1,121 matches
-
Elisabeta, răpită de turci, ginerele decapitat, nepoții suprimați; s-a prăpădit, se pare, în anul 1619; ar fi interesante niște pagini consacrate văduvelor Movileștilor...), care a asediat castelul în fruntea unei armate de mercenari, l-a făcut pe Przerembski să capituleze, a recucerit castelul și a primit jurămintele de credință ale vasalilor. Przerembski, învins de o femeie, umilit, ofensat, și-a canalizat atacurile spre totala discreditare a veneticei, o „plebere” expulzată de o „Moldovă întunecată”, o persoană aflată departe de canoanele
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
fiecăruia din membrii lor. El afirmă că doar cei respinși de societatea industrială, nefiind încă victimele acesteia, sunt astăzi ultimii depozitari ai speranței revoluționare. “Într-o astfel de situație, a munci conform regulilor și modurilor specifice legalității democratice înseamnă a capitula în fața structurii de putere existente.” După curentul de la Frankfurt, capetele de acuzare reținute împotriva pretinsei culturi de masă au fost mereu aceleași: mijloacele de comunicare ar fi instrumentele diabolice ale unei culturi destinate mediocrității și uniformității. De altfel, această cultură
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
aer cvasi-fabulos, în genul lui Novalis sau al lui Eminescu): "Dintr-o singură privire străbăteam toată urzeala lumii; auzeam creșterea ierbii, înțelegeam taina vieții, atingeam firele ce leagă stelele între ele, vedeam boldul care dă mișcare; ce zic?". Limbajul însuși capitulează în beatitudinea revelatoare: "Eu însumi făceam parte din acele fire, din acele stele, eram văz, eram auz, eram mișcare, eram toate (subl. în text), căci toate (subl. în text) o dată le cuprindeam". Într-un cadru cu hipotexte detectabile în viziunile
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
de fundamentarea ontologică a ființei sale, care se mută din limbaj în existență. Nu mai e deloc o surpriză să vedem că Cioran face apologia bolii, a eșecului, a renunțării. Își spune: "Să abdici, Ťsă-ți prezinți demisiať, să abandonezi, să capitulezi, să te retragi și mai ales să destitui, să fii destituit... etc. etc... Găsesc o plăcere aproape sănătoasă în toate nuanțele eșecului" (II, 48). Succesul îi este de-a dreptul malefic, în vreme ce eșecul îl fundamentează. Iată: "Succesul îmi face rău
Eșecul, această rană, acest balsam... by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/8845_a_10170]
-
atinsă de o deprimantă penurie spirituală. În genere, oficiul de contabil e un veritabil supliciu pentru umaniști, și dacă vrei să omori un filosof e îndeajuns să-l pui să parcurgă cîteva tabele cu cifre: se va îmbolnăvi de nervi, capitulînd în fața numerelor, contractelor și graficelor. Culmea e că Vulcănescu nu doar că nu și-a declinat putința, dar și-a împins aplombul pînă la o virtuozitate de specialist, arătînd în finanțe o aplicație de invidiat. Cînd vezi cu cîtă lejeritate
Melodici și canonici by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2633_a_3958]
-
stupid de ambiții personale, dacă poliția din Prusia (60.000 de oameni înarmați pînă-n dinți) și-ar fi îndeplinit misiunea, arestînd cele cîteva mii de derbedei înainte ca aceștia să devină periculoși, dacă guvernele regionale din Germania n-ar fi capitulat, de la o zi la alta, în fața naziștilor... dacă... dacă... Prea mulți dacă! Era suficientă o singură opoziție decisă în doar una dintre aceste circumstanțe și național-socialiștii ar fi pierdut partida. Haffner ne arată în ce măsură o suită de lașități, de ocazii
Istoria unui german by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/13053_a_14378]
-
stupid de ambiții personale, dacă poliția din Prusia (60 000 de oameni înarmați până-n dinți) și-ar fi îndeplinit misiunea, arestând cele câteva mii de derbedei înainte ca aceștia să devină periculoși, dacă guvernele regionale din Germania n-ar fi capitulat, de la o zi la alta, în fața naziștilor... dacă... dacă... Prea mulți dacă” (p. 35). O altă inteligență clară, inaderentă la regiile extremiste, care-l fascinează pe Mihai Zamfir, e aceea a lui Osip Mandelstam. Comentând, într-un articol frumos intitulat
