222,545 matches
-
știe ale cui sînt. În sfîrșit o găseam, și era la cheremul meu, pe femeia blondă și mărinimoasă, îmbrăcată în alb, cu cămașa fluturînd ca un steag. Doi-trei copăcei crescuți abia cît niște arbuști îmi arătau unde să-mi pun capul pentru somn. Mai întîi pot să mă plimb prin noile mele hotare", mi-am spus, și mi-am aprins țigara de după marele festin al libertății. Putusem să văd lenta și liniștita atitudine a vagabonzilor ce stăteau așezați în propriul culcuș
Omul pierdut(fragment) by Ilinca Taranu () [Corola-journal/Journalistic/13965_a_15290]
-
morți de somn. Mai primejdioasă era lumea vagabonzilor arămii care nu-s deloc primitori, care se cred stăpîni absoluți peste nullius. Ei ar putea să-și adjudece viața mea la loteria propriului somn. Prăbușit și lățit ca o hartă, cu capul sprijinit pe una din buruienile înalte care-și împart cu scaii întinderea stufoasă, m-am întins atît de tare încît scheletul s-a deplasat în adîncul cărnii și am simțit o tihnă supremă, prevestitoare de vise frumoase, iar ochii au
Omul pierdut(fragment) by Ilinca Taranu () [Corola-journal/Journalistic/13965_a_15290]
-
știam de ce parte se află adevărul. Căci și în artă, uimiți-vă, există un adevăr Nu este haosul întreținut cu mai puțină sau mai multă știință de cei interesați ca acest haos să existe, pentru ca ei să-și facă de cap cum le convine mai bine. Aș spune în extremis că arta este chiar o știință, dacă nu exactă în sens matematic, cel puțin tot atât de exactă în sensul că nu este deloc haotică, valoarea nu poate fi confundată cu nonvaloarea, atunci când
Falși ambasadori by Georges Tzipoia () [Corola-journal/Journalistic/13938_a_15263]
-
fapt nevinovat. Înțeleg, doctor fiind nu poți, n-ai timpul material, nici libertatea disponibilității totale să te ocupi de artă, să studiezi desenul, culoarea, să te dedici integral artei care te acaparează cu ghiare tentaculare. Dacă vrei să fi medic capul trebuie să îți stea la medicină, nu la artă. Altfel riști să confunzi domeniile și până la urmă să le încurci pe amândouă, deci să nu faci nimic bine și până la capăt. Doctorul Dumitresco este încă o dată nevinovat pentru că el nu
Falși ambasadori by Georges Tzipoia () [Corola-journal/Journalistic/13938_a_15263]
-
de biserică a izvorît mir. Părintele paroh a explicat reporteriței t.v. care ne-a adus știrea la o oră de vîrf că nu e vorba de lacrimi, fiindcă nu curg din ochii Sfîntului Ioan Botezătorul, ci de sub tipsia cu capul lui. Dar că e mir sfînt, fără doar și poate. Așa a hotărît un sobor de preoți care a cercetat icoana. Credincioșii aflați în biserică se uitau cum plimbă preotul o lumînare aprinsă pe sub tipsia pictată ca să pună în evidență
Educația religioasă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13971_a_15296]
-
pretenția clerului ortodox de a deține și o putere seculară. Inutil a mai adăuga că predarea religiei nu are nici o legătură cu predarea științelor. În loc să-și facă un aliat din profesorul de biologie, să zicem, preotul își întoarce cu scîrbă capul de la acesta, convins că numai el deține adevărul. Nu demult s-au tradus la noi cărți pe care preoții-dascăli ar trebui să le impună ca bibliografie obligatorie, cum ar fi Doar șase numere care tratează despre cele mai misterioase legi
Educația religioasă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13971_a_15296]
-
din pădurea adormită, ca și Frau Holle, ca și drăgălașa surioară a fraților corbi. Nu altfel mi le închipuiam pe Albă ca Zăpada ori Cenușăreasa, binențeles înainte de a se arăta drept ceea ce erau de fapt: prințese. Fata se oprise în capul scărilor și zâmbind către mine, întocmai ca acestea, îmi făcea semn cu degetul mic să mă apropiu. Când am ajuns lângă ea, mi-a prins obrajii în palmele ei atât de moi de parcă m-ar fi mângâiat și plecându-se
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
coafeză, rafturile unei mici biblioteci purtau aceleași funte și ghirlande de trandafiri sculptați în lemnul alb lăcuit. Nu mai puțin străluceau în ochii mei vrăjiți micile comori ale fetei, pe care mi le prezenta pe rând: Arlechinul ei drag cu capul de porțelan și vestminte din atlaz de un alb lucios, frunzele albicioase ale unui edelweis presat sub sticlă, pergamentul mângâios al unei cărți cuprinzând peripețiile hazlii, mult gustate și de mine, ale lui Max und Moritz și, ceea ce mă uluia
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
