KorAP: Find »[drukola/base=caporal & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...34 35 36 ...67 >

1,657 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779

ăștia dorm pe jos, n-au nici măcar paturi, tovarășe capo... Vorba, Neamțule! N-ai voie să vorbești în front! Ordinul se execută, nu se discută, ai înțeles? Înțeles, să trăiți! Adevărul e că întrebările Neamțului au declanșat și în sufletul caporalului exact aceleași nedumeriri: De ce, Doamne? Îs niște copii! Abia niște copii. Cu ce-au greșit? Cum pot fi ăștia niște "criminali"?? Dar primise un ordin pe care trebuia să-l ducă la îndeplinire fără comentarii. Nu-i era permis să

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
ordonat cu voce tare: Hei! Gata cu somnul! Treziți-vă! Acestea fiind zise, au deschis larg ușa care dădea în tindă, au intrat și au bătut la ușa camerei unde dormeam. Mama, când a auzit bătăile în ușă și strigătele caporalului, a întrebat mai mult moartă decât vie: Cine-i? Cine-i acolo? Cine sunteți? Doamnă, avem ordin să vă ducem la gară. Mai multe nu știm. Trebuie să fim acolo într-o oră. Grăbiți-vă! Îmbrăcați-vă, luați-vă niște

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
avem niște pâine, un cuțit și puțină sare. Lică și Titi, luați cele două sticle cu apă. Mama își revenise, săraca, și acum era tot femeia puternică și bătăioasă, gata să lupte pentru copiii ei, pentru familia ei. Gata? întrebă caporalul în timp ce mama ieșea pentru ultima dată din căsuța care ne adăpostise câțiva ani de zile. Gata, răspunse mama mai mult în șoaptă. La gard, înainte de a ieși în uliță, de mama s-a apropiat o femeie cu o pâine. Ține

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
Ține, Rozalie, să mânce pruncii tăi. Aibă-vă Dumnezeu în pază! Mulțumesc, nană Floare, bogdaproste! 5. SPRE GARĂ Femeia a plecat. Mama l-a luat pe Bebi în brațe. Noi, ceilalți copii, ne-am înșirat în urma ei. Înaintea mamei pășea caporalul, iar încheietori de pluton erau cei doi militari. Escortau în șir indian o biată mamă cu șase copii. Treceam pe ulițele satului sub privirile mirate și dezaprobatoare ale femeilor și bărbaților care se întrebau: Oare unde-i duc? Și de ce

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
înaintea noastră. În sfârșit, respiram mai ușor, mai puțin sacadat, eram liberi în mișcări. Pe măsură ce oamenii din fața noastră înaintau, ridicam bagajele și mai făceam un pas. Și tot așa, cu înaintări și opriri succesive, am ajuns în fața punctului de verificare. Caporalul s-a oprit în fața ofițerului, i-a predat buletinul mamei pe care i-l luase de acasă, apoi ne-a prezentat pe toți cei șase frați. Acesta, după ce a notat datele din buletinul mamei, l-a pus într-un sertar

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
întrebat-o pe mama numele fiecăruia dintre noi, începând cu cel mare, adică Mircea. După ce a terminat de trecut în catastif numele și vârsta noastră, a îndreptat asupră-ne o privire "drăgăstoasă" de tarantulă în călduri și i-a ordonat caporalului: Vagonul 17! Am înțeles! Să trăiți! Caporalul s-a uitat la mama, i-a făcut semn să îl urmeze, iar mama, uitându-se la noi, ne-a spus: Haideți, copiii mei, să mergem. Ne îndreptam, traversând liniile de cale ferată

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
noi, începând cu cel mare, adică Mircea. După ce a terminat de trecut în catastif numele și vârsta noastră, a îndreptat asupră-ne o privire "drăgăstoasă" de tarantulă în călduri și i-a ordonat caporalului: Vagonul 17! Am înțeles! Să trăiți! Caporalul s-a uitat la mama, i-a făcut semn să îl urmeze, iar mama, uitându-se la noi, ne-a spus: Haideți, copiii mei, să mergem. Ne îndreptam, traversând liniile de cale ferată, spre locul unde ne aștepta garnitura de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
în Siberia! Ne fac săpun! Acestea erau propozițiile rostite ca un laitmotiv, mecanic, în creierul unor oameni care începeau să se transforme în legume. Am ajuns în dreptul vagonului. Ne-am oprit și am lăsat jos bagajele. În momentul în care caporalul ne-a făcut semn să urcăm, surpriză! De ușa deschisă a vagonului s-a apropiat un adolescent cu o ținută sportivă, hainele cam șifonate și părul negru cu vizibile și frumoase ondulații. Fața lui avea un ten sănătos pe care

