1,023 matches
-
în război, oamenii de seamă n-au devenit soli, ci au rămas deoparte de data asta.” Astfel încerca samuraiul să se convingă în adâncul inimii sale mâhnite, dar cuvintele lui Matsuki i se cuibăriseră trist în suflet. Când coborî în cală, vuietul acela înspăimântător și ecoul furtunos de valuri năvalnice se stinseră dintr-o dată. Samuraiul nu voia să se întoarcă în cabina solilor. Mirosul de lac era nespus de pătrunzător în cală, unde grinzile erau dezgolite. Aruncă o privire în cabina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
i se cuibăriseră trist în suflet. Când coborî în cală, vuietul acela înspăimântător și ecoul furtunos de valuri năvalnice se stinseră dintr-o dată. Samuraiul nu voia să se întoarcă în cabina solilor. Mirosul de lac era nespus de pătrunzător în cală, unde grinzile erau dezgolite. Aruncă o privire în cabina cea mare în care dormeau negustorii. Știa că într-un colț al acelei încăperi se găseau însoțitorii săi, Yozō, Seihachi, Ichisuke și Daisuke. În cabina cea mare mirosul rogojinilor de paie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
spusese nici lui Tanaka, nici lui Nishi despre ce-i zisese Matsuki. Nu știa de ce, dar îi era teamă să le spună și lor. Samuraiul se ridică în picioare ca să-și alunge din minte cuvintele lui Matsuki. Coridorul ce străbătea cala era lung și încovoiat ca un arc pe partea ce forma carena vasului. Pe partea opusă se înșirau cabinele înțesate cu desagi, cabina cea mare a negustorilor, după care urmau cămara și bucătăria japonezilor. Dinspre cabinele cu încărcătură, venea miros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
dar se opriră. Corabia începu să miște înainte și înapoi, nu numai să se legene. Eu mă străduiam din răsputeri să rămân sprijinit de perete. De pe punte răsuna doar un vuiet năprasnic de talazuri ca o bubuitură de tun, iar cala vuia și ea toată de bufnituri și ciocnete de lucruri care cădeau și se spărgeau. Neîncetat se auzeau țipete desperate de oameni. Am încercat să mă întorc în cabină, dar nici nu mai puteam să mă mișc. M-am târât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
pe pat și mi-am găsit sprijin ținându-mă de un mâner prins în perete. La fiecare legănare a corăbiei lucrurile de pe polițe alunecau încoace și încolo. Zgomotele acestea se tot auziră până spre dimineață. În revărsatul zilei, vuietul din cală se mai potoli și zguduielile vasului se mai domoliră pentru o vreme. Când lumina zorilor pătrunse prin hublou, am văzut cărțile și boccelele cu lucrurile noastre împrăștiate vraiște pe podea. Slavă Domnului, cabina noastră aflată cu un etaj mai jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ei. Firește, noi încă n-aveam voie să urcăm pe punte. Valurile erau la fel de mari ca și mai înainte, dar după masă corabia noastră ieși în sfârșit din raza furtunii. Cum nu puteam să mai îndur mirosul de murdărie din cală și duhoarea de vomă de la japonezii care aveau rău de mare, i-am cerut voie lui Contreras și m-am dus până la gura de ieșire înspre punte. Valurile împroșcau spumă învolburate, iar marea era tot neagră. Pe punte, mateloții japonezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
împrejur apare împăienjenit, de parcă s-ar fi lăsat un văl peste mare. Marinarii și mateloții se mișcă pe punte, plutind ca niște stafii. De undeva se aude la fiecare două minute clopotul pe care-l bate marinarul de cart. În cala vasului e liniște și pace, dar din cauza ceții care pătrunde înăuntru pe scară, și cabina cea mare, și cabina solilor, și hainele, ca să nu mai vorbim de așternuturi, chiar și hârtia din jurnalul meu de călătorie în care scriu în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
care-și primise pedeapsa zăcea acum chircit pe punte ca o zdreanță. Toți se uitau, numai Velasco se repezi spre el, îl luă în brațe și îi șterse sângele cu propriile sale haine. Apoi, sprijinindu-i trupul, îl coborî în cală. Samuraiul simți o silă nelămurită. Nu loviturile de bici îi provocaseră un asemenea simțământ. Încă mai vedea în fața ochilor chipul neclintit al lui Velasco privind netulburat fiecare șfichiuit de bici prin ceața de pe punte. După cum zicea Matsuki, era ceva neplăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
