915 matches
-
din familia dermochelidelor. Majoritatea țestoaselor marine au o distribuție globală și în secolul XIX populația lor număra milioane. Cu toate acestea în ultimii 100 de ani oamenii le-au pus la probă. Țestoasele marine sunt capturate pentru carne, piele și carapace, mai mult se îneacă în plasele de pescuit sau rămân prinse în paragate (unealtă de pescuit, formată dintr-un șir de cârlige cu nadă), utilizate pentru ton. Zonele unde se hrănesc sunt contaminate sau distruse, li se strâng ouăle, iar
Țestoasă marină () [Corola-website/Science/314960_a_316289]
-
pericol, doar țestoasa kikila nu este considerată a fi în pericol. Totuși, poate fi vulnerabilă din cauza redusei extinderi a migrației ei în nordul și nord-estul Austaliei. Cea mai mare și cea mai specifică dintre țestoasele marine este lăuta, care are carapacea canelată asemenea unui scut și este acoperită de o piele groasă și cărnoasă. Unele exemplare au ajuns să atingă 2 metri și să cântărească mai mult de 700 de kilograme, însă giganți de acest tip nu se mai întâlnesc de
Țestoasă marină () [Corola-website/Science/314960_a_316289]
-
apă. Acestea le blochează aparatul digestiv, cauzându-le moartea prin inaniție. Broasca țestoasă de mare caret, care își folosește gura lungă în formă de cioc pentru a se hrăni din spongi și scoici, a fost foarte căutată pentru frumoasa ei carapace. Din această cauză a fost obiect de vânătoare pentru obținerea caretului care, tăiat și curățat, se utiliza la realizarea ornamentelor și ustensilelor, de la piepteni la coliere. Plasticul a redus cererea de caret, însă continuă să fie utilizat la realizarea obiectelor
Țestoasă marină () [Corola-website/Science/314960_a_316289]
-
În biologie, chitina (CHNO) este o polizaharidă, o substanță organică asemănătoare cu celuloza, care formează exoscheletul insectelor sau al altor artropode, (crustacee sau arahnide). Se întâlnește de asemenea în alte regnuri, precum licheni sau anumite specii de ciuperci. De exemplu, carapacea unui crab conține 25% chitină și 75% carbonat de calciu. În 1821 francezul Henri Bracon (Braconnot), directorul grădinii botanice din Nancy, a găsit în ciuperci o substanță insolubilă în acid sulfuric, pe care a numit-o "fungin". Chitina a fost
Chitină () [Corola-website/Science/322967_a_324296]
-
chitină și 75% carbonat de calciu. În 1821 francezul Henri Bracon (Braconnot), directorul grădinii botanice din Nancy, a găsit în ciuperci o substanță insolubilă în acid sulfuric, pe care a numit-o "fungin". Chitina a fost prima dată izolată din carapacea tarantulei. Termenul chitină a fost propus de către omul de știință francez A. Odio în 1823, în timp ce investiga carapacea insectelor. vine din cuvantul χιτών din greaca veche, semnificând "tunică", derivat în limba greacă modernă în "chitōn" - moluscă. Alte surse pot fi
Chitină () [Corola-website/Science/322967_a_324296]
-
găsit în ciuperci o substanță insolubilă în acid sulfuric, pe care a numit-o "fungin". Chitina a fost prima dată izolată din carapacea tarantulei. Termenul chitină a fost propus de către omul de știință francez A. Odio în 1823, în timp ce investiga carapacea insectelor. vine din cuvantul χιτών din greaca veche, semnificând "tunică", derivat în limba greacă modernă în "chitōn" - moluscă. Alte surse pot fi cuvântul semitic "*kittan", sau cuvintele akkadiene "kitû" ori "kita’um", însemnând in, respectiv haine, sau cuvântul sumerian "gada
Chitină () [Corola-website/Science/322967_a_324296]
-
implicat un set de elemente supranaturale, preumane și extraterestre. Munca sa a fost inspirată de autori anteriori, cum ar fi Edgar Allan Poe și Algernon Blackwood. Semnul distinctiv al lucrărilor lui Lovecraft este sentimentul că viața obișnuită este doar o carapace subțire pe o realitate atât de străină și de abstractă încât simpla ei contemplare ar deteriora sănătatea mintală a unei persoanei obișnuite. Lovecraft a rafinat acest stil de a povesti în propria sa mitologie, care implicată o serie de elemente
