989 matches
-
45 Monitoare video color cu tub catodic 8528.21.1 buc. S 32.30.20.49 Monitor video plat, panou de afișare cu cristale lichide sau cu plasmă etc., fără dispozitiv de acord (monitoare video color) (excl. cele cu tub catodic) 8528.21.90 buc. S 32.30.20.50 Receptoare de televiziune color cu tub integral (excl. echipamentele de proiectare de televiziune, aparatele cu aparat de înregistrare sau reproducere video inclus, monitoarele video) 8528.12 (.5 + .6 + .70) buc. S
32006R0317-ro () [Corola-website/Law/295168_a_296497]
-
buc. @ S 33.20.33.59 Alte instrumente de măsurat, utilizate manual 9017.80.90 S 33.20.41.00 Instrumente și aparate pentru detectarea și măsurarea radiațiilor ionizante 9030.10 buc. @ S 33.20.42.00 Osciloscoape și oscilografe catodice 9030.20 buc. @ S 33.20.43.10 Aparate de măsurat universale 9030.31 buc. @ S 33.20.43.30 Instrumente și aparate electronice pentru măsurarea sau controlul tensiunii electrice ... 9030.39.30 buc. @ S 33.20.43.55 Voltmetre
32006R0317-ro () [Corola-website/Law/295168_a_296497]
-
de lumină "S" și "R" astfel încât: Sinteza aditivă a unei culori constă în obținerea luminii de o anumită culoare prin combinarea unor surse de lumină de diferite culori fixate, numite "culori primare". Sinteza aditivă se realizează, de exemplu, în tuburile catodice ale televizoarelor și monitoarelor de calculator, precum și în monitoarele TFT și în videoproiectoare. În cadrul sintezei aditive, intensitatea fiecărei surse individuale poate fi variată, astfel că distribuția sa spectrală a puterii se înmulțește cu un factor, iar distribuția spectrală a puterii
Culoare () [Corola-website/Science/299728_a_301057]
-
iar distribuția spectrală a puterii luminii rezultate este suma funcțiilor de distribuție spectrală a puterii ale surselor individuale. Sinteza aditivă este deci un proces liniar. De exemplu, culoarea rezultată prin sinteză aditivă din roșu, verde și albastru într-un tub catodic este caracterizată de valorile "XYZ": formula 30 "R", "G" și "B" fiind intensitățile luminoase emise de luminofoarele celor trei culori, în conformitate cu semnalele aplicate tubului catodic. Prima coloană a matricii de mai sus reprezintă culoarea, în sistem "XYZ", a luminoforului roșu; a
Culoare () [Corola-website/Science/299728_a_301057]
-
liniar. De exemplu, culoarea rezultată prin sinteză aditivă din roșu, verde și albastru într-un tub catodic este caracterizată de valorile "XYZ": formula 30 "R", "G" și "B" fiind intensitățile luminoase emise de luminofoarele celor trei culori, în conformitate cu semnalele aplicate tubului catodic. Prima coloană a matricii de mai sus reprezintă culoarea, în sistem "XYZ", a luminoforului roșu; a doua coloană reprezintă culoarea luminoforului verde, iar a treia a celui albastru. Pentru a determina valorile "RGB" necesare producerii unei anumite culori, trebuie înmulțit
Culoare () [Corola-website/Science/299728_a_301057]
-
prin întrepătrunderea și stimularea reciprocă a realizărilor experimentale și ideilor teoretice. Unele particule identificate inițial ca elementare (cum sunt protonul și pionul) s-au dovedit ulterior a avea o structură internă. Experimentele efectuate de J.J. Thomson în 1897 asupra razelor catodice au arătat că acestea constau din „corpusculi” de sarcină electrică negativă și masă mult mai mică decât masa oricărui ion cunoscut. Din faptul că raportul sarcină/masă era independent de natura electrozilor rezulta că acești "electroni", cum au fost numiți
Fizica particulelor elementare () [Corola-website/Science/299803_a_301132]
-
