11,186 matches
-
numele ei de cod pentru puță, dar, pentru c-o refuzam, izbucnea în hohote de râs și mă întreba dacă nu i-l arăt doar din cauză că ar fi mort. Tare mă supăra faptul că aș putea purta cu mine un cadavru. Dar lasă, zicea ea, cocoșelul n-o să mai fie doar pișător, o să învie, nu-ți face griji... Și eu, deși eram supărat-foc, mă bucuram, în sinea mea, pentru că mortul pe care zicea ea că-l purtam cu mine va învia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
lasă, zicea ea, cocoșelul n-o să mai fie doar pișător, o să învie, nu-ți face griji... Și eu, deși eram supărat-foc, mă bucuram, în sinea mea, pentru că mortul pe care zicea ea că-l purtam cu mine va învia. Un cadavru care va prinde suflare este măcar un cadavru special. Mai târziu, când mi-a mijit mustața, o singură dată m-a mai tachinat Nineta, întrebându-mă dacă pișătorul a căpătat, în sfârșit, funcție dublă. Peste puțin timp, când a mirosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
doar pișător, o să învie, nu-ți face griji... Și eu, deși eram supărat-foc, mă bucuram, în sinea mea, pentru că mortul pe care zicea ea că-l purtam cu mine va învia. Un cadavru care va prinde suflare este măcar un cadavru special. Mai târziu, când mi-a mijit mustața, o singură dată m-a mai tachinat Nineta, întrebându-mă dacă pișătorul a căpătat, în sfârșit, funcție dublă. Peste puțin timp, când a mirosit fals că m-aș fi dat la fiică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
de soț și copil, mi-a spus din mers, pe casa scării, blestemându-mă printre dinții ei acoperiți cu eternul ruj roșu, că n-ar fi fost rău ca pișătorul să-mi fi rămas doar pișător, fără funcție dublă, un cadavru pe care, de rușine, nu-l scoteam în lume, la vedere, pe când credeam că există doar nevinovați cocoșei. E drept că pe corpul Lizei, fata doamnei Nineta, am luat primele lecții de anatomie. Avea niște contururi lipsite de echivoc, de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
că Ucu fusese ciuruit fără milă, "făcut piftie", zicea unul, aproape plângând, că "să mă ia mama dracului dacă nu dezertez, că eu în munți nu mă mai duc, n-am chef să-i duceți mamei un sicriu c-un cadavru plin de gloanțe, pentru că eu l-am văzut pe Ucu și nu pot pune pleoapă peste pleoapă, de două nopți". Am întins pachetul de țigări și dus am fost. M-am zvârcolit tot restul nopții, știind că, sub mine, Ucu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
și mi-am adus aminte de spovedania acelui soldat, care zicea disperat că "să mă ia mama dracului dacă nu dezertez, că eu în munți nu mă mai duc, n-am chef să-i duceți mamei un sicriu c-un cadavru plin de gloanțe, pentru că eu l-am văzut pe Ucu și nu pot pune pleoapă peste pleoapă, de două nopți"... Și-am mai văzut, lângă groapă, o doamnă ofilită, cu fața aproape acoperită, uitându-se mereu către ce mai rămăsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
întrepătruns, în care noi suntem pierduți? Imaginează-ți cum ar fi să privești pe cineva în ochi si, din întâmplare, să te nimerești pe aceeași lungime cu el. Așa cum l-am găsit pe el în îmbrățișare. Te uiți la un cadavru și vezi cum persoana în cauza nu mai există, căci creierul său e mort. Dar apoi privești în tine, la visele pe care ti le-ai făcut, și te întrebi dacă nu cumva realitatea e doar o iluzie, și atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
când rămâi singur, nu mai ai nimic de făcut. Nu te mai gândești la nimic. Dacă reușești să-ți revii, când se întâmplă ceva, la realitate, ești tare. Dar să-ți revii, nu să te șochezi. · Am condus acasă. Aruncasem cadavrele în spațiu. Însă îmi sună și acum în urechi acel zgomot, de pe nava respectivă, pe care nici măcar nu l-am trăit. Bum, bum, bum, bum... · · · · China, Yin și Yang. Cade Întunericul pe pământ. Întunericul este tot. Cât e de mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
cartea pierde, evident, teren în fața filmului. Mai mult, există, în interiorul acestui semnificativ transfer de influență, riscuri considerabile: teroarea țesută cu migală și cu abilitate de romanul de sorginte gotică pare că se disipează instantaneu, chiar în clipa descompunerii accelerate a cadavrelor resuscitate pe ecran. Cele mai multe dintre producțiile subsumate genului horror sunt lamentabile partituri cacofonice, subminate, pe de o parte, de gama extrem de limitată de trame virtuale și, pe de altă parte, de lipsa de consistență a personajelor. Se pot identifica totuși
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
