmuri, flori de plastic. Am găsit însă și ceva care m-a lăsat cu gura căscată: aparatul de imitat galopul cailor. Un sistem ciudat de pârghii care se terminau cu două emisfere de lemn; acestea, când se loveau una de alta, imitau perfect mersul calului, fie că era la trap sau la galop. Am vrut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
uitat de jur-împrejur, ne așteptam să tabere pe noi vreun bodyguard, așa cum se petrecea peste tot, dar nu, aici era liniște și pace. Deodată se aude de undeva de sus: ― Salut, Mihai, ce faci? Ridicăm privirile și rămânem cu gurile căscate: cocoțat pe niște catalige de șase metri înălțime, Peter Schumann se odihnea, șezând pe o ștangă în podul sălii, printre reflectoare. Îmbrăcat într-un costum de Uncle Sam, cu ditamai jobenul pe cap, Peter îmi făcea semne de acolo, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
mănușă. Știți foarte bine că filmele de acțiune și balistica au fost pasiunile vieții mele. În armată nici ofițerii nu-și cunoșteau mai bine armele decît îmi cunoșteam eu PSL-ul. Îi lăsam la fiecare tragere pe toți cu gura căscată. FB-uri după FB-uri, încît la un moment dat umblau zvonuri că bătrînul avea acasă o carabină care mi-o dăduse pe mîini încă din copilărie. Prostii, nu-nțelegeau ce-i aia să ai o pasiune pentru un anumit
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
atacuri împotriva sistemului, asociere în scopul subminării autorității statului, manifeste, propagandă, într-un cuvînt e de belea, și s-ar putea ca toată secția să cadă la mijloc dacă n o să iasă conform planului. Tușica și Angelina rămîn cu gura căscată, nu le vine să creadă, adică nu cumva...? Prin minte le fulgeră același gînd care le face să se înmoaie de frică, în timp ce Delfina are cîteva secunde de răgaz ca să și mai tragă sufletul, să se gîndească, nici n a
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]