20,388 matches
-
voința rațională conștientă care Își propune, de fapt, scopul. Dar, până unde se poate ajunge? Care este, În fond, scopul final, binele suprem către care se Îndreaptă voința umană? Spre deosebire de a vrea, a trebui apare ca un eveniment tulburător și caracteristic vieții umane. De precizat, diferența dintre Sollen („a trebui”) și Müssen („a fi obligat să” / „a fi silit”). Apoi, omul știe că trebuie să răspundă unor exigențe pe care singur și le impune. Este vorba despre ceea ce numim datorie, adică
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
desăvârșită, „o viață care duce la desfășurarea completă și activitatea tuturor predispozițiilor și forțelor umane, adeseori a celor mai Înalte, forțele spirituale-morale ale personalității raționale”, după cum afirmă și Fr. Paulsen. Fiecare ființă Își vrea viața proprie, dezvoltarea și activitatea forțelor caracteristice ale speciei sale; ea Își vrea viața proprie, dezvoltarea și activitatea forțelor caracteristice ale speciei sale În această viață desăvârșită. Aristotel a lansat conceptele generale pentru această concepție În etica sa. Având drept zestre caracteristică rațiunea, omul este Îndreptat, cu
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
forțelor umane, adeseori a celor mai Înalte, forțele spirituale-morale ale personalității raționale”, după cum afirmă și Fr. Paulsen. Fiecare ființă Își vrea viața proprie, dezvoltarea și activitatea forțelor caracteristice ale speciei sale; ea Își vrea viața proprie, dezvoltarea și activitatea forțelor caracteristice ale speciei sale În această viață desăvârșită. Aristotel a lansat conceptele generale pentru această concepție În etica sa. Având drept zestre caracteristică rațiunea, omul este Îndreptat, cu voința și știința sa, spre sine Însuși, spre natura-i proprie, spre manifestarea
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
proprie, dezvoltarea și activitatea forțelor caracteristice ale speciei sale; ea Își vrea viața proprie, dezvoltarea și activitatea forțelor caracteristice ale speciei sale În această viață desăvârșită. Aristotel a lansat conceptele generale pentru această concepție În etica sa. Având drept zestre caracteristică rațiunea, omul este Îndreptat, cu voința și știința sa, spre sine Însuși, spre natura-i proprie, spre manifestarea și dezvoltarea acesteia. Aptitudinile sale, dezvoltate În capacități, sunt de fapt, virtuțile umane, cele intelectuale, cele etice, forțele voinței și cunoașterii raționale
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
sustrage generalizărilor facile; acestea din urmă nu sunt posibile și precise, respectiv se caracterizează prin responsabilitatea de a oferi dinainte previziuni exacte, numai pentru fenomenele ce au loc În timpul și spațiul fizic. Normele morale general acceptate prezintă astfel o imprecizie caracteristică și ele sunt puțin numeroase prin raportarea mereu renăscândă a normelor juridice. Elementul interior are Întotdeauna o valoare interioară ireductibilă care face mereu posibile morale individuale, În permanență demne de a fi respectate. Pe de altă parte, el nu este
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
și se emană, deci, o normă printr-o formulă permisivă, atunci această permisie aparentă reintră de fapt În categoria normelor abrogative, despre care am vorbit și capătă prin urmare, În aclași mod, o natură imperativă. Câteva exemple dintre cele mai caracteristice date de G. del Vecchio și Mircea Djuvara vor lămuri și mai bine faptul. Când Codul civ. italian (art. 1761) Îngăduie mandatarului să renunțe la mandat, nu face decât să nege pentru acest caz (În condițiile indicate), imperativul inerent Încheierii
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
au tras originea lor de la Stat, ci direct de la natură, atât În ce privește legătura conjugală, cât și În ceea ce privește raportul, legătura dintre părinți și copii. Sunt evocate: autoritatea lui pater familias, cu caracterul său privat, În Societatea civilă („domestică”) „puterea disciplinară” este caracteristică. Pe lângă aceasta, trebuie remarcat că „familia este o instituție juridică”. Ea comportă legături și datorii morale, la fel de importante ca cele juridice. Codul civil (italian) după ce afirma că mariajul impune celor doi soți obligația de : a Întreține, a educa și a
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
statale și prestatale; II. Definiția Statului, Etatism, legalitate, pozitivitate; III. Productivitatea juridică originară a indivizilor și grupurilor. Consecințe pentru viața Statului: necesitatea unei lucrări (activități) permanente a acestuia; IV. Exemple istorice. Disoluția Imperiului Carolingian și și fenomenologia politicii subsecventă. Manifestări caracteristice ale crizei și formării etatismului: V. Criza Statului modern. Tentative și soluții. VI. Concluzie. Adevărul de la care pleacă analiza filosofului, este că: Statul modern se află În plină criză. Autorul susține - pe drept cuvânt - că o asemenea criză, cu diferențele
