4,790 matches
-
încadrată de văpaia părului.Se studiară discret.Inregistră linia fragedă a buzelor,bărbia micuță și albă,garoafa roșie din piept.Ea descoperi sub părul negru ondulat privirea întrebătoare,cuta virilă din bărbie și cravata muștar.Se decise.Se ridică de pe canapea,trecu printre dansatori și se apropie de el. Nu ești dumneata,Emil Vrăjescu?Olimpiada de fizică'70? Emil se întoarse încet,percepu întrebarea,înclină afirmativ bărbia și-i oferi un loc. -Pe mine nu mă reții,reluă ea,după ce se
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
I Tabloul 1 Scena 1 Salonul unei vile vechi de vacanță cu scară interioară,bogat ornamentată,străjuită de o nișă în care este amplasată o statuetă de bronz.In colțul de jos al scării se află o plantă decorativă,o canapea,un lampadar,o servantă,un fotoliu,o măsuță și un taburet. Opus acestora,dar în lateral se conturează două uși. Din fundal se aude zgomotul valurilor și țipetele pescărușilor. Costel și Nelu joacă șah la masuță centrală.Alături e un
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
un frigider auto. Costel:Bem ceva?Ceai de osul iepurelui? Nelu:Iar ceai? Vreau un lichior.De banane. Costel(Mută nebunul):Bine,un lichior mic cu gheață . Nelu(se ridică):Un lichior mic,la mare te face voinic!( Ia de lângă canapea o sticlă străvezie.Umple două păhărele.Pune gheață din frigider. Ciocnesc și beau încet. Savurează licoarea). Costel:Ahh!Bună?! Nu? Nelu:Aiurea!Iar mă supără ficatul.Și reumatismul. Cred că va ploua. Costel:Lasă văicăreala!Ia zi,a mai telefonat
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
fredonând “Frumoasă-i vecina noastră”) Scena 3 Nelu și Costel urmăresc un meci de fotbal la un televizor portabil. Pe măsuță sunt o sticlă,două ceșcuțe și o pungă de covrigei. Intră Popa în civil. Nelu ascunde grăbit sticla sub canapea. Popa:Bună seara!N-ați văzut pisica mea? Nelu și Costel(într-un glas):Nuuu! Popa:Mi s-a părut că a intrat aici.Pis!Pis!Pis! (Nelu și Costel se privesc semnificativ) Costel:De ce-o cauți?Vrei să
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
s-a părut că a intrat aici.Pis!Pis!Pis! (Nelu și Costel se privesc semnificativ) Costel:De ce-o cauți?Vrei să știi,dacă la noapte e cutremur?(Nelu și Costel râd) (Popa se apleacă și zărește sticla sub canapea.O culege grăbit și o bagă în buzunar) Popa:Nu-i aici.O s-o caut prin curte.Noapte bună! Iese.Nelu și Costel gem disperați). Scena 4 E dimineată.Aceleași personaje. Nelu:Ce face profa? Costel:Nu știi?E la
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
-o la cafea.A acceptat. (Din dreapta apar Monica și Alin cu două geamantane) Monica:Bună dimineața! Alin:Salut,unchiule!Salut dl.Costel! Nelu și Costel:Noroc! Nelu:Luați loc.Imediat vă aduc cafeaua. Iese.Alin și Monica se așează pe canapea) Alin:Intâmplător am luat același taxi cu Monica până aici.Am făcut cunoștință la intrare. Avem cunoștințe comune. Monica:Pe drum mi-a descris vila. Ați cumpărat-o de la Americanu? Costel:Nu.Ne datora niște bani,dintr-o afacere viitoare
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
vin) Dorin(se ridică):Și cum vă spuneam,sala era în delir.Erau în picioare... Nu exista niciun scaun. (Monica și Augusta râd.Nelu își mai toarnă un pahar). Actul II Tabloul 1 Scena 1 Din nou în salon.Pe canapea stau Bela,Lili și Popa Bela(oripilată): Ce accident am văzut!Mă tem de șoferi.In special de cei militari.Urmează cei de pe basculante și rutieriștii.Sunt periculoși. Lili:Ar mai fi și femeile. Popa:Trebuie să recunoașteți că au
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
îi revine):Scumpele mele,doamne! Ce bine că vă revăd! Cum a fost la Sulina? Bela și Lili:Minunat! Am mâncat saramură de pește.Ne-am plimbat cu barca. (Se îmbrățișează cu falsă bucurie,după care ele se așează pe canapea) Nelu:Ar fi bună o cafeluță. Costel:Și un lichioraș.(Bela și Lili se conformează.Americanu este tratat primul) Americanu:Cafeaua e parfumată. Mmm! Parfum de femeie. Scena 4 Americanu și Popa Popa:”In primărie trebuie să existe maximă rațiune
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
Mai mult în cap, când mă învârt. Dar am lecturat deja Coranul. Lecturat... Aș ucide pentru mai puțin de atât. — Credeam că trebuie să fii musulman ca să intri la ei, am bombănit. Scoate bomboana din gură. Lăsată pe spate în canapea, a ridicat iar piciorul, mușchi fibroși fugind sub piele, și mi l-a pus pe piept. — Vrei să te învăț și pe tine? — Să mă învârt? Nu, mersi, aș ameți imediat. — Tocmai. Amețești mai întâi, apoi intri în transă. — îmi
