2,246 matches
-
și-a făcut o mulțime de prieteni? *Tu cum ai proceda dacă ai fi în locul ariciului? Colorează scenă din poveste; 16. 29.05.2014 Măscuțe pentru carnavalul personajelor confecționare 17. 05.06.2014 Povești încurcate-evaluare sumativa 18. 12.06.2014 Carnavalul personajelor-evaluarefinală MODALITĂȚI DE EVALUARE Evaluarea se va efectua: *Continuu -prin repovestiri, dramatizări, colaje, jocuri didactice și de rol; *Lunar, semestrial prin teme de evaluare propuse, prin organizarea de expoziții permanente cu lucrările copiilor, serbări. Bibliografie: POVESTEA BRĂDUȚULUI E iarnă. A
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
pe care Inchiziția Îl punea pe creștetul „necredincioșilor” (vrăjitoare, eretici, evrei) atunci când erau expuși În public : la procesiuni dezonorante sau arderi pe rug. De altfel, pălăria conică a rămas până astăzi un accesoriu tipic pentru costumul „vrăjitoarei” de bâlci, de carnaval sau de desene animate. În școlile anglo-americane, sub numele de dunce’s cap, adică „pălăria prostului”, ea a ajuns să stigmatizeze elevul nătâng sau poznaș (În franceză, bonnet d’âne). Pe lângă carocha („pălărie conică din carton, pe care erau zugrăvite
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de altă parte, În secolul al XIX-lea, terminologia substanțelor chimice era generatoare de o serie Întreagă de confuzii. Termenul „vitriol”, de exemplu, avea - mai ales pentru oamenii de rând - o semnificație destul de incertă. Pentru mahalagiii din piesa D-ale carnavalului (scrisă de I.L. Caragiale În 1884) și mai ales pentru Mița, o ploieșteancă „fiică din popor”, „vitrionul englezesc” ( ? !) era „un fel de metal” ( ? !) care „arde tot și mai ales ochii” <endnote id="(336, III, p. 254)"/>. Dar, inițial, acidului sulfuric
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
limbi[le]”. „În lipsă de tâmplări sunătoare, de catastrofe și alte asemine picante fapte”, aceste „foi” Încearcă să denigreze Moldova, „care se bucură de cea mai deplină liniște”. Este adevărat - recunoșteau cu jumătate de gură ziariștii moldoveni - că, „la Începerea carnavalului”, românii „s-au Încăerat” cu evreii din Galați, cărora „li s-au stricat fereș[t]ile” și „vor fi urmat și alte vrednice de tânguire neorânduele”. Dar, „prin grabnice și nesmerite măsuri ale dregătoriei locale”, incidentele „au contenit cu totul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
un scrutin la care au participat cei 93 de membri C. I. O. După două tururi în urma căruia au fost eliminate orașele ce au obținut punctajele cele mai mici, în ultimul tur, sorții au ales: Rio De Janeiro. Recunoscut pentru celebrul carnaval, plajele întinse și fine, munții din împrejurimi și uriașa statuie a lui Iisus, Rio de Janeiro a devenit primul oraș din America de Sud care găzduiește o ediție a Jocurilor Olimpice, după ce a ratat alte patru candidaturi în anii 1936, 1940, 2004 și
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
Alsaciei și Lorenei. Însă încercările permanente ale Italiei de a se apropia [301] de Franța au fost sistematic respinse de regimul radical-socialist francez prin tot felul de acte publice, subliniate de discursurile miniștrilor săi de Externe; termenul de „César de carnaval” azvârlit de Paul Boncom lui Mussolini și întreaga atitudine a lui Aristide Briand , sunt dovezi ce nu pot fi contestate. Dimpotrivă, încercarea lui Piér[r]e Laval de a stabili raporturi mai amicale între cele două puteri vecine a eșuat
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