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
nu ne dovedește existența „unei tendințe către etatizarea dreptului; dimpotrivă, această tendință de a se erija În sistem, având o intrinsecă logică și coerență pozitivă, și, prin urmare, chiar un centru propriu, În jurul căruia toate elementele sau instituțiile gravitează, este caracteristică procesului de formare istorică a dreptului În general. Dar, alte tendințe, Într-un sens contrar, se opun acesteia, așa cum În natura fizică, forța centrifugă se opune forței centripete. Astfel, numeroase sunt motivele care Împing formațiunile juridice particulare să-și conserve
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
exercită În forme tot mai noi și mai vaste, odată cu dezvoltarea civilizației, la fel și Statul, supremul regulator al activităților individuale, trebuie să Îmbrățișeze un domeniu tot mai vast. Exemple ce pot fi relevante sunt: creșterea rapidă a bugetelor publice, caracteristică Întregii epoci moderne; faptul că legislația e astăzi o funcție continuă (și nu doar intermitentă ca În perioadele anterioare). Giorgio del Vecchio relevă că tot mai multe fapte sociale demostrează că Statul modern și-a mărit ingerința În multe domenii
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
cartea are și unele neglijențe de redactare : Ar. Romanescu, Ag. Bârsescu, Ef. Momuleanu, Gr. Manolescu; actorul era „bun element de muncă”; „Mercutio, un rol mic”; „ca cel...”; „cel mai genial” ; „director de scenă și regizor” ; „mă acompania cu o muzicuță caracteristică”; „studenților universitari” etc. Să-ncheiem cu o frază din Arghezi : „...Ne dăm seama cîte glorii de scenă ar fi Întunecat doamna Pruteanu, dacă În loc să pîlpîie la Iași, ar fi venit să ardă la București”. Aglae Pruteanu Însă a ars și
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
distruge, vizând organele vitale (rinichi, ficat, inimă, plămâni, articulații și mușchi). Lupus-ul este descoperit prin analize de sânge și prin biopsie intramusculară. În sânge se evidențiază celule lupice, iar pe țesutul muscular se evidențiază inflamații mononucleare. Acestea ar fi caracteristice principale, plus alte simptome aferente. Aceasta este în două cuvinte lupus-ul. Sistemul imunitar nu recunoaște propriul organism și în consecință îl distruge. Nebunească treaba și greu de înțeles și acceptat, de aceea în cazul celor cu lupus li se
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
speranțe vagi. Primul fusese zâmbetul de Giocondă expus În rama geamului lateral, atunci când o lăsasem să schimbe banda și să treacă În față. Acum știam deja succesiunea mișcărilor cu care Își aprindea țigara: Întâi trăgea scurt frâna de mână, gest caracteristic persoanelor nesigure și Începătorilor Într-ale volanului, apoi se apleca ușor către poșeta de pe scaunul din dreapta, de unde extrăgea țigara și bricheta. Când flăcăruia lăsa locul unui punct de jar, ridica brațul stâng pentru a-și privi rapid ceasul, după care
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
mai fi putut forma acolo. A scotocit Înfrigurată prin poșetă, de unde a scos telefonul, iar apoi a murmurat: „N-am semnal“. Nimic făcut de mâna omului nu părea să mai meargă cum trebuia, doar oamenii rămăseseră funcționali, Într-un mod caracteristic angrenajelor de tot felul. O teamă nelămurită luase locul tuturor stărilor și sentimentelor, transmițându-se de la grup la grup, ca un zvon sau ca o răceală, astfel Încât, ca și cum ar fi existat o lungime de undă unică prin care acea omenire
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
a numit "signaturile", începînd cu cea de căpetenie, indescifrabilă, care aparține creatorului suprem: "Fuseși în toate și te-ai dat în lături./ încerc tulpina: tu trecuși alături./ întreb plăpîndele verbine./ Ele răspund că știe pătlagina mai bine". Două sînt mărcile caracteristice creației argheziene pe care Lazăr Popescu le detașează și asupra cărora insistă în demersul d-sale. Prima este cea a violenței care se asociază dispoziției lăuntrice ca și intonației discursului arghezian, trădînd relația sa primitivă cu transcendentul, precum și aparenta sa
Arghezi prin grila Girard by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9182_a_10507]
-
de "realism dur", cu nuanțe naturaliste sau expresioniste. Ioana Pârvulescu punea accentul, într-o cronică din 1994, pe viziunea sumbră dezvăluind "viața ca un dulce coșmar". Tania Radu, în 1995, releva "romantismul dezabuzării". Dan C. Mihăilescu, în 1998, desemna nota caracteristică prin sintagma: "proza de "urât și mizerie". Mai recent, Paul Cernat, referindu-se chiar la Proorocii Ierusalimului, remarca epicul pur și senzația copleșitoare de viață, arătând că narațiunea "are ceva din ampla respirație a prozei ruse și din caracterul cinematografic
Mizerabilismul cosmopolit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9206_a_10531]
-
