236,711 matches
-
romantice. vagoane pline de oameni tulburi, somnoroși, uituci, necunoscuți. Apoi. apoi lucrurile s-au precipitat. se pare că existase o încăpere. se închegase brusc o odaie luminoasă, mobilată suav de raze late de soare, parfumată de îngerii înaltei olfacții, o cameră înnobilată de două făpturi nepermis de îndrăgostite una de alta. vesele, vioaie, bucuroase că trăiesc, că trăiesc, că trăiesc. jubilînd de frenezia trupurilor libere, străbătute de rețelele dense de nervi fericiți, amanți îmbrățișați într-o încleștare aproape pulverizantă. sau într-
A fost deocamdată ca niciodată by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12231_a_13556]
-
revoltă pentru că " Nu vreau să mă fac femeie ca voi!", află apoi că nu se recunoaște nici în numele ei, nici în propriul corp, după cum, mai tîrziu, presimte că iubitul ei trebuia "să nu semene cu nici unul din prietenii" colegelor de cameră. în acest tipar negativ al vieții, Letiția resimte cu acuitate senzația de gol, fie că e vorba de "golul tăcut al acestei clipe", de "golul crescut al după-amiezii", de "golul tăcerii", "golul ăsta de spaimă" sau chiar de "golul rotitor
Un roman fără vîrstă by Sanda Cordoș () [Corola-journal/Imaginative/11978_a_13303]
-
lui ca totul să fie altfel", înțelege fata), viața Letiției cîștigă în acuitate și în îndrăzneală, experiența cea mai însemnată pe care o străbate fiind cea erotică. Așteptată cu teamă și emoție, anticipată (hiperbolic) de discuțiile purtate cu colegele de cameră (dar și de biografiile lor contorsionate care o fac să-și spună că între fete și băieți există "o penibilă vînătoare în care cine vîna pe cine?"), prima noapte de dragoste îi aduce o cunoaștere mai curînd dezamăgitoare: "Alături era
Un roman fără vîrstă by Sanda Cordoș () [Corola-journal/Imaginative/11978_a_13303]
-
și nici atunci, cîteodată... Mi se părea că-i un soi de vis, o fantasmagorie, un chilipir de psihopat, mă străduiam să nu se spargă vraja comică, duioasă, să nu plesnească precum un glob imens de păpădie, împrăștiind puful prin cameră, ușor, străveziu, fulgerat de lumini scînteietoare, fulgurante... făceam eforturi dureroase de concentrare, îmi adunam mințile în palmele strînse pe fruntea mea, pe fruntea ta... totuși reală, isteță, netedă... Nimic nu înlocuia prezența fluidă, veșnic în pericol de a se spulbera
Mereu mă temeam să nu pleci... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12153_a_13478]
-
obiect vor fi triste cînd ușile se vor închide în urmă și vor ține în mîini niște lumînări cu flacăra din ce în ce mai scurtă deoarece îi lipsește oxigenul și gura li se va deschide pînă la refuz, vor locui într-o singură cameră în care un orb luxos va alerga mereu în jurul lor ca un motociclist pe zidul morții. *** Don Juan, iubitule, singurul meu iubit, taie-te peste tot și lasă-ți liber și întreg doar creierul tăi faimos în formă de penis
Întîmplări derizorii de sfîrșit by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/12279_a_13604]
-
conturul obrazului ei, și acele mâini îi fac părul, buzele, iar mâinile acelea cad fără viață acolo unde - în zăpada moale - ar fi trebuit să fie ochii. ochii ei făcuți dintr-o mână înghețată și vânătă. te-ai putea întoarce. camera te primește cu neplăcere. carnea mâinilor tale se întoarce scârbită în carnea ta. și ea este tot aici, întoarsă cu fața spre zid, eu nevăzând decât o umbră încremenită și asta înseamnă că ceața din părul ei este chiar mâna
Poeme de Mircea Ivănescu și Teodor Dună by Monica Patriche () [Corola-journal/Imaginative/12303_a_13628]
-
