4,021 matches
-
scos însemnele (o batistă sau bucată de hârtie albă care îl identifica drept parlamentarist) de pe pălărie, și și-a croit drum spre flancul lui Cromwell pentru a-l anunța de situația de pe flancul drept aliat. Cromwell era acum în fruntea cavaleriei sale, scoțienii lui Leslie încă susținându-l și cu pedestrașii lui Crawford pe flancul drept, pe partea cealaltă a câmpului de bătălie, atacând cavaleria lui Goring. În acest moment, soldații lui Goring erau obosiți și dezorganizați, și mai mulți ofițeri
Bătălia de la Marston Moor () [Corola-website/Science/322572_a_323901]
-
Cromwell pentru a-l anunța de situația de pe flancul drept aliat. Cromwell era acum în fruntea cavaleriei sale, scoțienii lui Leslie încă susținându-l și cu pedestrașii lui Crawford pe flancul drept, pe partea cealaltă a câmpului de bătălie, atacând cavaleria lui Goring. În acest moment, soldații lui Goring erau obosiți și dezorganizați, și mai mulți ofițeri fuseseră luați prizonieri. Cu toate acestea, ei au coborât dealul de la proviziile parlamentariștilor pentru a ocupa cam aceeași poziție pe care o deținuse cavaleria
Bătălia de la Marston Moor () [Corola-website/Science/322572_a_323901]
-
cavaleria lui Goring. În acest moment, soldații lui Goring erau obosiți și dezorganizați, și mai mulți ofițeri fuseseră luați prizonieri. Cu toate acestea, ei au coborât dealul de la proviziile parlamentariștilor pentru a ocupa cam aceeași poziție pe care o deținuse cavaleria lui Sir Thomas Fairfax la începutul luptei, despre care majoritatea relatărilor contemporane afirmă că era una dezavantajoasă. Când a atacat Cromwell, soldații lui Goring, în inferioritate numerică, au fost goniți de pe câmpul de luptă. Aliații victorioși s-au întors acum
Bătălia de la Marston Moor () [Corola-website/Science/322572_a_323901]
-
în spatele poziției inițiale a regaliștilor, dar cel mai probabil este vorba de Fox Covert, de la nord de Long Marston, 1,6 km pe calea de retragere către York. Whitecoats au refuzat să se predea și au respins șarjele constante de cavalerie, până când au fost aduși pedestrași și dragoni să le rupă rândurile. Ultimii 30 de supraviețuitori s-au predat. Aproximativ 4.000 de soldați regaliști au murit, mulți în ultima apărare făcută de „Whitecoats”, și 1.500 au căzut prizonieri, printre
Bătălia de la Marston Moor () [Corola-website/Science/322572_a_323901]
-
Newcastle upon Tyne și Carlisle, în vreme ce armata lui Manchester s-a întors la to Lincolnshire și de acolo, în cele din urmă, în sudul Angliei. În următoarele câteva luni, scoțienii și parlamentariștii au eliminat restul garnizoanelor regaliste din nordul Angliei. Cavaleria regalistă din zonă, „Northern Horse”, a continuat să lupte pentru regele Carol sub comanda lui Sir Marmaduke Langdale, și a efectuat chiar câteva raiduri rapide dinspre sud pentru a ajuta garnizoanele regaliste din sudul Yorkshire-ului, dar a devenit din ce în ce mai indisciplinată
Bătălia de la Marston Moor () [Corola-website/Science/322572_a_323901]
-
altă lovitură prin moartea în bătălie a câinelui său „Boye”, însoțitor constant în timpul campaniilor. Propaganda parlamentaristă a profitat de aceasta, scriind despre Boye ca și despre un familiar al Diavolului. În schimb, aici s-a cimentat reputația de comandant de cavalerie a lui Oliver Cromwell. Disciplina pe care o instituise în rândurile armatei sale și calitățile sale pe câmpul de luptă au fost cruciale pentru victorie, iar meritele i-au fost recunoscute. Cromwell avea mai târziu să declare că Marston Moor
Bătălia de la Marston Moor () [Corola-website/Science/322572_a_323901]
-