piroelectricitate. După secolul al XVIII-lea au mai fost găsite și alte moduri de electrizare: electrizarea prin contact, prin influență; electrizarea norilor, proces deosebit de complex. Au fost descoperite ulterior și alte mecanisme de obținere a electricității: pila Volta, termoelectricitatea, razele catodice, emisia termoelectrică, fotoelectricitatea, radioactivitatea, emisia electronică în urma unor reacții violente. Prin frecarea a două substanțe este posibil ca electronii de valență ai atomilor unei substanțe să fie rupți de legăturile lor și să treacă pe cealaltă. Nu este prea ușor
Electrostatică () [Corola-website/Science/298845_a_300174]
-
cărora li s-au dat diferite nume. Aceste unități individuale nu au fost confirmate. Descoperirea electronului ca fiind o particulă subatomică a fost făcută în 1897 de J.J. Thomson la Laboratorul Cavendish, la Universitatea Cambridge, în timp ce studia tuburile cu rază catodică. Un tub cu rază catodică este un cilindru de sticlă etanș, în care doi electrozi sunt separați în vid. Când este aplicat voltaj între electrozi, sunt generate raze catodice ceea ce face ca tubul să strălucească. Prin acest experiment, Thomson a
Electron () [Corola-website/Science/297813_a_299142]
-
diferite nume. Aceste unități individuale nu au fost confirmate. Descoperirea electronului ca fiind o particulă subatomică a fost făcută în 1897 de J.J. Thomson la Laboratorul Cavendish, la Universitatea Cambridge, în timp ce studia tuburile cu rază catodică. Un tub cu rază catodică este un cilindru de sticlă etanș, în care doi electrozi sunt separați în vid. Când este aplicat voltaj între electrozi, sunt generate raze catodice ceea ce face ca tubul să strălucească. Prin acest experiment, Thomson a descoperit că sarcina negativă nu
Electron () [Corola-website/Science/297813_a_299142]
-
la Laboratorul Cavendish, la Universitatea Cambridge, în timp ce studia tuburile cu rază catodică. Un tub cu rază catodică este un cilindru de sticlă etanș, în care doi electrozi sunt separați în vid. Când este aplicat voltaj între electrozi, sunt generate raze catodice ceea ce face ca tubul să strălucească. Prin acest experiment, Thomson a descoperit că sarcina negativă nu putea fi separată de raze (prin aplicarea magnetismului), și că razele nu pot fi refractate de un câmp electric. El a dedus că aceste
Electron () [Corola-website/Science/297813_a_299142]
-
se propagă sub formă de unde; aspectul corpuscular se manifestă însă în procesul emisiei sau absorbției luminii de către materie. Acest caracter dual — corpuscular și ondulatoriu — al radiației este incompatibil cu fizica clasică. În teoria corpusculară a materiei, descoperirea electronului în razele catodice de către J.J. Thomson (1897) și cercetările asupra împrăștierii razelor "alfa" efectuate de Rutherford l-au condus pe acesta din urmă la elaborarea unui model al atomului (1911), constituit dintr-un nucleu de mici dimensiuni cu sarcină electrică pozitivă, în jurul căruia
Mecanică cuantică () [Corola-website/Science/297814_a_299143]
-
a mișcării browniene. Fizicianul francez Jean Perrin s-a folosit de munca lui Einstein pentru a determina experimental masa și dimensiunile atomilor, confirmând astfel în mod concludent teoria atomică a lui Dalton. Fizicianul J. J. Thomson a măsurat masa razelor catodice, arătând că ele sunt formate din particule, dar că acestea sunt de circa 1800 de ori mai ușoare decât cel mai ușor atom, cel de hidrogen. Prin urmare, ei nu erau atomi, ci o nouă particulă, prima particulă "subatomică" ce
Atom () [Corola-website/Science/297795_a_299124]
-
de polimer) separă un catod și un anod, prevenind formarea clorului la anod la reamestecare cu hidroxidul de sodiu și hidrogenul format la catod. Soluția de sare (saramura) este continuu alimentată la compartimentul anodic și curge prin membrana la compartimentul catodic, unde se produce caustica alcalină și saramură sunt parțial epuizate. Metode de membrane produc diluat și ușor impurificată alcaline, dar ele nu sunt împovărate cu problema de a preveni descărcarea mercuruluui în mediu și sunt mai eficiente energetic. Electroliza membranei