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
părul negru cu vizibile și frumoase ondulații. Fața lui avea un ten sănătos pe care se odihniseră soarele și vântul. Ca semn indubitabil al tinereții sale erau tuleiele care se zăreau delicat pe fața sa imberbă. Cum te cheamă? zise caporalul. Țile, Butu Țile, răspunse tânărul. Cu cine ești aici? Sunt cu sora mea, Lena, cu mama, cu tata și cu bunica. Unde sunt ceilalți? Bunica mea e bolnavă. Părinții mei și cu sora mea dorm. Am venit pe jos, noaptea

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
tânărul. Cu cine ești aici? Sunt cu sora mea, Lena, cu mama, cu tata și cu bunica. Unde sunt ceilalți? Bunica mea e bolnavă. Părinții mei și cu sora mea dorm. Am venit pe jos, noaptea. De unde? Din satul Totina. Caporalul a încetat să-l mai chestioneze pe Țile, îndreptându-și atenția asupra noastră. Veți sta în stânga vagonului. Acum puneți-vă bagajele. Așa! Dar nu puteam urca în vagon. Era prea înalt. Neamțu a primit ordin să aducă un taburet. A

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
a primit ordin să aducă un taburet. A traversat din nou liniile până la peron și s-a întors cu un scaun. Rând pe rând, mama ne-a sprijinit pe toți să urcăm. Pe Bebi, cel mai mic frate al nostru, caporalul l-a luat de subsuori și l-a trecut în mâinile mamei. Gata. Aibă-vă Cel de Sus în pază! Mergeți cu bine! Caporalul s-a îndepărtat cu unul dintre soldați, pe când Neamțul a rămas să ne supravegheze. 7. "AB

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
mama ne-a sprijinit pe toți să urcăm. Pe Bebi, cel mai mic frate al nostru, caporalul l-a luat de subsuori și l-a trecut în mâinile mamei. Gata. Aibă-vă Cel de Sus în pază! Mergeți cu bine! Caporalul s-a îndepărtat cu unul dintre soldați, pe când Neamțul a rămas să ne supravegheze. 7. "AB OVO" sau RĂDĂCINI BINARE Suntem a patra generație din șirul descendenților care poartă numele Aciocîrlănoaiei Străbunica mea, rămânând văduvă și cu o casă de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401

era: comandantul de pluton (locotenent sau locotenent-major), un subofițer și doi soldați. Patru oameni. Dă jos șenilele, curăță-le, curăță tunul... Patru oameni, dintre care doi erau cadre. Mai puțin la tancul trei, că acolo erau patru soldați, că erau caporali, comandantul și mecanicul. Viață grea. Nu era ca acum, cu pompe, ci alimentam cu butoaiele, cu găleata. Rupe șenila, dă-o jos, curăț-o! Ați văzut că în parc era lună. S. B.: Era lună, dar când veneau din aplicație

Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
locotenent-major Ilioiu că s-a ordonat "Radu cel Frumos". Și vă întreabă ce să facă". "Cum măi, "Radu cel Frumos"!? Măi, nu-i alarmă de exercițiu?" Zice: "Nu știe ce să facă". "Măi, ce ți-a mai spus?" Era un caporal deștept și zice: "A zis că pune în aplicare planul de măsuri "Radu cel Frumos"". "Bun". M-am îmbrăcat și am urcat în camion. S. B.: Ați bănuit ceva? M. M.: Nimic. S. B.: Deci, luat ca din oală. M.

Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
în care s-a acționat. "Le-ai dat muniție?" "Le-am dat". "Mecanicii conductori unde-s?" "Scot tancurile". "Gata, dă-le drumul la mașini!" Au plecat agenții după cadre. Nu știai ce să mai faci. Am fugit la parc, desigilaseră caporalii mașinile, mecanicii conductori erau la posturi. S. B.: Da, da, pentru că erau mașinile care ieșeau doar la alarmă. M. M.: Doar la alarmă. Au desigilat tancurile cu muniție, au intrat în parcul ăstălalt, au pornit motoarele. Vă dați seama, trebuia

Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
început huruiala aia de nedescris a șenilatelor pe piatra cubică de pe strada laterală. M. M.: Așa a fost, așa sună un Regiment de tancuri. Când am ajuns în Piață și-am numărat, aveam 64 de tancuri și o grămadă de caporali la leviere. Și n-am avut niciun incident și niciun accident. S. B.: Ați avut atunci vreo strângere de inimă, vreun simț al pericolului? M. M.: Da, grija să nu se întâmple ceva rău cu oamenii Regimentului și cu populația

Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876

ci de o cumplită întâlnire cu moartea. După terminarea ostilităților, Candiano a scris cartea "Războiul neatârnării", în care, la pag. 24, citim: "Oastea româno-rusă pătrunzând în redută, Grigore Ion, soldat în batalionul 2 Vânători, ajutat de sergentul Stan Gheorghe și caporalul Nica Vasile, zmulg un steag de la vrăjmaș..." Steagul va fi prezentat prințului Carol și împăratului Alexandru, apoi, dus în triumf la București, închinat în fața statuii lui Mihai Viteazul și, în cele din urmă, depus la Arsenal. De aici încolo, începând