toate nopțile, și tu ținând în mâini căldura trupului ei și ea ascunzând o spaimă, ea ridicându-se de lângă tine - liniștită - pășind fără zgomot și rece spre fereastră, ca și cum vântul ar fi început să bată rochia ei răspândindu-se-n cameră, tu simțind că ea miroase a zăpadă topită în palme și fereastra se face un abur rău care intră în părul lor și fereastra nu mai e deloc. și aivlis cu obrazul lipit de aivlis privindu-te, mâinile tale în
Poeme de Mircea Ivănescu și Teodor Dună by Monica Patriche () [Corola-journal/Imaginative/12303_a_13628]
-
fi ochii ei. ele pășind îmbrățișate spre tine, toate nopțile care nu mai pot fi luminate, aivlis cu obrazul lipit de aivlis, întinzi mâna spre ele, pleoapele lor acoperite cu zăpadă, privirea lor crudă închizându-ți ochii. (t.d.) * deodată camera se face departe și în tăcerea dintre două cuvinte începe să ningă mult. ușa se deschide la fel de încet precum zăpada i se topea în păr. lumina înaintează în cameră o dată cu ea, apropiindu-se de patul din umbră, lumina neputând trece
Poeme de Mircea Ivănescu și Teodor Dună by Monica Patriche () [Corola-journal/Imaginative/12303_a_13628]
-
cu zăpadă, privirea lor crudă închizându-ți ochii. (t.d.) * deodată camera se face departe și în tăcerea dintre două cuvinte începe să ningă mult. ușa se deschide la fel de încet precum zăpada i se topea în păr. lumina înaintează în cameră o dată cu ea, apropiindu-se de patul din umbră, lumina neputând trece de conturul trupului ei cețos. această lumină verde e lumina privirii ei. (t.d.) * soarele, după-amiaza devreme, își începe coborârea de cealaltă parte a casei - salonul din dreapta se scufundă
Poeme de Mircea Ivănescu și Teodor Dună by Monica Patriche () [Corola-journal/Imaginative/12303_a_13628]
-
lumină verde e lumina privirii ei. (t.d.) * soarele, după-amiaza devreme, își începe coborârea de cealaltă parte a casei - salonul din dreapta se scufundă încet în lumină - însă aici, pe terasă, unde ei aduseseră încă de dimineață, pături mai multe din camerele de culcare de sus, să le aștearnă peste lespezile terasei, era o altfel de moliciune a aerului (frigurile de primăvară nu băteau încă) astfel că cei care se încăpățânau să rămână în lumea de dimineață și-ar mai fi putut
Poeme de Mircea Ivănescu și Teodor Dună by Monica Patriche () [Corola-journal/Imaginative/12303_a_13628]
-
amenajat pentru muzică și echipat chiar cu o orgă. Aflăm încă din romanul precedent, Fecioarele despletite, că vila Drăgăneștilor e predestinată a găzdui muzica sacră. Vizitată de prietenele familiei, Mini și Nory, ea le face impresia unei impunătoare catedrale: "o cameră imensă, luminată searbăd prin ferestrele foarte înguste și înalte și cu mobilierul de culoare închisă (...) Nory, neastâmpărată, răscolea ceva prin amvonul acela obscur, căci casa era în adevăr înaltă ca o biserică". Angrenată într-o căsnicie trainică, dar lipsită de
50 de ani de la moarte - Sindrofii sacre,recviemuri profane by Andreia Roman () [Corola-journal/Imaginative/12066_a_13391]
-
viața cărora intervine adolescenta Sia, rodul unei legături abia târziu scoase la iveală, a Linei cu vărul ei Lică, zis Trubadurul. Ca orice neamț care se respectă, Rim practică muzica și e invitat să participe ca violonist în ansamblul de cameră care pregătește concertul. "Buna Lina" e în schimb afonă și impermeabilă la farmecul muzicii, fapt care punctează, între multe altele, discordanțele în sânul menajului. Autentică, în cazul lui Rim, vocația acestuia pentru muzică e subminată de porniri erotice. Preocupat de
50 de ani de la moarte - Sindrofii sacre,recviemuri profane by Andreia Roman () [Corola-journal/Imaginative/12066_a_13391]
-
mezzo. (...) Dure, inexorabile, durerile împietrite în marmora acordurilor vocale urcau în legiuni grele, pline de jale, pe suișul lor neisprăvit spre Eternitate. Părea că pasul lor nu se va mai isprăvi niciodată acolo sus, în infinit, pasul lor aici, în camera convulsionată de același spasm, în trupul unic al celor ce erau vii acolo în biserică...." Am reprodus doar un mic extras din detailata transcripție în cuvinte a liniei melodice a coralului și a efectului ei asupra asistenței. Vocile discordante se