Clor () [Corola-website/Science/298436_a_299765]
-
obicei, dintr-un emițător, un receptor și un sistem de antene (care, de obicei, se poate roti în plan orizontal și/sau vertical) cu directivitate pronunțată. Receptorul cuprinde și un indicator al existenței și poziției obiectului (de obicei un tub catodic cu persistență mărită a imaginii). Deși principiile radarului au fost enunțate de către Nicolae Tesla la sfârșitul secolului al XIX-lea, primele implementări fizice au avut loc în Marea Britanie, pe coasta de sud, în 1935 - 1936. Inițial, aparatele erau destinate navigației
RADAR () [Corola-website/Science/306821_a_308150]
-
când asistăm la apariția unui domeniu nou, biologia moleculară. În a doua jumătate a secolului al XX-lea, James D. Watson, Francis Crick, Rosalind Franklin și Maurice Wilkins determină structura ADN-ului. În 1838, Michael Faraday (1791 - 1867) descoperă radiația catodică, ceea ce conduce la studiul particulelor elementare. Fizicianul german Ludwig Boltzmann (1844 - 1906) sugerează posibilitatea ca energia unui sistem fizic să fie discretă, ceea ce îl determină pe Max Planck (1858 - 1947) să formuleze, în 1900, ipoteza cuantică. În 1927, fizicianul și
Istoria chimiei () [Corola-website/Science/308466_a_309795]
-
în gaze și în fizica plasmei i-au adus recunoașterea ca fondator al unei școli românești de cercetare în acest domeniu. A publicat o serie de articole devenite clasice despre izvoarele de ioni pozitivi, emisia secundară din corpurile solide, căderea catodică, descărcările în gaze la presiuni joase, influența sarcinii la pereți asupra tensiunii de aprindere. A fost printre primii care au dovedit experimental existența emisiei electronice a metalelor sub influența bombardamentului cu ioni pozitivi. A urmărit îndeosebi măsurarea ionilor pozitivi în
Eugen Bădărău () [Corola-website/Science/302663_a_303992]
-
folosind pentru asta în mod uzual un câmp grafic vizualizator (ecran), unde axa 'X'-lor (abscisa) este axa timpului iar axa 'Y'-lor (ordonata) este axa reprezentării amplitudinilor semnalelor de măsurat (observat). ul analogic clasic este realizat ca un tub catodic în care un fascicul de electroni este accelerat spre un ecran fosforescent și produce pe acesta un punct luminos. Poziția "x"-"y" a punctului luminos pe ecran este comandată prin circuite și dispozitive specializate. Astfel, ecranul osciloscopului devine un grafic
Osciloscop () [Corola-website/Science/303384_a_304713]
-
semnalelor, tipărirea opțională a lor folosindu-se imprimante și salvarea lor prin memorare în format digital, ca fișier pe unități de memorie, cum este discul magnetic. Începând cu anii 1980 osciloscoapele digitale au devenit mai numeroase decît cele cu tub catodic, cu excepția unor aplicații specializate. Semnalele de intrare sînt reprezentate de semnalul (semnalele) de măsurat și eventual, semnalele de sincronizare dacă nu sunt disponibile de la generatoare de semnal interne sau sunt cerute din afară de procedura de măsurare. Acestea sînt introduse în
Osciloscop () [Corola-website/Science/303384_a_304713]
-
a fost construit în 1897 la Strasbourg de către fizicianul german Karl Ferdinand Braun, cel care printre altele a descoperit în 1874 că un contact punctiform pe un semiconductor are proprietatea de a redresa curentul alternativ. Tot el inventase și tubul catodic, dar îl folosise numai pentru a studia proprietățile fasciculelor de electroni (numite atunci „raze catodice”). Braun a introdus în tubul catodic o pereche de plăci metalice între care a generat un cîmp electric prin aplicarea unei tensiuni. Astfel, dacă tensiunea
