1,669 matches
-
-mi un cântec mai bine. Ce fel de cântec? —Despre cât de cretin e Joey. M-am gândit puțin. Atâta timp cât nu te deranjează că nu rimează. —Deloc. —Joey, Joey e o labă, am cântat. Are-o mutră ciufută și cizme caraghioase. Așa ceva, vrei să zici? —Minunat, da. Mai vreau. Când toată lumea e fe-e-ricită, Jo-oe-ey e ciu-u-fut. N-ar recuno-oaște fericirea, nici dacă l-ar mușca de fund. Refrenul, toată lumea. Joey, Joey e o labă. Jacqui mi s-a alăturat și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Când toată lumea e fe-e-ricită, Jo-oe-ey e ciu-u-fut. N-ar recuno-oaște fericirea, nici dacă l-ar mușca de fund. Refrenul, toată lumea. Joey, Joey e o labă. Jacqui mi s-a alăturat și am cântat amândouă: —Are-o mutră ciufută și cizme caraghioase! —Joey nu știe să zâmbească, când i se oferă fericirea fuge fără să se oprească - asta chiar a rimat, am zis fericită. OK, refrenul. JOEY, JOEY E O LABĂ. ARE-O MUTRĂ CIUFUTĂ ȘI CIZME CARAGHIOASE. Ne-am umplut patruzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
mutră ciufută și cizme caraghioase! —Joey nu știe să zâmbească, când i se oferă fericirea fuge fără să se oprească - asta chiar a rimat, am zis fericită. OK, refrenul. JOEY, JOEY E O LABĂ. ARE-O MUTRĂ CIUFUTĂ ȘI CIZME CARAGHIOASE. Ne-am umplut patruzeci și cinci de minute cu asta: eu cântam o strofă și Jacqui cânta cu mine la refren. Apoi Jacqui a născocit câteva strofe proprii. Ne-am distrat de minune, cu excepția contracțiilor lui Jacqui, care erau tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
uriași, împodobiți cu generozitate, albine cu limbi lungi și subțiri, pe care le putea vedea atârnând din gurile lor, cărăbuși pudrați fin, cu ochi conturați cu kohl și omizi cu figuri de clovni cu nasuri rotunde, bărbi false și picioare caraghioase; creaturi făcute din frunze și sepale, petale și praf de polen. Le privea parada nesfârșită, tremurînd, sărind, zburând, ieșind parcă din ceaunul bolborosind al vreunui magician, cu sclipitul și strălucirea de bijuteriii a... a cui? A esenței de vânt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
pe ea doar o pereche de chiloți cu șliț, a intrat în vârful picioarelor în cameră. În fine, uite și cineva care se pricepe, într-adevăr, la chiloți, mi-am spus eu. Pielea ei avea un colorit de un exotism caraghios. De unde era? Borneo, Madagascar, Mercury? Își acoperise fața cu o mână în timp ce își căuta geanta. Nu-i păsa că cineva putea să-i vadă sânii de mahon. Lucrurile stăteau ca și cum o mulțime de oameni îi pipăiseră deja. În spatele ei, cămăruța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
în căutarea expresiilor și modelelor lingvistice care nu există. După care încep să urlu... Îi consider pe oamenii care au fost de o viață în jurul meu drept stiliști, modele, actori, producători, dubluri, aroganți, cascadori, sufleuri, scenografi, oameni cu bani - oameni caraghioși, nu oameni normali. Și femei nostime, jonglând cu sexul, cu timpul și cu banii. Cine e normal? Eu nu. Sunt croit după, prins și remorcat la și înghesuit în această formă curioasă. Fiecare viață e un joc de șah care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
așteptam în sinea mea să se întâmple; în schimb mi-a stârnit greața. Asta a făcut Și am continuat să comand sceptic băutură, implorând zadarnic prevenirea acestei situații. De asta am băut așa de mult. Situația e cu atât mai caraghioasă, eu cât azi de dimineață, la trezire, m-am simțit grozav, după o noapte lungă și densă de televizor și B & F. Să fi fost, oare, acest fenomen legat de oboseala provocată de călătoria cu avionul sau să fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
capul. îi era însă destul de clar că era cu mult mai drăguță decât O’Toole, așa că decizia lui era una evidentă. Chiar dacă auzise cuvântul „soț“. încercă să se ridice. — Vultur-în-Zbor, mormăi el. Ea râse în sinea ei. — Chiar că arăți caraghios, domnule Vultur, dacă-mi permiți să ți-o spun. Dar o noapte de somn bun va face minuni. Eu sunt Elfrida Gribb. Soțul meu este domnul Ignatius Gribb, filozof. — Iar eu, încercă Vultur-în-Zbor, sunt piatra de moară a filozofului. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