mai crește nicăieri altundeva. Ținutul citricelor e unul promovat de agențiile imobiliare, ținut al reședințelor turistice „mai stați oleacă” și al bătrînilor care așteaptă pe-acolo să moară. Întreaga vale are aerul de provizorat al unei tabere sau al unui carnaval. Curînd fraierii or să fie morți cu toții și ambulanții o să-și mute negoțul În altă parte. În anii ’20 agenții imobiliari au adus trenuri Întregi de clienți și i-au lăsat să culeagă grepfrut direct din copaci și să-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
stereotipii și formalizare, piesele, cu accente onirice, pline de umor, dar și de anxietate, pun în discuție prin experimentare parodică diferite formule dramatice moderne, de la teatrul absurdului la cel parabolic, de la teatrul de idei la cel cu substrat mitic. Romanul Carnaval la Constanța (1978), ce împrumută cadrul și tehnica literaturii polițiste, are o miză estetică solidă: crima perfectă, plănuită în cele mai mici detalii, cu o migală învecinată cu obsesia, iar apoi pusă în practică de romancierul Vasile Neacșu, ilustrează raporturile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286323_a_287652]
-
moderne a României, mai cu seamă în câștigarea independenței de stat. Modalitatea literară experimentată în volumul de povestiri Pagini pestrițe (1986), amestec de proză scurtă și de versuri, pare a conveni mai puțin autorului. SCRIERI: Jucătorul de table, București, 1971; Carnaval la Constanța, București, 1978; Credința, București, 1980; Pagini pestrițe, București, 1986; Transilvania. Invincibile argumentum, București, 1990; Marele Manipulator și asasinarea lui Culianu, Ceaușescu, Iorga, București, 1999; Papa Ioan Paul al II-lea și Roma, București, 1999; Salonul de reanimare, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286323_a_287652]
-
1999; Papa Ioan Paul al II-lea și Roma, București, 1999; Salonul de reanimare, București, 2000; Holocaust în România?, București, 2002; Vin americanii!, Cluj-Napoca, 2002. Repere bibliografice: Damian Necula, „Jucătorul de table”, VR, 1972, 4; Iorgulescu, Scriitori, 271-272; Marian Popa, „Carnaval la Constanța”, SPM, 1979, 424; Laurențiu Ulici, Romancierii, RL, 1979, 10; Nicolae Manolescu, Deriziunea romanescului, RL, 1979, 15; Tia Șerbănescu, Tineri prozatori, RMB, 1979, 10 750; Gheorghe Perian, Un roman parodic, VTRA, 1979, 4; Virgil Ardeleanu, „Carnaval la Constanța”, ST
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286323_a_287652]
-
271-272; Marian Popa, „Carnaval la Constanța”, SPM, 1979, 424; Laurențiu Ulici, Romancierii, RL, 1979, 10; Nicolae Manolescu, Deriziunea romanescului, RL, 1979, 15; Tia Șerbănescu, Tineri prozatori, RMB, 1979, 10 750; Gheorghe Perian, Un roman parodic, VTRA, 1979, 4; Virgil Ardeleanu, „Carnaval la Constanța”, ST, 1979, 6; Artur Silvestri, „Carnaval” fără carnavalesc, LCF, 1979, 31; Iulian Popescu, Literatura speculativă sau Convenția modernității, CL, 1980, 9; Diaconescu, Dramaturgi, 303-306; Cubleșan, Civic-etic, 231-233; Al. Graur, O gramatică rațională, RL, 1983, 31; Fănuș Neagu, A
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286323_a_287652]
-
424; Laurențiu Ulici, Romancierii, RL, 1979, 10; Nicolae Manolescu, Deriziunea romanescului, RL, 1979, 15; Tia Șerbănescu, Tineri prozatori, RMB, 1979, 10 750; Gheorghe Perian, Un roman parodic, VTRA, 1979, 4; Virgil Ardeleanu, „Carnaval la Constanța”, ST, 1979, 6; Artur Silvestri, „Carnaval” fără carnavalesc, LCF, 1979, 31; Iulian Popescu, Literatura speculativă sau Convenția modernității, CL, 1980, 9; Diaconescu, Dramaturgi, 303-306; Cubleșan, Civic-etic, 231-233; Al. Graur, O gramatică rațională, RL, 1983, 31; Fănuș Neagu, A doua carte cu prieteni, București, 1985, 68-72; Rotaru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286323_a_287652]
-