de oameni se refugiază într-o casă de țară izolată și trebuie să reziste o noapte întreagă asaltului furibund al hoardelor de zombie. Este interesant că asediații se dovedesc incapabili de coeziune, iar dacă ferma ajunge, în final, invadată de cadavrele resuscitate, este doar pentru că personajele "vii" încep să se lupte, nebunește, între ele. Deznodământul apare, în egală măsură, cinic și implacabil: singurul supraviețuitor, un bărbat de culoare (Romero are o adevărată apetență pentru tema negrului puternic), este împușcat de autorități
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
încep să se lupte, nebunește, între ele. Deznodământul apare, în egală măsură, cinic și implacabil: singurul supraviețuitor, un bărbat de culoare (Romero are o adevărată apetență pentru tema negrului puternic), este împușcat de autorități, care îl confundă cu unul dintre cadavrele ambulante vânate cu voluptate. Teroarea este informată de elemente opuse în Orient față de Occident. După cum subliniază, într-un interviu publicat în revista Kateigaho International, regizorul fimului Ringu, Hideo Nakata, diferența specifică rezidă în substratul religios al celor două culturi. Astfel
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
se poate stabili între Vest și Est: prima cultură își îngroapă morții, în vreme ce ultima și-i incinerează. Recte, în cel dintâi caz, persoana continuă să existe, chiar dacă la un nivel pur elementar, grosier, pe când, în cel de-al doilea, nici măcar cadavrul nu este prezervat, pentru a putea fi, ulterior, resuscitat. Antinomia material/imaterial traduce fidel invariantele cinematice din cele două lumi: în general (și utilizez expresia cu grăuntele de sare obligatoriu, fiindcă, la limită, se pot găsi contraexemple și pentru un
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
de infamie să reprezinte pentru mine un semn de mântuire? Din credința creștinilor și provocată de experiențe spirituale, face parte încă de la început convingerea că moartea sa nu reprezintă sfârșitul. "Înviere" nu înseamnă o istorie de invenții, ca a unui cadavru ce revine la viață, ci mesajul Paștelui sau mai exact că Isus este lângă Dumnezeu și că prin moartea sa nu s-a terminat totul într-un neant, ci în realitatea cea mai reală. Învierea lui Isus, care foarte repede
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
vom vedea, prin asumarea acestei laturi, Șerboianu s-a pus de-a curmezișul unei critici vehemente din partea mediul ortodox al vremii, caracterizat printr-o retorică și acțiune vehement anticremaționistă. Mai mult, dacă considerăm impunerea cremațiunii, ca modalitate de dispunere asupra cadavrului, drept o confruntare între tradiție și modernitate, contribuția arhimandritului ne apare ca fundamentală, raportată la nivel global. Până acum nu am știință de vreun alt cleric ortodox din acea epocă și din perioadele anterioare, pe plan mondial, care să fi
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
aici de pildă, francezul Michel Riquet, căruia i se atribuie o contribuție semnificativă la schimbarea atitudinii Bisericii Romano-Catolice asupra cremațiunii 4 sau diverși reprezentanți ai Bisericii protestante, ce s-au manifestat încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea în favoarea arderii cadavrelor. Din acest punct de vedere, pot fi invocate cazul Bisericii Anglicane 5 și unele exemple din istoria cremațiunii din Statele Unite ale Americii (ca ecou, într-o primă fază, la unele realități din mediul britanic)6. În cazul englez, semnificativă a
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Dionisie Lungu, fuseseră trimiși de mitropolie la poliție, arestați și apoi expediați la Mânăstirea Căldărușani. Vina lor era, conform lui Arghezi, că prin gazeta lor bisericească săptămânală, Glasul Monahilor, se luptau "împotriva unui lucru indiferent din punctul de vedere al cadavrului; nu primeau cremațiunea, înființată de curând pentru cei ce preferă viermilor cenușa"41. În acest context, acuzele nefondate ale preotului Marin C. Ionescu împotriva celebrului doctor Mina Minovici, publicate în Glasul Monahilor, constituiseră motivul arestării celor doi. Arghezi arăta că
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
192871, la scurt timp, cronologic vorbind, după deschiderea Crematoriului Cenușa la București. Articolul se dezvolta pe tematica imprevizibilului moment al morții și a necesității creștinului de a fi mereu pregătit pentru aceasta. Însa nu se menționa absolut nimic despre incinerarea cadavrelor. Dintre articolele cu tematică religioasă directă apărute în Cultura Poporului, se remarcă un ciclu de cinci articole scrise de către arhimandrit, centrate pe "tâlcuirea legilor", urmărind, la un moment dat, modalitățile de "alcătuire a societății omenești". Din perspectiva cremațiunii, semnificativă este
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
