1,982,238 matches
-
reflectă realitatea românească a momentului cu aceeași fidelitate cu care un tenor surdo-mut ar cânta o arie de operă. A susține că PSD-ul ar fi votat de 46 sau 47 la sută din electorat înseamnă, în cel mai bun caz, a-ți bate joc de banii finanțatorilor sondajului. După 1992, partidul de guvernământ n-a mai ajuns la astfel de cotații decât în imaginația babelor feseniste. E limpede că am intrat, și în această direcție, pe porțile cele mari ale
Prohodul vesel by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14667_a_15992]
-
mari ale nerușinării. Doar pentru naivi mai constituie un secret că sondajele de la noi reprezintă nu reflectarea, ci manipularea realității. Dar nu e suficient să vedem cine plătește sondajele - ar trebui să vedem și cine execută comanda. Cum, în majoritatea cazurilor, e vorba de institute ce-și duc viața de pe azi pe mâine, să nu ne mire tendința de-a plusa în favoarea celor aflați în fruntea bucatelor. Ei știu că dacă nu-i supără pe potentații zilei, există șanse ca și
Prohodul vesel by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14667_a_15992]
-
putere n-ar fi, în egală măsură, proști și ticăloși. Idila dintre Vadim și PSD - o "romanță" ce durează din 1990 - are toate datele unei povești de amor ilicit terminată printr-un asasinat. Dar victima nu va fi, în nici un caz, Vadim. Nici n-ar avea cum, de vreme ce o serioasă parte a membrilor partidului condus de Adrian Năstase gândesc, vorbesc și se comportă ca niște peremiști. Trecerea în barca lui Vadim n-ar reprezenta pentru ei decât o îndelung așteptată întoarcere
Prohodul vesel by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14667_a_15992]
-
structura imaginarului, specifică Sud-Estului Europei (adică ...). O asemenea delimitare a razei de acțiune a termenului ar orienta cititorul nespecialist și ar oferi precizie descrierilor operate prin intermediul conceptului însuși. Din păcate, Mircea Muthu procedează în acest volum la circumscrieri parțiale, în cazul balcanismului în literatură este discutată numai perioada contemporană (dar fără precizări privind modificările survenite în decursul celor peste 50 de ani de literatură contemporană, pe care o astfel de limitare le cer). Caracteristicile specific balcanice în literatura română contemporană ar
Perspectiva sud-estică by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14669_a_15994]
-
și culturale, din sfera codului lingvistic al politeții. De obicei acestea nici nu sînt înregistrate ca atare, nu sînt explicitate sau exersate în școală. De aceea nici încălcările percepute cu un sentiment difuz al neadecvării nu pot fi sancționate. În cazul limbii române, un uz caracteristic și cu rădăcini mai vechi impune tratarea diferențiată a numelor masculine și a celor feminine. Formula onomastică politicoasă pentru a desemna o femeie este cea "completă" ( prenume + nume de familie), eventual precedată de termenul de
Despre unele ùzuri onomastice... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14041_a_15366]
-
p. 28), "concepția psiholingvistică a Tatianei Slama Cazacu" ( p. 29), dar "the conceptualisation of Slama Cazacu" ( p. 235). S-ar părea că în conservarea prenumelui, în ciuda constrîngerilor de cod științific, joacă un rol important și flexiunea românească: folosirea numelui la cazul genitiv are nevoie de o formă cu terminație feminină. Nu flexiunea este totuși elementul determinant: prenumele e preferat și în situația în care forma sa nu aduce avantaje flexionare: vorbim de "cartea lui Carmen Dumitrescu", nu de "cartea lui Dumitrescu
Despre unele ùzuri onomastice... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14041_a_15366]
-
Macarie în Arhivele statului Iași, fondul Mitropolia Moldovei, scoate la lumină o "Adeverință" autografă a lui Ion Creangă, care anulează afirmația lui Dumitru Furtună, precum că scriitorul nu s-ar fi prezentat la tribunalul unde i se ancheta mult dezbătutul caz al diaconiei lui. "Nu vine", este concluzia lui Dumitru Furtună, ignorând evident acest document prețios. După cum, și G. Călinescu, motivat de aceeași necunoaștere, surprinzătoare pentru cine s-a familiarizat cu pasiunea lui de a răscoli arhivele, se mulțumește în a
Mărturii despre Ion Creangă by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14039_a_15364]
-
textului acordat unor scriitori, de ex. articolul despre D. Matcovschi este mai mare decît cele consacrate lui Adrian Marino sau lui Mircea Martin, cel al lui Ștefan Petică, conține mai multe rînduri decît al lui Cezar Ivănescu, la fel în cazul Leonidei Lari față de Alexandru Ivasiuc, al lui G. Meniuc în raport cu Augustin Buzura, al lui H. Bonciu față de Emil Botta etc. În general, cu cît un scriitor a publicat mai mult, cu atît i se dă un spațiu mai mare deși
Un dicționar ceh al scriitorilor români by Florica Dimitrescu () [Corola-journal/Journalistic/14033_a_15358]
-