Groază lovecraftiană () [Corola-website/Science/323983_a_325312]
-
la "stavrid negru (Trachurus trachurus)" se înlocuiesc cu "specii de stavrid (Trachurus spp.)". 7. În anexa XIII, alin.(5) se înlocuiește cu următorul text: "5. (a) Dimensiunea păianjenului de mare se măsoară, așa cum este prezentat în figura 4A, ca lungimea carapacei, de-a lungul liniei mediane, de la marginea carapacei dintre protuberanțe până la marginea posterioară a carapacei. (b) Dimensiunea unui crab comestibil se măsoară, așa cum este prezentat în Figura 4B, ca lățimea maximă a carapacei, măsurată perpendicular pe linia mediană antero-posterioară a
jrc4165as1999 by Guvernul României () [Corola-website/Law/89329_a_90116]
-
specii de stavrid (Trachurus spp.)". 7. În anexa XIII, alin.(5) se înlocuiește cu următorul text: "5. (a) Dimensiunea păianjenului de mare se măsoară, așa cum este prezentat în figura 4A, ca lungimea carapacei, de-a lungul liniei mediane, de la marginea carapacei dintre protuberanțe până la marginea posterioară a carapacei. (b) Dimensiunea unui crab comestibil se măsoară, așa cum este prezentat în Figura 4B, ca lățimea maximă a carapacei, măsurată perpendicular pe linia mediană antero-posterioară a carapacei." 8. Figura 4A se înlocuiește cu figura
jrc4165as1999 by Guvernul României () [Corola-website/Law/89329_a_90116]
-
anexa XIII, alin.(5) se înlocuiește cu următorul text: "5. (a) Dimensiunea păianjenului de mare se măsoară, așa cum este prezentat în figura 4A, ca lungimea carapacei, de-a lungul liniei mediane, de la marginea carapacei dintre protuberanțe până la marginea posterioară a carapacei. (b) Dimensiunea unui crab comestibil se măsoară, așa cum este prezentat în Figura 4B, ca lățimea maximă a carapacei, măsurată perpendicular pe linia mediană antero-posterioară a carapacei." 8. Figura 4A se înlocuiește cu figura din anexa II la prezentul regulament. Articolul
jrc4165as1999 by Guvernul României () [Corola-website/Law/89329_a_90116]
-
este prezentat în figura 4A, ca lungimea carapacei, de-a lungul liniei mediane, de la marginea carapacei dintre protuberanțe până la marginea posterioară a carapacei. (b) Dimensiunea unui crab comestibil se măsoară, așa cum este prezentat în Figura 4B, ca lățimea maximă a carapacei, măsurată perpendicular pe linia mediană antero-posterioară a carapacei." 8. Figura 4A se înlocuiește cu figura din anexa II la prezentul regulament. Articolul 2 Prezentul regulament intră în vigoare în a șaptea zi de la publicarea în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene
jrc4165as1999 by Guvernul României () [Corola-website/Law/89329_a_90116]
-
de-a lungul liniei mediane, de la marginea carapacei dintre protuberanțe până la marginea posterioară a carapacei. (b) Dimensiunea unui crab comestibil se măsoară, așa cum este prezentat în Figura 4B, ca lățimea maximă a carapacei, măsurată perpendicular pe linia mediană antero-posterioară a carapacei." 8. Figura 4A se înlocuiește cu figura din anexa II la prezentul regulament. Articolul 2 Prezentul regulament intră în vigoare în a șaptea zi de la publicarea în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene. Prezentul regulament se aplică de la 1 ianuarie 2000
jrc4165as1999 by Guvernul României () [Corola-website/Law/89329_a_90116]
-
Corpul este alcătuit din prosomă (cefalotorace) și opistosomă (abdomen). Tegumentul este moale și subțire. Prosoma poartă anterior ochii, pedipalpii, chelicerele și orificiul bucal, lateral - picioarele. Tot în prosomă este concentrat și sistemul nervos. Partea dorsală este acoperită de o cuticulă (carapace) chitinoasă, formată din plăci numite tergite. Lobii pedipalpilor și chelicerelor formează aparatul extern bucal, numit stomatecă. Ochii, doi la număr, sunt așezați median dorsal pe prosomă, pe o proeminență - ocularium. Unele specii, în special cele cavernicole, sunt lipsite de vedere
Opiliones () [Corola-website/Science/318096_a_319425]
-
