4,924 matches
-
Sorin Lavric Tine de o nefastă superstiție culturală ca, din creațiile ce alcătuiesc edificiul unei literaturi, posteritatea să dea atenție doar pieselor reușite, sub motiv că numai capodoperele merită să fie citite. Ca și cum restul producțiilor, mai mult sau mai puțin izbutite, ar alcătui un fel de material dubios și sterp, ce trebuie aruncat la groapa de gunoi a culturii. O asemenea optică se sprijină pe credința că, sub
Rețeta capodoperei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7217_a_8542]
-
doar o corectare ilicită, dar mai cu seamă o întrerupere a exercițiului critic. Căci un critic nu se poate pune în pielea scriitorului decît cu prețul suspendării rolului asumat. Mai mult, el ar lăsa impresia că deține rețeta ideală a capodoperei literare, caz în care ar putea oricînd să scrie singur bucăți geniale. Cum însă Bayard nu e critic, ci un pasionat și talentat profesor de literatură, modificările pe care le întreprinde sunt acceptabile dacă le judecăm psihologic, și sunt ipotetice
Rețeta capodoperei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7217_a_8542]
-
artistic, reflectându-le critic în succesiunea lor istorică. Pe de o parte, el își declară franc antipatia pentru toți "intendenții culturali", pretinșii apărători ai Tradiției (guvernante, profesori, arhivari, notari "și alții tot așa de tari"); pentru "saprofiții academici închistați în jurul capodoperelor". E nevoie vitală de experiment, de experiențe și de contestații regeneratoare, de violențe avangardiste capabile să scuture clișeele gustului, deconcertând o receptivitate "sclerozată de stereotipii". Prin ele, cultura se revoltă periodic contra culturalului cu care ajunge să fie echivalată. Pe
Confortul intelectual by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8753_a_10078]
-
are loc minunea care face bine. Care vindecă. Aplic răspunsul la rețeaua falsificatorilor de artă, din propriul tău roman: dacă vizitatorii din marile muzee ale lumii, despre care e vorba în cartea ta, New York, Londra, Paris, resimt aceeași emoție în fața capodoperelor falsificate, înseamnă că totul e în regulă, rețeaua despre care vorbești în carte poate prospera fără limite, mai departe? Trebuie să facem deosebirea între arta sacră și arta profană. Chiar dacă cele mai multe capodopere ale Renașterii occidentale au tematică religioasă, nimeni nu
Dan Stanca - "Adevărata miză a cărților mele este erosul, nu logosul" by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/8705_a_10030]
-
ta, New York, Londra, Paris, resimt aceeași emoție în fața capodoperelor falsificate, înseamnă că totul e în regulă, rețeaua despre care vorbești în carte poate prospera fără limite, mai departe? Trebuie să facem deosebirea între arta sacră și arta profană. Chiar dacă cele mai multe capodopere ale Renașterii occidentale au tematică religioasă, nimeni nu se gândește să le considere icoane. De aceea, nimeni nu se gândește că ar putea fi făcătoare de minuni. Omul începutului de mileniu Hai să nu ne împotmolim într-o zonă teologică
Dan Stanca - "Adevărata miză a cărților mele este erosul, nu logosul" by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/8705_a_10030]
-
cea a "filmelor lui Kusturica". Berlinezul "Tagesspiegel" se fixează în titlul recenziei asupra simbolului entomologic al "copleșitorului" roman-fluture și plasează viziunea lui Cărtărescu în tradiția filozofico-religioasă și mistică a unui Cioran și Eliade mai degrabă decît în cea a suprarealismului. " Capodopera sa manieristă îl catapultează pe Mircea Cărtărescu în vîrful potențialului creativității literare europene" - constată și "Neue Zürcher Zeitung", ziarul elvețian fiind unul din cele mai sensibile seismografe ale tectonicii estetice și intelectuale din estul și sud-estul continentului. Epilogul volumului de
Mircea Cărtărescu în presa germană by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/8770_a_10095]