Domnișoara Iulia de Strindberg, în traducerea lui Valeriu Munteanu, este extrem de onorantă și de ofertantă. Cu o singură condiție: să-i fi avut cu adevărat pe cei doi protagoniști pentru care se presupune că s-a ales textul. Și în cazul, mai ales, al Ligiei Stan ( Domnișoara Iulia), dar și al lui Tudor Vlad Jipa ( Jean), lucrurile stau departe de miza piesei, pe care într-un fel nici regizorul nu o dibuie foarte precis. Ideea de a amplasa montarea în spațiul
O etapă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14018_a_15343]
-
păcate, cu lucruri începute și neduse pînă la capăt, cu tensiuni interpretate fals și exterior, și o am în vedere pe tînăra ( și necunoscuta pentru mine) Ligia Stan n-am priceput rostul alegerii ei cu exagerări gratuite și neacoperite în cazul lui Tudor Vlad Jipa, fără emoție, și într-un caz și în celălalt. Disperările fiecărui personaj, complexele, răsfățul fabricat și nociv, fățărnicia, disimulările, vanitățile rămîn în continuare în piesa autorului, neexploatate pe scenă. Pentru actori în general este o etapă
O etapă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14018_a_15343]
-
tensiuni interpretate fals și exterior, și o am în vedere pe tînăra ( și necunoscuta pentru mine) Ligia Stan n-am priceput rostul alegerii ei cu exagerări gratuite și neacoperite în cazul lui Tudor Vlad Jipa, fără emoție, și într-un caz și în celălalt. Disperările fiecărui personaj, complexele, răsfățul fabricat și nociv, fățărnicia, disimulările, vanitățile rămîn în continuare în piesa autorului, neexploatate pe scenă. Pentru actori în general este o etapă necesară, aș zice, acest text structurat fundamental pe date interpretative
O etapă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14018_a_15343]
-
mobilitate socială pe care nu o întîlnești în alte societăți". Pattern-urile americane nu au o factură de obligativitate: Nimeni nu mă va obstrucționa să nu judec critic comportamentul altora, raportîndu-l la valorile culturii mele. Nu pot accepta în nici un caz, de pildă, obiceiul unor americani needucați de a intra într-o casă fără a da binețe gazdei, sau acela de a mînca într-un local public cu șapca pe cap. Pe de altă parte, nici nu le pot interzice să
Românii din Lumea Nouă (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14059_a_15384]
-
unii pe alții cu apelative gen "Mister", "Cobra", "Briliantul" etc. - am mai scris despre această manie a unor lucrători cu piciorul de a-și lua bombastice "noms de guerre" -, se mulțumesc cu unele mai puțin onorabile, gen "don Corleone". (Un caz special îl constituie cel ce răspunde la țipuritura "Pinalti", un domn agitat și extrem de simpatic, care-a ajuns să descrețească până și fruntea vecinelor mele de palier, pensionare total inocente în materie de fotbal). Sursa acestei veritabile manii o constituie
Gura analfabetă a poliglotului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14054_a_15379]
-
nr. 3). l Tot memorabile, dar în alt sens, sînt și cuvintele dlui Ovidiu Ghidirmic despre dl Adrian Păunescu: "...Dacă n-ar fi existat, ar fi trebuit inventat". Cum istoria noastră confuză s-a ocupat cu asta, nu mai e cazul să ne facem noi înșine probleme. Cuvintele au fost publicate în revista doljeană LAMURI (nr. 14-17, dec. 2002-martie 2003). (Atenție la nume! Mai există o revistă doljeană cu un nume în care diferă doar prima literă.) Cronicarul o vede prima
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14052_a_15377]
-
mult sau mai puțin neinspirate. Potrivit lui Nistorescu, guvernul se implică în tot soiul de subiecte pe care le abordează lamentabil. În unele dintre ele, cum ar fi chestiunea gazonului de pe Stadionul "Lia Manoliu", executivul s-a băgat fără să fie cazul. În alte probleme însă guvernul se încurcă dezamăgitor - medicamentele compensate, indemnizațiile pentru mame etc. Concluzia lui Nistorescu e următoarea: "Am putea crede că mizele externe cu mize cu greutate i-au amețit pe oamenii puterii în așa hal încît nu
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14052_a_15377]
-
fără putința întîlnirii și a concilierii. Ceea ce poate să însemne că sfîrșitul istoriei n-a venit pentru toată planeta. Afganul trăind în grotele munților sau irakianul fanatizat pînă la imbecilizare de paranoia dictatorului mai trebuie să aștepte. Civilizația lor (în cazul celui din urmă, una, vai, dintre cele mai vechi!) nu aparține secolului XX al lui Fukuyama și cu atît mai puțin celui în care am intrat. Concluzia ar putea fi că istoria nu se va sfîrși în același timp pentru
Război și pace by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14077_a_15402]
-
ani - fratele meu -, ne-a dus interni la un liceu din Franța, mai mult din motive financiare; avea impresia că astfel cheltuiala va fi mai mică. La București nu putea să-și țină rangul, cum s-ar spune. În orice caz, noi am păstrat o foarte proastă amintire a primului an petrecut la internat. - Din ce pricină? - În ciuda faptului că eram la Nisa unde e frumos și este o climă deosebit de bună, pentru mine internatul a fost ca o pușcărie, ca