și Crabii potcoavă. Ordinul include doar patru specii. Crabii potcoavă moderni sunt aproape identici cu speciile preistorice, cum ar fi "Mesolimulus" din Jurasic, și sunt considerați fosile vii. Xifosurele ajung până la 60 de cm lungime. Corpul este acoperit cu o carapace puternic mineralizată, și este împărțit în prosomă - anterioar (sau cefalotorace) și opistosomă - posterior (sau abdomen). Prosoma este acoperită dorsal de o carapace semicirculară, iar ventral se găsesc cinci perechi de membre locomotoare și o pereche de chelicere. Marginile carapacei sunt
Xiphosura () [Corola-website/Science/318109_a_319438]
-
Jurasic, și sunt considerați fosile vii. Xifosurele ajung până la 60 de cm lungime. Corpul este acoperit cu o carapace puternic mineralizată, și este împărțit în prosomă - anterioar (sau cefalotorace) și opistosomă - posterior (sau abdomen). Prosoma este acoperită dorsal de o carapace semicirculară, iar ventral se găsesc cinci perechi de membre locomotoare și o pereche de chelicere. Marginile carapacei sunt acuțite, astfel încât xifosurile pot să se miște ușor prin nisipul și mâlul bazinelor. Orificiul bucal se află ventral, în centrul prosomei și
Xiphosura () [Corola-website/Science/318109_a_319438]
-
o carapace puternic mineralizată, și este împărțit în prosomă - anterioar (sau cefalotorace) și opistosomă - posterior (sau abdomen). Prosoma este acoperită dorsal de o carapace semicirculară, iar ventral se găsesc cinci perechi de membre locomotoare și o pereche de chelicere. Marginile carapacei sunt acuțite, astfel încât xifosurile pot să se miște ușor prin nisipul și mâlul bazinelor. Orificiul bucal se află ventral, în centrul prosomei și este înconjurat de coxele picioarelor. Ochii, în număr de 4, sunt amplasați dorsal pe prosomă, anterior ochilor
Xiphosura () [Corola-website/Science/318109_a_319438]
-
având în schimb structuri de curățire a branhiilor. În spatele picioarele este un set de anexe, numite chilaria, care sunt foarte reduse în dimensiune și acoperite cu fire de păr și spini. ele au rolul unor buze. Opistosoma este nesegmentată. Lateral carapacea formează 6 țepi. Ventral, prima pereche de anexe reprezintă operculul genita, pe celelalte sunt dispuse lamemele branhiale. Opistotoma se continuă cu un țep caudal, numit și telson. La baza țepului se deschide orificiul anal. Sistemul nervos este constituit din creier
Xiphosura () [Corola-website/Science/318109_a_319438]
-
regiuni): prosomă (cefalotorace) și opistosomă (abdomen) separate de un pedicel. Culoarea corpului variază de la maro la negru. Lungimea telifonidelor este cuprinsă între 25 - 85 mm în lungime, media fiind de 30 mm. Prosoma, alungita, este nesegmentata, dorsal acoperită cu o carapace puternic chitinizata, iar ventral - patru sternițe. Pe partea dorsal - anterioară a carapacei sunt dispuși o pereche de ochi mediani, așezați pe o proeminenta. Lateral, la nivelul primei perechi de picioare, sunt grupați câte trei ochi, însă numărul variază în funcție de specie
Thelyphonida () [Corola-website/Science/318234_a_319563]
-
variază de la maro la negru. Lungimea telifonidelor este cuprinsă între 25 - 85 mm în lungime, media fiind de 30 mm. Prosoma, alungita, este nesegmentata, dorsal acoperită cu o carapace puternic chitinizata, iar ventral - patru sternițe. Pe partea dorsal - anterioară a carapacei sunt dispuși o pereche de ochi mediani, așezați pe o proeminenta. Lateral, la nivelul primei perechi de picioare, sunt grupați câte trei ochi, însă numărul variază în funcție de specie. Ventral prosoma este acoperită de sternițe sclerotizate și de coxele membrelor. Cele
Thelyphonida () [Corola-website/Science/318234_a_319563]
-
făcute din cochilii, dinți de căprioară roșie, oase și pietre. Erau de asemenea și pandantive, cercei, coliere și curele cu ornamente. În 2008, mormântul unui „preot” natufian a fost descoperit (în rapoartele media cunoscut ca șaman sau vraci). Mormântul conținea carapacele complete a 50 de țestoase, care se presupune că ar fi fost mâncate la ospățul funerar.