Sufletul cărților by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3808_a_5133]
-
dat o puzderie de nume tocmai din neputința de a-i surprinde esența. Cînd s-au păstrat în granițele jargonului sobru, i-au spus „materie întunecată”, „energie holografică”, „perturbație a supraorizontului“, „inflație chintesențială”, sau chiar „materie adiabatică”. Cînd însă au capitulat semantic și au recunoscut că aceste expresii sînt biete aproximări ale unor intuiții care le trădează ignoranța, au renunțat la lexicul scorțos și au trecut la metafore. Rezultatul e o procesiune de epitete cu tentă scolastică, materia întunecată devenind pe
Cameleonul cosmic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3417_a_4742]
-
AUGUST PRIMA BOMBĂ ATOMICĂ În urmă cu șase decenii, la ora locală 8 și 15 minute, S.U.A. a lansat prima bombă atomică - poreclită „Little Boy“ (Băiețelul) - asupra orașului japonez Hiroshima, în scopul demoralizării populației civile și convingerii conducerii țării să capituleze (pentru a se evita invadarea insulei principale de către forțele armate americane, care se temeau că vor înregistra pierderi foarte mari - în jur de jumătate de milion de oameni). Orașul a fost distrus în întregime, peste 100 000 de civili murind
Agenda2005-32-05-stiri () [Corola-journal/Journalistic/284058_a_285387]
-
în Polonia și instalarea la Casa Albă a lui Ronald Reagan au determinat reformele lui Gorbaciov și încercările acestuia de a salva un imperiu muribund. In cele din urmă, constrâns de forțele copleșitoare ale libertății, Gorbaciov a fost silit să capituleze; capitularea nu a fost însă necondiționată. Imediat după semnarea acordului cu Gorbaciov, un membru important al administrației Reagan, Caspar Weinberger, șeful Pentagonului, a demisionat, deoarece el considera că rușii trebuia constrânși la mai multe concesii. Faptul că nu a avut
Eterna și fascinanta revoluție by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10937_a_12262]
-
nefericiți, bolnavii cronici, handicapații care își blesteamă zilele și cei care își văd îngustate, pe zi ce trece, șansele la o viață normală. Intelectuali înnebuniți de sărăcie, muncitori care nu mai au cui să-și vîndă munca, țărani care au capitulat, lăsîndu-și de pîrloagă pămîntul care nu le-a adus decît datorii. Cei care cred că milionul de pelerini care s-au dus săptămîna trecută la Iași pentru a atinge sau măcar pentru a fi cît mai aproape de moaștele Sfintei Parascheva
Minuni, pelerinaje, moaște by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15807_a_17132]
-
continua să scrii ce crezi. Bune, proaste, eronate, naive, acestea sunt însă ideile mele. Nu mi-a dictat și nu mi-a sugerat nimeni vreodată despre ce și cum să scriu. Dar cum majoritatea intelectualilor pe care-i cunosc au capitulat în fața unei mișcări politice conjuncturale, a unei combinații dubioase, fără pic de substanță, în care se adună violența minerească și spaima pierderii privilegiilor, precum și refuzul reformei statului, firește că e nevoie de indivizi care să funcționeze pe post de țapi
Contra cronicii literare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4762_a_6087]
-
sunt convins, împreună cu Nicolae Mecu, că G. Călinescu a crezut că, plasându-se deschis și total sub stindardul marxism-leninismului, își câștigă măcar libertatea de a-l interpreta pe cont propriu - ba chiar de a-l reforma creator. Toate inițiativele lui capitulează însă în scurt timp în fața unui regim politic puțin dispus la negocieri. Nicolae Mecu derulează ceva din drama umilitoare a unui profesor apostrofat și redus la tăcere prin vocea publică a studentului Vicu Mândra și a lui Ion Vitner, ambii
Critica de nevoie by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4857_a_6182]
-