articole scrise de către arhimandrit, centrate pe "tâlcuirea legilor", urmărind, la un moment dat, modalitățile de "alcătuire a societății omenești". Din perspectiva cremațiunii, semnificativă este partea din acest ciclu dedicată "binefacerilor focului"72. În cadrul acesteia nu este menționat nimic despre arderea cadavrelor, articolul fiind centrat pe beneficiile pe care omul le-a dobândit utilizând focul, dincolo de cele utilitare: focul, după Șerboianu, a avut un rol direct, în formarea familiei (constituită "în jurul vetrei") și în conturarea familie patriarhale 73. De asemenea, arhimandritul sublinia
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
l-a făcut să plece de la aceea Biserică și să rămână pe drumuri"87. Semnificativă este și situația în care, în articolele sale anti-cremațiune de mai târziu, Scriban nu l-a menționat pe Șerboianu, printre cei ce susțineau practica arderii cadavrelor. Odată cu trecerea sa în tabăra cremaționistă Șerboianu începea colaborarea nu doar cu revista Flacăra Sacră, unde a publicat mai multe articole, ci propriu-zis și activitatea sa ca preot la crematoriul cu același nume. O asemenea postură, după cum voi sublinia, "încununa
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
de atitudinea sa anti incinerare exprimată deja în 1909, chiar dacă articolele din Glasul Monahilor ar fi fost publicate de către el, o asemenea situație n-ar schimba datele esențiale ale problematicii: inițial, Calinic Popp Șerboianu a respins cu violență practica arderii cadavrelor, pentru ca apoi s-o susțină, devenind un punct de sprijin al mișcării cremaționiste din România. Cercetarea revistei Glasul Monahilor nu oferă informații despre cine anume a fost acest Mirmillo și despre posibila sa suprapunere cu figura arhimandritului. Astfel, rămâne o
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
cei care optau pentru incinerare dar erau de rit mozaic 105. Și în raportul de activitate pentru anul 1936, arhimandritul era menționat, însă doar specificându-se că "venerabilul" oficia în Capela Crematoriului servicii religioase pentru ortodocșii care optau pentru arderea cadavrului. Se preciza însă, în mod suplimentar, că aceste servicii erau "ținute foarte solemn și în un cadru demn și maiestos, fără graba care jignește sentimentele religioase"106. Dacă raportul de activitate al Societății Cenușa pentru anul 1937 nu-l pomenește
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
fiecare dintre acestea. Ajutorul financiar dinspre Primăria București a fost valabil doar în primii ani după inaugurarea crematoriului, pentru ca ulterior acesta să se manifeste sub formula plății "incinerărilor administrative" (sociale) efectuate în contul municipalității (a fost vorba despre incinerarea unor cadavre nerevendicate de aparținători, unele provenind de la morga bucureșteană și, mai rar, a unor nou născuți). În aceste condiții lucrările angajate la Crematoriul Cenușa pentru construirea unui columbariu principal și a unui preconizat parc al edificiului, care ar fi cuprins inclusiv
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
din nou posibil ca, preconizând un efect asupra cititorilor. să fie vorba despre o altă exagerare. Cât privește scrierile propriu-zise ale lui Șerboianu asupra cremațiunii se remarcă faptul că prima dintre acestea a fost una care condamna explicit practica arderii cadavrelor. Ea a fost scrisă la 1910, în momentul când era diacon la Capela Ortodoxă Româna din Paris, și datorită relevanței sale, ca limpezime în imaginea evocată și simbolurile aferente, a fost republicată în Glasul Monahilor, în plin scandal ocazionat de
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
intervenției sale prime. Pe undeva situația sa de schimbare a taberei se asemenea cu cea a lui Constantin Dissescu, care procedase însă în sens invers. Prima dintre intervențiile sale se remarcă, după cum precizam, printr-un ton extrem de critic la adresa arderii cadavrelor. După cum se poate vedea, subiectul nu este abordat de către Șerboianu într-un mod abrupt, ci, mai degrabă, în unul "așezat", pregătindu-l treptat pe cititor pentru tematica propriu-zisă. Astfel, arhimandritul vorbește despre Paris, ca model al civilizației occidentale la începutului
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
vremii și în "reprezentanții sfintei noastre biserici ortodoxe". Șerboianu era prezent în paginile revistei Flacăra Sacră de la primul număr al acesteia, în decembrie 1934. Acest lucru demonstrează că, în acel moment, arhimandritul trecuse pe deplin în tabăra celor susținând arderea cadavrelor. Rolul său în cadrul mișcării cremaționiste din România interbelică devenea fundamental, fiind primul (dar și ultimul, deocamdată) reprezentant a Bisericii Ortodoxe Române care își asuma o asemenea opțiune. Aceasta nu era una teoretică, ci practică, pentru că prin articolele sale asupra cremațiunii
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]