Natufi () [Corola-website/Science/318321_a_319650]
-
În Africa de Sud se mai numesc și Păianjeni pustnici. Femelele au o lungime între 10 - 28 mm, iar masculii au între 3 - 6 mm. Regiunea cefalică a prosomei este mai largă și voluminoasă. Spre deosebire de alți păianjeni din familia Nephilidae, aceștia au carapacea acoperită cu spini. Marginile carapacei sunt căptușite cu un rând de perișori lungi și albi. este genul ce cuprinde cele mai sinantropice specii din familia Nephilidae (găsiță și în jurul locuințelor umane). Ei construiesc pânze ce acoperă suprafața unor trunchiuri de
Nephilengys () [Corola-website/Science/319303_a_320632]
-
și Păianjeni pustnici. Femelele au o lungime între 10 - 28 mm, iar masculii au între 3 - 6 mm. Regiunea cefalică a prosomei este mai largă și voluminoasă. Spre deosebire de alți păianjeni din familia Nephilidae, aceștia au carapacea acoperită cu spini. Marginile carapacei sunt căptușite cu un rând de perișori lungi și albi. este genul ce cuprinde cele mai sinantropice specii din familia Nephilidae (găsiță și în jurul locuințelor umane). Ei construiesc pânze ce acoperă suprafața unor trunchiuri de copaci sau pereți. Pânza poate
Nephilengys () [Corola-website/Science/319303_a_320632]
-
-lea a avut loc conflictul dintre curentul de orientare social-romantică (care caracteriza interesul partizanilor României de sorginte agrară) cu mișcarea modernistă, mișcare ce avea la bază societatea burgheză în formare. Aceasta din urmă avea ca scop scoaterea culturii românești din carapacea naționalistă și sincronizarea artei cu mișcările și curentele noi care se manifestau în Vestul Europei. Între cele două direcții au avut de ales toți artiștii și scriitori acelor timpuri: una tradiționalistă și conservatoare, cealaltă emancipată, capabilă a-și însuși formule
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
scos centurile de siguranță care îl strangulau, a fost spartă cu dalta plomba de ciment, grea de peste 200 de kilograme, și minunea minunilor ni s-a deschis în fața ochilor. Trunchiul copacului, așa cum îl vedeți, era gol ca un butoi. O carapace moartă. în schimb, de sus, din crengi, pe lângă plomba de ciment, coborau rădăcini adventive. Se poate întâmpla uneori ca o crenguță introdusă în sol să dea rădăcini adventive. Dar așa ceva n-a văzut nimeni, niciodată. De la o înălțime de peste doi
Teiul lui Eminescu () [Corola-website/Science/315791_a_317120]
-
de tuberculi, fisuri, perișori și alte proeminențe tegumentare. Unele specii (de exemplu, genul "Ricinoides") sunt în întregime acoperite cu tuberculi, în timp ce altele (de exemplu, unele din genul "Pseudocellus") sunt aproape lipsite de ei . După fiecare năpârlirea, tuberculii migrează spre marginea carapacei. Prosoma este acoperită cu o carapace divizată în două părți laterale de către un mic șanț median. La multe specii de Ricinulei, la marginea laterală a prosomei, deasupra coxei celei de a doua perechi de picioare, este câte o pată fotosensibilă
Ricinulei () [Corola-website/Science/318748_a_320077]