-
Bogdan Crețu, un exemplu remarcabil de analiză distantă și echilibrată a aventurii politice în care Negoițescu s-a lăsat prins în anii interbelici. Sau studiul comparativ "Divina Comedie în echivalări românești" de Eleonora Cărcăleanu, consacrat feluritelor variante de traducere a capodoperei lui Dante, sub semnăturile lui George Coșbuc, George Buznea, George Pruteanu, Marian Papahagi, Eta Boeriu, Răzvan Codrescu și Alexandru Marcu. "Traducerile Divinei Comedii care au continuat să apară la noi, după aceea a lui George Coșbuc, n-au fost simțite
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8771_a_10096]
-
Dumitru Avakian Dată o lucrare importantă puțin cunoscută marelui public! Și nu numai acestuia. Și nu numai la noi. Prezentată de Formațiile Muzicale Radio, recenta producție în concert a operei "Adriana Lecouvreur" de Francesco Cilea, urmează unui impresionant șir al capodoperelor teatrului liric, lucrări prezentate în ultimii ani în Studioul de Concerte din str. Berthelot. Sunt lucrări care - dintr-un motiv sau altul - nu au văzut luminile rampei, la noi, în deceniile din urmă. Un autor mai puțin cunoscut și o
O capodoperă puțin cunoscută la noi by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/8792_a_10117]
-
teatrului liric, lucrări prezentate în ultimii ani în Studioul de Concerte din str. Berthelot. Sunt lucrări care - dintr-un motiv sau altul - nu au văzut luminile rampei, la noi, în deceniile din urmă. Un autor mai puțin cunoscut și o capodoperă! Francesco Cilea trăiește și astăzi, prin opera sa, în umbra muzicii lui Verdi și Puccini. Este un romantic întârziat care a asimilat și a dezvoltat în cel mai înalt grad experiența marilor sale modele. Iar aceasta până târziu spre mijlocul
O capodoperă puțin cunoscută la noi by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/8792_a_10117]
-
vandalizarea - când altcândva? - din timpul războiului civil. Mulțimi imbecilizate au încercat atunci, din fericire fără succes, să dinamiteze turnurile. Au reușit, în compensație, să profaneze mormântul artistului din cripta subterană a Catedralei. Culmea e că, departe de a fi terminată, capodopera supremă a lui Gaudí se află încă în construcție, urmând milimetric, pas cu pas, proiectul său fantast. Iar termenul finalizării ei, stabilit cu realism și răbdare, e anul 2026, întâmplător sau nu, la exact un veac de când - cu fericita expresie
În căutarea Spaniei by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8767_a_10092]
-
Mihai Eminescu) nu o menționează. E greu de crezut că le-a putut scăpa o "poezie necunoscută", mai ales un Imn religios, acestor meticuloși cercetători, mai ales că poezia religioasă a lui Eminescu numără puține creații; e drept, unele veritabile capodopere: Colinde, Colinde, Învierea, Christ, Dumnezeu și om, Rugăciune, Răsai asupra mea. În nici una din edițiile eminesciene menționate nu figurează poezia Imn religios. Ea figurează însă în antologia de poezii religioase Poeți în rugăciune, alcătuită de Pr. Ioan Georgescu, la Oradea
Un fals de istorie literară by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/8855_a_10180]
-
soba mea țărănească focul e-o limbă de aur / ce șuieră fraze de basm / Paulina se piaptănă bem țuică fiartă și discutăm / despre structuralism și despre viitoarea mea crescătorie de melci / liniștea se face subtilă e-o vreme de scris capodopere / dar mie îmi vine să casc și treptat treptat/ adorm visînd cum o sanie mă duce / spre poarta înaltelor împliniri la care zadarnic tot bat" (Jurnal). Probă de vitalitate, ima-gi-nea "naturală" cunoaște diverse variante, unele în care intervine și ipostaza
Retrospectivă Petre Stoica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8840_a_10165]
-