rezultat o avalanșă de titrați care bat mereu la porțile bugetului statului, alcătuind un proletariat intelectual muritor de foame. Drama acestui tineret cu diverse diplome în buzunar e îngrozitoare." În situații, nici vechi, nici noi, în care oricine ar fi capitulat, sau măcar ar fi ales o sănătoasă nepăsare "D. Gusti se sbuciumă și rezistă. Izbînda d-sale (i-o dorim cît mai deplină, pînă în cele din urmă) va fi a culturii române." Cultură a cărei față e, cu toate
Cîteva instantanee by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8715_a_10040]
-
-l proteja, soția îl ține departe de grijile casei, încearcă să se descurce singură, dar toate frustrările ei ies la lumină în momentul în care se simte agresată verbal de soțul nerecunoscător. Reproșurile soției se revarsă în torente, iar bărbatul capitulează moral. El părăsește scena învins și umilit, golit definitiv de orice impuls de vitalitate: "Roscov a ascultat-o cu atenție, nu a întrebat nimic, nu a avut nimic de adăugat, nimic de obiectat. S-a ridicat încet de pe scaun, și-
Clipa dezamăgirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11898_a_13223]
-
ca Joachim Gauck să privească cu îngăduință „micile“ crime comuniste, spre a se indigna numai de marile orori naziste. A fost unul din primele lucruri pe care Gauck le-a înțeles venind în contact cu pătura intelectuală din fosta RFG: capitulînd fără condiții în mai 1945, nemții nu au mai avut voie să aibă o ideologie proprie, fiind siliți s-o accepte în întregime pe cea a dușmanilor, rezultatul fiind că marxismul împotriva căruia Gauck luptase 40 de ani în RDG
Memorii politicoase by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3319_a_4644]
-
în fața rațiunii credinței, iar la acest liman se ajunge lesne dacă filosofia acceptă să treacă în condiție servilă. Cu alte cuvinte, ceea ce este imposibil după criteriile intelectului e foarte posibil după puterile lui Dumnezeu, caz în care logica trebuie să capituleze în fața misterului. Acesta e locul de naștere al „filosofiei ca ancilla theologiae“, Petrus Damianus intrînd în istoria ideilor grație unei maziliri: îi coboară pe filosofi din rangul autorității speculative și îi subordonează adevărului revelat. Expresia a făcut carieră, preschimbîndu-se într-
Incendiul de foc, potopul de ape by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2388_a_3713]
-
Nu-l pricepem cu rațiunea, și atunci ne lăsăm în voia credinței, spre a nu înnebuni de disperare. După toate evidențele, lumea aceasta e absurdă, numai că spiritul conservator nu admite asta, izgonind absurditatea. Refuzul lui Thomas Molnar de a capitula în fața evidențelor se hrănește din convingerea că realitatea e pojghița sub care pîlpîie un mister ascuns, de aici oroarea de relativism, aversiunea față de tehnică și neîncrederea în progres. Logica conservatorului e dihotomică: ori există un punct arhimedic în afara pojghiței, și
Hegemonia mașinilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2964_a_4289]
-
semnificativă pentru mutațiile produse în cultura americană, se însoțește de accente care o așează într-o lumină mai îmbietoare, dar și mai temută. El nu se oprește la dezaprobarea conformismului: Îmi este rușine să mă gîndesc la cît de ușor capitulăm în fața însemnelor și numelor, a societăților numeroase și instituțiilor moarte", ci îi cere eului să aibă fermitatea de a da curs convingerilor sale, indiferent de risc, fiindcă numai "prin exersarea încrederii în sine vor apărea forțe noi". Acest tip de
Reînnoirea Americii by Geta Dumitru () [Corola-journal/Journalistic/13828_a_15153]
-
șaptea, nu încasând pumni încă din primele minute, punându-și viața în pericol. Deși ipoteza este discutată de echipa lui Bute, o revanșă a lui Bute în Canada sau România, ar putea demonstra că românul nu este pugilistul care să capituleze la primii pumni. Convins că Bute nu va avea curajul să dea ochii prea curând cu el, britanicul deja și-a pregătit un meci pentru toamna acestui an, în pofida faptului că în contract era prevăzută revanșa cu pugilistul român.