Osciloscop () [Corola-website/Science/303384_a_304713]
-
printre altele a descoperit în 1874 că un contact punctiform pe un semiconductor are proprietatea de a redresa curentul alternativ. Tot el inventase și tubul catodic, dar îl folosise numai pentru a studia proprietățile fasciculelor de electroni (numite atunci „raze catodice”). Braun a introdus în tubul catodic o pereche de plăci metalice între care a generat un cîmp electric prin aplicarea unei tensiuni. Astfel, dacă tensiunea aplicată pe aceste plăci este alternativă, fasciculul de electroni este deflectat dintr-o parte în
Osciloscop () [Corola-website/Science/303384_a_304713]
-
că un contact punctiform pe un semiconductor are proprietatea de a redresa curentul alternativ. Tot el inventase și tubul catodic, dar îl folosise numai pentru a studia proprietățile fasciculelor de electroni (numite atunci „raze catodice”). Braun a introdus în tubul catodic o pereche de plăci metalice între care a generat un cîmp electric prin aplicarea unei tensiuni. Astfel, dacă tensiunea aplicată pe aceste plăci este alternativă, fasciculul de electroni este deflectat dintr-o parte în alta (înspre placa pozitivă), ceea ce se
Osciloscop () [Corola-website/Science/303384_a_304713]
-
un cîmp electric prin aplicarea unei tensiuni. Astfel, dacă tensiunea aplicată pe aceste plăci este alternativă, fasciculul de electroni este deflectat dintr-o parte în alta (înspre placa pozitivă), ceea ce se poate observa prin oscilarea punctului luminos de pe ecranul tubului catodic. În cinstea acestei invenții, tubul catodic este numit și astăzi, în țările unde se vorbește limba germană, „tub Braun” („Braunsche Röhre”). Osciloscopul modern a fost dezvoltat de Allen DuMont.
Osciloscop () [Corola-website/Science/303384_a_304713]
-
tensiuni. Astfel, dacă tensiunea aplicată pe aceste plăci este alternativă, fasciculul de electroni este deflectat dintr-o parte în alta (înspre placa pozitivă), ceea ce se poate observa prin oscilarea punctului luminos de pe ecranul tubului catodic. În cinstea acestei invenții, tubul catodic este numit și astăzi, în țările unde se vorbește limba germană, „tub Braun” („Braunsche Röhre”). Osciloscopul modern a fost dezvoltat de Allen DuMont.
Osciloscop () [Corola-website/Science/303384_a_304713]
-
numit ""raze X"". Röntgen a descoperit razele care îi poartă numele din pură întâmplare, experimentând în laboratorul său efectele descărcărilor sarcinilor electrice de mare intensitate prin tuburi de sticlă umplute cu gaz la presiuni foarte joase. Anterior studiase efectul razelor catodice, raze care apar în momentul în care curentul electric trece printr-un gaz extrem de rarefiat. În noiembrie 1895 a descoperit că dacă tubul prin care trece sarcina electrică este izolat cu un carton negru pentru a exclude orice sursă de
Wilhelm Conrad Röntgen () [Corola-website/Science/299501_a_300830]
-
Pasărea și umbra", de Sorin Titel. A mai publicat volumele: „Dus-întors“ (1988); „Discheta de demaraj“ (1995); „Distribuția a fost următoarea“ (1995), "Depășirea interzisă", "Abatorul de vise" (2001), "Natură moartă cu viață în zig-zag" (2002), "Completarea însușimii mele" (2003), "Mezanin", "Scaunul catodic" (2004), "Diacritice" (2005), "De la Nicolae Filimon la Dinu Păturică" (2006), "Privește dincolo de tine" (2010), "Masca și oglinda" (2014), "Cronica ale(r)gătorului" (2015). Împreună cu prozatorul George Cușnarencu a publicat romanul „Dodecaedru“ (1991) și volumul "Exilați în amintiri" (2010) , iar împreună cu
Nicolae Iliescu () [Corola-website/Science/298967_a_300296]