de valoarea literaturii non-ficționale pe care au produs-o. Cînd însă am citit "Închisoarea noastră cea de toate zilele" de Ion Ioanid, am trăit, cu fiecare volum în parte, fericirea și febra pe care nu ți le poate da decît capodopera. Vărul Alexandru... e cartea unui povestitor înnăscut, ca și Ion Ioanid, care și-a descoperit acest duh, fără să învețe "meseria de scriitor", ceea ce îmi întărește părerea că meseriașii sînt cei care fac literatură, în timp ce persoanele înzestrate cu duhul povestirii
Vărul lui Liiceanu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8877_a_10202]
-
Elisabeta Lăsconi Celălalt chip al feminității În finalul capodoperei sale, Faust, Goethe, proclamă supremația unui arhetip: "Eternul feminin ne înalță în tării". Așadar, feminitatea angelică generează ascensiunea spirituală a bărbatului, cum o dovedesc figuri literare ilustre din literatura medievală și renascentistă: Beatrice îl călăuzește pe Dante în Paradis, Laura
Femei diabolice by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8851_a_10176]
-
își caute alesul. Măștile are o construcție mult mai complicată și mai rafinată, acțiunea se desfășoară ca o dezvăluire treptată a fenomenului de posedare de către ființe vii, cu o energie și trăire de mare intensitate, iar substratul cultural îl reprezintă capodopera doamnei Murasaki, Genji, primul roman al lumii, din secolul al XI-lea. Un episod al romanului, comentat în eseul "Însemnări despre Templul din câmpie" de către Mieko ToganÜ, principalul personaj al cărții, formează nu doar o "mise en abîme", ci dă
Femei diabolice by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8851_a_10176]
-
rând povestea morții lui Akio ToganÜ, soțul lui Yasuko, istoria surorii lui gemene, Harume, tinerețea și dramele doamnei ToganÜ, interesul ei pentru fenomenul posedării de către spirite, eseul scris în tinerețe oferind o interpretare de mare originalitate unui personaj feminin din capodopera Genji. Simetrii vizibile Ce au în comun cele două romane? Fiecare apelează la fondul arhaic și la marea tradiție literară a propriei lumi, au inserate pasaje de poezie sau de proză, ca oglinzi ale căror ape curg spre adâncul esoteric
Femei diabolice by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8851_a_10176]
-
mare maestru al teatrului NÜ, când primenirea autumnală a costumelor și a măștilor le dă ocazia să le vadă pe îndelete. Finalul deschis, ambiguu sporește efectul ambelor cărți. Adâncimi esoterice Yukio Mishima considera, plin de admirație, că Măștile sunt "o capodoperă esoterică", și aceeași definiție se poate aplica și romanului Domnișoara Christina, capodoperă a fantasticului românesc. Mai multe lecturi vor lămuri pe cititorul avizat și pasionat de fața ascunsă a ficțiunii, că ambele scrieri au numeroase taine încifrate, dincolo de istoriile spectaculoase
Femei diabolice by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8851_a_10176]
-
măștilor le dă ocazia să le vadă pe îndelete. Finalul deschis, ambiguu sporește efectul ambelor cărți. Adâncimi esoterice Yukio Mishima considera, plin de admirație, că Măștile sunt "o capodoperă esoterică", și aceeași definiție se poate aplica și romanului Domnișoara Christina, capodoperă a fantasticului românesc. Mai multe lecturi vor lămuri pe cititorul avizat și pasionat de fața ascunsă a ficțiunii, că ambele scrieri au numeroase taine încifrate, dincolo de istoriile spectaculoase. Romanul eliadesc rescrie, în variantă feminină, binecunoscutul mit al strigoiului, totodată reia
Femei diabolice by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8851_a_10176]
-
ci și pasiunile similare ale celor doi autori pentru fondul arhaic, pentru o figură tutelară a propriei literaturi: Mircea Eliade a avut un veritabil cult pentru personalitatea și scrisul eminescian, Enchi Fumiko a transpus în limba japoneză modernă romanul Genji, capodopera doamnei Murasaki. Și, ca ultime coincidențe: Enchi Fumiko s-a născut cu doi ani înaintea lui Eliade, amândoi se sting din viață în același an, 1986, după ce valoarea creației le fusese recunoscută prin distincții și omagii impresionante.