sfaturi. Așadar, începutul. Acum două nopți. Am fost trezit de un zgomot puternic din Camera Trandafirului. Am dat fuga acolo pe cât de repede mi-a permis pântecul. Grimus era deja acolo, cu cămașa lui de noapte ridicolă și scufia la fel de caraghioasă, ca un spiriduș mare și furios, și evalua dezastrul. Trandafirul zăcea pe podea, cu tulpina ieșind din sicriu, care acum era răsturnat peste conținutul lui prețios! Și, amenințător aplecat deasupra lui, acolo stătea Deggle. Simțeam de o vreme că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
aș duce vom fi înconjurați de jurnaliști. Stând jos, a încălecat scaunul și și-a sprijinit bărbia pe spătar într-o poziție à la Christine Keeler. Scaunul era înalt și moale, dar Tim era destul de înalt cât să nu arate caraghios. — Dă-i drumul, a spus, pe un ton de afaceri. Parcă îl vedeam pentru prima oară. Eram impresionată de transformarea asta de tip Clark Kent, din admirator în vânător de informații noi în doar jumătate de minut, și fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
nu mai însemna nimic. Nici măcar surpriza de a o revedea aici, de a o ști în dreapta mea. Continuam să o privesc. Știam că, oricât m-aș chinui să zâmbesc, nu mi-ar fi ieșit decât o grimasă acră, cel mult caraghioasă. Știam că ea putea vedea în ochii mei încordarea de care îmi vorbiseră și alte femei când, aflându-mă în fața lor, mă pomeneam dintr-odată privindu-le și ele rămâneau nedumerite la început, apoi neliniștite, incomodate de privirea mea, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
la un cămin și un băiat s-a îndrăgostit de ea. — El cum era? — Un băiat ca toți ceilalți. Nici prea înalt, nici prea gras, nici prea frumos. Avea o mustăcioară neagră, deasă ca un pămătuf sub nas. — Nu era caraghios? — Poate, dar el nu-și dădea seama. Și se îndrăgostise de femeia aceea pe care o vedea zilnic, dar nu știa cum să-i vorbească. Nu îndrăznea să-i spună că se îndrăgostise de ea, că se gândea întruna la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
să-mi găsesc felurite scuze pentru tot mai desele beții, când am reușit să fac din băut și beție un ritual zilnic. Apoi n-a mai contat. Nu m-am mai putut opri. Mergeam bezmetic spre un niciunde. Devenisem un caraghios, compătimit la început, apoi disprețuit și lăsat în voia pierzaniei sale. Știam și nu-mi păsa. Chiar mă mândream cu o astfel de postură. Mi se părea că dă culoare vieții, că o face mai suportabilă, mai amuzantă. Că merită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
am lăsat pe tata citind și m-am Îndreptat spre casa Beei. CÎnd am ajuns, m-am oprit la colț să mă uit la ferestrele apartamentului și m-am Întrebat ce căutam acolo. PÎndeam, Îmi vîram nasul și ieșeam de caraghios: aceștia au fost cîțiva dintre termenii care Îmi trecură prin minte. Chiar și așa, tot atît de lipsit de demnitate pe cît eram de lipsit de un pardesiu pe potriva temperaturii Înghețate, m-am adăpostit de vînt Într-un portal, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
niște șolduri mai largi, mai că te-aș fi putut naște, atît de bine te cunosc. Ascultă-mă pe mine. Nu te mai gîndi la asta și ieși la aer curat. Așteptarea e rugina sufletului. — Așadar, dumitale Îți par un caraghios. — Nu. Îmi pari Îngrijorător. Știu eu că, la vîrsta dumitale, lucrurile astea par sfîrșitul lumii, Însă toate au o limită. În seara asta, mergem amîndoi să ne destrăbălăm Într-un local de pe strada Platería care, după cît se pare, face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
poștă certificatul de deces. Sanmartí, căruia Îi plăcea să curteze fetișcane avînd jumătate din vîrsta lui, parvenise prin deviza, atît de În vogă În acei ani, a omului care a reușit prin mijloace proprii. Stîlcea limba engleză cu un accent caraghios, Încredințat că aceasta era limba viitorului, și Își Încheia frazele prin apendicele okey. Editura (pe care Sanmartí o botezase cu ciudatul nume „Endymion“, Întrucît Îi suna atît solemn-evlavios, cît și propice pentru pungă) publica manuale de bune maniere, catehisme și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
atâta vreme pe toate tonurile”). Temându-se pentru „interesele partidului” simte o combinație cu urmări mai adânci decât s-ar crede. Formând pereche cu Brânzovenescu, prin depeșa lor despre „tradare” pe care vor s-o trimită „la centru” rămân niște „caraghioși”. Într-un fel, Farfuridi, care-și va oferi și el candidatura pentru deputăție, e dezinteresat, acțiunile lui nu sunt numai automatismele unui sclerozat („Eu, am n-am treabă, la douăsprezece trecute fix...”), ci și formele care arată că nu e