necesare”, mareșalul este nevoit să dea o serie de bătălii în situații în care Wellington avea o poziție devensivă extrem de favorabilă. Aceste bătălii culminează cu cea de la Fuentes de Onoro, când lipsa de cooperare a lui Bessières, care nu angajază cavaleria Gărzii face victoria franceză imposibilă. Învins, mareșalul se retrage în ordine excelentă și își salvează armata de la distrugere, grație și unor manevre extraordinare de ariegardă ale lui Ney. Acest fapt ceea împiedică totuși demiterea lui Masséna și înlocuirea sa cu
André Masséna () [Corola-website/Science/310342_a_311671]
-
dat de Cezar, legiunea a zecea a început să împingă forțele lui Pompeius. Conștient de pericol, Gnaeus Pompeius a scos o legiune din flancul său drept pentru a-l întări pe cel stâng. Imediat ce flancul drept pompeian a fost slăbit, cavaleria lui Cezar a lansat un atac decisiv care a întors soarta bătăliei. Regele Bogud al Mauretaniei cu cavaleria sa, aliată cu Cezar, au atacat spatele taberei pompeiene. Titus Labienus, comandantul cavaleriei pompeiene, a văzut manevra și s-a deplasat pentru
Bătălia de la Munda () [Corola-website/Science/320961_a_322290]
-
a scos o legiune din flancul său drept pentru a-l întări pe cel stâng. Imediat ce flancul drept pompeian a fost slăbit, cavaleria lui Cezar a lansat un atac decisiv care a întors soarta bătăliei. Regele Bogud al Mauretaniei cu cavaleria sa, aliată cu Cezar, au atacat spatele taberei pompeiene. Titus Labienus, comandantul cavaleriei pompeiene, a văzut manevra și s-a deplasat pentru a-i intercepta. Din păcate pentru Pompeius, legionarii lui au înțeles greșit situația. Desa presați puternic pe flancurile
Bătălia de la Munda () [Corola-website/Science/320961_a_322290]
-
cel stâng. Imediat ce flancul drept pompeian a fost slăbit, cavaleria lui Cezar a lansat un atac decisiv care a întors soarta bătăliei. Regele Bogud al Mauretaniei cu cavaleria sa, aliată cu Cezar, au atacat spatele taberei pompeiene. Titus Labienus, comandantul cavaleriei pompeiene, a văzut manevra și s-a deplasat pentru a-i intercepta. Din păcate pentru Pompeius, legionarii lui au înțeles greșit situația. Desa presați puternic pe flancurile stâng (Legio X) și drept (șarja de cavalerie), ei au crezut că Labienus
Bătălia de la Munda () [Corola-website/Science/320961_a_322290]
-
taberei pompeiene. Titus Labienus, comandantul cavaleriei pompeiene, a văzut manevra și s-a deplasat pentru a-i intercepta. Din păcate pentru Pompeius, legionarii lui au înțeles greșit situația. Desa presați puternic pe flancurile stâng (Legio X) și drept (șarja de cavalerie), ei au crezut că Labienus se retrage. Legiunile pompeiene au rupt rândurile și au fugit în dezordine. Deși unele au reușit să se refugieze între zidurile cetății Munda, mulți alții au fost uciși. La sfârșitul bătăliei, 30.000 de pompeieni
Bătălia de la Munda () [Corola-website/Science/320961_a_322290]
-
416 avioane, din care o parte erau din producția autohtonă, restul fiind importante din Germania, Italia, Fanța sau Anglia. Din totalul avioanelor, doar 50% erau aparate moderne. Armata regală iugoslavă putea mobiliza 28 de divizii de infanterie, 3 divizii de cavalerie și 32 de regimente independente. Atacul Axei a survenit în momentul în care armata iugoslavă era mobilizată incomplet, doar 11 divizii aflându-se pe pozițiile lor defensive la începutul invaziei. Unitățile care erau gata de luptă aveau 70% - 90% din
Invadarea Iugoslaviei () [Corola-website/Science/309726_a_311055]
-