Neagu Djuvara by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13985_a_15310]
-
este numit Vaida-Voevod și i se recomandă să devină cât mai repede mason, ceea ce a și făcut, pentru că odată intrat într-o lojă franțuzească putea să aibă influență asupra presei, asupra negociatorilor francezi, cum s-a și întâmplat. În orice caz, când au venit marile dictaturi de dreapta în Italia, în Germania, i-au "fugărit" pe masoni. - În memoriile dumneavoastră faceți o apreciere interesantă și anume aceea că, după război, n-ar fi vorba de o trădare a Occidentului față de noi
Neagu Djuvara by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13985_a_15310]
-
și antiglobaliștii, cei care sprijină actualul război din Irak și cei care i se opun, ecologiștii, socialiștii, liberalii, social-democrații și creștin-democrații. Chiar și marii dictatori ai secolului XX au ajuns la putere pe căi perfect democratice (Hitler este deja un caz școală) sau au făcut caz de slujirea fidelă a unei democrații mai mult sau mai puțin originale (Stalin, Brejnev și "the last but not the least" - să sperăm că pentru noi a fost chiar "the last and the least" - Nicolae
De la Tocqueville la corectitudinea politică by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14057_a_15382]
-
actualul război din Irak și cei care i se opun, ecologiștii, socialiștii, liberalii, social-democrații și creștin-democrații. Chiar și marii dictatori ai secolului XX au ajuns la putere pe căi perfect democratice (Hitler este deja un caz școală) sau au făcut caz de slujirea fidelă a unei democrații mai mult sau mai puțin originale (Stalin, Brejnev și "the last but not the least" - să sperăm că pentru noi a fost chiar "the last and the least" - Nicolae Ceaușescu). Ce este totuși "democrația
De la Tocqueville la corectitudinea politică by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14057_a_15382]
-
perete, activiști sindicali și de partid, funcționari de un semidoctism agresiv, elevi în ultimele clase de liceu, studenți și chiar unul-doi absolvenți de facultate". Dintre cei mulți "unii aveau nevoie efectiv de continuarea claselor primare sau, în cel mai bun caz, a studiilor medii. " Tot felul de figuri, așadar, înfocați staliniști, cum se dovedeau pe atunci Haralamb Zincă și Ștefan Iureș, dar și Paul Anghel, Ștefan Bănulescu, Al. Oprea. Era încurajată, firește, poezia descriptiv-encomiastică, ultrapolitizată și se condamna "intimismul", adică lirica
Act de confesiune by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14064_a_15389]
-
esențialul. Așa cum spuneam și mai devreme, textul este suportul ideal pentru demonstrații actoricești ridicînd la plasă performanței. De asta, abordarea nu este tocmai simplă, dar, la capătul travaliului, poate aduce enorme satisfacții. Ce mi se pare mie extrem de important în cazul Clujului este chiar șansa celor șase actrițe de a lucra în cel mai profund avantaj al actoriei, al profesiunii lor (pe care nu știu cîte dintre ele o practică susținut și vizibil) cu un regizor ca Alexandru Dabija, fascinat de
Eu sînt un pescăruș! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14067_a_15392]
-
mici, îngropate-mânăstire-paturi metalice, de spital, iar pe panouri mari, înalte sînt amplasate fotografiile, mărite, alb-negru, ale protagoniștilor-pacienți, imagini ce le pune în evidență, impresionant, răvășeala, hăituiala bolii, a izolării și abandonului. Sînt ca niște imense radiografii, supradimensionate pentru studiu de caz, o cercetare critică, nu doar medicală, asupra lor, asupra noastră. Se păstrează mai bine și tot timpul reprezentației în fața ochilor, momentul inițial, al disperărilor din spatele singurătății și al clasificărilor pe categorii și nume ale afecțiunilor. La sfîrșit, diferența este vizibilă
Eu sînt un pescăruș! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14067_a_15392]
-
în perioada stagiului meu de cercetare în domeniul lingvisticii, chiar în biroul lui Eugeniu Coșeriu, ocupându-se de tipărirea și inventarierea nenumăratelor manuscrise coșeriene. După câte știu a fost numit profesor la o universitate din Germania, probabil Freiburg, în nici un caz Fribourg, care se află în Elveția. Cu respect, Lector univ. dr. Ioana Crețu, Universitatea din Sibiu
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/14097_a_15422]
-
se poate extinde la nesfîrșit - civilizație-barbarie, patriarhat-matriarhat, societate urbană alienată, fără sentimente și iluzii, și rurală, mînată de forțe primitive, înrobită naturii. Aceste două lumi care se confruntă în cartea Christei Wolf ascund fiecare la temelie o crimă. În ambele cazuri sînt sacrificați copii: în Colhida, urmașul la tron, Alsyrtos, în Corint, urmașa la tron, Iphinoe. Și aici am putea găsi similitudini, dacă vrem să citim cartea cu cheie. Oare nazismul și comunismul nu și-au pus amprenta sîngeroasă pe istorie
Cine e această Medee? by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14074_a_15399]