Femei diabolice by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8851_a_10176]
-
în ceva arid și plicticos."(pag. 11) Subscriu fără nici un dubiu la o asemenea fermă încadrare. Cu mențiunea, optimistă, că prezența în programă nu coincide numaidecât cu atenția acordată la oră. Și că, măcar în mediul pre-universitar, degradarea didactică a capodoperei lui Mateiu Caragiale se amână atâta timp cât aceasta din urmă nu va figura între temutele subiecte de examen. Până atunci (adică ani buni), explorarea sensurilor rămâne deschisă doar mateinilor împătimiți, membrilor onorifici ai celebrului Club protocolar, celor în a căror nobilă
De la Evanghelii la patristică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8883_a_10208]
-
stomac (1950) - adevărat manifest literar - să denunțe cu vehemență expunerea scriitorilor ca niște "animale de bâlci" atrași de "farsa premiilor". Coerent cu acest mod de a vedea, Julien Gracq a refuzat, în 1951, Premiul Goncourt ce i se decernase pentru capodopera sa, }ărmul Sirtelor. Franța îi va aduce totuși un binemeritat omagiu pe care nu a avut cum să-l respingă: onoarea de a fi unul dintre foarte rarii scriitori în viață incluși cu "Opere complete" în celebra Bibliotheque de la Pléiade
Julien Gracq (1910-2007) by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/8899_a_10224]
-
România literară, un eseu despre incitanta relație dintre Mateiu Caragiale și primul ambasador al Portugaliei la București, Martinho de Brederode. Cutezătoarea ipoteză a studiului era că amiciția dintre diplomatul portughez și scriitorul român îi inspirase acestuia din urmă atât trama capodoperei sale, cât și personajul Pantazi din Craii de Curtea-Veche. Articolul era semnat Daniel Silva Perdigăo. Beneficia și de o notă introductivă din partea lusitanistului Mihai Zamfir. Marcat de acea lectură, de câte ori Providența mă ajuta să ajung în Portugalia, încercam să dau
Frânturi lusitane - Lusoromânul by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/8905_a_10230]
-
National Book Critics Circle Award). în editorial, directorul revistei "Lire", François Busnel, își exprimă entuziasmul în superlative nu prea des folosite: Dispăruții (titlul fidel ar fi fost Ceea ce e pierdut) este , după părerea lui și a colegilor de redacție, o capodoperă, o carte totală "care se citește ca un roman, dar folosește tehnicile narative ale epopeii, autobiografiei, anchetei, mărturiei de istorie orală, documentului istoric... Cu acest text stupefiant, Daniel Mendelsohn își face intrarea în lumea foarte închisă a marilor scriitori universali
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8925_a_10250]
-
Negruzzi pare dublu distilată, argumentația este foarte strânsă, ideile curg dintr-una în alta, încât este aproape imposibil să decupezi una fără să-i tai rădăcinile rizomice care o leagă de cele care o precedă și/sau succedă. Scriind despre capodopera lui Costache Negruzzi, nuvela Alexandru Lăpușneanu, Gabriel Dimisianu remarcă faptul că generozitatea temei i-ar fi permis autorului scrierea unui mare roman. Ratând romanul, Negruzzi a scris însă "o capodoperă a genului nuvelistic, prin care proza noastră obiectivă se întemeiază
Costache Negruzzi, precursorul by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9809_a_11134]
-
de cele care o precedă și/sau succedă. Scriind despre capodopera lui Costache Negruzzi, nuvela Alexandru Lăpușneanu, Gabriel Dimisianu remarcă faptul că generozitatea temei i-ar fi permis autorului scrierea unui mare roman. Ratând romanul, Negruzzi a scris însă "o capodoperă a genului nuvelistic, prin care proza noastră obiectivă se întemeiază". Pornind de la această observație, criticul observă cu justețe că, în literatura română, secolul al XIX-lea a fost unul al povestirii, al nuvelei, al schiței. Ar fi putut fi altfel
Costache Negruzzi, precursorul by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9809_a_11134]