triburi rebele ale berindeilor s-au refugiat în regatul Ungaria, care la vremea respectivă cuprindea teritorii care astăzi sunt parte a României. Cei mai mulți dintre berindei au rămas însă pe teritoriul principalităților kievean și Pereiaslavl, unde au funcționat ca trupe de cavalerie în regiunea cursului inferior al fluviului Nipru. În decursul secolului al XII-lea berindeii au fost asimilați, păstrându-și însă aristocrația militară proprie. Nobilii berindeilor au fost acceptați de elita statului Kievean Rus, și orașe întemeiate de ei au început
Berindei () [Corola-website/Science/309710_a_311039]
-
cursului inferior al fluviului Nipru. În decursul secolului al XII-lea berindeii au fost asimilați, păstrându-și însă aristocrația militară proprie. Nobilii berindeilor au fost acceptați de elita statului Kievean Rus, și orașe întemeiate de ei au început să înflorească. Cavaleria berindeilor a continuat să rămână activă împotriva raidurilor întreprinse de cumani. În 1177, o oaste cumană aliată cu cea a Riazanului a distrus șase cetăți aparținând berindeilor și torkililor. După marea invazie mogolă din 1241 unii berindei s-au strămutat
Berindei () [Corola-website/Science/309710_a_311039]
-
sud al lui Eudes, au încetat. Cu toate acestea, în anul următor, Uthman s-a revoltat împotriva guvernatorului al-Andalusiei, ‘Abd-al-Rahmân, care a zdrobit revolta imediat și și-a îndreptat atenția contra lui Eudes. ‘Abd-al-Rahmân avea o armată uriașă formată din cavalerie grea arabă și cavalerie ușoară berberă, plus trupe din toate provinciile Califatului, în încercarea umayyazilor să cucerească Europa la nord de Pirinei. Ducele Eudes (numit și rege de unii cronicari), i-a întâmpinat pe arabi la Bordeaux cu armata sa
Bătălia de la Tours () [Corola-website/Science/305556_a_306885]
-
au încetat. Cu toate acestea, în anul următor, Uthman s-a revoltat împotriva guvernatorului al-Andalusiei, ‘Abd-al-Rahmân, care a zdrobit revolta imediat și și-a îndreptat atenția contra lui Eudes. ‘Abd-al-Rahmân avea o armată uriașă formată din cavalerie grea arabă și cavalerie ușoară berberă, plus trupe din toate provinciile Califatului, în încercarea umayyazilor să cucerească Europa la nord de Pirinei. Ducele Eudes (numit și rege de unii cronicari), i-a întâmpinat pe arabi la Bordeaux cu armata sa, dar a fost învins
Bătălia de la Tours () [Corola-website/Science/305556_a_306885]
-
a cuceri Europa la nord de Pirinei. Victorioasa armată musulmană din Spania, dornică să jefuiască noi orașe și locuri sfinte creștine, și plină de o încredere fanatică în invincibilitatea puterii lor." După nimicirea lui Eudes și distrugerile din sudul regiunii, cavaleria umayyadă a avansat spre nord, pe urmele lui Eudes, jefuind și distrugând totul în cale. Eudes a cerut ajutorul francilor, ajutor acordat de Charles Martel abia după ce Eudes a devenit vasalul francilor. Se pare că umayyazii nu au estimat corect
Bătălia de la Tours () [Corola-website/Science/305556_a_306885]
-
în bătălia de la râul Garonne - după ce cu 11 ani mai devreme a fost învingător în bătălia de la Toulouse - este simplă. La Toulouse, Eudes a condus un simplu atac surpriză împotriva unui adversar nepregătit și mult prea încrezător în forțele proprii. Cavaleria umayyadă nu a reușit să se mobilizeze și să-i facă față în bătălie. Herman din Carinthia a scris într-una din traducerile sale referitoare la istoria al-Andalusiei că Eudes a reușit să completeze o învăluire în cerc care i-
Bătălia de la Tours () [Corola-website/Science/305556_a_306885]
-
bătălie. Herman din Carinthia a scris într-una din traducerile sale referitoare la istoria al-Andalusiei că Eudes a reușit să completeze o învăluire în cerc care i-a surprins total pe atacatori, iar rezultatul a fost un măcel haotic al cavaleriei musulmane. La Bordeaux și în bătălia de la râul Garonne, cavaleria umayyadă nu a mai fost surprinsă, ci a reușit să se adune în formație de luptă, ceea ce a dus la devastarea armatei lui Eudes, care a fost anihilată aproape în