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
pășească prin cameră tremurând de ciudă, fumând spasmodic. — Cu ce gunoi uman îmi împart viața... întot deauna m-a bănuit. — Ar trebui să l pedepsești, îi sugerez. Merită să-i joci o mare festă. Ridică sprâncenele întrebător. Mă duc spre canapea și bătătoresc pernele satinate. — Facem amor, iar eu am să-i spun că ești inaccesibilă. N-o să știe niciodată, tâmpitul. Mă examinează, strivindu-și țigara. — îmi arăți cum te contorsionezi ca să ți-o iei singur? — Nah, că doar nu-s
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
Și atunci, normal ar fi fost să se vadă mereu. Dar Olga evita. Intuise ceva și probabil o apucase gelozia. Atunci am întrebat-o de Riri al ei. A tăcut și a simțit săgeata. Stăteam într-o după-amiază lungit pe canapea, când a sunat telefonul. Mama m-a chemat: Petre, vino, te caută cineva. M-am ridicat alene și m-am dus. Sunt la Cireșica, am auzit o voce mică. Mănânc o înghețată. Vrei să vii și tu? Era Clody! De unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
muzee, făcuse podoabe de mare finețe, stătea acum în fața acestei minunate statuete, zicându-și că este o adevărată bijuterie. Rămase așa un timp admirând-o, apoi o părăsi. Lumina din rotondă se răspândea prin jur. La peretele opus era o canapea albă de piele, pe care se răsfățau pernuțe mici, colorate. Parcă în aceleași culori, în degradé, ca ale balerinei. Se așeză și, de la distanță, admiră statueta. Avea un magnetism! Nu putea să-și ia ochii de la ea. Toată această încăpere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
se răsfățau pernuțe mici, colorate. Parcă în aceleași culori, în degradé, ca ale balerinei. Se așeză și, de la distanță, admiră statueta. Avea un magnetism! Nu putea să-și ia ochii de la ea. Toată această încăpere albă, pardoseala albă de marmoră, canapeaua..., balerina care umplea încăperea cu frumusețea ei! Trăda, totuși, o oarecare tristețe! O privea cu ochi de artist, cu mare plăcere și se întrebă cum au putut fi realizate acele nuanțe de culoare, plecând de la degradeuri, până la culoarea intensă, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
cu ochi de artist, cu mare plăcere și se întrebă cum au putut fi realizate acele nuanțe de culoare, plecând de la degradeuri, până la culoarea intensă, la acaju. Domina încăperea cu frumusețea, singurătatea și tristețea ei. Se ridică cu greu de pe canapea, își luă bagajul de lângă ușă și intră într-un vestibul. Se simțea ca un intrus într-un sanctuar. În urma lui, lumina se stinse automat. Din vestibul, unde-și lăsă bagajul, sub o altă arcadă mai mică, era o chicinetă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
automat. Din vestibul, unde-și lăsă bagajul, sub o altă arcadă mai mică, era o chicinetă cu un frigider, o măsuță și un aparat cu microunde. Deschise o altă ușă și intră într-un salonaș simplu, cu puțină mobilă o canapea cu două fotolii, o măsuță cu blat de cristal. Într-un colț, o gemă de ametist, o mică grotă violet-închis, în profunzimea căreia odihnea o Pieta de marmură albă. Pe peretele opus canapelei erau combina muzicală și nenumărate CD-uri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
un salonaș simplu, cu puțină mobilă o canapea cu două fotolii, o măsuță cu blat de cristal. Într-un colț, o gemă de ametist, o mică grotă violet-închis, în profunzimea căreia odihnea o Pieta de marmură albă. Pe peretele opus canapelei erau combina muzicală și nenumărate CD-uri cu muzică simfonică și de operă. A, deci aici e sala de muzică! Frumos! Totul era, din nou, alb cu acaju. Singura podoabă era ametistul cu cristale mari, strălucitoare, de parcă erau electrizate. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
muzicală și nenumărate CD-uri cu muzică simfonică și de operă. A, deci aici e sala de muzică! Frumos! Totul era, din nou, alb cu acaju. Singura podoabă era ametistul cu cristale mari, strălucitoare, de parcă erau electrizate. Se așeză pe canapea ca să-și tragă sufletul. Zări un plic! Îl deschise și citi: "Bine ai venit! Ai, alăturat, drepturile de autor. Sper să-ți ajungă până ne întoarcem. Mihai și Beatrice." Of, băiatul ăsta al meu! La toate s-a gândit! Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