al lui Velasco privind netulburat fiecare șfichiuit de bici prin ceața de pe punte. După cum zicea Matsuki, era ceva neplăcut pe chipul străinului care la împlinirea pedepsei a șters cu hainele sale sângele omului aproape leșinat și l-a dus în cală. Samuraiului nu-i venea să creadă nici în ruptul capului că acest Velasco era același cu cel care îi dăduse din hainele sale lui Yozō. Pâcla nu se ridică nici după cinci, nici după șase zile. Jilave cum erau, pânzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
După patru ore, corabia ieși în sfârșit din raza furtunii. Valurile erau agitate, dar nu mai treceau peste bord. Pe punte zăceau într-o vălmășeală de nedescurcat unelte marinărești zdrobite și rămășițele unui catarg doborât. Câțiva mateloți dispăruseră, iar în cală se scurgea de ici-colo câte un geamăt. Cabina cea mare nu mai putea fi folosită până când apa nu avea să fie scoasă de acolo, așa că negustorii istoviți de puteri se prăvăliră unii peste alții ca niște șoareci uzi și rămaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
încercă să-și amintească priveliștile din vale, una câte una. Câmpurile sau munții acoperiți încă de zăpadă... În cea de-a doua furtună San Juan Baptista a suferit pagube destul de mari. A pierdut o pânză și o barcă de salvare, cala a fost inundată, iar pe punte s-au împrăștiat în dezordine uneltele marinărești stricate de furtună. Eu însumi am fost rănit la cap, dar nu e ceva grav. Marinarii spanioli și mateloții japonezi trudesc cât e ziua de lungă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
suferințele îndurate de căpitanul Ferdinand Magellan tot în Oceanul Pacific acum nouăzeci și trei de ani. Am auzit că oamenii lui Magellan au rămas fără provizii și fără apă bună de băut și au ajuns să mănânce până și șobolanii din cală sau să înghită rumeguș. Din fericire, noi încă mai avem butoaie cu apă și nici de mâncare nu ducem lipsă. Numai că în timpul furtunii din seara trecută am mai pierdut câțiva mateloți japonezi înghițiți de ape, iar în cabina cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
valuri, dar marea a rămas tăcută ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Chiar și după ce oamenii au părăsit puntea, Hasekura și însoțitorii săi au rămas multă vreme privind peste bord. În cele din urmă au coborât și ei în cală lăsându-l pe punte doar pe Yozō. În vreme ce priveam curios de la oarecare depărtare, acesta s-a apropiat de mine. O rugăciune pentru Seihachi, zise el încet, ca și cum s-ar fi temut. Vă rog. M-a uimit. Ca să aflu adevăratele sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
nu erau bineveniți în acele locuri. Cei trei rămaseră pe plajă un răstimp îndelungat. Alți doi marinari se urcară într-o barcă și plecară să vadă ce se petrecea. Soarele ardea nemilos puntea, așa că japonezii nerăbdători coborâră din nou în cală. După aproape trei ore, veni vestea că numai marinarii spanioli aveau voie să pășească pe mal. Comandantul fortăreței Acapulco nu era împuternicit să îngăduie unui vas japonez ivit pe neașteptate să acosteze, dar trimisese un mesager la guvernatorul Nuevei España
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
11 mai, a fost consacrată defileului carelor simbolice. Au fost 45 de care de o mare frumusețe. Regele și Regina primesc defileul la statuia lui. Mihai Viteazul, iar carele simbolice au fost concentrate la Șosea, de unde scoboară de-a lungul Calei Victoriei. Iată cortegiul: Membrii comitetului executiv, studenții, mai mulți domnitori din trecut, Traian împăratul, un șef însoțit de soldații lui îmbrăcați în fier, un stindard turc și soldați turci în lanțuri, cinci țărance tinere ducând pe pernă de catifea o
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
profesorul Moruzi a antrenat un valoros colectiv din sânul căruia s-a remarcat: doctor E. Lupu, G. Atanasiu, V.Urbanovici, M. Briese, O. Troianescu, I. Botescu, E. Cozarescu, Rodica Atanasiu, N. Oblu, si P. Fiamboli radiolog. Date despre activitatea neurochirurgi cala desfășurată de profesorul Moruzi și colectivul sau sunt prezentate În perioada octombrie 1934-ianuarie 1941 de către doctorul Emil N. Lupu. În această perioadă s-au efectuat 329 de intervenții neurochirurgicale după cum urmează: Laminectomii simple - 46 cazuri; Laminectomii pentru tumori rahimedulare - 25
Istoria Neurochirurgiei Ieşene by Hortensiu Aldea, Nicolae Ianovici, Lucian Eva [Corola-publishinghouse/Memoirs/1293_a_2216]
-
lei/fir l Garoafe - 1,50-2 lei/fir l Leucodendron - 10-15 lei/fir l Proteea - 25-45 lei/fir l Trandafiri - 1-4 lei/fir l Gerbera - 2-3,50 lei/fir l Crini - 8-15 lei/fir l Crizanteme - 5 lei/fir l Cale mici - 2-3 lei/fir l Anthurium - 10-20 lei/fir l Bambus - 10-15 lei/fir l Flori de câmp - 3-20 lei/buchet și altele. piața de animale l Purcei: 6 săptămâni - 220-250 de lei/per. , 7 săptămâni - 250-270 de lei/per