de-a dreptul căci nu mai văzusem până atunci, sătucul nemțesc cu căsuțe adunate în jurul unei biserici, totul scufundat într-un glob masiv de sticlă, în care se pornea deodată din văzduhul de cristal - după ce îl întorceai o clipă cu capul în jos - o ninsoare ca într-o seară de Crăciun. Tolăniți printre perini, pe patul pufos, ne jucam cu aceste prețioase nimicuri, mângâiam ușor lacrima înghețată pe obrazul de porțelan al Arlechinului, întorceam globul de cristal ca să stârnesc iarăși și
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
pragul casei lor. Dar nu-i mărturiseam că o recunoscusem. Mă străduiam să văd, să înțeleg ce face ea acolo. Purta în mână o batistă albă. Urmărindu-i privirile, am zărit un vânător care trecea, cu o pălărie verde în cap, cu tolba la șold și pușca la umăr, pe cărarea din fața morii. Se îndrepta spre pădurea neagră. Aici erați, binențeles, in der Kinderstube" - ne surprindea o voce metalică, ce adăuga pe un ton batjocoritor: "Nici nu puteați fi în altă
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
că bunicii i se făcuse milă de el. Expunerea la razele ultraviolete, obligatorie pe atunci, fu scurtată în dimineața aceea. Se bălăcea pentru a doua sau a treia oară în apa sărată, căutând să facă pluta ori să înoate cu capul sub apă. I se învinețiseră buzele de frig când, în sfârșit, cedând vocii imperioase, se apropie de malul îmbrăcat în lemn al bazinului. Ieși din apă cățărându-se pe mal, ca băieții mari, fără să se urce mai ușor pe
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
de frig când, în sfârșit, cedând vocii imperioase, se apropie de malul îmbrăcat în lemn al bazinului. Ieși din apă cățărându-se pe mal, ca băieții mari, fără să se urce mai ușor pe treptele de alături. Ședea acolo în capul oaselor, pe scândurile vechi, înnegrite de umezeală, înfășurat în prosopul de baie, când o zări pe aleea cea mare a parcului, după rondul cu trandafiri și iriși. Alături de ea, un domn cu o pălărioară mică, verde, de vânător, cu un
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
cea care m-a condus, trecându-și brațul pe după umerii mei, ca pe un orb, în odaia ei de altădată. M-a culcat în patul pe care îmi înșirase comorile ei din copilărie și l-a întins alături de mine, cu capul pe pernă, acoperit ca și mine cu cuvertura ușoară, în faguri, pe Arlechinul cu lacrima înghețată pe obraz. "Ca să te păzească până când am să lipsesc eu. - Te rog, nu pleca. - Nu plec, iubitul meu, dar ar fi bine să ațipești
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
că eu sunt ucenicul de la moară, că apa vine peste mine, când m-am trezit. Deschisesem ochii și, iată, vedeam acum pe perete tabloul, iar ceasul arăta puțin înainte de șase. M-am uitat în jur, eram singur. Lângă mine, cu capul pe pernă, Arlechinul. Voiam să o strig pe Sybile, când am auzit-o vorbind într-o altă cameră. Nu înțelegeam ce spune, mai ales că vocea ei era acoperită de alta, mult mai puternică, mai severă, aceea a lui Herr
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
tragi linia, în țara asta toată lumea e pusă pe hoții și pe chiul, nimeni nu se pricepe la ceea ce face, iar haosul tinde să se generalizeze. Cînd aud asemenea sentințe, exprimate de oameni care, altfel, par a avea scaun la cap și chiar au, arunc întrebarea "Din ce statistici reiese asta?" În formulări diferite, răspunsul e că asta se cunoaște de la distanță. Se vede (Mă trezesc și luat peste picior că eu, ziarist, nu sînt în stare să observ asemenea evidențe
Părerile românilor despre români by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13969_a_15294]
-
se apuce, trăiesc de pe o zi pe alta. Au fost izgoniți de pe unde au muncit cînd au început concedierile în masă - țăranii se descurcă. Dar acești nefericiți s-au dus la oraș să muncească pentru că nu voiau să muncească la CAP. Nu mai voiau să fie țărani. Izgoniții ăștia care au certificate de strungari, electricieni, macaragii și care erau cineva la ei în sat, s-au întors la țară cu coada între picioare. Unii au redevenit țărani, alții nu știu de ce
Părerile românilor despre români by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13969_a_15294]
-
profesorii care își văd minuțios de treabă, fără a se lăsa descurajați de salariile lor de supraviețuire. Despre medici ce să mai vorbim, dacă anunță public că n-au cu ce să opereze în spitale, li se trimit controale pe cap, să-și țină gura. Și cîți medici tineri din România nu cîștigă mai prost decît cerșetorii de la intersecțiile mai dosnice ale Bucureștiului? |știa iau mită de la părinții lor, ca să-și facă meseria în continuare. Pe avocații care cîștigă procese dificile