rol în mod lamentabil, denunțându-i astfel falsitatea. Tot în bâlci se găsește panopticumul, compendiu virtual al artificiului existenței, de o ostentație care îl tulbură pe erou, și tot în bâlci apare și o apoteoză a falsității în înmormântarea de carnaval a copilului circarilor în fața unui decor fotografic strident. Metaforele muzicale descriu constituirea sensului prin imagini ale toarcerii sau limpezirii unei coerențe dintr-o învălmășeală informă care o precede. În cazul primei imagini, partitura muzicală servește drept instrument al interpretării, catalizator
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
Filimon, I.L. Caragiale și Teodor Mazilu, într-o șarjă cu zece episoade tocmai nimerite pentru un spumos serial de televiziune. Titircă, Inimă-Bună... continuă Trivial tangou și plachează pe tiparul caragialian personaje din O scrisoare pierdută, O noapte furtunoasă, D-ale carnavalului. Astfel, Zița a devenit intelectuala grupului, scrie haikuuri și pleacă în Japonia să studieze arta gheișelor, Spiridon este gay, fiindcă „homosexualii sunt viitorul globalizării” ș.a.m.d. SCRIERI: Seara în fața cerului, București, 1973; Drumul încrederii, București, 1978; Frate mai mare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287215_a_288544]
-
dar și întâmplări onirice, impresii de călătorie (geografie sentimentală), reverii și melancolii autoironice, vag moralizatoare - sunt câteva din temele acestei lirici. Cu Poeme scrise pe un geamantan (1995) se definește mai pronunțat un stil: „O atmosferă ireală - / De bal, / Un carnaval / Senzațional! / Al măștilor, / Cuvintelor - / Și-un claun adus / Cu mari eforturi din Apus. Cuvinte fără dop - / Limbajul pop.” Prozodia alertă, adecvată, care nu ocolește zonele „pop” ale vieții, face ca această poezie să pară o șaradă copilărească, cu un scenariu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287356_a_288685]
-
1923 la Universitatea din Cernăuți și din care redăm fragmentul care urmează: ...”Ca membru al Societății Junimea își publică Caragiale comediile sale în Convorbiri literare. La 1879 apare Noaptea furtunoasă, apoi Conul Leonida față cu reacțiunea, Scrisoarea pierdută, De-ale carnavalului și la sfârșit - (1890) drama Năpasta. La 1909 Caragiale scria comedia într-un act Începem care fu reprezentată numai o singură dată... ... până la 1900, Caragiale pare să se fi ocupat parte numai ca scriitor, parte, pare să se fi ocupat
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
aspecte, centrate pe faptul cotidian, pe mesajul artistic, pe observația psihologică și peisaj. Cu toate acestea, din cele două epistole trimise de la Roma, dacă În cea de-a doua se ocupă de comorile artistice ale muzeelor romane și de pitorescul carnavalului, prima scrisoare va fi dedicată Romei vestigiale și strămoșilor latini. Este derutantă, În contextul călătoriei sale romantice, această schimbare de perspectivă, ilustrată de preferința pioasă pentru monumentele clasicei Antichități. Reeditând opțiunea lui Gheorghe Șincai XE "Șincai" pentru aspectele antice, În defavoarea
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
locală, obiceiuri, moravuri sau psihologie italiană. În ciuda aspectului clasic al călătoriei sale, Cipariu XE "Cipariu" prefigurează În mod clar deschiderea față de aspectul cotidian. La Veneția Înregistrează cu atenție exuberanța străzii, după cum Codru Drăgușanu XE "Codru Drăgușanu" va descrie pe larg carnavalul roman. Cipariu remarcă și „fețele oamenilor și a muierilor”, tipurile antropologice „clasic” și „longobardic”, predominarea ochilor negri față de cei „vineți” etc.. Canonicul blăjean anunță perspectiva lui Codru Drăgușanu XE "Codru Drăgușanu" , care consacră pagini Întregi psihologiei și comportamentului italienilor, portretizează
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