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
ăia p-acolo prin curte? Și betu nea Costică parcă-l văz, ieșea după ei, noapte, Întuneric și ăia buf, buf!, Își cărau cu pumnu sau cu picioarili.“ Bătrânul care povestește Își subțiază dintr-o dată vocea Într-un mod foarte caraghios, probabil pentru a-l imita pe proprietarul de atunci al cazanului. Unii dintre ceilalți râd, semn că au recunoscut a cui voce era imitată. „Ce e, mă, aici, ce-i aici? Vă jucați de-a perghelu?“ Aproape imediat unul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
n-ar fi o pronunție derivată din periheliu? Poate că jocul ăsta a fost lăsat aici chiar de acei soldați romani În vârstă de 19 ani la care el, elevul Popescu, s-a tot gândit În timp ce venea Încoace. Vocea subțiată caraghios revine imediat după paranteză, reclamându-i pe cei doi frați bătăuși tatălui lor. Acum vocea povestitorului se Îngroașă și devine fonfăită. Ascultătorii izbucnesc În râs. Probabil tot pentru a demonstra că au recunoscut personajul reintrat În scenă sau pentru că Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Rogero a apucat, fără să stea la gânduri, pe drumul cel îngust; dar abia că a făcut câțiva pași și s-a pomenit asaltat de o ceată numeroasă care-i închise calea. N-ați văzut de când sunteți ceva atât de caraghios și de ciudat cum era această hoardă de spiriduși. Unii dintre ei aveau înfățișare omenească de la găt până la picioare,dar purtau pe umeri cap de maimuță sau de pisică; alții aveau picioare și urechi de cal; moși și babe chei
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
atenționat sergentul... ― Să trăiți, domnule căpitan! Permiteți să vă prezint pe Dumitru Dinsus, sergent în rezervă, fost artilerist, și pe caporalul în rezervă Todiriță Mesteacă, fost infanterist. Dumitru și Todiriță, îmbrăcați în sumane, rămași în poziție de drepți, păreau puțin caraghioși... Căpitanul, un fel de bunicuț îmbrăcat în haine militare, cu tâmplele argintii, privind amuzat pe sub sprâncenele stufoase, a comandat: ― Repaus. Veți merge în încăperea de colo, să vă vadă medicul dacă sunteți sănătoși. Pe urmă, vă întoarceți aici. Executarea! Cu
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
vorbea, de cunoscut, îl cunosc, dar cum o să vorbesc eu cu el pentru tine? Să-l rog pentru nepotu-meu, ai? Nu prea merge, tu ce crezi? De ce n-ai învățat? ― Dacă e greu! ― Greu?... Grea Chimia?! Fugi, mă, că ești caraghios! E cea mai ușoară și cea mai frumoasă știință! Ia dă cartea încoa'! Adu și maculatorul! Așa... Să-ți fac eu niște rezumate, cu formule-n regulă... și dacă n-ai să-nveți tu toată "organica" în trei zile, să
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
de a face lecții cu "fetele" ― că avea trei ― și mă mulțumeam cu cîte-o privire dulce sau cu o scurtă strângere de mână pe sub caiete! Amărât peste fire de atitudinea mai mult decât turcească a lui Nea Costică (ce nume caraghios pentru tatăl unei iubite!) am lăsat "De bello Galilco" la o parte și m-am apucat să mâzgălesc maculatorul, caligrafiind numele verișoară-mi în toate felurile și-n toate pozițiile: rond, cursiv, batard, cu litere de tipar, vertical, orizontal, diagonal
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
nu faci altceva decât să-i dai scrisoarea și să te retragi, de ce? ― Tocmai relativ la asta, vream să te rog să i-o dai tu, că eu nu-ndrăznesc, și pace... Când mă gândesc numai, m-apucă tremuriciul! ― Nu fi caraghios, mă, du-te și dă-i fetei scrisoarea! ― Poate să iasă și bunicul din groapă, că nu sânt în stare, și pace! Dar dacă ții cât de puțin la mine, dă-i-o tu, fac o cinste... rockfelleriană! ― Să te
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
fi trimise împăratului Hsien Feng, iar acesta le va trimite la rândul său ca daruri concubinelor răposatului său tată, la palatele lor. Eunucii le învață să cânte, să vorbească și să facă giumbușlucuri. Majoritatea sunt păsări exotice și au nume caraghioase, precum Învățatul, Poetul, Doctorul sau Preotul Tang. Acelea care execută ceea ce sunt învățate, primesc drept răsplată greieri și viermi. Cele care nu execută sunt lăsate să rabde de foame. Sunt și porumbei. Aceștia sunt totți de culoare albă și li
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]