50 de ani de la moarte - Sindrofii sacre,recviemuri profane by Andreia Roman () [Corola-journal/Imaginative/12066_a_13391]
-
răscolite de întrebări, dureri ascunse, remușcări, amintiri... Insistența autoarei asupra vocabularului unității și al armoniei, referite concomitent la muzica interpretată și la publicul care o ascultă, vorbește de la sine: "durerile împietrite în marmora acordurilor vocale", "trupul acum uniform al asistenței", "camera convulsionată de același spasm", "Puterea sunetelor era acum uniformă", "toate vocile" ,"printre toți începu a trece panglica neîntreruptă a unei melodii", "Toți ochii se muiase ușor... Armonia uneori se umfla", "Voci îngemănate", "trupul unic al celor ce erau vii în
50 de ani de la moarte - Sindrofii sacre,recviemuri profane by Andreia Roman () [Corola-journal/Imaginative/12066_a_13391]
-
că în viitor vor apărea "noi și valoroase descoperiri" din opera lui V. Voiculescu; reproducerea unui memoriu adresat la 27 ianuarie 1970 de Ion Voiculescu tovarășului Dumitru Popescu, secretar al Comitetului Central al Partidului Comunist Român, solicitînd sprijin pentru retrocedarea camerei foste a scriitorului, ocupată abuziv de un chiriaș impus familiei în propria casă. Dintre datele de istorie literară furnizate de George Corbu unele sînt utilizabile, altele reiau lacunar și deformat fapte cunoscute, una este incendiară, iar altele nu au nici o
Controverse - Inedit și nu prea by Roxana Sorescu () [Corola-journal/Imaginative/12007_a_13332]
-
îi absolvă pe ucigași: "m-am omorît". De ce? III) Punctul de rezistență al articolului lui G. Corbu este publicarea memoriului adresat de Ion Voiculescu, la 27 ianuarie 1970, lui Dumitru Popescu, secretar al C.C. al P.C.R., prin care cere: "eliberarea camerei fostă a poetului; retrocedarea imobilului ce fusese confiscat; retrocedarea bibliotecii scriitorului, retrocedarea bunurilor mobile confiscate". Datele din memoriu referitoare la biografia lui V. Voiculescu sînt următoarele: "în luna mai 1962, scriitorul Voiculescu a fost grațiat și, revenit acasă, a găsit
Controverse - Inedit și nu prea by Roxana Sorescu () [Corola-journal/Imaginative/12007_a_13332]
-
poetului; retrocedarea imobilului ce fusese confiscat; retrocedarea bibliotecii scriitorului, retrocedarea bunurilor mobile confiscate". Datele din memoriu referitoare la biografia lui V. Voiculescu sînt următoarele: "în luna mai 1962, scriitorul Voiculescu a fost grațiat și, revenit acasă, a găsit fosta lui cameră ocupată abuziv în timpul detențiunii lui.ș...ț în anul 1963, Poetul Voiculescu, grav bolnav și nevoit să zacă într-o cameră de 11 m.p. (unsprezece metri pătrați) la un loc cu cele două surori ale lui, cînd a văzut că
Controverse - Inedit și nu prea by Roxana Sorescu () [Corola-journal/Imaginative/12007_a_13332]
-
Voiculescu sînt următoarele: "în luna mai 1962, scriitorul Voiculescu a fost grațiat și, revenit acasă, a găsit fosta lui cameră ocupată abuziv în timpul detențiunii lui.ș...ț în anul 1963, Poetul Voiculescu, grav bolnav și nevoit să zacă într-o cameră de 11 m.p. (unsprezece metri pătrați) la un loc cu cele două surori ale lui, cînd a văzut că nu mai este nici o speranță de a redobîndi spațiul lui m-a chemat și mi-a spus că Ťsoluția se află
Controverse - Inedit și nu prea by Roxana Sorescu () [Corola-journal/Imaginative/12007_a_13332]
-