să fie invitată În club. Mircea Mihăieș: A cerut acest lucru chiar cu isterie! Vladimir Tismăneanu: Eu aș spune cu frenezie, dar cele două se apropie. Să ne amintim că și În timpul președinției lui Constantinescu s-a făcut un adevărat carnaval În jurul intrării În NATO. Nu vreau să revedem trecutul, dar Îmi amintesc cât de supărați au fost Emil Constantinescu, Zoe Petre și Adrian Severin. În primul interviu pe care l-am făcut În 1997 la București - cu Cristian Tudor Popescu
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
de implicarea a tot felul de soții de mari personaje, generali de poliție și de servicii secrete, În manevrarea de fonduri, acțiuni de corupție, ba chiar și producerea și traficul de droguri etc. Pentru ca totul să fie ca Într-un carnaval tragicomic, anul 2003 se Încheie cumva operetistic, cu pseudoîmpușcarea ministrului Sârbu la o partidă de vânătoare, ceea ce arată desăvârșitul clivaj social: la bază, o populație pauperizată, derutată, Înfometată, iar la vârf... Vladimir Tismăneanu: ...le Roi s’amuse! Mircea Mihăieș: Miniștrii
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
decât filonul păgân european asimilat de către creștinism pentru a fi acceptat mai ușor, căci "Evul Mediu nu-și inventa poveștile de succes. El le extrăgea dintr-o bogată tradiție orală și dintr-un folclor foarte animat."55 Pentru Philippe Walter, carnavalul este religia europeană precreștină, mitologia carnavalescă reprezentând armătura mitologiei medievale. "Liturghiile sale profane" au supraviețuit lentei erodări sub creștinism (avându-și sursa în Marele Timp originar, fondator, la care făcea trimitere Eliade), atât tradiția literară cât și cea hagiografică izvorând
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
disciplina unei construcții dramaturgice, evidentă la I.L. Caragiale, ale cărui comedii sunt prețuite mai mult pentru autenticitatea personajelor și a mediului. Cu toate acestea, dacă unele mărturii sunt adevărate, R. ar fi pus la cale, la premiera cu D-ale carnavalului, o zgomotoasă manifestație de ostilitate. Excedat de inflația piesei istorice, falsă și grandilocventă, Sphinx recomandă inspirația din viața societății românești, precum și „compilarea” de „documente omenești”, deziderat ce exclude zugrăvirea de „ființe ideale”. Ironizează „căznitele producțiuni dramatice” ale lui Schiller și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289083_a_290412]
-
cînd am fost să-l luăm de la gară! Țanțoș ca un gentleman, acest asiatic împopoțonat în haine de alb, cu costumul său de reiat albastru, papion și pantofi din imitație de piele, ai fi spus că-i un personaj de carnaval. Și totuși, așa înalt și uscățiv, cu fața parcă sculptată în lemn de esență tare adus din pădurile virgine, cu ochi de tigru și pomeți alungiți, părea un adevărat Cavaler de război. Lucien Bodard, La chasse à l'ours, Grasset
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
am fost să-l luăm de la gară! [P3]Țanțoș ca un gentleman, acest asiatic îmbrăcat în haine de alb, cu costumul său de reiat albastru, papion și pantofi din imitație de piele, ai fi spus că-i un personaj de carnaval. [P4]Și totuși, așa înalt și uscățiv, cu fața parcă sculptată în lemn de esență tare adus din pădurile virgine, cu ochi de tigru și pomeți alungiți, părea un adevărat Cavaler de război. [P5] La vederea lui, am fost foarte
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
emoționat, inima îmi bătea tare: să ai un asemenea om ca servitor mi se părea palpitant dar și înspăimîntător[...]. Din prima frază-secvență descriptivă [P3] rezultă o propoziție reformulativă: Propoziția p: Servitorul chinez [...] ai fi spus că-i un personaj de carnaval. Cea de-a doua frază poate fi rezumată printr-o altă reformulare: Propoziția q: Servitorul chinez [...] părea un adevărat Cavaler de război. Se dă structura argumentativă, pe care o descriu mai pe larg, în răspunsul dat al exercițiului 3.1
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]