Ipoteză: Bute, înfrânt de mănușile lui Froch? () [Corola-journal/Journalistic/75955_a_77280]
-
în diminețile mele încă tânjind / după dragoste! // Adesea mă simt ca o relicvă / a unor glorii creându-și / din nevăzut o nouă viață umilă. Un os într-un muzeu descriind / curbe de sânge în spațiu. // O monedă ce n-a capitulat / nici în osânda trândăviei. // O, moarte, dezaprobare tăcută / a tot ce-am făcut / și totuși armonie, lucire / de plâns etern. // Tu nu cauți trofee niciodată, / căci biruința ta-i absolută / și fără dovezi. // Zadarnic s-a umplut cimitirul / cu morți
Poetul Gheorghe Grigurcu by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12330_a_13655]
-
capacitatea de a filozofa despre Swedenborg și filozofii antici, dar în același timp și despre istoria urinării. În fața acestei puteri de a amesteca ce e înalt cu ce e jos, ce e ușor cu ce e foarte serios, cititorul ei capitulează imediat." Sydsvenskan * "Melinescu dansează cu picioarele goale pe vocalele suedeze. Dacă mi s-ar permite să fac o petrecere la Gabriela Melinescu acasă, aș invita: un animal de noapte, un magician din Lublin, pe Isaac Bashevis Singer, pe Chagall și
Logica visului by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/14173_a_15498]
-
-n care zac de fapt și eu." Dar aceste rânduri (în care memoria pare doar anticamera deznodământului, autoarea socotindu-se de mult îngropată odată cu cei dragi) sunt numai în parte adevărate. Fiindcă Dina Georgescu a refuzat până în ultima clipă să capituleze. Deși vederea aproape c-o părăsise, continua să citească și să scrie cu ajutorul unei lupe, nimeni și nimic neizbutind să-i stingă ori să-i drămuiască pasiunea pentru literatură. De altminteri, îndârjirea rămâne caracteristica unei existențe care aparent avea totul
Dina Georgescu, finalul by B. Elvin () [Corola-journal/Imaginative/10922_a_12247]
-
capcana, dar femeile mă priviră aspru. Stăpânul, spuseră ele, vorbind iar în cor - după cum am precizat deja, întrucât nu aveau o bunica a lor -, știe cum ne cheamă pe fiecare, cine suntem, care sunt bucuriile și tristețile noastre. Bine, am capitulat eu, dar nu ați încercat să-l vedeți niciodată? Nu, fiindcă, de obicei, zboară într-un elicopter. înseamnă că este miliardar, am conchis eu. Da, are bani mulți și ne dăruiește, adesea, flori, ciocolata și bijuterii. Degeaba am încercat să
Casa cu papusi by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/14776_a_16101]
-
toate restituirile lor au fost veridice, încărcate cu sensuri și semnificații imanente partiturilor abordate, determinîndu-mă să uit, fie și numai pentru două ceasuri, că păcatul este un amestec de îndrăzneală și de lașitate, în același timp îndrăznind cu impertinență și capitulînd cu josnicie. Fără îndoială, "Game"-ul a ales îndrăzneala ca început al biruinței ori ca viziune a unui nobil scop, dincolo de propria ființă și peste orice lacomă primejdie. Iar Alexandru Matei, dacă în urmă cu douăzeci de ani, cînd l-
Între patos și hybris by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11915_a_13240]