frază, reprodusă dintr-un manual de G. Ivașcu, care îl situează pe V. Voiculescu printre "tradiționaliști", alături de Nichifor Crainic și Radu Gyr. îmi îngădui să-i informez eu pe cititori care este astăzi situația: primele două puncte din memoriu (retrocedarea camerei și a imobilului) au fost rezolvate; ultimele două puncte (retrocedarea bibliotecii și a bunurilor mobile) nu au fost rezolvate și nu există semnale că vor fi vreodată rezolvate. Publicarea acestui memoriu ridică următoarele chestiuni: - Cum a intrat George Corbu în
Controverse - Inedit și nu prea by Roxana Sorescu () [Corola-journal/Imaginative/12007_a_13332]
-
netă) este dialogul din 21 septembrie cu Ilya Ehrenburg, mare oaspete sovietic al Bucureștiului din toamna lui 1945. Discuția are loc pe un fond de oboseală, ilustrul Ilya (de o impecabilă curtuoazie occidentală) fusese mult solicitat; chiar primindu-l în camera sa de hotel, el îl roagă pe vizitator să aștepte transcrierea unui poem promis altui gazetar bucureștean. Ehrenburg și Paraschivescu au vorbit "poezie, traduceri și diverse lucruri mai puțin precise". Cel mai vârstnic a găsit potrivit să-i povestească celuilalt
Jurnalul lui M. R. Paraschivescu by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12112_a_13437]
-
opt ani îmi spunea "ești mai bună poetă decît scriitoare" o să-i fac pe plac că prea demult n-am mai văzut cotiuga hingherilor pe rîul doamnei trecînd spre obor decînd ne-au dat indemnizația urcă mercurul în termometru de cameră și dantela galbenă de pe fața poetului mort se lipește de fereastra mea dune și dune cînd ne apropiam cu pakardul albastru de atlantic și coasta bască ca o bască și părul galben ca un galben cum iau eu cu japca
Poezie by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/12207_a_13532]
-
ore fixe cînd unele cînd altele în cerc acolo în turnul cu ceas din cetate cum se-așează pielița asta tulbure pe ochi cum se'nțepenește zăvorul gîtului cum scîrție limba cum se' ncheagă sîngele ca maioneza și fata din camera cealaltă spune: ciocîrlia a fost nu privighetoarea în balconul de vizavi fîlfîie un steag mama mare își încrețea bretonul cu fierul de coafat și deodată linia zigzagată se'ntinde pe monitor și rămîne dreaptă
Poezie by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/12207_a_13532]
-
pe Engels, dar neomițîndu-l pe Ludovic al XIV-lea. Oralul la franceză, floare la ureche, încheie șirul probelor de admitere. Rezultatul va fi aflat la Piatra, după o așteptare destul de lungă: media 10. Cazimir locuiește, în anii studenției, într-o cameră de serviciu de pe Dionisie Lupu 2 (astăzi Tudor Arghezi 16), unde se oploșise încă din vremea cînd funcționa la "căsuța cea de filme"2). Camera măsura 6 metri pătrați și avea forma literei L: o porțiune pătrată de 2x2 și
Rîsete în amfiteatru by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12408_a_13733]
-
Piatra, după o așteptare destul de lungă: media 10. Cazimir locuiește, în anii studenției, într-o cameră de serviciu de pe Dionisie Lupu 2 (astăzi Tudor Arghezi 16), unde se oploșise încă din vremea cînd funcționa la "căsuța cea de filme"2). Camera măsura 6 metri pătrați și avea forma literei L: o porțiune pătrată de 2x2 și una dreptunghiulară de 2x1. în prima se găsea un pat de fier, lipit ferm de pereți pe latura dreaptă și la cele două capete; în
Rîsete în amfiteatru by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12408_a_13733]
-
când a venit cu ocazia nu știu cărui congres al scriitorilor din exil, la București, ne-a apucat noaptea târziu pe străzile unde copilărise și în jurul casei din strada Orlando, cred. Obosiți, dar fără să fi terminat discuția, am urcat sus, în camera pe care și-o rezervase la un hotel, Minerva, și ne-am așezat, în penumbră, unul într-un fotoliu, celălalt pe o canapea. Penumbra, noaptea, oboseala, copilăria despre care tot vorbisem, și canapeaua ...psihanalitică, pesemne, m-au făcut să mă
In memoriam Al. Vona – Autorul unei singure cărți by Doina Jalea () [Corola-journal/Imaginative/12333_a_13658]