se văzu obligat să continue, pentru a justifica În vreun fel entuziasmul indiferent al celorlalți - ceea ce demonstra că se gîndiseră deja la asta. Dacă ar fi fost de față și Christina, l-ar fi consolat cu observația că tăcerea e caracteristică numai celor care pot vorbi; cine nu poate vorbi nu poate nici să tacă. — Martorii oculari descriu un obiect de formă semisferică sau elipsoidală, cu dimensiunile de aproximativ cincizeci, cel mult o sută de inches, care a planat cîtva timp
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
aici se manifesta una din contradicțiile specifice capitalismului. Profitul afacerii nu venea propriu-zis din activitatea de alimentație publică, ci din jocurile de barbut și din ședințele clandestine de spiritism, organizate la subsolul hotelului. Încă o dovadă că goana după profit, caracteristică societății capitaliste, duce la dezumanizare și manifestări mistice. Tovarășa Elena m-a Întrebat Într-o zi de ce scriu aceste Memorii, cui se adresează ele și dacă, În general, ar putea schimba cursul istoriei. Este, trebuie să recunosc, o Întrebare Înțeleaptă
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
bluză subțire, o fustă strâmtă și ciorapi de mătase cu dungi late. La gât Își legase o eșarfă de efect și pantofii ei ca niște petale erau Împodobiți cu catarame mari, lucioase. Parcă ar fi combinat moda piraților cu Îmbrăcămintea caracteristică dansatorilor de tango - pe jumătate pirat peste șapte mări, pe jumătate dansatoare argentiniană cu un trandafir Între dinți. Îmi trecu prin cap că uneori partenera mea arăta destul de ciudat. Cu o mână la spate, Dora Își mușcă buza inferioară Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ar fi făcut bine să rămână cu picioarele pe pământ. Cu pumnii Încleștați, adăugase că potențialul revoluționar putea fi descoperit doar acolo, În păturile cele mai joase ale societății. La care bărbații au răspuns ridicându-și brațele, schițând acel salut caracteristic, spunând că pentru un german adevărat, exista o singură cale: aceea a perfecționării. Apoi, ca de obicei, taberele s-au năpustit una asupra cealaltă. După ce am trecut de colț, am văzut copii jucându-se lângă pompa de apă. Anton aruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
o nebunie de ghemotoc format din cabluri electrice, o sirenă se unduia sfioasă, dar foarte conștientă. Spectacolul acesta Îmi aducea aminte de tatuajele de la Fundația pentru Cercetări Sexologice, la care ne-am uitat cu Dora. Karp susținea că acestea erau caracteristice mai ales marinarilor sau criminalilor, dar uneori și oamenilor cu un statut social privilegiat. Arătându-ne un afiș cu șase cazuri ordonate În trei rânduri, toate adunate din cercul de cunoștințe ale Fundației, prietenul Dorei ne povesti că el Însuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
În acțiune Încât nu mă băgă de seamă. Țintind restaurantul din centrul pieței, am forjat drept Înainte. La singura masă ocupată am descoperit doi bărbați care se aruncaseră asupra unei porții gigantice, aburinde de varză murată călită, Într-o manieră caracteristică funcționarilor prusaci: cu cotul stâng sprijinit de masă, cu furculița În mâna dreaptă, săpau În movila comună cu mișcări sincronizate de pistoane. O femeie cu niște pungi lăsate În loc de tricepși tocmai le servea bere spumoasă În pahare Înalte. Dar tipii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
domnule Knisch. De asta aș vrea să vă Împărtășesc un secret. Drept dovadă de bunăvoință. Adoptă o postură atotștiutoare. Ești suspectat Într-un caz care implică anumite... Mă rog, hai să-i zicem „anumite“ obiceiuri sexuale. Obiceiuri care nu sunt caracteristice pentru conaționalii noștri. Obiceiuri deviante față de cele normale. În două cuvinte: obiceiuri proaste. Sau, Într-un singur cuvânt: vicii. Dădu din cap solemn. Nu-i nici un secret că astfel de obiceiuri au tendința de a sfârși violent. Nu Întotdeauna, vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cu vederea mă tachina și mă tortura. Întins pe Întuneric În patul lui Anton, mă frustra din ce În ce mai mult că eram așa de Încet la minte. Mă simțeam de parcă aș fi bâjbâit căutând o umbră care, În modul evident dar evaziv, caracteristic fenomenelor neclare, se potrivea cu mine - chiar cu eul meu adevărat! Dacă aș fi putut vedea clar măcar pentru o clipă! Mi se părea că disting ceva În Întuneric, hotărât dar neclar, dar peste câteva momente, fără ca eu să pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
nu-i cerem imposibilul. Dumnezeu s-o binecuvânteze, e silitoare, mai mult de-atâta nu poate, așa că nu avem ce-i reproșa“. Despre mine, moștenitorul nasului ei lung, egiptean, și al gurii ei limbute, inteligente, mama zicea cu rezerva ei caracteristică: „Bonditul 1 ăsta? Nici nu trebuie să deschidă cartea și are zece la toate materiile. E un al doilea Albert Einstein!“ Dar tata ce părere avea de toate astea? El, unul, bea - firește, nu whisky, ca un goi, ci uleiuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]