un coș de gunoi. Își reluă gândurile. Cum intrase în prima cameră, camera balerinei, cum îi spunea el, cu lumina albă care se revărsa peste piedestalul elegant și înalt, unde odihnea balerina de o gingășie și frumusețe incredibile. Parcă acea canapea albă era așezată anume acolo, pentru a putea privi acea frumusețe. Încă de atunci se întrebase de ce, de ce așa? Apoi camera cu grota, cu gema simplă, luminoasă, elegantă..., de ce așa? Și acolo era ceva ciudat. Nu știa de ce, simțea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
ca oricând. — Mamă, nu te simți bine? N-am nimic, răspunse ea cu un zâmbet palid. S-a întors în camera ei fără să mai scoată un cuvânt. Deoarece ne împachetasem deja așternuturile, Okimi a dormit în noaptea aceea pe canapeaua de la etaj, iar eu și mama în camera ei, pe așternuturi împrumutate din vecini. — Mă duc la Izu pentru că ești tu cu mine, pentru că te am pe tine, mi-a zis mama cu o voce îmbătrânită și slabă, care m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
m-a strigat. Glasul ei era blând. M-am ridicat și m-am așezat pe marginea patului, trecându-mi mâinile prin păr. Am privit-o și am zâmbit. Mama a schițat și ea un zâmbet și s-a așezat pe canapeaua de lângă fereastră. — Kazuko, pentru prima oară în viață l-am înfruntat pe unchiul tău... I-am scris o scrisoare în care l-am rugat să mă lase să-mi rezolv singură problema copiilor. O să ne vindem lucrurile. O să le vindem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
gura și bărbia cu batista și nu-și desprindea privirile de pe chipul unchiului. Începu să suspine, însă nu mai avea lacrimi. Arăta ca o păpușă. — Unde e Naoji? întrebă mama, privindu-mă. Am urcat la etaj. Naoji era trântit pe canapea și citea o revistă. — Te cheamă mama. — Ce? Iar vreo scenă? „O, tu, cel cu nervi de fier și fără sentimente, fii răbdător și fă-ți datoria! Noi, cei care suferim cu-adevărat - deși plini de voință, dar slabi trupește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
merg la facultate - voiam să devin o dansatoare cu normă întreagă", a declarat Jennifer Lopez într-un interviu pe care l-a acordat de curând revistei W. Din acest motiv, am decis să ne despărțim. Am început să dorm pe canapeaua din studioul de dans. Eram o persoană fără adăpost, însă i-am spus: «Asta trebuie să fac». După câteva luni, am primit un contract de dansatoare în Europa. Când m-am întors (în Statele Unite, n.r.), am primit propunerea de a
Jennifer Lopez: Am fost o persoană fără adăpost by Colaborator Extern () [Corola-journal/Journalistic/71990_a_73315]
-
obiectele de cult. Ca și întreaga lui generație - a lui Frazer, Durkheim, Max Weber, Lévy-Brühl - Freud era cucerit și obsedat de arta australă și neagră, de riturile triburilor, de mentalitatea și imagistica primitivă"22. Și un fapt insolit: pe faimoasa canapea din cabinetul de consultații se afla... o scoarță românească, lucru care nu-l surprinde pe Steinhardt, dată fiind obârșia bucovineană a doamnei Freud... De bună seamă, existența Antoanetei Steinhardt este una tipică pentru o doamnă și o soție din burghezia
Acasă la Sigmund Freud by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/8817_a_10142]
-
Era-mbrăcată ca și-acum un an,/ Cu aceeași albă rochie de bal,/ Păstrată vara sus, pe Caraiman.../ Călătoream spre țara unde cresc/ Smochine, portocale și lămîi.../ Eram într-un compartiment de clasa I,/ Cu geamul mat, pietrificat de ger,/ Și canapeaua roșie de pluș,/ Sub care fredona-n calorifer,/ Sensibil ca o coardă sub arcuș,/ Un vag susur de samovar rusesc.../ Și-am coborît în gară, pe peron,/ Să schimb cu iarna cîteva cuvinte.../ Venea din Nord./ Venea din Rosmersholm -/ Din
Casele memoriale de la bloc by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/8856_a_10181]
-
spre a-l duce pe alegător concomitent la urne și la balamuc. Distinșilor locatari ai casei cu ferestrele vraiște este momentul să li se spună că, pe afară, bate un vânt de o asemenea viteză, încât poate azvârli pe geam canapeaua. Dacă mâniații locatari ai imobilului în chestiune nu intenționează să-și administreze otravă, să folosească pistolul, satârul, pumnalul, să pună foc casei, atunci bine ar face să închidă ferestrele și să-și prepare un ceai de tei, pe care să
Casa cu ferestrele deschise by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9861_a_11186]