Părerile românilor despre români by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13969_a_15294]
-
cer confirmarea). Este însă de înțeles și ÎNȚELEGEM DE CE: presa română suferă și este cenzurată economic, care tot CENZURĂ este, vreți sau nu s-o recunoașteți! Nu mă pot abține a nu gîndi precum Iorga: "mîntuirea nu vine niciodată dinspre capetele plecate". Meseria de ziarist, dacă meserie se numește "cere curaj și morală poate mai mult decît alte meserii. Este bine să rămînem liberi interesîndu-ne totuși privirea celuilalt cu atît mai mult cu cît "celălalt" ne este prieten. M-a îngrozit
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/13996_a_15321]
-
societății civile, scufundarea penibilă a partidelor de opoziție le consolidează pesedeilor impresia că sunt nemuritori. Convinși că nimeni n-o să-i clintească din scaunele puterii, își permit chiar luxul de-a admite că lucrurile merg prost. Tonul, peremptoriu, coborând peste capetele prostimii din înălțimea atotșiinței și atotputerii pesediste, e cam următorul: "Corect, avem corupție, avem sărăcie, dar parcă America nu are?" Firește că o astfel de replică îți taie răsuflarea. Cu atât mai mult cu cât partidul cleptoman de la putere și-
Americanii, ostaticii lui Năstase by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13972_a_15297]
-
cu un plăpând fond de pensie, care mai și dispare scurt, precum cursurile de apă, în peșteri. Ă ne gândim numai ce ușurare bugetară am resimți când ar rămâne doar trei, nu zic doi sau doar un singur pensionar pe cap de om muncitor. Ce vremuri senine, ce promisiune de belșug Iar dacă istoria nu ne e chiar de folosul scontat, să ne îndreptăm privirile către Occidentul în care încet, dar sigur, ne integrăm. Acolo, legislații permit, în condiții bine precizate
Bătrâni, luați-vă gândul! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13973_a_15298]
-
produs, în general, la Buftea). Filmele lui Săucan sînt moderne pentru că n-au fost tributare modei. Cum bine a remarcat un cronicar italian: "Săucan nu face filme cum crede că e la modă, le face cum îi trece lui prin cap" "Da, Mircea Săucan e bolnav de imagini, scrie, în carte, Costel Safirman. O boală incurabilă. Dacă e nebun? Cu siguranță. Dacă nebunie se cheamă să fii gata să plătești oricît pentru a rămîne tu însuți"... Iar Mircea Săucan a plătit
Lupta cea mare a lui Mircea Săucan by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13989_a_15314]
-
dreapta spre stînga și niciodată invers. Jack Nicholson îl declară, chiar și azi, pe Castro un geniu, iar Madonna sau alți actori de la festivitatea Oscarurilor îl atacă violent pe Bush, invadatorul. Nici lui Nicholson, nici Madonnei nu le trece prin cap că, dacă ar fi trăit în Cuba sau în Irak, unul n-ar fi putut juca în Zbor deasupra unui cuib de cuci (film interzis de comuniști), iar a doua n-ar fi avut nici o șansă cu un videoclip în
Cunoașterea inutilă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13999_a_15324]
-
echipați cu veste antiglonț și înarmați zdravăn, în jurul ambasadei. În Bagdad și în alte orașe irakiene erau date jos statuile lui Saddam Hussein, iar diverși cetățeni băteau cu papucul peste gura pozelor acestuia. Nu care cumva să le dea prin cap irakienilor anti-Saddam, m-am rugat, să ia cu asalt ambasada, pentru a cuceri cu arma în mînă ultima redută din România a dictatorului. După Revoluția română în direct, cînd am văzut cum treceau trasoare pe lîngă mine, eram cu Hanibal
Papucul anti Saddam by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14026_a_15351]
-
depunerile la FNI. Din păcate a lipsit Domnul Băsescu pentru a spune ca-n vremurile sale de glorie rutieră: "Aici-s banii voștri, mă" Îmi spuneam rușinat și cu smerenie creștină: "Vezi că Dumnezeu nu doarme?" Întorsese și el puțin capul să se amuze cum americanii, folosind o hartă veche, au confundat ambasada Chinei din Belgrad cu bunkărul lui Miloșevici și, gata , I. M. Vlas a și șters-o spre Israel după ce i-a liniștit pe FNI-ști aproape râzând că totul
Întoarcerea fiicei risipitoare by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14024_a_15349]
-
suferă de claustrofobie, are probleme cu inima a avut cel puțin un preinfarct pe timpul șederii în Israel, n-are voie să se emoționeze, iar de enervat ce să mai vorbim Va fi necesară și o intervenție chirurgicală, poate chiar la cap și-atunci, adio memorie Bani? De unde să aibă ea bani?
Întoarcerea fiicei risipitoare by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14024_a_15349]