Agenda2005-33-05-util ptr dvs () [Corola-journal/Journalistic/284088_a_285417]
-
17 Tocmai când se întorcea din expediția lui prin etajele inferioare ale navei, Ixtl fu luat prin surprindere de furtuna pustiitoare ce se abătu asupră-i din senin. Cu o clipă înainte, savurase gândul că-și va ascunde guulii în cala metalică a navei, iar acum era prins în furtuna năprasnică din centrul unui câmp de forță! Mintea i se întunecase. Electronii descătușați înlăuntrul lui încercau să se integreze nucleelor atomice întâlnite în cale, dar ele îl respingeau violent, zbătându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
răgazul de a-l prinde în raza unui proiector, Ixtl o și zbughi împreună cu unul dintre ei. Ajustându-și structura atomică, trecu rapid prin tavan spre etajul inferior, apoi traversă și planșeul acestuia și ajunse, cu prada lui, în enorma cală a navei. Cala devenise pentru el un teritoriu familiar: îl explorase încă de la început, când îl adusese pe von Grossen. Porni așadar cu pași siguri spre peretele din fund. Erau îngrămădite acolo, până în tavan, o sumedenie de lăzi. Croindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
-l prinde în raza unui proiector, Ixtl o și zbughi împreună cu unul dintre ei. Ajustându-și structura atomică, trecu rapid prin tavan spre etajul inferior, apoi traversă și planșeul acestuia și ajunse, cu prada lui, în enorma cală a navei. Cala devenise pentru el un teritoriu familiar: îl explorase încă de la început, când îl adusese pe von Grossen. Porni așadar cu pași siguri spre peretele din fund. Erau îngrămădite acolo, până în tavan, o sumedenie de lăzi. Croindu-și drum printre ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
iasă niște pui leit cu Ixtl, care vor crește hrănindu-se cu substanța acestor oameni. Satisfăcut, se întoarse sus, pentru a căuta și alte victime, alte cuiburi în care să-și poată pune la clocit ouăle. În timp ce el cobora în cala cu trupul celei de-a treia victime, oamenii lucrau la etajul al nouălea. Pe coridor se rostogoleau valuri de căldură, stârnite de un vânt drăcesc. Deși costumele spațiale erau prevăzute cu câte un dispozitiv de refrigerare, oamenii se sufocau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
trecem și la al optulea etaj. În ceea ce privește șansele de reușită ale unui astfel de plan, să nu uităm că monstrul a capturat până acum trei oameni, în afară de von Grossen. De fiecare dată a fugit cu victima în jos, în direcția calei. Propun ca, de îndată ce vom termina energizarea celor trei etaje, să-l pândim la etajul al nouălea. Dacă va mai răpi încă un om, vom aștepta puțin, apoi domnul Pennons va activa scuturile energetice din planșee. Monstrul va încerca să treacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
un etaj dispare până să ajungă la etajul următor. - Aș dori să aud raportul domnului Zeller, interveni căpitanul Leeth. Unde ești, domnule Zeller? - Aici, răspunse metalurgistul prin videocomunicator. Costumul de protecție e gata, domnule căpitan. Și am început cercetările în cala navei. - Cât timp ar lua confecționarea unor costume de protecție pentru toți membrii expediției? Zeller rămase pe gânduri câteva clipe, apoi răspunse: - Ar trebui să punem pe roate un atelier în care să fabricăm uneltele necesare pentru confecționarea în serie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
muri mai repede, cu atât mai bine va fi pentru ei! - Să mergem în sala motoarelor! Porunci căpitanul Leeth. Noi... Dar un glas ațâțat îl întrerupse - era glasul lui Zeller: - Repede, domnule căpitan! Trimite de îndată oameni și proiectoare în cală! I-am găsit în conducta de aer condiționat. Monstrul e aici, dar îl țin respect cu arma mea, deși nu-i poate face prea mult rău. Repede, repede! Căpitanul Leeth începu să împartă ordine, cu repeziciunea unei mitraliere, iar oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
cu repeziciunea unei mitraliere, iar oamenii dădură buzna spre ascensoare. - Toți savanții și ajutoarele lor să se îndrepte spre ecluzele pneumatice! Militarii să mă urmeze! Probabil că nu vom fi în stare să-l încolțim și să-l ucidem în cală. Dar, domnilor, continuă el pe un ton ferm și solemn, ne vom descotorosi de monstru, cu orice preț! Nu ne mai putem gândi doar la viețile noastre. Când îi văzu pe oameni că se apropie și-i iau guulii, Ixtl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]