Bătălia de la Tours () [Corola-website/Science/305556_a_306885]
-
sale referitoare la istoria al-Andalusiei că Eudes a reușit să completeze o învăluire în cerc care i-a surprins total pe atacatori, iar rezultatul a fost un măcel haotic al cavaleriei musulmane. La Bordeaux și în bătălia de la râul Garonne, cavaleria umayyadă nu a mai fost surprinsă, ci a reușit să se adune în formație de luptă, ceea ce a dus la devastarea armatei lui Eudes, care a fost anihilată aproape în întregime, cu pierderi minime de partea musulmană. Călăreții lui Eudes
Bătălia de la Tours () [Corola-website/Science/305556_a_306885]
-
ceea ce a dus la devastarea armatei lui Eudes, care a fost anihilată aproape în întregime, cu pierderi minime de partea musulmană. Călăreții lui Eudes, ca dealtfel și celelalte armate europene din acele vremuri, nu aveau scărițe, prin urmare nu avea cavalerie grea. Trupele erau formate aproape în întregime din infanterie. Cavaleria grea umayyadă a penetrat infanteria creștină în primul atac, după care a măcelărit francii în timp ce aceștia încercau să fugă de pe câmpul de luptă. Armata invadatoare a continuat să devasteze sudul
Bătălia de la Tours () [Corola-website/Science/305556_a_306885]
-
fost anihilată aproape în întregime, cu pierderi minime de partea musulmană. Călăreții lui Eudes, ca dealtfel și celelalte armate europene din acele vremuri, nu aveau scărițe, prin urmare nu avea cavalerie grea. Trupele erau formate aproape în întregime din infanterie. Cavaleria grea umayyadă a penetrat infanteria creștină în primul atac, după care a măcelărit francii în timp ce aceștia încercau să fugă de pe câmpul de luptă. Armata invadatoare a continuat să devasteze sudul Galiei, având ca destinație posibilă bogățiile Mănăstirii lui Saint Martin
Bătălia de la Tours () [Corola-website/Science/305556_a_306885]
-
cetății Tours. Charles obținuse efectul surpriză dorit. El a decis să înceapă lupta printr-o formație defensivă, tip phalanx. Conform surselor arabe, francii s-au așezat în careu, folosindu-se de pantă și arbori pentru a îngreuna un atac de cavalerie. Timp de șapte zile, cele două armate s-au observat reciproc, angajându-se în câteva ciocniri minore. Umayyazii au așteptat sosirea restului armatei, dar după aceea au rămas tot nehotărâți. Un general capabil nu lasă niciodată adversarul să aleagă terenul
Bătălia de la Tours () [Corola-website/Science/305556_a_306885]
-
de pe dealul din fața lui. Hotărârea lui Martel de a aștepta atacul s-a dovedit a fi crucială, deoarece i-a forțat pe umayyazi să năvălească în susul dealului, amănunt care - alături de pădure - a negat mare parte din avantajele unui atac de cavalerie. Martel s-a pregătit pentru această confruntare încă de la Toulouse, cu un deceniu în urmă. El și-a dat seama că în caz de eșec, nu mai era nici o armată creștină capabilă să apere vestul Europei. Dar Gibbon, împreună cu majoritatea
Bătălia de la Tours () [Corola-website/Science/305556_a_306885]
-
pe care Martel l-a câștigat; bătălia a început în a șaptea zi, dat fiind faptul că Abd el Rahman nu a vrut să o mai amâne deoarece se apropia iarna. ‘Abd-al-Rahmân a fost foarte încrezător în superioritatea tactică a cavaleriei sale și a ordonat atacuri repetate. De data aceasta însă, francii au rezistat cu succes cavaleriei arabe, care, înarmată cu lănci lungi și săbii, obținuse victoria în mai multe bătălii anterioare. Francii, neavând scărițe la șei, s-au bazat pe
Bătălia de la Tours () [Corola-website/Science/305556_a_306885]