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433

În activități reale de inovație cu adevărat importantă. Într-o lume postindustrială avem nevoie de o noțiune extinsă a dreptului de proprietate“. În timp ce Încercați să discerneți această chestiune a proprietății, gândiți-vă și la următorul caz. La 13 noiembrie 2004, caporalul Justin M. Ellsworth, În vârstă de douăzeci de ani, a fost ucis În Irak de o bombă În timp ce se afla În patrulare. La 21 decembrie 2004, Associated Press anunța că familia cerea companiei Yahoo! parola contului de e-mail al fiului

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970

ouăle, boli de gură și de picioare la vite (febra aftoasă etc.). Se publicau și atunci diferite curiozități ori fapte de viață ca acestea: un fiu își omoară tatăl; nuntă sângeroasă la Tătărășeni; uciderea fiorosului bandit Tcaciuc; Voievodul Mihai avansat caporal în batalionul vânătorilor de munte etc. Să insistăm mai pe larg asupra a două știri din pagina informativă a Foaei : „Copil ținut în cușcă” cu detailarea: Poliția din orașul Suceava, primind o reclamație, a făcut o descindere la casa comerciantului

BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea (2008) [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710

Drumăreseu, [comedie locală în 2 acte cu cânt] Copiii, dramă [în 3 acte], traducție Copiii regimentului, comedie [în 2 acte], tradusă Junețea lui Mirabeau, dramă [în 5 acte], tradusă Jean poștașul, [dramă în 5 acte, traducțiune] Trăsnetul, comedie tradusă. Marchizul caporal, id. id. Marchizul Arpagon, id. id. Maura, id. id. Nepotul lui Poupiniac, dramă [în 4 acte], tradusă Muzicele, comedie tradusă, [în 4 acte] Pălăria ceasornicarului, comedie tradusă, [într-un act] Așa sunt femeile, comedie tradusă, [într-un act] 216 bucureștii

Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa (2014) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
campanie, serviciul de garnizoană și serviciul interior. 4) Elevii cuprinși în art. 3 și care se vor distinge la instrucția militară și vor dobândi și la celelalte cursuri ale clasei cel puțin nota 7, pot fi înaintați la gradul de caporal și subofițer-elev. Aceste grade se confer pentru timpul în care elevul se află în școală. 5) Fiecare școală va forma o fracție de trupă după numărul elevilor, de la o secție până la o companie inclusiv. Întrunirea mai multor școale alcătuind batalionul

Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa (2014) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
armatele aliate româno ruse fiind de peste 10 000 de ostași morți, răniți și dispăruți. La Grivița a fost luat un drapel turcesc de către vânătorii batalionului 2, comandați de A. Candiano-Popescu.124 Acest drapel este adus în București de către maiorul, sergentul, caporalul și soldatul cari l-au luat. În ziua de 6 septembrie, drapelul a fost condus la Arsenalul armatei cu mare solemnitate militară, pe următorul parcurs: La ora 3 d.a. a plecat de la Cotroceni, a trecut pe șoseaua Francmasonilor, Calea Târgoviștei

Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa (2014) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
126 Toată sala e în picioare și muzica cântă imnul național. Aclamațiile vuiesc ca o furtună, doamnele din loji, în picioare, aplaudă, unele își smulg 376 bucureștii de altădată 124. Soldatul prahovean Grigore Ion, din Batalionul 2 vânători, ajutat de caporalul Nica Vasile și de sergentul Stan Gheorghe, a capturat - în timpul luptei pentru cucerirea redutei Grivița I - un drapel otoman, ucigându-i pe cei trei ostași turci care-l apărau. „Ostași, se menționa în Înaltul ordin de zi către Armata română

Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa (2014) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303

revoluționar în Rusia țaristă și stabilit din 1921 în România. Supravegherea sa a scos la iveală un cerc larg de relații și multe conexiuni suspecte. La 23 mai 1928, Zeldin a petrecut la un local din str. Paris împreună cu Filipciuc (caporal în armata română), Koropkin (pașaport englez), Novitzki și colonel Otopenko (fost ofițer în armata rusă, trecut în armata română și ajuns șef al Cercului de Recrutare din Odorhei). Cu acest prilej, Filipciuc i-a spus lui Novitzki că lucrează informativ

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
Krasnâi Gorschi, lagărul nr. 27, de sub conducerea comisarului Burlacenko”. Printre aceștia se numărau un oarecare Holban, contigent 1935, „profesor universitar, Iași, a făcut studiile la Paris, cunoaște limba italiană la perfecție, iar limba rusă mai puțin”, Constantin Tabără, contigent 1940, „caporal, 4 clase comerț, vânzător la un magazin din Ploiești”, Petre Petrescu, caporal, contigent 1936, „student la facultatea de agronomie” și Marin Niculescu, sergent, Regimentul 18 Dorobanți, Gorj, „agricultor și comerciant ambulant”. Evident, cea mai importantă problemă analizată a fost situația

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]